Rugăciunea din tot sufletul basarabenilor

 

Văd că niște deștepți s-au apucat a judeca o rugăciune a lui Mihai Ghimpu.

Fără să-i judec pe aceștia, mi-am amintit de îndemnul Sf. Teofan Zăvorâtul: „Spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil… cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine.”

„Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri”, ne învață  Sfântul Ioan Scărarul.

I-aș îndemna pe toți „deștepții”, inclusiv pe cei de la deschide.md (al lui Șalaru) cu toți  psihiatrii lor (doar staliniștii au apelat la psihiatri pentru a-i judeca și pedepsi pe atâția confrați ai noștri cuprinși de „depresia” semănată metodic în inimile lor de regimul bolșevic  de ocupație) și toate purtătoarele de cuvânt al CNA-ului, dar și pe un fost prim-ministru, să facă cel mai bine a-și rosti rugăciunea lor cum pot ei mai bine și mai plăcut Celui de Sus, fără a-i judeca pe alții care-și rostesc rugăciunea așa cum știu și cum pot ei mai bine.

După cum spunea Părintele Ilie Cleopa, Rugăciunea „are de toate trei trepte generale: Rugăciunea gurii, a mintii şi a inimii. Celelalte trepte intermediare sunt legate între ele, ca nişte cuie la scară când te sui. Un rugător desăvârşit trece prin toate aceste trepte de rugăciune cu darul lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte, nu este în puterea lui. A omului este numai voinţa. Să voiască, să se roage lui Dumnezeu cum poate!”.

Cred că cel mai important este să ne rugăm!

Dar și mai important este ca rugăciunea noastră să fie sinceră!

Pentru că prin rugăciunea sinceră se păstrează râvna!

 Din rugăciunea sinceră se naște simțământul cald față de Domnul, rugăciunea sinceră se preschimbă în simțirea neîncetată a lui Dumnezeu.

Acest simțământ, spunea un mare duhovnic, este dulce și fericit, și prima sa ivire te îndeamnă să-l dorești și să-l cauți, încât să nu mai părăsească inima ta.

Rugăciunea este maica tuturor faptelor bune, ne mai învață Sfinții Părinți.

Pentru că ea, Rugăciunea, aduce în sufletul nostru Dragostea. 

Doar așa, poate, vom izbândi a stăpâni ura și neîncrederea care ne țin dezbinați pe noi, basarabenii, în aceste timpuri tulbure.

Donald Trump, discurs senzațional în Polonia: Popoarele Europei încă mai strigă: «Îl vrem pe Dumnezeu!»

Discursul rostit de Donald Trump la Varșovia, înainte de a merge la reuniunea G20 de la Hamburg, a fost primit de miile de polonezi prezenți în Piața Krasinski cu ropote de aplauze și ovații îndelungate. Președintele american a vorbit  despre Polonia, ca forță majoră și inimă geografică a Europei, dând peste nas birocraților de la Bruxelles care țin Varșovia sub amenințarea continuă a sancțiunilor, a evocat momente esențiale din istoria Poloniei, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și din perioada comunistă.

 

Și, ca aproape în toate discursurile din ultimele luni, Trump, aflat într-o țară majoritar creștină, care l-a dat pe Papa Ioan Paul al-II-lea,  nu L-a uitat pe Dumnezeu. „În centrul vieții noastre punem credința și familia, nu guvernul și birocrația. Și dezbatem totul. Punem totul la încercare”, a spus președintele american, primind, la fiecare pasaj sensibil al discursului, ropote de aplauze.

 

Și, în timp ce liderii de la Bruxelles bagă între paranteze termeni ca libertatea personală și suveranitatea, Trump le-a reamintit polonezilor că nu trebuie să abdice de aceste valori.  Trebuie să lucrăm împreună pentru a face față forțelor – fie ele interne sau externe, de la sud sau de la est – care  care amenință să submineze cu timpul aceste valori și să șteargă legăturile culturale, de credință și tradiție care ne definesc, a avertizat președintele american.

Redăm mai jos transcrierea parțială a discursului de la Varșovia:

De-a lungul deceniilor de regim comunist, Polonia și alte națiuni captive ale Europei au suferit o campanie brutală de demolare a libertății, credinței, legilor, istoriei și identității voastre – a însăși esenței culturii și umanității voastre.  Cu toate acestea, nu v-ați pierdut nicio clipă acest spirit (Aplauze). Opresorii au încercat să vă înfrângă, dar Polonia nu a putut fi înfrântă (Aplauze).

Și, când a sosit ziua de 2 iunie 1979 și un milion de polonezi s-au adunat în Piața Victoriei la prima lor liturghie cu un papă care era polonez de-al lor, în acea zi toți comuniștii din Varșovia tebuie să fi știut că sistemul lor opresiv avea să se prăbușească în curând  (Aplauze).  Trebuie să-și fi dat seama exact în clipa în care, în timpul predicii Papei Ioan Paul al II-lea, un milion de polonezi și poloneze cu copiii lor și-au ridicat brusc vocea într-o rugăciune comună.  Erau acolo un milion de polonezi care nu cereau averi. Nu cereau privilegii. Un milion de polonezi cântau într-un singur glas, cu vorbe simple: „Îl vrem pe Dumnezeu”  (Aplauze).

Prin acele cuvinte, poporul polonez evoca promisiunea unui viitor mai bun.  Își regăseau curajul de a se confrunta cu opresorii și găseau cuvintele prin care să declare că Polonia va redeveni Polonia din nou.

În timp ce stau azi aici în fața acestei adunări incredibile, în fața acestei națiuni credincioase, încă se mai aude ecoul acelor glasuri prin istorie. Mesajul lor este azi la fel de adevărat ca întotdeauna. Poporul Poloniei, poporul Americii și popoarele Europei încă mai strigă: „Îl vrem pe Dumnezeu” (Aplauze).

Împreună, și cu ajutorul Papei Ioan Paul al II-lea, polonezii și-au reafirmat identitatea de națiune devotată lui Dumnezeu.  Și, prin această puternică declarație despre cine sunteți, ați ajuns să înțelegeți și ce să faceți și cum să trăiți. V-ați solidarizat împotriva opresiunii, împotriva poliției secrete care făcea legea, împotriva unui sistem crud și hain care vă sărăcea orașele și sufletele. Și ați biruit. Polonia a învins. Polonia va învinge mereu (Aplauze).

PUBLICUL:  Donald Trump!  Donald Trump!  Donald Trump!

(…)

În fine, pe ambele maluri ale Atlanticului, cetățenii noștri se confruntă și cu alt pericol – unul care este în puterea noastră să-l evităm. Este un pericol invizibil pentru unii, dar foarte bine cunoscut polonezilor:  infiltrarea constantă și insidioasă a birocrației guvernamentale, care risipește forța vitală și bogăția poporului.  Occidentul a devenit măreț nu prin documente justificative și regulamente, ci pentru că popoarelor li s-a permis să-și urmeze visele și să-și împlinească destinele.

Americanii, polonezii și națiunile europene prețuiesc libertatea personală și suveranitatea. Trebuie să lucrăm împreună pentru a face față forțelor – fie ele interne sau externe, de la sud sau de la est – care  care amenință să submineze cu timpul aceste valori și să șteargă legăturile culturale, de credință și tradiție care ne definesc (Aplauze). Necontrolate, aceste forțe ne vor submina curajul, ne vor secătui spiritul și ne vor slăbi voința de a ne apăra pe noi înșine și societățile noastre.

(…)

Compunem simfonii.  Inovăm.  Ne sărbătorim eroii de demult, ne îmbrățișăm tradițiile și obiceiurile imemoriale și vom căuta mereu să explorăm și să descoperim noi frontiere. Recompensăm geniul. Ne străduim pentru excelență și ne sunt dragi operele de artă care ne inspiră și îl cinstesc pe Dumnezeu. Prețuim mult domnia legii și protejăm dreptul la libera exprimare (Aplauze).

Ținem femeia la rang înalt, ca stâlp al societății și al propriului nostru succes. În centrul vieții noastre punem credința și familia, nu guvernul și birocrația. Și dezbatem totul. Punem totul la încercare. Căutăm să știm totul, pentru a ne putea cunoaște mai bine pe noi înșine (Aplauze).

Și, mai presus de toate, prețuim demnitatea fiecărei vieți umane, protejăm drepturile fiecărei persoane și împărtășim speranța fiecărui suflet de a trăi în libertate. Așa suntem. Acestea sunt legăturile neprețuite care ne țin laolaltă ca națiuni, ca aliați și ca o civilizație.

Lucrurile de care ne bucurăm azi, pe care le-am moștenit de la strămoși, sunt fără precedent în istorie – iar aceasta o știți mai bine decât oricine altcineva și se vede în incredibila adunare de aici. Iar dacă nu vom reuși să menținem această stare de lucruri, o astfel de șansă nu se va mai repeta. Așadar, nu putem eșua.

(…)

Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul are voința de a supraviețui. Mai avem suficientă încredere în valorile noastre încât să le apărăm cu orice preț? Mai avem suficient respect pentru cetățenii noștri ca să ne protejăm granițele? Mai avem dorința și curajul de a ne păstra civilizația de cei care vor să o submineze și să o distrugă? (Aplauze)

Putem avea cea mai performantă economie și cele mai mortale arme de pe Pământ, dar, dacă nu vom avea familii și valori puternice, vom fi slabi și nu vom supraviețui.

(…)

Așa cum Polonia nu a putut fi îngenuncheată, azi declar în fața întregii lumi că nici Occidentul nu va fi îngenuncheat vreodată. Valorile noastre vor birui. Poporul nostru va prospera. Iar civilizația noastră va triumfa  (Aplauze).

PUBLICUL:  Donald Trump!  Donald Trump!  Donald Trump!

PREȘEDINTELE TRUMP: Mulțumesc. Așadar, să luptăm împreună ca polonezii – pentru familie, pentru libertate, pentru țară și pentru Dumnezeu.

http://www.activenews.ro

De ce nu am fost la congresul PUN-ului

După un congres care ar fi avut loc duminica trecută, sunt întrebat insistent la telefon, pe Fb, în stradă: de ce nu am fost la Congresul PUN-ului?

Nu am fost pentru că:

1. Nimeni nu m-a pus la curent, nu m-a invitat, nu m-a ales ca să reprezint pe cineva la vreun congres. Din câte cunosc eu, la congres merg delegații, iar delegații sunt aleși.

2. În viața mea am fost membru al unui singur partid: Frontul Popular din Moldova, mai apoi Partidul Popular Creștin Democrat. De 7 ani de zile am rupt orice legătură cu această organizație, confiscată de Roșca și un grupuleț de dughinei și transformată de aceștia în unealtă a serviciilor secrete ale Rusiei. În acest răstimp, la toate alegerile am susținut conștient, împreună cu colegii mei din fostul PPCD, cel românesc, cu prietenii și cunoscuții mei, Partidul Liberal, considerând că acesta își are rădăcinile tot în Frontul Popular și este cel mai aproape din toate entitățile politice de idealurile noastre naționale promovate consecvent de organismul politic din care am făcut parte. Am fost abordat de reprezentanții mai multor partide, inclusiv Dreapta Anei Guțu, să mă atașez acestora. Nu am făcut-o. Rămân atașat unui singur program politic: cel al Frontului Popular din Moldova sau fostul Partid Popular Creștin Democrat, cel românesc!

3. Consider că unitatea segmentului românesc din Basarabia este imperioasă! Această unitate nu se realizează prin creare de partide noi zis proromânești, mai ales dacă acestea au fost înjghebate metodic pentru distrugerea PL-ului, ci printr-o Alianță a Forțelor Românești din stânga Prutului! Asta ar fi trebuit să-și pună în gând și în inimă fostul președinte al României Băsescu, ales președinte de onoare al unui partid la Chișinău, adică al unei grupări de indivizi care își imaginează că reprezintă unitatea națională la basarabeni.

2 iulie 2017

TESTUL CARE NE FACE LIBERI

 

1. 28 iunie 1940 – ziua ocupării Basarabiei de către Rusia bolșevică!

Decretul lui Ghimpu (2010) în acest sens a fost blocat după 16 zile de la emitere de către grupările politice „proeuropene” (PLDM, PD) prin intermediul Curții Constituționale.

Atât timp cât nu vom afirma și nu vom recunoaște, prin lege, ocuparea acestui teritoriu de către Rusia, condusă ieri de Stalin și azi de Putin, nu ne putem considera independenți, liberi și unioniști sinceri.Iar grupările politice care se declară democratice și proeuropene, dar nu recunosc ocuparea Basarabiei de către Rusia la 28 iunie 1940, sunt grupări cu rădăcini adânci în KGB care apără deschis sau camuflat interesele rusești.

2. Mitropolia Basarabiei.

Atât timp cât factorii Puterii de la Chișinău, inclusiv cei de azi, declarați mari integratori în Europa, unii dintre ei declarați chiar români cu cetățenie română, merg să se spovedească mitropolitului Vladimir al Moscovei, iar la sărbătorile noastre creștine se bat cur în cur în juru-i cu lumânările aprinse, vom considera că aceștia nu au conștiință națională și nu sunt în stare să fie liberi și să apere interesele noastre naționale.

Pentru că un om liber și cu conștiință națională se poate închina doar Bisericii sale naționale!

Iar Biserica noastră națională este Biserica Ortodoxă Română (nu există Bisrică Ortodoxă Moldovenească pentru că nu există o națiune moldovenească), care se deosebește de cea rusească: „ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată națională” (M. Eminescu).

Pe când Biserica rusească, spune tot Eminescu, „are veleități periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului”. Este Biserica imperialistă, de ocupație!

Așadar, ori cu rușii, ori cu noi, cu românii, cu Țara și cu Biserica ta națională!

Unii nici nu știu măcar unde se află Mitropolia Basrabiei, mai rău, nici nu știu că există Mitropolia Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române.

Alții fac și mai rău: încurcă Mitropolia Basarabiei cu Biserica Sf. Theodora de la Sihla, care nu este a Mitropoliei Basarabiei, și pe Mitropolitul Petru al Basarabiei cu parohul Bisericii Sf. Theodora de la Sihla, Ioan Ciuntu, care se crede mitropolit independent!

Ca să putem învinge, trebuie să fim conștienți întâi și-ntâi de identitatea noastră națională!

Identitate națională pe care ți-o poți afirma doar prin Biserica noastră Națională, Biserica Ortodoxă Română!

28 iunie 2017