Arhiva
Andrei Năstase, mai mult procuror decât primar
Cel mai grăitor semn de protest împotriva obrăzniciei rusești
Năstase, ca și Dodon, „muncește de dimineață până seara” pentru ruși
A. Năstase știe exact ce trebuie să facă după turul II
De ce nu voi vota în turul II cu A. Năstase
Andrei Năstase, prăbușitul!
Andrei Năstase spune:
„Eu nici nu iau în calcul ipoteza să pierd alegerile. Nu e vorba despre mine, este vorba despre oraşul ăsta, despre ţara asta. Dacă, Doamne fereşte, vine Dodon şi pune stăpânire pe Chişinău, e grav. Mai bine îmi iau valiza şi plec, decât să revin la orişice minister. Pentru că ştiu ce se va întâmpla – ne vom prăbuşi”.
Trebuie să ai mare tupeu să crezi că tu te afli la înălțime acum, când ești în alianță cu Dodon, înălțime de unde ai putea să te prăbușești!
El este atât de tupeist încât nu este în stare să realizeze că demult este prăbușit!
De ce Comisia lui Sliusari caută să-l scoată basma curată pe V. Platon?
De ce nu a fost inaugurat bustul poetului martir Dumitru Matcovschi?
Sunt un român fără președinte!
Deținutul politic Ion Moraru: „Eu nu sunt de acord cu Dughin!”
Aflu cu tristețe de plecarea la Domnul, la vârsta de 90 de ani, a fostului deținut politic Ion Moraru din s. Mândâc, Drochia, cel care, de la vârsta de 17 ani, s-a opus regimului sovietic de ocupație având următorul crez:
„Cred în bunul Dumnezeu şi în veşnicia Neamului Românesc, urăsc de moarte minciuna ruso-bolşevică şi voi lupta până la moarte împotriva ei”.
Ion Moraru a fost, alături de Vasile Țurcanu și Petre Lungu, fondator al organizației antisovietice „Sabia Dreptății”.
Cu sediul în Liceul Pedagogic (fost Liceul „Ion Creangă”) din Bălți, acest grup de rezistență armată antisovietică a fost activ în oraș în timpul perioadei staliniste.
Grupul „Sabia Dreptății” a fost descoperit de NKVD în 1950, iar membrii săi arestați.
A fost judecat și condamnat în conformitate cu art. 58.10-11 și art. 33 ale Codului penal al URSS, fiind declarat „dușman al poporului, deosebit de periculos social”, stabilindu-i-se, după ispășirea pedepsei, exilarea pe un termen de 10 ani în regiuni îndepărtate ale URSS.
Timp de un an, Ion Moraru a fost întemnițat în același lagăr din Ekibastuz ca și Aleksandr Soljenițin.
A scris și publicat volumele „Pustiirea” (2005), „Treptele infernului” (2007) și „Fata cu miros de busuioc” (2011).
Este decorat cu Ordinul Republicii de către Președintele interimar al RM Mihai Ghimpu.
A fost ales președinte de onoare al PPCD.
În ultimii ani de viață, Ion Moraru s-a detașat de fostul lider al PPCD, I. Roșca, care a trădat organizația, dovedindu-se a fi unealtă a serviciilor rusești și promotor înverșunat al neokaghebismului dughinist!
Iată ce îi declara, în 2015, fostul deținut și disident politic colegului nostru Vlad Cubreacov:
„Credința ortodoxă este profanată de acest Dughin. Acolo unde încep vărsările de sânge și violența se termină creștinismul. Mă doare foarte mult cum au putut Dughin și eurasianismul lui să-l prelucreze pe Iura [Roșca]. Citește, când ai timp, sfârșitul capitolului 11 din Cartea prorocului Daniel, acolo unde se spune despre Regele Nordului. Eu cred că este vorba despre Regatul Mokșa, care se va prăbuși. Iar despre ce face Iura cu acest Dughin, primesc întrebări de la multă lume: „Domnule Moraru, l-ai susținut altădată și iată ce face Iura!”. Da, l-am susținut, dar nu în lucruri ca acestea! Eu nu sunt de acord cu Dughin! Sunt cutremurat de ceea ce face Iura! Vlad, să știi că eu nu respir cu doi plămâni diferiți! La vârsta mea eu am același crez cu care am pornit la drum la 17 ani: credința creștină ortodoxă, limba română și același neam românesc”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace cu drepții!
Câteva precizări după validarea întârziată a mandatului de primar al lui A. Năstase
Un candidat fără caracter!
Satul meu Chioselia Mare se numea Mocani…
Inimoasa mea prietenă și colegă de la PPCD (organizația de tineret Noua Generație) Didina Solomon, stabilită, după căsătorie, în partea dreaptă a Prutului, la Tecuci, căreia îi transmit pe această cale un salut frățesc, mă întreabă de unde vine numele Tecuci al fostului meu profesor de română de la școala-internat din Cahul, Alexandru Tecuci, despre care am scris în „Șoapte de românism”, și dacă acesta este cumva originar din mun. Tecuci.
Nu, profesorul Alexandru Tecuci este din Văleni, r. Cahul, pe malul stâng al Prutului.
Nu exclud că ar fi având și o legătură cu Tecuci, municipiul… ( Îl voi întreba neapărat când voi merge la Cahul sau când voi încerca să-l contactez la telefon. Sper să-l găsesc sănătos, a atins deja vârsta de 86 de ani!).
Așa cum numele meu și al tatălui meu vine de la or. Săcele de lângă Brașov…
Săceleanu a devenit Săcăreanu, Secăreanu…
La Săcele, spun izvoarele, trăieşte una dintre cele două mari comunităti de mocani din Transilvania, cealaltă aflându-se în Mărginimea Sibiului. Mocanii reprezintă comunități pastorale autohtone de oieri români, asociaţi în trecut cu fenomenul transhumanţei. Mocanii din zona Brașov-Săcele sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au practicat transhumanța cu turme imense de oi, iar in secolul al XIX-lea, mai ales după tratatul de la Adrianopole, care le-a îngrădit mișcarea, au fost și cărăuși, conducând garnituri sau caravane de mărfuri pe mari distanțe.
În cursul procesului de transhumanţă, ce avea loc din Săcele pană în Dobrogea, mocanii din Săcele au înfiinţat o localitate cu acelaşi nume, in judeţul Constanţa, dar aceștia s-au stabilit și dincoace de Prut în Basarabia adevărată, până la mare, înființând numeroase localități.
Denumirea veche a satului meu Chioselia Mare, Cahul, este Mocani! Aș dori mult de tot să reușesc împreună cu consătenii mei să revenim la vechea denumire.
Astfel, prin procesul de transhumanţă, mocanii săceleni au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională, contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti.
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae despre intelectualitatea atee şi măştile ei creştine
Crainic unea naţionalul cu moralul şi eu la fel; totdeauna creştinismul adevărat este şi moral. Şi naţionalismul adevărat, ideea de naţiune, de neam, nu poate fi decât o idee morală. Am scris asta în „Etica naţionalismului” în „Gândirea”.
Noica, o fi fost la început, dar acum la sfârşit, nu mi s-a părut a fi aşa, hotărât în credinţă. Nici el, nici Pleşu, plutesc aşa… Şi Liiceanu cred că-i tare străin de credinţă.
A venit Liiceanu odată la mine, mi s-a părut că vine să intre într-o legătură spirituală şi să-mi ceară nişte studii. Da’ când în convorbire am ajuns la întrebarea ce program are, ce vrea să publice, zice: „Eu vreau să public câte o lucrare despre fiecare filosof…” „-Şi de ce asta?” „-Păi ca să-i cunoaştem…” „-Păi mi se pare că îi prea cunoaştem, că nu ne cunoaştem pe noi, şi cred că ar trebui să ne cunoaştem pe noi mai mult.”
Şi a plecat fără să intre în discuţie cu mine despre colaborare.
Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare că e cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului. Ispita Occidentului, ştiţi… Poate că stând multă vreme în legătură cu fanarioţii, la mijlocul secolului XIX debarasându-se de ei s-au aruncat în braţele unei Franţe care era atee. Francezii au totuşi unii gânditori şi poeţi creştini. Dar la noi nu s-au dezvoltat prea mult nici Nae Ionescu, nici Crainic.
Intelectualitatea noastră a întors spatele credinţei poporului, e poate cea mai indiferentă intelectualitate faţă de părinţii noştri. Trebuie să sfârşim cu aceasta, trebuie să avem o altă intelectualitate. Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru.
Din cauza faptului că ateismul făţiş s-a compromis prin comunism, acum iau diferite măşti creştine; şi mulţi se lasă amăgiţi.
A. Năstase și I. Ceban, candidații partidei rusești!
„Candidatul comun” lipsește cu desăvârșire!
Vitalie Călugăreanu și speculanții săi politici
Mi-a atras atenția azi titlul sonor „Unirea care dezbină și alimentează speculanți politici de pe ambele maluri ale Prutului”, pus de ziaristul Vitalie Călugăreanu deasupra unui material al său, care, am înțeles, se vrea a fi o analiză a fenomenului unionist din stânga Prutului.
De fapt, materialul în cauză este o banală extindere sau actualizare a comentariului aceluiași autor pentru Deutsche Welle, din 26 martie 2018, pe marginea Marii Adunări Centenare, care a avut loc la Chișinău, cu o zi înainte, la 25 martie 2018, întitulat „Unirea – un fenomen exploatat de speculanții politici”.
După umila mea părere, scopul revenirii subite a lui Călugăreanu (ajuns între timp și moderator al „Cabinetului din umbră” de la Jurnal TV, afiliat actualei puteri PSRM-ACUM) la „tema unirii”, una „extrem de sensibilă pe cele două maluri ale Prutului”, este unul singur: acreditarea ideii că ascensiunea și consolidarea în sondaje din ultimul timp a lui Dodon și a PSRM-ului nu se datorează blocului ACUM, care a încheiat un nou acord de alianță cu aceștia, ci unioniștilor din Republica Moldova și „retoricii” lor „unioniste”, care ar constitui singura și adevărata „muniție electorală” a „forțelor pro-ruse”!
Este adevărat că segmentul unionist din stânga Prutului este „anihilat” de Rusia „prin fragmentare”, „prin lideri falși, care au trădat ori de câte ori le-a cerut Moscova ori au simțit mirosul banilor”.
Tot atât de adevărat este că „politicienii de pe cele două maluri ale Prutului fâlfâie drapelul unirii doar ca să adune voturi – ca să exploateze acel bazin electoral de 20% din Republica Moldova”, că „politicienii români au nevoie de acele voturi la europarlamentare și, mai ales, la alegerile prezidențiale”.
Am scris și eu de mai multe ori despre asta!
Dar asta nicidecum nu înseamnă că „retorica unionistă” nu are dreptul la viață aici în Basarabia și tu, Călugăreanu, trebuie să faci, ca și Dodon, o „sperietoare” din ea!
Este adevărat, de asemenea, că „după 2010, interesul Rusiei de a anihila acest segment electoral (din rațiuni geopolitice) a coincis cu cel al oligarhului Plahotniuc, care l-a dispersat ca să nu-i creeze probleme – din electoratul unionist făcând parte, în general, intelectuali cu viziuni proeuropene”.
Dar asta nicidecum nu poate constitui o justificare a alianței voastre cu Dodon, omul Rusiei, în detrimentul unei alianțe cu „oligarhul Plahotniuc”!
În situații de criză, așa cum a fost la noi cea de după alegerile din 25 februarie, politicienii responsabili, „din rațiuni geopolitice”, în niciun caz nu ar fi făcut alianță cu ocupantul!
Indiferent de cât de mult îl urăști pe „oligarhul Plahotniuc”, care „a dispersat” forțele unioniste, în situații tulburi pentru toată nația românească, între acesta, oligarhul, și ocupant, care a urmărit întotdeauna „interesul să anihileze” segmentul unionist, îl alegi pe primul cu care, împreună, ați fi putut cu siguranță să-i adunați pe unioniștii „dispersați” de el!
Dacă ați fi dorit, bineînțeles!
Fiți siguri că unioniștii „dispersați” de Plahotniuc ca să nu-i încurce planurile lui mafiote ar fi acceptat o asemenea alianță și și-ar fi consolidat rândurile!
Da, este adevărat ce spune Călugăreanu: „La Chișinău, unirea e ambalată în corupție și orgolii, iar la București în corupție și indiferență. Nu există niciun plan pentru Basarabia la București!”.
Dar asta nicidecum nu te îndreptățește să faci din „corupția ambalată” sau, mai bine zis, din lupta anticorupție ideologie! Și nicidecum nu te îndreptățește să dai preferință acestei ideologii în detrimentul ideii de unitate românească!
Fiți siguri că „planul pentru Basarabia”, dacă nu e „la București, este în inima fiecărui român din Basarabia!
Dar pentru asta este nevoie de un singur lucru: să nu faci „sperietoare” din ideea de unitate românească așa cum Dodon face sperietoare din „jandarmul român”.
Apropo, ziaristul de la DW, nu chițcăie nici un cuvânt despre faptul că, acum un an, unul dintre reprezentanții marcanți de atunci ai blocului ACUM, Stanislav Pavlovschi, într-o intervenție publică a sa pe marginea evenimentelor dramatice din capitala României din 10 august 2018, insulta forțele de ordine ale statului român în stilul și cu termenii folosiți de propaganda bolșevikă practicată de Dodon.
„Cine spunea că jandarmii români s-au schimbat?”, scria acesta pe Fb.
Iar un alt reprezentant al blocului ACUM, Alexandr Sliusari, împreună cu o ceată întreagă de revoluționari de pe „Platformă”, protesta, din aceleași considerente, câteva zile mai târziu, în fața Ambasadei României la Chișinău.
Iată că diabolizarea „jandarmului român” din perioada celor 22 de ani de administrare românească a Basarabiei (1918-1940), metodă prin care era cultivată și alimentată ura față de România și valorile românești în rândul basarabenilor, nu a fost practicată doar de regimul bolșevik de ocupație, ci și de promotorii antiromânismului de azi, printre care se numără și blocul ACUM.
Bineînțeles, ideea de unitate românească își are „speculanții politici”! Aceștia vor fi scoși în vileag mai devreme sau mai târziu.
Dar, trebuie să spunem cu tărie, cei mai mari și mai periculoși „speculanți politici” în această clipă sunt Putin și tot FSB-ul rusesc, care stau în spatele Alianței Kozak (PSRM-ACUM), de guvernare), la Chișinău.
Comentarii recente