Prima pagină > Fără categorie > Butoiul cu pulbere al lui Roșca sau diversiunea rusească împotriva Marii Uniri

Butoiul cu pulbere al lui Roșca sau diversiunea rusească împotriva Marii Uniri

Odată cu apropierea centenarului Marii Uniri, rețeaua propagandistică a lui Putin, în scopul diminuării importanței și amplorii acestui eveniment istoric din viața tuturor românilor, îi scoate în față pe agenții săi cu ștaif.
 
Având „convingerea propriei sale excepționalități”, unul dintre aceștia, I. Roșca, difuzează un material în care caută să argumenteze, în chip funambulesc, „iraționalitatea” unionismului, tot mai pronunțat pe cele două maluri ale Prutului.
 
Nu am cum să mă opresc acum asupra tuturor stratagemelor utilizate de această unealtă a neokaghebismului putinisto-dughinist în acest scop.
 
Dar câteva dintre tertipurile din arsenalul propagandei otrăvitoare rusești puse în practică de Roșca nu s-ar cuveni să le trecem cu vederea.
 
Este vorba despre amenințările proferate de el la adresa statului român și Republicii Moldova, amenințări  legate de „problema Ardealului” și „problema găgăuză”, dar și a tuturor minorităților din R. Moldova influențate masiv de Rusia.
 
„S-au gândit măcar o clipă unioniștii de pe ambele maluri ale Prutului că forțarea lucrurilor ar putea avea efecte catastrofale atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova? De fapt, o eventuală unire ar putea fi un preludiu al destrămării Statului Român, al iugoslavizării sau balcanizării lui. Ca să folosim o expresie în vogă, în mod conștient sau inconștient, unioniștii ne oferă un măr otrăvit, care ar putea dinamita din interior Statul Român. Oare nu are România destule probleme în Ardeal, cu bine cunoscutele tendințe autonomiste și chiar secesioniste, iredentiste? Mai are oare nevoie Bucureștiul alte enclave care să mineze temelia statului, gata să explodeze în orice moment? În aceste condiții, e chiar atât de dificil să se priceapă că unirea poate deveni un catalizator al separatismului, cu efect de tsunami, atât în vestul, cât și estul țării?”, scrie scula lui Putin.
 
„Oare se ține cont de faptul că în Republica Moldova există pături largi ale populației, ostile României? Are nevoie România de un ”arc peste Carpați”, o joncțiune între secui și găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși, dar mulți români (care se autoidentifică drept moldoveni)? Au auzit oare unioniștii de pretutindeni despre Legea Nr. 334 din 23.12.1994 ”Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”? Iată ce stabilește articolul 1 (4) al acestei legi: ”În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”. Va dori regiunea autonomă găgăuză să se autoproclame republică independentă, fiind recunoscută instantaneu cel puțin de către Rusia și Turcia sau va prefera să devină direct, fără etape intermediare, parte a unuia dintre cele două state, contează mai puțin. Cea ce e de reținut cu grijă e faptul că în timp ce mai multe țări din Vestul Europei se confruntă cu fenomenul secesionismului, precum Spania, Italia, Marea Britanie, de ce s-ar crede că în cazul României lucrurile vor sta altfel?”, adaugă aceasta.
 
Citind amenințările lui Roșca, dar și îndemnurile sugerate de el găgăuzilor în vederea separării de statul din stânga Prutului, fără să vrei îți trec prin minte amenințările de la începutul anilor noăzeci venite dinspre ștabul de la Kremlin, Lukianov, atunci când noi, basarabenii, ceream insistent să ne rupem de URSS: „Dacă vreți independență, trei republici veți avea pe teritoriul vostru!”. Canalia avea în vedere, bineînțeles, teritoriul „controlat de Chișinău”, Găgăuzia și Transnistria.
 
Vom sublinia că servilismul lui Roșca față de interesul rusesc îl întrece aici chiar și pe cel al lui Lukianov. În enunțul provocator al lui Roșca nu este vorba de trei enclave pe teritoriul R. Moldova dacă aceasta dorește tare să se unească cu România, ci de cinci, el având în vedere și „raionul Taraclia populat cu preponderență de către minoritatea bulgară, dar și zone vaste de localități din nordul țării, unde locuiește o numeroasă minoritate ucraineană”.
 
Cam la asta, înțelegem, se reduce toată „teoria lui Dughin” în raport cu România și Republica Moldova, „teorie” promovată insistent de Roșca în ultimii ani pe cele două maluri ale Prutului.
 
Abia astăzi mulți dintre noi realizează ce rol determinant i-a oferit sistemul rusesc de ocupație lui Roșca în diversiunea „Marșul spre sud” din toamna anului 1990, când insul, îmbrăcat în trenciul lui de enkavedist, îi provoca pe găgăuzii și bulgarii de la Comrat, Taraclia și Cahul prin dezordini, tâlhării și focuri de pistol trase de el pe malul Prutului înspre România. Diversiunea în cauză trebuia să se constituie mai târziu, în 1994, în motiv principal și premisă pentru adoptarea Legii ”Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”, invocată acum de această unealtă a intereselor rusești.
 
De fapt, toată „analiza” „omulețului verde” al lui Putin se reduce la sugestia acestuia adresată unioniștilor de „apropiere față de Rusia”, care „a devenit bastionul dreptei consrvatoare”.
 
„În timp ce în Vestul continentului nostru curentele de opinie și partidele politice axate pe apărarea interesului național sunt prin excelență eurosceptice și antiamericane, pledând concomitent pentru o apropiere față de Rusia, unioniștii, dimpotrivă, sunt eurolatri și americanomani. În timp ce conservatorii autentici ca Pat Buchanan sau Steve Bannon, ca și atâția alții, văd că ”lumea s-a întors cu fundul în sus”, Rusia devenind bastionul dreptei conservatoare, iar SUA – a stângii de factură troțkistă, unioniștii noștri s-au împotmolit până peste cap în mlaștina neoliberalismului și a rusofobiei”, concluzionează Roșca.
 
Cea mai pertinentă replică pe marginea tertipului diversionist „Rusia – bastion al dreptei conservatoare”, cred, este opinia împărtășită de mărturisitoarea Aspazia Otel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, care a pătimit timp de paisprezece ani în închisorile comuniste pentru credința în Hristos și iubirea de neam, născută pe 9 decembrie 1923 în localitatea Cotul Ostriței, în Ucraina de astăzi, și trecută la Domnul pe 23 ianuarie 2018.
 
Iată ce spunea această eroină a Rezistenței Anticomuniste într-unul din interviurile acordate presei:
 
„– Ce opinie aveţi despre politica de azi a Rusiei din perspectiva credinţei?
 
– Tot jocul creştin al Rusiei este o capcană KGB-istă. Se vorbeşte despre folosirea ortodoxiei ca mijloc de cucerire a popoarelor răsăritene. Sub comuniști erau două biserici, biserica oprimată şi biserica profitoare. Ei, acum nu! E biserica sfântă, unică și pravoslavnică! Mă gândesc la preoţii noştri buni care spun: “Vai, s-a întors Biserica în Rusia, sfinţii ruşi au revenit în Rusia!”. “Marea” ortodoxie a Rusiei, la care noi ne închinăm astăzi! Au scos sfinţii mari la paradă, l-au sanctificat pe ţar! Totul sub controlul KGB-ului!
 
Am citit profeţiile unui călugăr, care se întâlnesc cu cele ale Sfântului Nicolae Velimirovici, cu privire la ce vor face ruşii la noi, în prima fază a unui posibil război. Vor face prăpăd. Ruşii vor să înghită toată Europa. Vor fi trei imperii, a spus şi Gorbaciov: unul arab, unul eurasiatic şi unul american. Cel euroasiatic, ortodox de „rit vechi”, ar putea fi visul de aur al lui Petru cel Mare. Eu nu am nicio părere proprie în acest domeniu, știu doar că omul propune, dar bunul Dumnezeu dispune.
 
Daniel, din groapa leilor, spunea că cele trei imperii nu se vor mai lipi, aşa cum nu se lipeşte lutul de fier. Deci, oamenii îşi fac planuri, numai că Dumnezeu are planul Lui. În orice caz, dacă se vor încăiera, va fi rău de tot. Ruşii, când vin să cucerească, au metoda lor de luptă: dau drumul oştilor. „Mergeţi, cuceriţi, faceţi ce vreţi, totul e al vostru!”. Aşa au venit şi la noi în timpul celui de-al doilea război mondial: violuri, omoruri, beţie etc.”
 
Ce-ar mai putea răspunde vechea sculă cu ștaif a regimurilor sovietic și rusesc de ocupație pe marginea celor mărturisite de o reprezentantă a Rezistenței Anticomuniste din România când, odată cu trecerea anilor, ies la suprafață tot mai multe amănunte despre implicarea directă a rudelor sale în descoperirea, trădarea, capturarea și „pedepsirea” eroilor Rezistenței Anticomuniste din stânga Prutului după instaurarea puterii bolșevice în Basarabia?
 
Ce-ar mai putea răspunde un ucigaș ordinar, degetul căruia se află încă pe trăgaciul pistolului său de sub haină?
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: