Prima pagină > Fără categorie > MARIA TĂNASE, „Pasărea Măiastră” a României

MARIA TĂNASE, „Pasărea Măiastră” a României

Maria TĂNASE (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti – d. 22 iunie 1963, Bucureşti), fiică a lui Ion Coandă Tănase şi a Anei Munteanu, a fost interpreta cea mai proeminentă a muzicii fundamentale româneşti, a folclorului.

Şi-a început studiile la Şcoala de fete „Ion Heliade Rădulescu” din Bucureşti, unde a făcut doar cursul inferior, fiind obligată să muncească, alături de fraţii şi părinţii săi, pentru a se putea întreţine. Începând cu 1945, a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal.

În 1934 este admisă, prin concurs, la Teatrul „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase, şi distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, pe al cărui afiş figura cu pseudonimul Mary Atanasiu. Aici a descoperit-o folcloristul Harry Brauner care a i-a pregătit lansarea.

A început să înregistreze la reprezentanţele bucureştene ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” din Viena, iar în 20 februarie 1938 a debutat la Radio. Succesul a fost răsunător, cronicile i-au fost favorabile: „Tânăra cântăreaţă care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi aduce pe lângă apreciate însuşiri vocale şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală. Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri” (revista Radio-Adevărul).

În 1938, participă la jubileul de 30 de ani de la înfiinţarea Universităţii de la Vălenii de Munte, prilej cu care Nicolae Iorga o numeşte „Pasărea Măiastră”. În 1939 este aleasă de un juriu, din care făceau parte compozitorul Mihail Jora şi Constantin Brăiloiu, să participe la Expoziţia Internaţională de la New York, unde a cântat în faţa fostului preşedinte, Herbert Hoover, şi a celui în exerciţiu, Franklin Delano Roosevelt, şi a altor personalităţi ca Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi, George Enescu ş.a.

În spectacolele de revistă ale Tetrului Alhambra interpretează melodii din repertoriul francez, spaniol, negro spirituals precum şi autohtone. La Radio participă în cadrul programului Cântece populare în ritm de jazz, împreună cu formaţia dirijată de Steve Bernard. După câteva luni de interdicţie din partea regimului legionar (octombrie 1940 – ianuarie 1941), din cauza prieteniei cu intelectuali evrei, participă la turneul de propagandă românească din Turcia, unde a avut un imens succes. La Teatrul Taxim a tăiat răsuflarea spectatorilor cu melodii din folclorul local. Sulfikidar, guvernatorul Capitalei, îi propune un angajament permanent la Radio Ankara, o vilă pe insula Buyuk-Ada şi un post de cercetător la Institutul Etnografic; dar artista refuză şi se întoarce în ţară.

În timpul războiului participă, alături de marii artişti George Enescu, George Vraca, Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare, cum ar fi serbarea Pomului de Crăciun de la Regimentul de Gardă Călare, la care au asistat Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Conducătorul Statului, Mareşalul Ion Antonescu, precum şi alţi membri ai guvernului.

În ianuarie 1944 debutează în opereta „Mascota” de Edmond Audran, alături de tenorul Ion Dacian şi sub bagheta dirijorului Egizio Massini. Joacă roluri principale şi în piese de teatru, precum „Cadavrul viu” de Lev Tolstoi, „Nana” de Émile Zola sau „Opera de trei parale” a lui Bertolt Brecht. În decembrie 1957 este distribuită, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic, în coproducţia româno-franceză „Ciulinii Bărăganului”, realizată după romanul lui Panait Istrati.

Laureată a Premiului de Stat (1955), Artistă Emerită (1957). A fost curtată de multe servicii de spionaj, englez, francez, german. Există date conform cărora a făcut parte din grupul de agenţi al lui Eugen Cristescu, alături de Zaharia Stancu şi Mihai Beniuc. „Se pare că celebra cântăreaţă i-a facilitat lui Eugen Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani” (Cristian Troncotă).

După refuzul de a lucra pentru Securitate, a fost urmărită permanent, fiind considerată un element „care manifestă duşmănie pentru regimul nostru”. A fost supranumită „Privighetoarea”, „Reprezentanta întregii românimi”, „Marea doamnă a milenarului cântec românesc”, „Mitul Maria Tănase”, „Edith Piaff a României”.

A murit pe 22 iunie 1963, în urma unei boli necruţătoare (cancerul), iar corpul neînsufleţit i-a fost depus în foaierul Teatrului de Revistă. A fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de zeci de mii de oameni.

„Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, … parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” (Constantin Nottara).

Sursă: REŢEAUA LITERARĂ

Preluat din publicaţia online CERTITUDINEA

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: