De ce nu am fost și nici nu putem fi în rând cu cele trei popoare baltice care au înfruntat cu demnitate ocupantul sovietic

O instanță din Lituania a dispus condamnarea a 70 de foști oficiali sovietici (inclusiv ofițeri militari și KGB) pentru crime de război, în legătură cu operațiunea militară împotriva mișcării de independență din statul baltic, din anul 1991.

Întrebarea care se impune este asta:

Ce-au făcut organele de anchetă, justiția de la Chișinău timp de 30 de ani (!) pentru a-i trage la răspundere, potrivit legilor acestui stat, pe oficialii de la Moscova, Tiraspol și Chișinău pentru crimele de război săvârșite împotriva RM, împotriva mișcării de independență a basarabenilor după destrămarea URSS?

Răspunsul este unul singur:

Au apărat și apără interesele Rusiei și ale grupărilor criminale de extracție rusească sub controlul cărora se află până astăzi această aschie de pământ românesc!

Toate instituțiile acestei ciudățenii de stat, apărut în stânga Prutului odată cu destrămarea fostului imperiu sovietic, au făcut și fac până în această clipă jocul criminal al Moscovei!

De asta nu am fost și nici nu putem fi în rând cu cele trei popoare baltice care au înfruntat cu demnitate ocupantul sovietic!

Niciodată umflații în pene nu au avut câștig de cauză!

Când vii să-mi spui că A. Năstase tre să fie președinte de Parlament, iar Maia – prim-ministru, în situația în care ai doar 26 de mandate, asta înseamnă că îți este în cot de țara asta și de alegătorii ei.

Așa procedează doar iresponsabilii și inconștienții ajunși din întâmplare cu mandat de deputat!

Iar iresponsabilii și inconștienții ajunși din întâmplare cu mandat de deputat sunt atât de infatuați încât nu sunt în stare a realiza că în cazul unor alegeri anticipate pur și simplu nu se vor mai alege cu mandat de deputat.

Dacă voiești sincer să-ți înlături oponentul de la putere, arată lumii că ești în stare de un lucru: să nu fii infatuat!

Adică, să nu te umfli în pene!

Niciodată umflații în pene nu au avut câștig de cauză!

Cod albastru de alertă teroristă…

De luni dimineață, ni se aduce la cunoștință:

„Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) a emis, pe un termen nedeterminat, cod albastru sau nivel scăzut de alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. (Sentimentul care mă cuprinde la citirea acestei știri este asemănător sentimentului trăit de mulți dintre noi în zilele din timpul regimului sovietic de ocupație, anul 1983, când eram anunțați la Radio Moscova că în fruntea URSS-ului a fost numit șeful KGB-ului Andropov și, mai apoi, peste câteva luni de zile, că acesta „s-a stins subit din viață”).

Anunțul în cauză, cel puțin pentru mine, înseamnă următoarele:

În următorul „termen nedeterminat”, în condiții de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, vor avea loc constituirea noii-vechii majorități parlamentare, „alegerea” democratică” a noului Președinte al Parlamentului, desemnarea noului premier și votarea, tot democratică, a noii componențe a Guvernului de la Chișinău!

Evident, în condițiile de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova” sunt în alertă, în mod obligatoriu, și poliția, și procurorii, și judecătorii.

Rămâne ca PSRM-ul să-și pună în funcție toți avocații. Shor nu mai are nevoie de ei.

O zi bună să aveți!

Scrisoarea nescrisă a deputatei Maria Ciobanu

Citesc o știre:

„Deputata Maria Ciobanu îl îndeamnă pe democratul Sergiu Sîrbu, prin intermediul unei scrisori deschise, să își retragă plângerea pe care a depus-o la poliție împotriva activistului Pavel Grigorciuc (…)”.

Nu încape în mintea mea cum poate o „unionistă” (am înțeles că doamna Maria Ciobanu reprezintă „unioniștii din lista electoarală ACUM”) să ia apărarea unui instigator ordinar!

Cred că anume astfel de provocatori de meserie, de regulă, rusofoni și antiromâni, numiți, mai nou, de către cercurile „civice moldovenești”, și „activiști”, sunt folosiți de orice grupare politică aflată la putere (inclusiv cea de azi din care face parte și „pătimitul” Sârbu) pentru compromiterea oricărei acțiuni cetățenești, mai ales a unei acțiuni împotriva „furtului miliardului”.

