Unirea ca scăpare de pedeapsă

Când eram elev la școala-internat din Cahul sciam scrisori verișoarelor mele din dreapta Prutului, de la Câmpulung Mușcel,.. Nu înțelegeam atunci de ce plicul cu răvașele mele pentru România îmi era întors de la poștă, iar eu eram arătat cu degetul și ”poreclit” ROMÂN…

La facultate, împreună cu o mână de prieteni, citeam, pe-ascunselea, Opera Politică a lui Eminescu după care eram purtați pe la ”vtoroi otdel” (secția nr 2, KGB-ul Universității) și apostrofați că facem acțiuni subversive, dar și arătați cu degetul și ”porecliți” ROMÂNI…

După facultate, la Radio Moldova, după o zi de muncă, eram ”poftit” la șeful de la etajul de sus să dau explicații de ce articulez sunetele la microfon ”ca la București” sau ”ca la Iași”, indicându-mi-se că ”noi sântem moldoveni, nu ROMÂNI”…

După un an-doi, când porni Perestroika, porniserăm și noi, o mână de enuziaști de la Radioteleviziune, să facem, în această instituție, celule ale Mișcării Democratice cerând Alfabet Latin, Limbă Română, Tricolor, etc… Evident, am fost apostrofați să nu ”politizăm” instituția și arătați din nou cu degetul că suntem ROMÂNI!

Mai târziu, când editam Publicația ”ȚARA”, am fost chemat în instanță să fiu tras la răspundere pentru faptul de a fi plasat pe frontispiciul publicației harta României Mari! Bineînțeles, eram judecați, împreună cu colegii mei de la ”ȚARA” și Frontul Popular, pentru AFIRMAREA clară și neîncetată a IDENTITĂȚII NOASTRE DE ROMÂNI!

Tot atunci, în 1994, am cerut LIMBA ROMÂNĂ în Constituție! Am fost stigmatizați drept ”extremiști”, ”unioniști” și, bineînțeles, ROMÂNI!

Dar… tot atunci, și încă mulți ani la rând, am continuat să revendicăm, hotărât și insistent, introducerea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, instituție canonică din cadrul Bisericii Ortodoxe Române! Am fost respinși, toate guvernele laolaltă dându-ne cu piciorul, pentru că… am fi… ”antistatali” și… ROMÂNI!

Pe urmă, în 2002, am stat patru luni în stradă… protestând împotriva intenției regimului Voronin de a elimina din învățământ Limba Română și Istoria Românilor. Am fost tratați ca ”extremiști”, ”unioniști” și… ROMÂNI.

În 2003, am protestat trei luni la rând împotriva Planului Kozak de federalizare a Republicii Moldova și legalizare a prezenței militare rusești în stânga Nistrului! Am reușit să respingem acest plan diabolic, dar am fost bătuți, dați cu capul de asfalt, huiduiți… pentru faptul de a ne IUBI și APĂRA ȚARA și de a ne declara drept ROMÂNI!

În 2005, am fost strânși la perete și puși să-l votăm pe… Voronin din nou președinte… Am fost explodați pentru că ne IUBIM ȚARA și ne declarăm ROMÂNI!

În 2009, prin foc și gloanțe, vin la treucă furătorii de miliarde…
Antiromâni până-n măduva oaselor, fură tot ce-a mai rămas de furat…

Profitori cum sunt, aceștia încep a se gudura în jurul… Unirii!

Sau Unirea în mintea lor ar fi o simplă scăpare de pedeapsă…

Ștefan Secăreanu

27 septembrie 2015

Prietenul meu Vlad Cubreacov la 50 de ani

În această zi de toamnă-ntârziată, prietenul meu Vlad Cubreacov face 50 de ani!

 

Deși suntem vecini, locuim în același bloc, la aceeași scară și același etaj, nu pot să-i strâng mâna pentru că nu-i acasă… E plecat cu treburi în satul său drag de pe malul Prutului, Crihana Veche.

 

Suntem amândoi cahuleni, am învățat, în promoții diferite, la aceeași Școală-internat din Cahul (actualul Liceu Ioan Vodă), am avut aceeași profesori minunați care au avut grijă, în anii regimului de ocupație sovietică, să ne șoptească românismul la ureche, și am absolvit aceeași facultate de Jurnalism a USM…

 

Destinele ne-au fost unite și de Mișcarea de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor optzeci în care ne-am încadrat cu tot elanul tineresc, dar și cu credința-n Dumnezeu și setea nestăvilită de dreptate și împlinire românească.

