Optimistul și Dodon în cătușe

Un omulean de pe Fb, Marcel Soltînschi, îmi scrie pe marginea postării mele „Dezoligarhizare=dodonizare: consilierul lui Dodon a ieșit „învingător” în concursul la șefia Centrului Național Anticorupție!”:

„Cred că timpul pentru a critica atunci cînd vom vedea acțiunile întreprinse de noul șef al CNA, dar nu acum legîndu-ne doar de nume și de faptul că este consilier sau nu!”.

„Trebuie să fim optimiști!”, adaugă optimist optimistul Marcel Soltînschi.

Cum să fii optimist, măi nene, dacă cel mai mare demnitar din acest stat, Dodon, suspectat, în clipa asta, de crime împotriva statului, își instalează, cu ajutorul blocului ACUM, consilierul său în funcția de șef pe instituția abilitată să-i pună cătușele?

Dumneata îți dai seama ce vorbesti?

Asta, să înțeleg, este eliberarea instituțiilor statului din captivitate?

Or, tocmai asta a fost lozinca pe care ați fluturat-o manipulând lumea pentru a vă urca la putere!

Păi, nu sunteți voi hoții în carne și oase?!

Vasilii Șova, o scursură rusească ca și bandiții de la Tiraspol!

Vasilii Șova, pus de Guvernul Maia în fruntea Biroului pentru Reintegrare, vrea grup comun de lucru cu Tiraspolul în domeniul militar!

Vasilii Șova este o scursură rusească ca și bandiții de la Tiraspol!

Cum vă permiteți voi, Maia și Năstase, să colaborați „în domeniul militar” cu separatiștii, cei care trebuie trași la răspundere pentru acțiuni militare împotriva Republicii Moldova?!

Măi oameni buni, chiar nu se găsește un om cu demnitate în tot blocul ăsta ACUM?

Voi lucrați și noaptea, în somn, pentru ruși!

De unde v-ați luat pe capul basarabenilor?!

Cu voi, pierim cu toții!

Maia Sandu, un nou prim-ministru fără conștiință românească!

---

 

După ședința și discursurile de ieri dedicate împlinirii a 25 de ani de la adoptarea Constituției RM, m-am convins o dată în plus că noul premier Maia Sandu se înscrie de minune în rândul nomenklaturiștilor sovietici de esență antiromânească care au elaborat și adoptat acest document având grijă să omită din textul lui orice referire la identitatea românească a basarabenilor!

Premiera cu diplomă de la Harvard (așa mi se spune!) nu se deosebește cu nimic de Voronin, Lucinschi, Snegur, Dodon sau Pușcaș.

Prin discursul ținut ieri, dar și prin acțiunile și atitudinile ei (de A. Năstase nu vorbesc, uitați-vă la el ce ținută de Brejnev are în același rând al nomenklaturiștilor regimului sovietic de ocupație!) legate de problemele fundamentale cu care se confruntă la ora actuală RM și cetățenii ei a demonstrat cu vârf și îndesat că este un nou prim-ministru fără conștiință românească, instalat în fruntea unui nou Guvern fără conștiință românească din stânga Prutului de cercurile ostile României și idealurilor noastre de unitate națională!

Păpușa asta, cu stea în frunte de la Harvard și FMI, care se strofolește ca o cățea la toate instituțiile statului pentru a face loc cadrelor lui Dodon în fruntea lor, este expresia clară a instrumentului perfect de spălare a creierelor la basarabeni, de ștergere din sufletele lor a „sentimentului apartenenței”, cum bine spune ilustrul sociolog român, Ilie Bădescu!

Drept pradă a acestor instrumente cade „generația fără identitate”!

Un psiholog umanist american, precizează Ilie Bădescu, a cercetat maladia acestui tipar uman prin ceea ce el a denumit „sand-box syndrom” – sindromul cutiei de nisip – , adică inducția la scara popoarelor a unor modele de viață care amestecă uitarea de sine cu stări ludice capabile să anuleze percepția realistă și gravă, matură a lucrurilor.

Opriți-i pe cei de la ACUM că ne bagă sub ruși!

Informație de ultimă oră:

„Consilierul lui Dodon, Ruslan Flocea, câștigătorul concursului pentru funcția de director al CNA”!

Mai stă cineva la îndoială în legătură cu faptul că nenorociții ăștia de la ACUM duc țara de râpă?!

Nu că duc țara de râpă, ci că au fost puși cu bună știință să ducă țara de râpă!

Ei, care au făcut atâta vâlvă cu „dezoligarhizarea” instituțiilor de stat, iată că îl pun în funcția de șef al principalei instituții responsabile cu lupta împotriva acestui fenomen pe cine credeți (?): pe consilierul lui Dodon!

Înțeleg în această clipă că lucrurile iau o întorsătură alarmantă: cu ajutorul și prostia celor de la ACUM, rușii pun mâna pe cele mai importante, strategice instituții ale Republicii Moldova!

Recunosc, am avut clipe când puneam și eu la îndoială anumite lucruri legate de cei de la ACUM, îmi mai puneam cumva speranța în câteva nume de oameni întregi la minte și buni patrioți din rândul celor 26 de deputați conduși de Maia și Năstase.

Acum însă îmi dau seama că situația este mai gravă decât mi-am închipuit: cel mai mare pericol pentru Republica Moldova au devenit în momentul ăsta cei 26 de deputați ACUM, care sunt folosiți de Moscova, prin Dodon, pentru preluarea controlului total asupra Republicii Moldova!

Eu cred că trebuie să întreprindem ceva de urgență pentru a-i opri!

Chiar nu se găsește nimeni din cei 26 să-și dea seama de ce fac?

Acțiunea urgentă pe care trebuie s-o întreprindă cei 26 de deputați ACUM este anularea oricăror „înțelegeri” de guvernare cu Dodon și crearea neîntârziată a unei noi majorități parlamentare fără PSRM, dar cu deputații de la PD, printre care nu mai este Plahotniuc, dușmanul vostru de moarte!

Nici copiii voștri nu vă vor putea ierta pasul păgubos pe care l-ați făcut atunci când ați decis să vă luați la braț cu omul lui Putin într-o chestiune de interes național: guvernarea Republicii Moldova!

Opriți-vă că nu vă vrea nimeni răul!

 

Vrem pur și simplu să ieșim cumva de sub ruși, fraților!

De ce unul ca A. Năstase nu trebuie s-ajungă primar general al Chișinăului

Citesc ce spune A. Năstase despre posibilitatea dânsului de a candida la funcția de primar al Chișinăului:

„Cel mai bun răspuns l-au dat alegătorii anul trecut”.

Sunt unul dintre alegătorii de anul trecut care a votat (cu toată familia) pentru A. Năstase la funcția de primar al Chișinăului.

M-am și revoltat mai târziu de anularea de către regimul Plahotniuc a rezultatelor alegerilor primarului de Chișinău.

Consider și acum că anularea alegerii lui A. Năstase în funcția de primar a fost o decizie abuzivă!

Cu toate acestea, cred că A. Năstase nu merită s-ajungă primar al capitalei!

Anul trecut am votat, în turul II, pentru A. Năstase, ca și multe mii de cetățeni, împotriva voinței mele.

Mai precis, am votat ca să nu admitem ca fotoliul de primar general al Chișinăului să ajungă pe mâna lui Dodon, dar nu din considerentul că A. Năstase ar fi fost cel mai potrivit pentru această funcție.

M-am întărit în această idee mai ales acum, după ce Năstase a ales să facă jocul Moscovei luând parte la alianța de guvernare împreună cu Dodon!

În afară de asta, l-am văzut cum a votat în folosul Rusiei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei!

L-am văzut de asemenea de ce este în stare să facă în calitate de ministru de Interne!

M-am convins că tot ce întreprinde insul în cauză în calitate de persoană publică, aflată la guvernare, întreprinde din sentiment de răzbunare!

Toată scremătura lui antioligarhică a ajuns a fi una proverbială, aceasta însemnând de fapt paravanul după care se ascunde un fenomen și mai periculos decât cel al statului capturat de Plahotniuc – fenomenul dodonizării Republicii Moldova!

De ce îmi place „Guvernul Maia”

Diana Mamaliga s-arată nemulțumită că în comentariile mele scriu „Guvernul Maia”, și nu „Guvernul Sandu”?

„Cu tot respectul, dar sunteți jurnalist de calitate, asa știm, nu credeți că ar fi corect să spuneți Guvernul Sandu? Maia e prenumele ei, Dumneavoastră nu ați fost prezentat în vreo emisiune doar Ștefan, nu?”, scrie Diana.

Nu, Diana, mie-mi place să spun „Guvernul Maia”!

Anume această sintagmă exprimă, pentru mine, mai bine noțiunile de „guvern vremelnic” sau „guvern marionetă, adică, potrivit DEX, „guvern care execută servil ordinele primite de la o putere străină”.

„Guvernul Sandu” ar fi însemnat că este unul cu puteri depline, stăpân pe țara lui și care apără interesele noastre naționale!

Guvernul Maia sau, mai bine zis, Guvernul Kozak reprezintă puterea străină pentru basarabeni, impusă din afară cu scopul schimbării, de la guvernare, a unei mafii cu altă mafie, de expresie rusească.

Guvernul Maia este unealta din mâinile unor mari puteri care-și rezolvă interesele în această zonă ocolind România și pe noi, basarbenii.

NOUL TRATAT RIBBENTROP-MOLOTOV: Întelegerea germano-sovietică din anul 1990

 

În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe bază de abonamente pentru persoane selecţionate din mediile serviciilor speciale şi care cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a fost publicat un articol, de către redactorul şef, Joseph de Courey, referitor la un acord între Uniunea Sovietică şi Germania, încheiat cu prilejul unor discuţii secrete, la Geneva, în septembrie 1990. Cele două părţi au abordat problemele sferelor de influenţă în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al revistei spunea că, ulterior, veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale.

 

Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor decizii:

1.  Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei.
2.  Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în Germania.
3.  Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est.
4.  Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
5.  Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă decât vecinii ei.
6.  Uniunea Sovietică se angaja să nu ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să accepte intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică germană de interese.
7.  Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi „distructive”.
8.  În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să „nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei.

                         Mihail Gorbaciov și Helmuth Kohl, după semnarea noului tratat

 

Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii Sovietice, ca urmare a schimbării modului de promovare a propriilor interese de către Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene şi a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul şi estul Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisele unificării europene şi extinderii cât mai adânc către estul bogat în resursele de energie, materii prime şi pieţe de desfacere care să alimenteze uriaşa economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei.

 

Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au născut planuri începute şi apoi trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov-Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în mod repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În schimb, înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei  şi încercările evidente de acelaşi fel din România, nu sunt combătute, ci, din contră, sunt privite pozitiv şi încurajate de forţe aparent nevăzute. Proiectele şi acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă. Acest lucru nu poate să ne facă să nu constatăm identitatea, în aceste cazuri, a politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-1940, cu cele din anii 1989-1990, ale regimurilor „democratice” din Germania şi Uniunea Sovietică, ale lui Kohl şi Gorbaciov.

 

Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepţie datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înţelege aceste realităţi, regimul politic „democratic” se va putea reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi existenţa. După deceniile care au trecut de la înţelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii.

 

(Articol apărut în „Vitralii-lumini şi umbre”- Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012)

Reprodus din CERTITUDINEA Nr. 7