Într-o societate ca a noastră, elemente ca Shor sau ca Grigorciuc, sau ca alți atâția „ciudici” ai neokaghebismului mafiot basarabean, sunt uneltele perfecte folosite de rețelele banditești de extracție rusească pentru jăcmănirea acestui teritoriu românesc și pentru menținerea la libertate a autorilor adevărați ai crimelor de acest fel.

„Îndemnul” de azi al „deputatei Maria Ciobanu” îmi amintește, fără să vreau, de îndârjirea aceleiași persoane de acum câțiva ani, cu care, în calitatea ei de atunci de responsabilă cu învățământul la Nisporeni, proaspăt înregimentată în partidul lui Filat, o amenința pe directoarea Liceului din s. Iurceni, Valentina Buliga (din întâmplare, verișoara mea dreaptă, care nu are absolut nicio legătură cu Valentina Buliga de la PD și care a fost și a rămas, ca și mine, o susținătoare consecventă a PPCD-ului nostru, cel românesc) cu eliberarea din funcție în situația în care refuză să se înscrie în PLDM!

Anume amănunte de acest fel mă fac să înțeleg de ce distinsa noastră deputată nu a lansat până în această clipă nicio „scrisoare deschisă” prin care să demaște și să condamne hotărât rădăcinile kaghebiste antiromânești, de sorginte lucinschistă, ale grupării Filat din care dânsa face parte, grupare care se constituie în unul dintre autorii direcți ai dezastrului economic, social și politic instaurat în stânga Prutului de la 2009 încoace și, implicit, în unul dintre participanții decidenți la „furtul secolului”.

„Intelectuală” de esență antiintelectuală

Mă sună unii autori de materiale pentru Revista „Intellectus”, editată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), pentru a-mi cere explicații în legătură cu publicarea sau nepublicarea articolelor pe care mi le-au prezentat mie în calitate de specialist redactor la această instituție.

Vă anunț, stimați prieteni, că, în urma unei ciudate reforme operată de guvernul Filip. conducerea AGEPI, în persoana doamnei Lilia Bolocan, m-a anunțat la 25 februarie a.c. că subsemnatul „nu se mai regăsește” în noua structură a AGEPI. Alți doi colegi redactori, Margareta Petrache și Ion Diviza, au fost eliberați și ei din funcție.

Singura persoană cu funcții de redactor din fosta secție de Editură din cadrul AGEPI, Victoria Andriuță, specialist de filologie rusă, a fost avansată în calitate de șefă a noii Secții de Promovare și Relații Externe, în atribuțiile căreia intră și „activitatea editorial-poligrafică în domeniul proprietății intelectuale”, prevăzută de Legea nr. 114 din 03.07.2014 cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Înțeleg că, până la o clarificare definitivă a lucrurilor privitor la persoana sau persoanele responsabile de azi încolo cu conceperea, redactarea și editarea singurei publicații de proprietate intelectuală din Republica Moldova, urmează să mediați toate problemele legate de apariția materialelor (sau retragerea acestora: unii mă anunță că vor să-și retragă articolele după eliberarea din funcție a redactorilor) în Revista „Intellectus” (periodicitatea căreia, din câte sunt informat, a fost redusă de la 4 ori la 2 ori pe an) cu doamna Victoria Andriuță.

Precizez că, potrivit atribuțiilor revenite funcționarilor cuprinși în noua structură a AGEPI, elaborate de directorul general Lilia Bolocan, funcționarului abilitat cu redactarea Revistei „Intellectus” îi este atribuită calificarea de „specialist”, cea mai de jos treaptă din Clasificatorul unic al funcțiilor publice (specialist, specialist superior, specialist principal, consultant, consultant superior, consultant principal etc.)!

Conform documentului în cauză, funcționarul „specialist” „realizează sarcini… de complexitate scăzută”.

Reiese că munca unui redactor al Revistei „Intellectus”, editarea căreia este prevăzută de Legea cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, este, în viziunea directorului general AGEPI, „de complexitate scăzută”!

Pentru comparație, precizez că persoanei angajate la resurse umane (de regulă, cu pensie de fost polițist sau militar, sau anchetator etc și neapărat cunoștință sau rudă a directorului general) și în noua structură a AGEPI, cu funcții absolut inutile, ba chiar ridicole, de supraveghetor sau băgător de seamă, sau pur și simplu turnător la șef (un fel de „vtoroi otdel” de pe timpul regimului sovietic de ocupație), care umblă toată ziulica hai-hui pe coridoarele instituției (după ce că are în dotare o grămadă de camere de luat vederi) urmărind cine și de câte ori deschide ușa biroului, cine și ce și cât vorbește la telefonul mobil (personal, am fost convocat, acum vreo doi ani, de un asemenea băgător de seamă de la AGEPI, să nu râdeți (!), să-i dau explicații de ce am discutat la telefon ceea ce nu trebuie!), cine și cu cine discută sau dă mâna, cine și cu câte secunde a întârziat la serviciu (dacă ții cu tot dinadinsul să fii la curent cu asta, o poți afla din registrul electronic al intrărilor și ieșirilor sau te poți informa de la cei patru gardieni, inclusiv un cumnat al directorului general, care-și fac serviciul la intrarea în edificiul instituției), cine și câte minute mănâncă sau nu mănâncă la prânz, cine și pe ce ușă iese sau intră în clădirea instituției, cine și câte minute își face necesitățile la grupul sanitar etc. (persoană care nu se regăsea în statele de personal până la venirea în fruntea instituției a actualului director general), îi este atribuită calificarea de „consultant principal”, adică, potrivit aceluiaș Clasificator, funcționar care „realizează sarcini de complexitate înaltă în domeniul elaborării politicilor”!

Pe scurt, ca să fii „intelectual” la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nu trebuie să știi a concepe și a redacta singura și principala „publicație de proprietate intelectuală” din țara asta, ci trebuie să fii turnător sau băgător de seamă, sau fost polițist, sau fost anchetator, sau pur și simplu cunoștință, apropiat sau rudă, sau protejat al directorului general Lilia Bolocan, care, bineînțeles, se consideră o intelectuală, deține și titlul științific de doctor în psihologie.

Acestea sunt de fapt esența și scopul întregii „reforme a administrației centrale” cu care se laudă actuala guvernare!

Un truc ieftin de înlăturare a indezirabilior și de menținere la treucă a sculelor de tot felul!

Acest soi de reformă este, până la urmă, expresia fidelă a unei mentalități de esență autoritară, adică antiintelectuală.

Bolșevikul de pe malul Dunării

Azi, în „bucătăria” lui de pe malul Dunării, Mircea Dinescu, ubicua vedetă a TVR-ului, spunea, fără a roși, în acompaniamentul unei melodii țigănești, că „chestiile astea cu viața de după moarte sunt povești de-ale bisericii”…

Aici în Basarabia, unde mai prindem și TVR-ul, nu tre să mai treacă Nistrul, a doua oară, bolșevicii lui Stalin cu „ateismul științific” în vârful baionetelor!

Îl avem prezent pe Mircea Dinescu!

De ce nu pot să-mi iau rămas bun de la regretatul regizor și jurnalist Viorel Mardare în biserica lui Ciuntu

Am aflat cu multă durere în suflet de plecarea din această viață a cunoscutului și mult prea tânărului regizor și jurnalist Viorel Mardare, care a pierdut lupta cu boala crâncenă de care suferea.

 

Dar și mai îndurerat mă simt în această zi de duminică, 10 martie 2019, când sunt anunțat de presă să vin să-mi iau rămas bun de la regretatul om de cultură din Basarabia la „Biserica Teodora de la Sihla” din centrul Chișinăului.

 

„Prietenii și cei care l-au cunoscut pe regretatul regizor și jurnalist Viorel Mardare sunt așteptați astăzi, începând cu ora 17.30, la Biserica Teodora de la Sihla…”, scriu agențiile de știri.

 

La noi, la români, trupul celui trecut la Domnul stă, înainte de înmormântare, în biserică pentru a i se face priveghiul creștinesc, o împreună-petrecere sau priveghere a rudelor, prietenilor și cunoscuților adormitului, care are menirea de a-l conduce pe acesta prin rugăciune pe drumul său spre veșnicie.

