Lt.-Colonel Ion Antonescu – ”ROMÂNII, ORIGINA, TRECUTUL, SACRIFICIILE ȘI DREPTURILE LOR”

Lt.-Colonel Ion Antonescu – ”ROMÂNII, ORIGINA, TRECUTUL, SACRIFICIILE ȘI DREPTURILE LOR” .

”Studiul este dedicat tuturor acelora, foarte mulți, care nu ne cunosc”

București, 1919

Antonescu și-a început și activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris. A publicat un studiu naționalist de 87 pagini cu 11 anexe, intitulat ”Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile lor” (1919), descris de el ca „foarte sumară si rapidă examinare a drepturilor în baza cărora România va trebui sa iasă de la conferința de pace cu granițele pentru care a sângerat și la care a aspirat neîntrerupt mai bine de zece secole”.

ION ANTONESCU: Nimănui nu-i este permis să huzurească, să petreacă și să se îmbogățească din banii statului

La 21 noiembrie 1941, Ion Antonescu a pus o Rezoluție pe o Notă ce-i fusese înaintă, la 15 noiembrie, în legătură cu noua Lege de organizare a Ministerului de Externe. Mareșalul a criticat dur modul de lucru al unor diplomați români care reprezentaseră România în străinătate în perioada interbelică. Documentul se află în fondul Președinția Consiliului de Miniștri de la Arhivele Naționale Istorice Centrale. (Alesandru Duţu).

Mircea Vulcănescu – Există o Românie

 

Există o Românie pe care trebuie s-o regăsim cu orice preţ. România românilor. România viziunii româneşti. Ea singură contează.
Sunt însă unii care au pe dracu-n ei. Vor să schimbe. Românul însă, frate cu codrul, le răspunde cu poetul:

Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost, aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Că, la anumite vremi, plasma biologică, amestecată de „vremi“ se tulbură şi se vrea altfel, asta e legea vieţii ei. Că această „tulburare“ a vieţii poate primejdui spiritul unui neam, care el e imuabil, în sensul că poate da naştere altei naţii, printr-o prefacere internă de structură, că plasma biologică se simte-n chingi de fier când spiritul rasei cade asupra ei copleşitor, până a le face viaţa imposibilă? Se poate. N-ar muri altfel oamenii de un anumit stil.

Dar că singura lege a unui neam e viaţa inşilor, înţeleasă existenţial, adică mecanic şi cantitativ, n-o vor admite niciodată.
Desigur că te minunezi de înfiriparea ei, aşa cum te minunezi de o capodoperă, şi ca-n faţa oricărei contemplări estetice măsurând viaţa  spiritului, în timp ce zici cu poetul simţindu-i precaritatea: Şi dacă tremuri pentru el este numai pentru că, fiindu-ti drag aşa cum este, ai sentimentul că s-ar putea să te trezeşti cu aceeaşi plasmă, dar fără el…

Că vor fi 60 de milioane de inşi? Cum mi s-a spus de atâtea ori? S-avem iertare! Noi am spus-o altora totdeauna. Dar le-am mai spus încă ceva. Că, dacă e vorba să fie 60 de milioane, de japonezi, de turci sau de englezi, atuncea, de-ar fi miliarde nouă totuna ne-ar fi.

Să crezi? În ce? În progresul cantitativ al unei plasme amorfe? Nu într-un anumit stil de viaţă? Într-o anumită tablă de valori, unică, a ta, care-ţi fortifică existenţa şi faţă de Dumnezeu şi faţă de vecini, şi fără de care viaţa ta, chiar biruitoare, e numai muşcătura unui câine? Şi singură te scoate din starea de [?].

Să fim serioşi. în definitiv, ori îţi iubeşti neamul, şi atunci înseamnă că-l iubeşti aşa cum e, şi chiar pretinsele lui scăderi sunt criterii maxime de judecată a altora în raport cu ele, sau îl judeci pe el, ca realitate fizică, după criteriile spirituale ale altora, şi atunci, cu toată pretinsa iubire, în realitate nu-l iubeşti, ci îndrăgeşti străinii, aceia asupra al căror drag tot poetul a aruncat înfricoşător blestem.

Iată, de pildă, cu spaima. Nu e adevărat că românul e sperios. Dimpotrivă. Spaima cronicarului, pe care Noica i-o atribuie, e numai o ipoteză. După ce-i opune „dorul inimei“, cronicarul încheie: „Biruit-au gîndul”.

Experienţa milenară l-a învăţat că „ce e val ca valul trece“, sau că „apa trece, pietrele rămân“, şi de ce[l ce face] tovărăşie cu dracu se-ndeamnă uneori să treacă puntea.

Din ceea ce istoria a lăsat viu în el, românul ştie însă că ispita schimbării e bucuria nebunilor şi, de aceea, în faţa celor în călduri, a Prometeilor care vor să forţeze destinul, el cheamă Juhul lui Anteu, duhul izvoarelor şi al rădăcinilor, prin care forma veşnică renaşte esenţa ei cu fiecare val de floare omenească.

Îi tot dăm cu istoria. Să laşi istoria. Să facă istoria. Să faci istorie? Ce-i aia, în definitiv, istoria? Mă supără folosirea unor vocabule pline de subînţelesuri, dar ale căror înţelesuri nu fac faţă unei discuţii lucide.

Să faci şi să contempli. Totul vine de aci. Dacă dai primatul faptei, te arde mâncărimea ei. Şi, pentru că fapta e oarbă, când nu începi prin a şti ce-ai făcut, făptuirea fandează în absurd sau aleargă după imitaţii iluzorii.

România nu e o ceată de avocaţi şi de istorici. România e un amestec de ingineri şi de secături. Ingineri sunt toţi cei ce luptă după valori pieritoare, secături toţi cei ce luptă după valori nepieritoare!

Îmi ceri să cred? Să cred în ce? În ce nu ştii nici dumneata, în amorful în care te vânzoleşti veleitar şi steril? Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.

Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?

Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.

Asta şi numai asta este: a fi român!

Vecinic nu eşti decât când te-nchipui Dumnezeu, tu însuţi. Cum să fii vecinic, când te simţi făptura lui? Şi chiar dacă simţul nimicniciei [tale] nu e pentru că nu eşti, ci pentru – nu eşti vecinic, aşa cum te vezi ca făptură a lui: în îndurare * în slavă.

Sigur că, mai presus de toate, trebuie să fim cu minte, nu „cuminţi“, cum scrie Noica. De ce n-am fi?

Mircea Vulcănescu, ” Opere I – Către fiinţa spiritualităţii româneşti”, Ed. Fundaţia Naţională pt. Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2005, pg. 952-956

Via: manastirea.petru-voda.ro

Stare de urgență: Dodon vrea război!

Dodonul ales duminica trecută se joacă cu focul!

Văd că acesta îi tot dă cu federalizarea pe la posturile rusești de televiziune!

Se joacă cu focul și PD-ul lui Plahotniuc al cărui ales este Dodonul de duminică.

Cred că contestațiile și protestele tinerilor legate de felul cum a fost „votat” Dodon nu-și mai au rostul: Johannis de la București, ca și Putin de la Moscova, l-a recunoscut pe Dodon drept președinte ales.

Cred că ar trebui să ne pregătim de protestul cel mare: PROTESTUL ÎMPOTRIVA FEDERALIZĂRII REPUBLICII MOLDOVA!

Scopul suprem al celor care l-au adus pe Dodon președinte la Chișinău este legalizarea separatismului transnistrean și a prezenței militare a Rusiei pe teritoriul național al Republicii Moldova! Lucru pe care Rusia lui Putin nu a reușit să-l obțină timp de 25 de ani după destrămarea imperiului sovietic.

Să fie clar: alegerea lui Dodon înseamnă revenirea la situația din anul 1992!

Dodon și programul său de federalizare a Republicii Moldova se constituie în cel mai mare factor de instabilitate în stânga Prutului de după războiul sângeros de la Nistru din primăvara-vara lui 1992!

Dodon și programul său de federalizare înseamnă Memorandumul Kozak al lui Putin în plină desfășurare!

Dodon și programul său de federalizare sunt cea mai mare insultă la adresa sutelor de luptători basarabeni care și-au jertfit viețile în războiul moldo-rus din 1992 și a copiilor acestora crescuți în acest răstimp fără tată și fără a cunoaște adevărul curat despre ucigașii taților lor!

Dodon și programul său de federalizare sunt cea mai respingătoare ofensă adusă tuturor luptătorilor de la Nistru, celor schilodiți pe viață în urma acțiunilor sângeroase ale Moscovei împotriva Republicii Moldova din 1992 și batjocoriți până astăzi de SISTEMUL guvernant promoscovit de la Chișinău rămas neclintit, zecilor de mii de refugiați transnistreni fugăriți de la casele lor de regimul criminal de la Tiraspol, zecilor de mii de copii transnistreni cărora același regim întreținut de Putin le interzice învățământul în limba română!

