Arhiva

Archive for decembrie 2019

Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

decembrie 31, 2019 Un comentariu

Cei care se consideră lideri politici de orientare națională, românească, unionistă (spuneți-le cum vreți) dar sunt incapabili a se uni între ei de dragul idealului nostru de reîntregire a teritoriilor românești înstrăinate și consolidării segmentul unionist basarabean nu sunt lideri politici!

Sunt aventurieri sau profitori sau unelte politice care parazitează pe ideea națională.

De ce de atâția ani de zile acest fenomen regretabil persistă și chiar ia proporții?

Pentru că această generație de politicieni nu-L au în inima și gândul lor de afirmare națională pe Hristos!

Nu putem să atingem idealul nostru românesc suprem fără Credința nestrămutată în Dumnezeu și în Veșnicia Neamului Românesc!

A te considera român și unionist doar cu lozinca, fără Hristos în față, înseamnă a rămâne victimă a unor grupări pretins unioniste sau a rămâne un membru banal al unor partide neomarxiste (culmea, în Basarabia acestea își spun toate de dreapta!), sau, cum spunea Mihai Eminescu, înseamnă a fi „cosmopolit, socialist, republican universal” şi orice îți trece în minte, dar numai român nu!

Ați văzut ce fac polonezii?

Au imprimate pe frigiderele lor harta Poloniei pe care scrie doar „Blogoslaw Ojczyznie” (Patrie Binecuvântată)!

Iată ce înseamnă patriotismul lor curat și firesc!

Puterea lor constă în unitatea în jurul Credinței și Dragostei față de Patria lor, Polonia!

Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

Să avem un An Nou Românesc!

Demisia falșilor unioniști!

decembrie 30, 2019 Lasă un comentariu
Citesc:
 
 
Iată cum își bat joc serviciile de idealul de unitate națională pe care îl poartă în inimile lor românii basarabeni:
 
Sclipuiesc partide unioniste, neapărat cu titulaturi răsunătoare, își instalează sculele (unioniști din oficiu) în fruntea lor, după care falsele partide unioniste își propulsează falșii lideri (scule ordinare) în alegerile pentru Primăria Chișinău, aceștia, bineînțeles, rup niște voturi ale românilor noștri debusolați și manipulați…
 
Până la urmă, segmentul celor aproape 35% de unioniști rămâne fragmentat, dezorientat, manipulat și cu Primăria Chișinău pe mâna rușilor!
 
Acum, această sculă ordinară, ditamai „președinte de partid”, după ce-a tras beșina peste unioniștii basarabeni, își anunță demisia „din funcția de președinte al partidului”, bineînțeles, „partid” care nu este partid, este o liotă de profitori și nemernici!
 
Cât timp vom mai tolera falsul unionism provocat de cercurile antiromânești?

30 de ani de la „Revoluția Română”: Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

decembrie 20, 2019 Un comentariu

Cadavrul său a stat opt zile în stradă, lumea a scuipat pe „terorist”, iar într-un final l-au decapitat.

 Acum un sfert de secol, pe 24 decembrie, pe la prânz, se rupsese din cer prima zăpadă. Fulgii se balansau albi deasupra României pentru a ateriza roşii pe asfaltul din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, înmuindu-se în bălţi prelungi de sânge.

Acolo, în poarta Ministerului Apărării Naţionale, opt bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare zăceau întinşi pe caldarâm, ciuruiţi de gloanţe. O mie de gură cască se strânseseră în jurul lor ca la circ. Unii, în batjocură, stingeau ţigara de trupurile inerte, alţii scuipau, dar cei mai mulţi doar înjurau:

„Fi-r-eaţ’ ai dreacu de terorişti!”
„Ia uite la ăsta, dom ‘le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom’le. Banditul!”

„Fi-r-eaţ’ ai dreacu de terorişti!”
„Ia uite la ăsta, dom ‘le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom’le. Banditul!”

povestea-cavalerului-fara-cap-care-bantuie-romania-122-body-image-1419245902

UN BUCUREŞTEAN SCUIPĂ PE CADAVRELE UNOR MILITARI CĂZUŢI ÎN FAŢA MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE. FOTO VIA WIKIMEDIA COMMONS

„Banditul” era însă român şi nimeni de acolo, din stradă, nu ştia cu adevărat cum a murit cu câteva ore în urmă. Numele lui: locotenent colonel Gheorghe Trosca. La fel cum nimeni de acolo nu ştia că cel care pusese la cale lichidarea lui era un moş străveziu, care îşi odihnea cu calm oasele pe scaunul ministrului Apărării, în clădirea de lângă. Numele lui: general Nicolae Militaru. Între cel mort de afară şi cel viu dinăuntru existaseră în trecut mai multe legături misterioase.

Cu 11 ani în urmă, generalul Nicolae Militaru conducea Armata a II-a a Republicii Socialiste România şi era în plin avânt al carierei. Era însă un trădător şi avea să fie descoperit în scurt timp. Fusese cumpărat de serviciul de spionaj sovietic şi lucra de zor pentru ruşi. Numai că toată povestea a fost mirosită la timp de spionii români din unitatea specială Anti KGB. Cel care a condus operaţiunea de contra-spionaj era tânărul Gheorghe Trosca. În urma raportului său, Ceauşescu l-a scos pe Militaru din Armată şi l-a umilit, adică i-a dat un post de funcţionar la un minister civil. Un ditamai generalul care condusese sute de mii de soldaţi ajunsese rob hârţoagelor într-un birou prea strâmt pentru mantaua lui.

Trosca în schimb a fost avansat până a ajuns şef de Stat Major în cadrul trupelor de elită ale Securităţii: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA). Aici l-a prins ziua de 24 decembrie 1989. Cazul lui Militaru era ştiut de generalii de la vârful armatei de atunci. „Militaru era un tip căruia îi plăcea armata pentru că îl reprezenta în altă ipostază decât cea adevărată: de analfabet cules de pe aici de sovietici şi făcut agentul lor în România”, spunea despre el ultimul ministru comunist al apărării, Victor Atanasie Stănculescu.

povestea-cavalerului-fara-cap-care-bantuie-romania-122-body-image-1419249549

GHEORGHE TROSCA CU CÂŢIVA ANI ÎNAINTE DE A FI UCIS

Nicolae Militaru a trebuit să se descurce cum a putut timp de 11 ani cu ştampila de terorist. Avusese însă noroc. Ceauşescu l-ar fi executat pe loc, dacă asta nu ar fi atras prea mult atenţia sovieticilor asupra sa. Dar soarta lui Nicolae Militaru avea să îi surâdă din nou, tocmai atunci când i-a surâs cu generozitate întregii Românii. Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, iar Ion Iliescu l-a reactivat pe Militaru, numindu-l şef peste Ministerul Apărării. A intrat în studiourile televiziunii române cu pieptul în faţă şi a luat poziţia de erou în faţa camerelor de filmat. A dat vorbire următorului anunţ și a călcat limba română sub şenilele limbii de lemn.

„Stimaţi concetăţeni. Nu puteam să stau deoparte în asemenea momente şi după asemenea crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău, că în această crimă a fost atrasă şi Armata Română. Opriţi măcelul, daţi ordine, opriţi măcelul, dacă s-a făcut crima până acuma, opriţi-o, indiferent (sic!) ce s-ar întâmpla, nu mai trageţi!”

Continuare: vice.com/ro

Cine va pune capăt mafiei apelor din Republica Moldova?

decembrie 18, 2019 Lasă un comentariu

Văd că guvernul minoritar al PSRM, care-și exercită mandatul datorită sprijinului acordat de PD, încearcă să se răzbune!

De câteva zile bune, șeful Agenției „Apele Moldovei” (structură a Ministerului Agriculturii), pus în funcție încă de Guvernul Filip, caută motive și modalități s-o elimine pe soția mea, Liuba Secareanu, din funcția de specialist principal în cadrul secției cadastru a acestei instituții de stat.

În afară de considerentele strict politice, la mijloc sunt, bineînțeles, și alte motive – refuzul soției mele de a da avize pe placul mafiei iazurilor (și pe placul conducerii Agenției „Apele Moldovei”) referitor la folosirea bazinelor acvatice!

Aceste avize sunt pregătite în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 17 din 05.08.2003 (adoptată în urma sesizării subsemnatului și a altor foști deputați PPCD), care declară bazinele acvatice proprietate publică ce nu poate fi gestionată de subiecții de drept privat!

Se constată că și astăzi bazinele acvatice din Republica Moldova sunt gestionate ignorându-se Decizia în cauză, iar anumiți subiecți din cadrul „Apelor Moldovei” emit avize pe placul mafiei din acest domeniu în schimbul mitei!

Pentru că nu elaborează avize cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale, Liuba Secăreanu a fost anunțată astăzi de șeful „Apelor Moldovei” că va fi mutată, prin ordin, într-o altă Direcție (soarta căreia nu se cunoaște în contextul reformei instituționale în desfășurare), dându-i-se de înțeles că, dacă nu va fi de acord cu acest ordin, i se va face evaluarea activității astfel încât să fie nevoită a părăsi benevol funcția.

11 ani cât am deținut mandatul de deputat am luptat cum am putut cu mafia din domeniul apelor!

Au trecut ani și ani de zile, iar această mafie a rămas în picioare prin tot felul de pencovi (de la Pencov, un fost șef al „Apelor Moldovei”) care folosesc ilegal bazinele acvatice și neplătind un ban pentru asta în vistieria statului!

Vorba vine, nu mor caii când vor câinii!

Mai există oameni care nu cedează cu una cu două!

Poate și noul Procuror General va deschide să citească Decizia Curții Constituționale în problema vizată și să acționeze în consecință!

Cine dacă nu Procurorul General poate pune capăt mafiei apelor din Republica Moldova?

„Decapitarea” României

decembrie 17, 2019 2 comentarii
Chiar în aceste clipe TVR-ul transmite, aici în Basarabia, un amplu interviu cu „pastorul reformat Laszlo Tokes, din Timișoara”.
 
Dacă agentul serviciilor secrete ungare și trădătorul de țară, Laszlo Tokes, îmi este prezentat, și azi, la 30 de ani din decembrie 1989, drept erou al „revoluției române” și nu mi se spune, la postul public de televiziune al României, absolut nimic despre adevărații eroi, eroii martiri ai României din Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (anti-KGB) în frunte cu Gheorghe Trosca, uciși și decapitați atunci în văzul românilor de agentura KGB, pusă de Iliescu să conducă Armata Română, înseamnă că și în aceste clipe, după 30 de ani, Țara mea România, pe care, de aici din Basarabia înstrăinată, am visat-o de mic copil măreață și frumoasă, este sub KGB!
 
Înseamnă că este condusă de neromâni!
 
Eu am văzut cu ochii mei, în decembrie 1989, de aici din Basarabia înstrăinată, cum „turiștii sovietici” treceau Prutul!
 
Unii dintre ei erau băgați, pe la Ungheni, chiar de șeful KGB-ului de acolo, în locomotivele trenurilor, ca să ajungă cu bine la „revoluția română”!
 
Eu am văzut cu ochii mei, după câteva luni de zile, în primăvara lui 1990, cu câtă „bunăvoință” KGB-ul de pe ambele maluri ale Prutului a „construit” „Podul de Flori peste Prut” nu de dragul libertății noastre, ci pentru a-și retrage „în pace” zecile de mii de „turiști sovietici”, agenții KGB-ului, rămași pe teritoriul României să ducă la bun sfârșit „revoluția română”!
 
Agenții KGB-ului rămași până azi să „decapiteze” România!
 
Acum 30 de ani, cu urechea la „tranzistor”, mă bucuram împreună cu miile de basarabeni că Țara mea frumoasă România este liberă și nu aveam cum să-mi dau seama atunci că dușmanii ei, spionii „reformați” dinăuntrul și dinafara ei, făceau tocmai pe invers, o ocupau!
 
Ocupați am fost, ocupați rămânem!

Ionuț ȚENE – Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga, legionarii sau NKVD?

decembrie 14, 2019 Lasă un comentariu

 

Nu voi intra în amănuntele cronicii  asasinării marelui istoric Nicolae Iorga. S-au făcut filme artistice, câteva documentare şi s-au scris zeci de cărţi şi tone de articole de revistă pe această temă. Toate acestea au aruncat, circa 70 de ani, multe minciuni, idiosincrazii ideologice comuniste şi nu numai, pe seama asasinării marelui cărturar.

În noiembrie 1940, România se afla pe terenul confruntării între serviciile de informaţii germane şi sovietice în vederea pregătirii şi pornirii războiului dintre Hitler şi Stalin.

În special Rusia sovietică nu avea niciun interes de stabilitate în ţara noastră şi, aşa cum prevedeau planurile generalului sovietic Suvorov, România urma să fie atacată de URSS în toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei şi pentru a fi anihilate câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate în beneficiul Wehrmachtului.

Cel mai bun pretext pentru Stalin, că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărţită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că, în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerţul ruso-german cunoştea o înflorire fără precedent.

Nicolae Iorga este luat de acasă din vila sa de la Sinaia, de lângă soţie, de o echipă din poliţia legionară, condusă de Traian Boeru. Nicolae Iorga nu era iubit de legionari, deoarece a fost unealta lui Armand Călinescu în asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu, în urma unei scrisori în care îl acuza pe acesta de „necinste sufletească” şi regimul carlist s-a folosit de un proces de ultraj, pentru că Iorga era demnitar, şi l-au închis pe Căpitan.

Mai mult, Iorga a fost văzut de N. Steinhardt cum scuipa şi dădea cu picioarele în cadavrele legionarilor executaţi de poliţie în stradă şi aruncate pe caldarâm, în urma asasinării premierului criminal Armand Călinescu.

Cu toate acestea, legionarii nu doreau moartea marelui cărturar, nu neapărat că-l iubeau, ci intuiau clar consecinţele dezastroase de imagine datorate unui astfel de asasinat.

Horia Sima, în cartea „Era Libertăţii”, descrie cum a încercat cu disperare să-i ajungă din urmă pe asasini şi cum cu o echipă din poliţia legionară a umblat cu maşinile toată noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, după ce au aflat informaţia că Traian Boeru vrea să-l ucidă pe cărturar.

Personal a fost sunat Iorga acasă la Sinaia, de către liderii legionari din Bucureşti, care l-au avertizat că o echipă ieşită de sub control vrea să-l asasineze, dar soţia istoricului nu l-a lăsat pe acesta să fugă. Ciudat? Ea s-a justificat mai târziu la proces că a crezut că telefonul făcea parte din „scenariu”.

Nicolae Iorga moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare.

Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de Ion Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe generalul Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el.

După doua zile asasinii au primit pașapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii.

Boeru nu a fost închis în lagărul de la Buckenwald, unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.

La Viena, în 1945, toți legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rușilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăştie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna Ruşilor.

Legionarii, în drum spre Salzburg, l-au întâlnit pe Boeru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: „Pot să vie rușii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.

Mai există o mărturie, a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat, de la un general sovietic căzut în dizgraţie, că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenţie militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruşi.

Mai ciudat este faptul că, după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care, deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea lui.

Boeru a decedat în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată, şi nici să fie deranjat de agenţii şefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boeru a fugit în Germania, în 1941, singur, familia rămânându-i în România, la Constanţa.

Aici s-au petrecut alte două lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru după 1944, când, se știe, familiile erau deseori puse în situaţia de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, această plată însemnând să suporte felurite tracasări şi persecuţii.

Vecinii s-au mirat că familia lui Traian Boieru nu a fost deranjată de nimeni, adică de autorităţile instalate la putere de Armata Sovietică. În plus,  pe la finele anilor ’50, familia acestuia a primit permisiunea de a părăsi România și de a pleca în Occident, la Traian Boeru! Asta într-un moment când legionarii înfundau închisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.

Am convingerea din ce în ce mai certă că, dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova, vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180% a faptelor – că 70 de ani am fost minţiţi despre faptul că Nicoale Iorga a fost asasinat de legionari.

În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

Maia Sandu, față-n față cu mincinoșii

decembrie 12, 2019 Lasă un comentariu
Îmi place ce spune Maia Sandu despre partenerul său de guvernare, Igor Dodon:
„Igor Dodon spune minciuni de dimineața până seara. De la independență până încoace nu am avut un președinte mai mincinos decât Igor Dodon”.
Un lucru însă nu-l pot înțelege:
Cum ai putut, tu, Maia Sandu, să te afli în concubinaj politic, timp de aproape șase luni de zile, cu „cel mai mincinos președinte de la independență încoace”?
Cum ai putut tu, Maia Sandu, să dai pe mâna „celui mai mincinos președinte de la independență încoace” conducerea Parlamentului, conducerea Curții Constituționale, întregul Serviciu de Informare și Securitate al statului, Ministerul Apărării și, în cele din urmă, întregul Guvern al Republicii Moldova?
 
Cum ai putut tu să dai toată bucata asta de pământ românesc pe mâinile Moscovei?
Bănuiesc că, în situația în care tu ai știut foarte bine„Igor Dodon spune minciuni de dimineața până seara” și că „De la independență până încoace nu am avut un președinte mai mincinos decât Igor Dodon”, cel care te-a convins să mergi în alianță cu Dodon nu a fost altcineva decât șeful lui de la Moscova, Dmitri Kozak!
Cu el, cu Kozak, omul direct al lui Putin, ați mers să vă întâlniți voi, cei de la ACUM, astă vară înainte de a oficializa concubinajul cu Dodon!
Și încă o nedumerire îmi sfârtecă sufletul:
Dacă Dodon „este cel mai mincinos președinte pe care l-a avut Republica Moldova”, atunci cine este șeful lui, Kozak, unul dintre cei mai apropiați kaghebiști ai lui Putin și autorul diabolicului plan de „federalizare a Republicii Moldova” și de legalizare a prezenței militare rusești pe teritoriul nostru național?