 

Dar priveghiul creștinesc, la noi, la românii ortodocși, poate avea loc doar într-o biserică ortodoxă canonică, nicidecum în una necanonică sau fals ortodoxă și fals românească, așa cum este biserica preotului Ioan Ciuntu!

 

Celor neinformați, le amintesc următorul lucru:

 

Biserica lui I. Ciuntu din centrul Chișinăului nu face parte din Mitropolia Basarabiei, deci nu este românească!

 

Aceasta a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 Ianuarie 2014 cu denumirea „cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”. Potrivit presei de atunci, „numele lui Ioan Ciuntu nu apare în nici unul din documentele juridice legalizate, însă printre „fondatorii pioşi”figurează Elvira Ciuntu, nevasta-preoteasă a parohului bisericii „Sf. Teodora de la Sihla“, și fiica sa, Ina Ciuntu. Acest demers bizar, suspect nu miroase deloc a smirnă şi tămâie, ci mai curând a… altceva, chiar și a unui atac de tip raider asupra Bisericii Ortodoxe”.

 

Conform actelor legalizate, sediul acestui „nou cult” se află într-un… apartament, care i-ar aparţine unui anume Gheorghe Vasiliu, care ar fi fost ales drept „preşedinte” al acestei „Mitropolii”.

 

Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „unul din scopurile apariţiei acestui nou „cult” este subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei”.

 

Anume din aceste considerente de mai bine de zece ani ierarhii Mitropoliei Basarabiei nu slujesc la biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”.

 

„Noul cult religios”, în spatele căruia se află preotul Ioan Ciuntu, are alte scopuri decât cele creștinești…

 

„Preotul Ioan Ciuntu şi-a format o mitropolie nerecunoscută de nimeni. Este, pur şi simplu, o organizaţie acceptată de Ministerul Justiţiei ca persoană juridică, care nu este susţinută de nici o Biserică nici din ţară, nici de peste hotare şi este o mişcare separatistă în sânul Bisericii Ortodoxe. Părintele Ioan s-a folosit mereu de numele Mitropoliei Basarabiei, şi-a făcut capital de imagine şi de resurse umane”, menționa, într-o declarație de presă, preotul Ioan Cosoi, vicarul administrativ al Mitropoliei Basarabiei.

 

Dar mai grav decât atât este altceva: este faptul că acest „nou cult” se află în afara „comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe” și are drept scop principal căpătuirea autorilor și stăpânilor lui din umbră, precum și amăgirea credincioșilor.

 

Iată ce spune în acest sens ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă: „Nu este menţionată jurisdicţia de care aparţine această Mitropolie, ceea ce înseamnă că se vrea o Mitropolie autocefală, dar nici acest lucru nu este stabilit şi nici principiul comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe. E o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală, cu scopul de a face bani şi de a amăgi lumea“.

 

În afară de asta, fiul preotului Ioan Ciuntu, diaconul Adrian Ciuntu, a fost hirotonit în preot, la 10 iunie 2017, de către Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al „întregii Moldove”, conducătorul structurii eclesiastice a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova.

 

Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „hirotonia diaconului Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu, în preot, de către un ierarh al Bisericii Ruse reprezintă o încredinţare în plus pentru românimea din Basarabia că părintele Ioan Ciuntu, considerat ca fiind cleric al Mitropoliei Basarabiei, s-a aflat şi se află într-o altă jurisdicţie eclesiastică, decât cea pe care o anunţă Sfinţia Sa public”.

 

Această „jurisdicție ecleziastică” nu este alta decât cea, necanonică, a Bisericii Ruse, nedreptatea și silnicia căreia asupra Basarabiei și neamului românesc a fost denunțată cu demnitate și curaj de regretatul Patriarh Teoctist într-o scrisoare, transmisă în anul 1993, răposatului patriarh rus Alexei.

 

Iată care sunt considerentele de principiu din care nu voi merge în această noapte la biserica lui I. Ciuntu pentru a-mi lua rămas bun de la un om drag inimii mele.

 

Mă voi ruga pentru el încercând a-l ajuta, prin pomenire și priveghere, să treacă de Judecata cea înfricoșătoare spre fericirea cea veșnică.

 

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții!