Anihilarea unității românești prin federalizarea R. Moldova!

Lovitura mișelească aplicată de actuala putere de la Chișinău ideii de unitate românească este pregătirea metodică de către aceasta a terenului pentru federalizarea R. Moldova.

Pentru asta au fost întreprinși în ultimii ani următorii pași:

– Întâi de toate, a fost anihilat segmentul românesc al clasei politice de la Chișinău, cel mai treaz și mai conștient în apărarea integrității teritoriale a celui de-al doilea stat românesc! După explodarea PPCD-ului (entitate politică care a avut un rol-cheie în oprirea memorandumului Kozak în 2003 și în adoptarea Legii 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria), lege scut împotriva prezenței militare rusești în R. Moldova),prin metode bine știute a fost eliminată din structurile decidente ale puterii cea de-a doua entitate politică românească cu prezență parlamentară – Parrtidul Liberal.

– „Furtul miliardului” și celelalte jafuri de acest fel au avut și își au și rolul de paravan pentru camuflarea celei mai crâncene lovituri împotriva basarabenilor – federalizarea RM.

– Pe post de președinte al RM a fost adus omul lui Putin.

– A fost anulat sistemul proporțional de alegeri prin care tot teritoriul RM, inclusiv zona transnistreană, reprezenta o singură circumscripție electorală, prevăzută de Legea electorală pentru ca Tiraspolului să nu i se ofere căi legale de legitimare a separatismului.

– Structurilor separatiste de la Tiraspol le-au fost cedate cu bună știință elemente de statalitate (înmatricularea mijloacelor auto, recunoașterea diplomelor etc.)

– Prin recenta Rezoluție ONU a fost legitimată practic prezența militară rusească pe teritoriul nostru național.

– Revenirea la Chișinău a lui Kozak pe post de reprezentant al Kremlinului în relațiile cu RM pentru a încheia Memorandumul de tristă faimă din 2003.

– Urmează alegerile parlamentare în baza sistemului mixt, promovat și adoptat de actuala putere pentru avantajarea segmentului politic prorus de la Chișinău. Derapajul antidemocratic și retorica antieuropeană din ultimele zile ale Chișinăului oficial reprezintă de fapt programul de guvernare al viitoarei majorități proruse soldată din votul mixt, PD-PSRM.

MAIA SANDU ȘI AUTOSUFICIENȚA ÎN „LUPTA CU DICTATURA”

Nu am fost la „protestele Maiei Sandu” ca să văd cu ochii mei cum Andrei Năstase a refuzat să-i ofere microfonul lui Dorin Chirtoacă.

Dar am urmărit personal, la TV8, cum justifică Maia faptul de a nu i se da cuvântul fostului primar al Chișinăului în cadrul unui protest legitim al alegătorilor (inclusiv al fostului primar și al susținătorilor lui) după invalidarea votului lor de către justiția din Republica Moldova.

Iată ce spune Maia:

„Dorin Chirtoacă trebuie să înțeleagă faptul că nu este momentul ca acesta să verifice dacă lumea îl iubește sau nu. Noi acum ne luptăm cu dictatura. Dacă și el vrea să lupte cu dictatura și în țară să domine democrația, să-și adune atunci susținătorii și să iasă la proteste. Dar dacă el vrea să iasă și să vadă câtă lume o să-l susțină sau câți o să-l trimită acasă, nu este locul și nici momentul potrivit”.

Gândul care mi-a dat năvală imediat după ce-am auzit-o pe cea care crede că reprezintă opoziția la „dictatură” este acesta:

Dacă tu „lupți cu dictatura” și „vrei ca în țară să domine democrația”, adică să fii alta decât „Plahotniuc dictatorul”, ar fi trebuit să-l convingi și să-l determini pe „stăpânul microfonului”, Năstase, să nu-i interzică fostului primar să vorbească în fața oamenilor!

Din simplul considerent că tu, Maia Sandu, dorești să demonstrezi că „lupți cu dictatura” și „vrei ca în țară să domine democrația”!

Și din simplul considerent că victoria lui Năstase în ultimele alegeri a fost asigurată de votul celor care nu sunt ai Platformei sau ai PAS-ului și care au ieșit, totuși, laolaltă să-și apere votul invalidat!

Mai mult decât atât!

Dacă tu, Maia Sandu, lupți sincer „cu dictatura”, ești alta decât Plahotniuc și vrei sincer „să domine în țară democrația”, nu ar fi trebuit să declari ceea ce ai declarat la „Politica” de la TV8!

Un lider adevărat al opoziției care „luptă cu dictatura” nu este îngâmfat și autosuficient!

Pentru că îngâmfarea se naşte din necunoaşterea propriei neputinţe, vorba unui mare duhovnic. Prin nimic altceva nu se cade şi nu se greşeşte, precum prin mândrie, care este încrederea în sine extremă, ca¬re respinge tot ce „nu-i al meu”, care este izvor al mâniei, cruzimii şi răutăţii, care este în definitiv refuz al ajutorului dumnezeiesc, „fortăreaţă demonică”.

Această părere bună despre noi înşine, mai spune duhovnicul, nu permite harului lui Dumnezeu să intre în noi şi să locuiască acolo. Harul se îndepărtează de o asemenea persoană, căci cum ar putea harul, care ne-a fost dăruit pentru luminare şi ajutor, să pătrundă într-o asemenea persoană, în sufletul cuiva care crede că este ceva măreţ, care crede că ştie totul şi că nu are nevoie de alţii?

„Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor, scria părintele Nicolae Steinhardt, cel care a avut destinul sfinților în „lupta cu dictatura”. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur”.

George PRUTEANU: Naţionalismul este factorul de echilibru dialectic al mondializării

 

        ..După opinia mea, naţionalismul serios conceput nu este, hic et nunc, doar absolut onorabil, ci şi necesar. Într-o lume care suportă, cu mai mari sau mai mici convulsii, consecinţele – nu întotdeauna fermecătoare – ale globalizării, naţionalismul aduce inexorabila contrapondere. Naţionalismul este factorul de echilibru dialectic al mondializării. Aşa cum într-o societate democratică, puterea e de neconceput fără opoziţie, în mod simetric, în lume, teza globalizării impune antiteza naţionalistă. În faţa valului de omogenizare, naţionalismul nu face decît să proclame dreptul fundamental la diferenţă specifică. Cu cît se vor spiritualiza mai mult graniţele, cu atît naţiunile vor resimţi nevoia de a se defini mai pronunţat…
E nevoie, din capul locului, de o definire severă a noţiunii. Convingerea pe care o nutresc este aceea că nu există, aprioric, nimic peiorativ/nociv/blamabil în conceptul de “naţionalism”.

Crima cea mai mare a PD nu este „furtul miliardului”, ci acțiunile lui în folosul Rusiei în „problema transnistreană”

Președintele Parlamentului, A. Candu, declară, părând a fi chiar îngrijorat:

„În Transnistria se întâmplă lucruri foarte stranii. Zeci de camioane fără însemne transportă muniții și armament din depozitul de la Cobasna în destinații necunoscute”.

Acesta este, de fapt, rezultatul atitudinii Partidului Democrat de la guvernare față de cea mai gravă problemă cu care se confruntă Republica Moldova – problema transnistreană!

Ați făcut jocuri murdare în detrimentul interesului național cu separatiștii!

Ați făcut cedări de elemente de statalitate către criminalii de la Tiraspol!

Nu ați întreprins absolut nimic în vederea respectării principalului act legislativ în chestiunea conflictului transnistrean, Legea din 22 iulie 2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), lege care interzice orice acțiuni de felul celor pe care le-ați admis voi în raport cu separatiștii, lege care prevede răspicat și irevocabil retragerea necondiționată a trupelor ruse de pe teritoriul național al RM!

L-ați facut pe Dodon președinte la Chișinău, omul lui Putin care lucrează mână-n mână cu separatiștii împotriva unității teritoriale a Republicii Moldova și în interesul unui stat străin–Rusia!

Ați promovat cu premeditare și ați votat împreună cu partidul lui Dodon sistemul mixt de vot, sistem care duce iremediabil la încurajarea și legitimizarea enclavei separatiste de la Tiraspol! Considerentul principal care a stat la baza adoptării la începutul anilor nouăzeci a sistemului proporțional cu o singură circumscripție electorală pentru toată republica, inclusiv zona transnistreană separatistă, a fost problema separatismului din stânga Nistrului, pe care voi, Partidul Democrat în frunte cu Plahotniuc, practic, l-ați legalizat, deschizând astfel toate căile spre federalizarea Republicii Moldova!

Ați făcut, deci, în chip absolut criminal, jocul Rusiei în această chestiune de securitate națională!

Ați avut și aveți o abordare iresponsabilă, criminală, a problemei separatismului din stânga Nistrului, fapt pentru care trebuie să fiți trași la răspundere!

Alarmantă este și următoarea situație:

Atât guvernarea de la Chișinău, reprezentată de PD, cât și opoziția declarată „prooccidentală”, reprezentată de PPDA-PAS-PLDM, în problema conflictului transnistrean fac același joc al Rusiei!

Acest lucru are o singură explicație:

Ambele structuri politice, cea de la guvernare și cea de opoziție, au conexiuni adânci în structurile KGB/FSB-ului de la Moscova, iar elementele acestor structuri sunt factori decizionali atât în cadrul puterii, cât și în cadrul opoziției.

Răspuns unui prieten care nu înțelege de ce nu pot „rezista” alături de Năstase și Maia

Bunul meu prieten Filip Eftode îmi scrie o replică pe marginea postării mele de pe Fb prin care explicam de ce nu am fost duminică la mitingul „de rezistență” al PPDA-PAS-PLDM:

„Mă Stefan cum poți tu cu atita nonșalanță să zici că toate discursurile de la miting au fost dirijate de o oarecare N.Morari și că au fost toate antiromănesti,în stilul lui Solonari. Oare ce zice Țicu, Nata Albot, Munteanu şi alții cind te aud ce spui tu.. Și dacă crezi cu adevărat ca noi, toți participanții la acel miting suntem prosti,adică o apă şi un pământ cum zice Mocanu, atunci haideți organizatl voi un alt miting de alternativă și puneți în discuție cele mai stringente probleme ale societății și puneți-ne pe noi prostii pe calea cea dreaptă… ”

Nu, greșești, Filip!

Nu am zis-o cu nonșalanță, ci din toată inima!

Atunci când excluzi cu bună știință dintr-o asemenea acțiune segmentul românesc, care reprezintă factorul identitar determinant al acestui teritoriu, dar mizezi, adresându-te către ei în limba rusă, pe cei străini și ostili față de tragediile acestui teritoriu și cauzele acestor tragedii, inclusiv ale situației umilitoare de azi a basarabenilor generată de guvernările mafiote de sorginte rusească, înseamnă că gândești ca Solonari, interfrontistul!

Cine ca cine, dar tu, Filip, ar trebui să înțelegi că:

Toate problemele cu care ne confruntăm acum au o singură cauză–cea identitară!

Altfel cei care guvernează azi în Basarabia și cei care se rup să le ia locul acestora, supravegheați de Natalia Morari și Usatâi, nu s-ar feri să se răspundă ca români!

Asa cum a procedat zilele acestea Năstase care și-a contestat public, la un post de televiziune din Rusia, propria identitate românească!

Nu „civismul moldovenesc” al Maiei Sandu, al lui Andrei Năstase sau al Nataliei Morari și al întregii rețele cominterniste de sub poala ei ne vor salva de corupție și sărăcie.

Ne vom salva doar punând în față identitatea noastră românească!

De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”

Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…

Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.

Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.

Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.

Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!

Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!

Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.

Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…

Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!

Cât caracter, atâta „rezistență”!

Azi, M. Sandu s-a referit, de pe scena din PMAN, la „Mișcarea Națională de Rezistență”.

 

Rezoluția citită la încheierea mitingului din centrul Chișinăului face referire la „Mișcarea de Rezistență Națională”.

 

Ar fi bine să știm despre ce fel de Mișcare este totuși vorba, pentru că e o mare deosebire între aceste două noțiuni:

 

Dacă Mișcarea în cauză este „de Rezistență Națională”, asemeni MIșcării de Rezistență Națională de la noi și din toată România din anii 50 ai secolului trecut, această acțiune ar trebui să fie de esență anticomunistă și îndreptată împotriva ocupării de către Rusia lui Stalin a Basarabiei și celorlalte teritorii românești înstrăinate.

 

Dacă acțiunea inițiată de PPDA și PAS este una „Națională de Rezistență”, așa cum spune M. Sandu, atunci ar trebui să ni se explice clar acest lucru!

 

Se rezistă împotriva cui și împotriva a ce?

 

Doar împotriva lui Plahotniuc și dictaturii instaurată de acesta?

 

Dar rădăcina tuturor dictaturilor din Basarabia și din celelalte teritorii românești înstrăinate este comunismul instaurat după ocuparea acestor teritorii și sugrumarea credinței și ființei noastre naționale de către Puterea Sovietică și armata roșie criminală a lui Stalin, care nu a plecat de aici până azi!

 

Aceasta ar trebui să fie esența unei Mișcări de Rezistență Adevărată!

 

Să te erijezi în luptător împotriva lui Plahotniuc și dictaturii acestuia fără a te pronunța împotriva cauzei „fenomenului Plahotniuc” – aflarea acestui teritoriu și a clasei politice de la Chișinău sub influența și controlul Kremlinului prin prezența armatei ruse la Tiraspol și a rețelelor KGB-ului în structurile decizionale ale statului – înseamnă a face în cel mai perfid mod, sub umbrela „democrației”, jocul aceleiași metropole de la răsărit.

 

Exponenții Mișcării de Rezistență Națională din întreg spațiul românesc, din anii 50 ai secolului trecut, tot ei mărturisitori și apărători ai credinței în Dumnezeu, au fost exterminați sau chinuiți în pușcăriile comuniste de pe ambele maluri ale Prutului.

 

Vouă vă este frică să pronunțați azi corect barem numele și definiția unei asemenea Mișcări – Mișcarea de Rezistență Națională!

 

Vorba lui Grigore Vieru: „Cât caracter, atâta Țară!”.

 

Eu aș spune acum:

 

Cât caracter, atâta „rezistență”!