Archive

Archive for Ianuarie 2015

Despre emisiunile ”TEMA ZILEI” și ”TEMA SĂPTĂMÂNII” de la CANAL2

Ianuarie 30, 2015 Lasă un comentariu

stefan secareanu portret deputatZilnic sunt întrebat când va fi reluată difuzarea acestor programe în care subsemnatul eram pe post de ”invitat permanent”.

Precizez că am avut un contract în acest sens cu instituția de presă în cauză până la 31 decembrie 2014. Potrivit înțelegerilor, contractul urma să fie prelungit și în 2015, săptămâna trecută fiind înștiințat că difuzarea programelor va fi reluată începând cu 2 februarie.

Ieri, mi s-a comunicat că relația cu subsemnatul este ”înghețată”.

Cu gândul la iminentul dezgheț al relațiilor și sufletelor noastre, țin să mulțumesc, pe această cale, frumoasei echipe de la CANAL2 pentru colaborare și minunatele clipe pe care le-am avut împreună.

Doamne ajută!

Ștefan Secăreanu

30 ianuarie 2015

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

LAȘITATEA PREȘEDINTELUI TIMOFTI

Ianuarie 28, 2015 1 comentariu

timofti filat decoratiiMi s-a reproșat că sunt neîndurător cu președintele Timofti pe care l-am avertizat cu demisia sau cu demiterea din cea mai înaltă funcție pe care o deține în stat pentru faptul de a nu face NIMIC pur și simplu în clipele când țara e furată!

Voi susține în continuare că lâncezeala șefului statului, în situația în care cea mai mare bancă, Banca de Economii a Moldovei, fondată și construită pe sudoarea moldovenilor, este jefuită ziua în amiaza mare, este criminală!

Criminală este și tăcerea lui Timofti pe marginea acaparării de către grupările mafiote din sânul Puterii de la Chișinău a Aeroportului Internațional Chișinău, obiectiv strategic al țării!

Mai mult decât atât! De-a dreptul strigător la cer este gestul șefului de țară de a prinde-n piepturile gangsterilor cea mai înaltă decorație a statului chiar în toiul acestui jaf!

Republica Moldova se poate ”mândri” cu un singur lucru: de la INDEPENDENȚĂ încoace nu a dus lipsă de PREȘEDINȚI DE ȚARĂ LAȘI!

LAȘITATEA LUI TIMOFTI este mai păguboasă decât LAȘITATEA LUI SNEGUR, LAȘITATEA LUI LUCINSCHI sau LAȘITATEA LUI VORONIN, pentru că TIMOFTI a fost emanat de o majoritate parlamentară necomunistă, instalată după guvernarea de opt ani a comuniștilor, majoritate zis democratică, reformatoare și proeuropeană, în care OAMENII și-au pus mari speranțe!

Iată de ce LAȘITATEA PREȘEDINTELUI TIMOFTI  provoacă și mai multă dezamăgire în rândul moldovenilor.

Iar dezamăgirea este un rezultat al păcatelor noastre. Parintele Rafail Noica spunea: „Când suntem dezamăgiți, să ne uităm unde eram amăgiti, iar atunci, durerea dezamăgirii va putea deveni un moment al mântuirii noastre, să nu mai fim amăgiti. Deci o putință de a ne lumina.”

Ștefan Secăreanu

28 ianuarie 2015

FILAT, MAI FLEXIBIL DECÂT ANALISTUL SĂU GÂRNEȚ

Ianuarie 23, 2015 Lasă un comentariu

filat lupu acordÎn sfârșit,  am ajuns la ceea ce nu s-au așteptat alegătorii care au votat la 30 noiembrie pentru cele trei partide zis proeuropene. În urma circului de două luni, din cele trei, a căzut unul. Au rămas două: PLDM-ul lui Filat și PD-ul lui Lupu.

Ultimele două zile toți au așteptat cu gura căscată răspunsul PLDM-ului la apelul PD-ului pentru formarea unei alianțe de guvernare minoritare susținute de comuniști.

PLDM-ul nu a stat mult pe gânduri și a decis! Merg de mână cu PD-ul, fără PL și sprijiniți de PCRM.

”Liderul PLDM, Vlad Filat, și cel al PD, Marian Lupu, au semnat Acordul de constituire a Alianței de guvernare „Pentru o Moldovă Europeană”, citim în presa liberă și de partid.

Concluzia noastră este că, în aceste zile, cât mingea s-a aflat pe terenul PLDM-ului, liderul acestuia, Vladimir Filat, a dovedit că este cel mai flexibil om politic din Republica Moldova.

Acesta a fost în stare să evalueze într-un timp record și cu exactitate de ”finansist” toate beneficiile și toate riscurile afacerii de mai sus cu implicarea comuniștilor.

Șmecherosul de la Lăpușna a mers atât de departe cu flexibilitatea încât i-a întrecut chiar și pe ”analiștii” săi care îl îndemnau, ipotetic, să ”înceapă”, doar, ”dialogul cu PCRM”, nu să și-l termine în formula anunțată azi. 

„În sfârșit, – accentua deunăzi analistul Vasile Gârneț, – dacă nu se mișcă carul din loc, trebuie început dialogul și cu PCRM, pentru a face funcțional Parlamentul și a da țării un Guvern…”

Carul parcă începuse a se mișca, partenerii europeni puseră punctele pe ”I”, liberalii prinser[ a-și  împrăștia ”pretențiile”…

Filat, însă, a mers și mai departe cu flexibilitatea! El a trecut chiar și peste avertismentul analistului!

”Însă dialogul cu comuniștii,  – avertiza Gârneț, – nu trebuie folosit ca armă de presiune la adresa colegilor din (viitoarea) coaliție, nu trebuie transformat într-un șantaj, pentru că societatea s-a săturat de asemenea metode cinice și imorale. Vrem o clasă politică responsabilă, nu niște cartofori lipsiți de scrupule”.

Corect! Metoda lui Fialt este una ”cinică și imorală”! 

Mai rău! Asemenea metode fac parte din arsenalul ”cartoforilor lipsiți de scrupule”, iar clasa politică compusă din  ”cartofori lipsiți de scrupule” este una absolut ”iresponsabilă”!

Ștefan Secăreanu, 

23 ianuarie 2015

Categorii:Fără categorie

PICIORUL DE DINCOLO DE PRAG AL LUI FILAT

Ianuarie 22, 2015 Lasă un comentariu

filat iohannis usa sediuDupă umila mea părere, cuvântul hotărâtor în constituirea așa-zisei ”coaliții proeuropene” la Chișinău (cu participarea obligatorie a PL-ului, așa cum așteaptă alegătorii celor trei partide declarat proeuropene) îl are Filat! Partenerul lui Băsescu și al lui Iohannis!

Liderul PLDM a mers, cand a fost chemat, la consultări peste Prut… Și înainte, și după alegeri… Pozele cu Băsescu și Filat erau adevărate lozinci electorale înainte de 30 noiembrie, iar relația cu noul președinte al României a fost una la vedere la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie.

Lui Filat, insă, îi convine de minune o guvernare fără Ghimpu! O guvernare confortabilă pe care i-o asigură, de această dată, doar comuniștii!

Se pare că in acest sens are si acordul Bucureștiului,  rolul căruia în ”criza de la Chișinău” este mai degrabă de ”comisar” al americanilor, care au declarat, cu gura lui Socor, că ”preferabil” pentru ”alianță” este Voronin, iar Ghimpu ar fi un ”irațional”…

Asta ar explica de fapt și lipsa inopinată a premierului român Victor Ponta de la ”consultările” de marți de la aeroport…

Dacă Filat, președintele unui partid membru PPE, ar dori cu tot dinadinsul să respecte înțelegerile de marți cu ”europenii” privind formarea noii coaliții, așa cum s-ar cădea să procedeze în asemenea situații un lider de partid cu afiliere internațională care ține cont în mod prioritar de părerea partenerilor externi, acesta ar fi trebuit să pună, pur și simplu, piciorul în prag!

Dar noi nu nu ne facem iluzii! Filat nu este în stare să-și respecte propriul alegător de aici, darămite pe niște naivi cu capul în nori de la Bruxelles…

Așa că, vom avea un ”guvern minoritar”, pentru că așa ”s-a convenit”…

Socor a pus toate accentele… când a trebuit.

In rest, totul e spectacol… de prost gust.

Astazi va fi ”aleasă” conducerea Parlamentului… In fruntea lui va fi cineva de la PD… Comuniștilor li se va da un fotoliu de vicepreședinte…

In timpul cel mai apropiat, domnul Ion Păduraru, cavaler al Ordinului Republicii, o va desemna pe Natalia Gherman la funcția de prim-ministru…

Și totul va fi bine la vamă… și la BEM-BEM-BEM…

Ștefan Secăreanu

22 ianuarie 2015filat_basescu_facebook_com_filatfilat iohannis sediu strangere de mana

filat iohannis aeroportfilat basescuII

filat basescuI

REPUBLICA SOCORILOR

Ianuarie 20, 2015 Lasă un comentariu

secareanu stefan poza lui chilat

Așa se face că, de fiecare dată când țara asta trebuie să-și aleagă ce are de ales, cade bob sositor pe capul ei câte un Socor. Dacă nu sunt aruncați cu parașuta, Socorii ne flutură din mâini ori ne arată amenințător din deget de peste mări și țări nu carecumva să îndrăznim a face vreun pas fără știrea lor…

Exact așa au procedat în 2005… Au stat pe capul echipei noastre politice vreo două luni în șir. Zi de zi veneau la sediul nostru ori ne invitau respectuos la ”ceaiuri” prin restaurantele Chișinăului ca să ne determine să-l votăm presedinte pe Voronin, care, peste noapte, devenise omul americanilor…

Avântul formațiunii noastre era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național. Dacă nu ne-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu am fi fost trădați de un lider lumpenizat și șantajabil, am fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău. Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova…

Eram periculoși, necontrolabili… Trebuia să fim opriți. Cu orice preț.

Socorii ne-au învins… Am fost puși în situația (capcană) să-l votăm președinte pe liderul comunist…

Socorii și-au pus palma-n cur și au plecat. Noi am explodat…

Singurul partid din afara Sistemului a fost distrus de Sistem.

Astăzi Socorii vin parașutați din nou pe capul Republicii Moldova. Ne învață de la Europa Liberă cine sunt ”preferabilii” Sistemului și cine sunt ”iraționalii” Sistemului…

Am înțeles că ”preferabil” este Voronin, iar ”irațional” este Ghimpu…

Credeam că vor insista până-n pânzele albe să fie creată ”coaliția proeuropeană”, așa cum ”aleșii proeuropeni” și-au dat cuvântul în fața OAMENILOR care i-au votat, o bună parte din ei împotriva voinței lor, și mai apoi această ”coaliție proeuropeană” să ”negocieze” cu ”opoziția constructivă” a lui Voronin…

Americanii au bătaie de cap cu ”iraționalii”…

Socorii sunt în exercițiul funcțiunii…

Noi ce să facem, dragi tovarăși?!

Ștefan Secăreanu

16 ianuarie 2015

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , , ,

EMINESCU, UN APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI

Ianuarie 20, 2015 Lasă un comentariu

eminescu desenAcum 124 de ani, în ziua de 15 iunie 1889, pleca dintre noi Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Fără Eminescu, am fi fost mai săraci, mai goi, mai puţin români. Şi-a închiat viaţa slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertăţii şi unităţii naţionale.

S-a spus despre el că a fost ultranaţionalist, xenofob, reacţionar, extremist, antisemit. Unii l-au descris drept degenerat, sifilitic, alcoolic şi afemeiat. El se aştepta la această formă de „recunoştinţă” a posterităţii, o anticipase cu amărăciune în Scrisoarea I: „…vor căta vieţii tale/ Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -/ Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

Ştia ce va urma, ce soartă îl aşteaptă. Dar nu a depus armele. În consecinţă, într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului, angajându-se să îi lichideze pe naţionalişti, Eminescu a fost catalogat drept nebun, discreditat, internat abuziv în diferite sanatorii de boli psihice, unde i-au fost administrate cantităţi enorme de mercur şi unde a fost „tratat” prin bătăi cu funia udă, până la leşin. De ce? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva duşmanilor ţării, pentru că demasca în articolele sale corupţia politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

Cine combate Ortodoxia numai român nu e…”

Eminescu a fost un mare patriot, dar a fost şi un apărător al Bisericii Ortodoxe. Mărturia lui rămâne peste veacuri, ca un adevărat testament, scris parcă anume pentru cei care se încăpăţânează încă să-l considere ateu.

Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Cât priveşte aşa-zisa apartenenţă a lui Eminescu la orice fel de mișcare ocultă, transnațională, cuvintele poetului sunt mai mult decât edificatoare şi mai actuale ca niciodată:

Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun „patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării. Că se vor întoarce la credinţă, că vor umple iar bisericile, că se vor întoarce din „neagra străinătate” şi se vor lupta pentru ţara lor, aflată în momente de grea cumpănă. Ar plânge pentru tineretul rupt de istorie şi de trecut, ancorat în valori străine nouă, abrutizat prin tehnicile moderne de corupere în masă. Ar privi, cu lacrimi în ochi, spre satul românesc – o umbră din ce-a fost cândva. Ar căuta peste tot şi n-ar mai găsi decât pe ici, pe colo părinţi şi bunici care să lase generaţiilor tinere comori nepreţuite: datini, obiceiuri, cântece şi doine, balade populare, toată zestrea inestimabilă a românilor de altădată. Ar găsi un neam parcă pustiit, fără memorie, aproape lipsit de suflare. Un neam pe care avem cu toţii datoria să-l readucem la viaţă. Măcar noi, cei ce-l iubim şi cinstim pe Eminescu.

Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.” (Mihai Eminescu) Vi se pare cumva acest tablou al decadenței cunoscut?

 doxologia.ro

JE SUIS CIOBAN!

Ianuarie 18, 2015 1 comentariu

Stefan Secareanu PPCD (49)VITALIE CIOBANU, acest CHARLIE al nostru de pe Bâc, ne învață, de la Paris, în ”tradiția blasfemiei intelectuale”  (Doamne, ce îmbinare monstruoasă și exactă pentru definirea ateismului monstruos promovat de acest soi de experți în ale ”valorilor occidentale”) cum ar trebui înțeleasă libertatea de expresie de către noi, basarabenii, exprimându-și cu ostentație disprețul  față de ”atitudinea confuză a multor concetățeni ai noștri pe seama cauzelor care au provocat atentatele de la Paris”.

Mai rău, comentatorul ateu de la Europa Liberă arată din deget la Biserica Ortodoxă, lăsând să se înțeleagă că ”dictatura majorității”, adică Biserica Ortodoxă, se face vinovată de această ”atitudine confuză a multor concetățeni ai noștri”.

”Biserica Ortodoxă, deși este separată de stat, tinde, după model rusesc și la încurajările Moscovei, să se implice în viața politică, să impună norme în educația publică”, mai zice intelectualul blasfemator. (http://www.europalibera.org/content/article/26793703.html)

Evident, hulitorul de cele sfinte se referă la Biserica Ortodoxă în întregimea ei, deci, și la Biserica Ortodoxă Română, majoritatea din enoriașii căreia au de asemenea o ”atitudine confuză” față de cauzele atentatelor de la Paris.

Potrivit normelor pe care le impune în educația publică Biserica Ortodoxă Română, ai cărei credincioși suntem toată familia și neamurile mele, și educației pe care am primit-o de la părinții mei, cu ateii și cu sectanții nu este indicat să te pui în poară.

 Cu toate acestea, este cu cale să-i amintesc analistului defăimător al Bisericii OrtodoxeMihai Eminescu, unul din cei mai inimoși apărători ai Ortodoxiei, spunea astfel:  ”BISERICA ORTODOXĂ ESTE MAMA POPORULUI ROMÂN!”.

Și mai spunea Eminescu:

“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).

Ștefan Secăreanu

18 ianuarie 2015