Arhiva

Archive for octombrie 11, 2018

Like-uri pentru ieromonahul Savatie Baștovoi

octombrie 11, 2018 Lasă un comentariu

Când foarte multă lume bună de dincolo și de dincoace de Prut, inclusiv prieteni Fb, sunt fermecați, fascinați, încântați, hipnotizați de postările ieromonahului Savatie Baștovoi, sunt întrebat și eu, chiar azi, de ce nu las like-urile mele sub confesiunile „unuia dintre cei mai apreciați preoți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova”, cum ne este prezentat acesta pe un site românesc.

Sunt omul care nu mă las ademenit de tot ceea ce mi se servește cu ostentație.

Plus de asta, niciodată nu-l voi „lăikui” pe unul ținut în gazdă de un ofițer al lui Putin („atelierul de creație” al misteriosului „scriitor contemporan român” și „ieromonah” se află în chiar incinta clădirii „universității populare” a lui I. Roșca, care este proprietate a acestuia și în care conferențiază, de fiecare dată când aterizează la Chișinău, A. Dughin, sfetnicul lui Putin în ale panslavismului).

Mă mai pune pe gânduri așijderea ciudata „libertate” a ubicuului „slujitor al Bisericii Ortodoxe din Moldova”, libertate care i-ar fi fost „adusă de Hristos”, de a fi „un om fără Patrie” și fără „naționalitate”, precum și de a-i numi pe români drept „neam fricos și laș”, după cum reiese din secvența de mai jos dintr-un interviu oferit de acesta, în anul 2001, lui M. Vaculovschi:

„Intrebare: Cum ai ajuns in Romania, la liceul de arta? Ce fel de experiente ai trait atunci, despre perioada de adaptare etc…

Răspuns: Ti-am zis ca eram un patriot. De aceea am plecat la studii in Romania, era chiar in toiul miscarii nationaliste de la noi. Credeam ca o sa descopar un neam mare, neamul meu. Dar nu a fost asa. Am descoperit un neam fricos si las, un neam de lingusitori. Neamul meu. Am oscilat pe urma intotdeauna intre adancurile mele slave, in sens dostoievskian, pentru ca am stramosi ucraineni, dupa cum mi-e si numele, si aceasta realitate care ma mahnea. Dar acum nu ma mai framanta apartenenta mea etnica si nationala. Acum nu mai am nici o indoiala: sunt un om fara patrie, un lup care umbla singuratic prin gradini. In acest sens, crestinismul m-a odihnit, pentru ca este religia in care nu exista notiunea de nationalitate. Nu te mira, toata vorbaraia despre ortodoxismul innascut al poporului roman, rus sau grec sunt scuipaturi politice, care pe mine ma scarbesc, pentru ca lovesc in libertatea pe care a adus-o Hristos lumii. Iar eu sunt un indragostit de libertate”.

Numai „un om fără patrie” poate fi „unul dintre cei mai apreciați preoți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova”, care nu este canonică, este subordonată Moscovei și care, bineînțeles, nu este a neamului românesc, fie el „fricos și laș”, fie el „de lingușitori”