Pe scurt, Dodon înseamnă război!

Cei care l-au adus președinte să-și asume consecințele.

De azi înainte, în conștiința și inimile noastre declarăm STAREA DE URGENȚĂ!

Idioții care echivalează alegerea lui Dodon la Chișinău cu victoria lui Trump în SUA

Mă enervează de tot niște scule dughiniste care tot caută să echivaleze alegerea unui Dodon la Chișinău cu victoria lui Trump peste ocean!

Când spunem Dodon, subînțelegem Dughin,

sau Roșca,

sau armata lui Putin la Tiraspol,

sau Găgăuzia independentă de rând cu Transnistria,

sau federalizarea Basarabiei pentru a nu se uni cu România,

sau 50.000 de copii români de peste Nistru obligați de Rogozin să învețe în „limba moldovenească” cu kiriliță,

sau alte zeci de mii de copii români transnistreni prigoniți de ocupanții ruși pentru faptul de a fi mers să învețe în școlile și liceele cu predare în limba română…

Dodon, pentru alegerea căruia a lucrat în recenta campanie electorală Roșca și brigada sa de dughinei, înseamnă Moldova Mare, înseamnă dezbinarea întregii Românii…

Fiți atenți la amenințarea lui Dughin, ideologul lui Putin, după alegerea lui Dodon președinte la Chișinău:

”Despre alegerile din Moldova. Locul Moldovei este doar și exclusiv în Uniunea Eurasiatică. Iar reunirea cu România frățească, dacă și va avea loc vreodată, va avea loc de asemenea în interiorul acestei Uniuni Eurasiatice. Prăbușirea Europei unite este predeterminată, așa că foarte curând va fi de actualitate lozinca: România Mare sau, dacă vă place, Moldova Mare în componența Imperiului Eurasiatic”.

(Originalul rusesc:

”O молдавских выборах.
Молдавии место только и исключительно в Евразийском Союзе. А воссоединение с братской Румынией, если оно и состоится, то также внутри этого Евразийского Союза. Крах Единой Европы предрешен. Так что скоро будет актуален лозунг: Великая Румыния или Великая Молдова (как угодно) в составе Евразийской Империи.”)

Mai degrabă „America profundă” a lui Trump îi va veni de hac unei Rusii kaghebizate, expansioniste și pseudocreștine a lui Putin!

După victoria lui Donald Trump, rămânem cum am fost: sub amenințarea Rusiei

Corect: victoria în alegeri a lui Donald Trump se constituie într-o lovitură crâncenă aplicată reţelei anticreştine, promotoarea ideologiei globaliste şi a corectitudinii politice marxiste (Soros si compania)…

Noi, basarabenii, rămânem însă cum am fost: sub amenințarea Rusiei, a neokaghebismului putinist cu uriașa sa rețea antiromânească din stânga Prutului!

Azi iau aminte, mai mult ca oricând, de cele spuse de Mareşalul Ion Antonescu ziaristului italian Lamberti Sorrentino pentru ziarul „Il Tempo” la 26 ianuarie 1943 :

„… Mă gândesc la ziua de mâine a României şi la eventualitatea că războiul va fi pierdut. Eu lupt cu Rusia, care este un inamic mortal al ţării mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub ameninţarea Rusiei putem sucomba […] Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfârşitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul şi poate să ajungă acolo numai traversând sau înghiţind România […] Eu nu fac un joc de trişor, ca vecinii mei unguri, visând prăbuşirea germanilor şi sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta şi ei nu au motive să se teamă de Rusia. Noi avem. Noi ştim că duşmanul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a, cărora Stalin le-a rămas credincios şi [pe care], trebuie să recunoaştem, îi continuă genial. Este ursul rus dintotdeauna, care, înveşmântându-se astăzi în comunism, înaintează în numele unei ideal care corupe intelectualitatea şi, ascunzându-şi colţii după o zdreanţă roşie, atrage masele de muncitori şi ţărani. Eu voi arunca în război, spre a-i zăgăzui pe ruşi, toate forţele pe care voi izbuti să le înarmez, convins că acesta este supremul bine pentru România: zăgăzuirea ruşilor…”