 

În minunata și viguroasa noastră echipă politică, Frontul Popular din Moldova, iar apoi Partidul Popular Creștin Democrat, am învățat să iubim și să muncim dezinteresat, din toată INIMA, pentru Țara asta și Neamul românesc din ea.

 

Uniți am rămas cu Vlad și în suferința din sufletele noastre pricinuită de trădarea ORGANIZAȚIEI de către cel care, ani la rând, a jinduit, ticălos, să se afle în fruntea ei ca să-i confiște bunul nume și s-o transforme în unealtă a intereselor rusești. Anume această secătură securistică a pus la cale, de-a lungul anilor, toate acțiunile banditești împotriva camarazilor noștri.

 

Uniți am rămas cu Vlad în fața valului de atacuri murdare ațintit și astăzi asupra noastră și asupra ORGANIZAȚIEI noastre!

 

Vlad, eu sunt AICI!

 

Te salut și te îmbrățișez din TOATĂ INIMA!

 

LA MULȚI ANI!

Ștefan Secăreanu

24 septembrie 2015

 

Frica de PPCD

Am auzit cum unii care ar fi inițiatori sau participanți activi sau susținători și mai activi ai actualelor proteste din PMAN încearcă să se distanțeze, să se delimiteze în vreun fel (să se spele pe mâini) de protestele din 2002 (mai ales cei care nici măcar nu au participat la ele) organizate de PPCD…

 

Explicația: Iura Roșca!

 

Astfel, sensul, conținutul, mesajul profund românesc și antisistem, amploarea, vigoarea și ponderea istorică a Protestelor din 2002 se caută a fi șterse cu numele unui trădător ordinar și sculă a fostului regim de ocupație și a actualului regim de la Kremlin.

 

În legătură cu asta, trebuie subliniate câteva lucruri:

 

1. Protestele din 2002 nu au fost organizate de sau din inițiativa lui Roșca! Amplele manifestații au fost inițiate de echipa PPCD (Nu voi intra în detalii ca să dau numele celor care, în geroasa zi de 9 ianuarie 2002, au propus, în cadrul echipei, și au insistat asupra declanșării acțiunilor de protest. Bunul simț și respectul pentru fiecare dintre camarazii noștri ne-au ghidat întotdeauna să scoatem în față faptele patriotice și spiritul de echipă, mai puțin numele noastre)!

 

Trădarea am simțit-o din prima noapte, când, pe un ger de minus 15 grade, lipeam, în Chișinău, afișele cu anunțul despre declanșarea protestelor și îndemnul nostru către populație de a ieși pentru a ne opune valului comunist care s-a abătut peste Republica Moldova după alegerile parlamentare din 2001: jumătate din echipele noastre (90 la sută formate din tineri) antrenate în această acțiune au fost reținute de poliție! Echipajele de poliție erau pe urmele noastre chiar din startul acțiunilor noastre, în unele cazuri acestea ne așteptau în zonele de ”debarcare” nocturnă a micilor noastre grupuri ”de atac” cu afișe și clei în mâini. A fost nevoie ca noi, puținii deputați ai PPCD, care ne aflam de obicei în fruntea acestor echipe, să ne ocupăm, în cursul nopții și, apoi, zile la rând, de eliberarea mai tinerilor noștri colegi (în mare studenți și elevi) din comisariatele de poliție ale capitalei.

 

Nici prin minte să-mi treacă atunci că suntem trădați din interior! Nici prin minte să-mi treacă atunci că trădătorul este chiar cel din fruntea organizației! Nici prin minte să-mi treacă atunci că toate acțiunile provocatoare de pe tot parcursul celor patru luni de protest (inundarea rândurilor de protestatari cu tot felul de lumpeni, plasarea în corturile din fața Președinției și a Parlamentului a armelor și a ”publicațiilor cu conținut fascist”, ”furtul” Crucii instalate de protestatari în locul fostului monument al lui Marx și Engels, răpirea colegilor noștri, ”asigurarea” securității celorlalți lideri ai PPCD prin ”angajarea” unor elemente securiste menite nu să ne apere, ci să ne urmărească, blocarea, la Prut, a accesului cântăreților români, etc…) sunt puse la cale chiar de el, de individul cu ”doi plămâni diferiți” aflat în legătură directă cu structurile regimului Voronin, dar și cu cele criminale.

 

2. Niciuna dintre cele mai odioase prevederi din programul de guvernare anunțat de comuniști (federalizarea Republicii Moldova, legalizarea prezenței militare a Federației Ruse în stânga Nistrului, decretarea limbii ruse drept cea de-a doua limbă de stat, scoaterea din învățământ a limbii române și a istoriei românilor etc, etc) nu a fost realizată în cei opt ani de aflare a PCRM la putere, acest lucru datorându-se, întâi și-ntâi, amplelor, viguroaselor și hotărâtelor acțiuni de protest declanșate de PPCD în iarna anului 2002!

 

A nu se uita că imediat după aceste proteste, în urma preocupării, eforturilor și insistențelor exemplare, de mai bine de zece (!) ani, ale PPCD, în parte ale colegului și camaradului meu de luptă politică Vlad Cubreacov, regimul Voronin a fost pus în situația de a recunoaște oficial și a înregistra Mitropolia Basarabiei, singura instituție românească introdusă în legalitate în stânga Prutului după ocupația sovietică din anii patruzeci ai secolului trecut, instituție hulită și disgrațiată de toate guvernările de după 1991, inclusiv cea de astăzi, dar și de falsunioniștii de la Chișinău, de ieri și de azi, unii dintre ei aflați în solda Bucureștiului!

 

3. Toate necazurile s-au abătut și se mai abat asupra noastră, a basarabenilor, din cauza unei singure probleme, una fundamentală: problema identitară!

 

O guvernare a unui stat născut într-un teritoriu românesc înstrăinat cu profundă conștiință românească niciodată nu va cădea în păcatul de a jefui acest stat!

 

Afirmarea identității românești în stânga Prutului nu presupune neapărat trâmbițarea oarbă, goală și gălăgioasă a ”unirii imediate”, ci acțiunea permanentă, nobilă, patriotică de apărare a valorilor românești și creștine și de trezire și formare, întâi și-ntâi prin Educație, a spiritului și a conștiinței românești. O populație cu conștiință românească a celui de-al doilea stat românesc va fi în stare să dea naștere unei clase politice cu conștiință românească. Numai o clasă politică cu conștiință românească va fi capabilă să pregătească și să îndrepte țara spre unirea pe care ne-o dorim și care, neîndoios, va avea loc.

 

Anume din aceste considerente, în acest teritoriu aflat încă în mrejele fostei metropole, o entitate politică de respirație națională și creștină, așa cum a fost PPCD-ul, va fi trădată, hulită și diabolizată!

 

Anume din aceste considerente PPCD-ului, avântul căruia era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național, i s-a pregătit, prin liderul său aservit intereselor rusești, dar și prin gesturile neromânești dinspre București, capcana mortală din 4 aprilie 2005. Dacă la alegerile din 2005 nu i-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu ar fi fost trădat de un lider lumpenizat și șantajabil, PPCD-ul ar fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău! Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova!

 

Iată de ce actuala guvernare a Republicii Moldova, care nu are conștiință românească, diabolizează PPCD-ul identificându-l cu numele trădătorului său Roșca și transformându-l într-o armă de speriat protestatarii din PMAN.

 

4. Observatorii atenți nu au avut cum să nu bage de seamă că o bună parte, dacă nu chiar majoritatea protestatarilor din PMAN, sunt participanții activi ai protestelor anticomuniste din 2002…

 

Frica Puterii este anume asta: să nu cumva aceștia, protestatarii de azi, să readucă spiritul protestelor din 2002…

Ștefan Secăreanu

11 septembrie 2015

Protestele din PMAN și adevărul despre 7 aprilie 2009

Natalia Morari ”a lucrat” mână-n mână cu Baghirov si Tkaciuk la ”protestele” din 7 aprilie 2009…

”Amazoana” nu este ziaristă (o simplă analiză a ”textelor” ei m-au întărit în convingerea că acestea nu rezistă niciunui test pentru studenții de la jurnalism)…

De obicei, ”ziaristele” de asemenea calibru constituie ”materialul” perfect pentru ”laboratoarele” serviciilor din… afara Republicii Moldova.

Iată de ce protestele împotriva guvernării corupte trebuie să aibă loc fără ”concursul”, direct sau indirect, al unor ”ziariste”, ”comentatoare”, ”editorialiste” sau ”moderatoare” ca N. Morari…

Orice ”implicare” a acesteia este identificată, mai ales de protestatarii adevărați din 7 aprilie 2009, amăgiți și manipulați, cu imaginea ”revoluționarei cu portavoce” din acea zi macabră…

 

Subitul și subtilul ”elan protestatar” al Nataliei Morari din 7 aprilie 2009, de rând cu toate acțiunile criminale de atunci, trebuie să constituie obiectul investigațiilor penale pe marginea tragicelor evenimente din acea zi, investigații care au fost stopate sau sunt mimate la indicația unor factori decidenți din actuala guvernare și care, sper, vor fi reluate de procurorii responsabili și cu respect pentru Patrie și compatrioți!

Ștefan Secăreanu

3 septembrie 2015