Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

Cei care se consideră lideri politici de orientare națională, românească, unionistă (spuneți-le cum vreți) dar sunt incapabili a se uni între ei de dragul idealului nostru de reîntregire a teritoriilor românești înstrăinate și consolidării segmentul unionist basarabean nu sunt lideri politici!

Sunt aventurieri sau profitori sau unelte politice care parazitează pe ideea națională.

De ce de atâția ani de zile acest fenomen regretabil persistă și chiar ia proporții?

Pentru că această generație de politicieni nu-L au în inima și gândul lor de afirmare națională pe Hristos!

Nu putem să atingem idealul nostru românesc suprem fără Credința nestrămutată în Dumnezeu și în Veșnicia Neamului Românesc!

A te considera român și unionist doar cu lozinca, fără Hristos în față, înseamnă a rămâne victimă a unor grupări pretins unioniste sau a rămâne un membru banal al unor partide neomarxiste (culmea, în Basarabia acestea își spun toate de dreapta!), sau, cum spunea Mihai Eminescu, înseamnă a fi „cosmopolit, socialist, republican universal” şi orice îți trece în minte, dar numai român nu!

Ați văzut ce fac polonezii?

Au imprimate pe frigiderele lor harta Poloniei pe care scrie doar „Blogoslaw Ojczyznie” (Patrie Binecuvântată)!

Iată ce înseamnă patriotismul lor curat și firesc!

Puterea lor constă în unitatea în jurul Credinței și Dragostei față de Patria lor, Polonia!

Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

Să avem un An Nou Românesc!

Demisia falșilor unioniști!

Citesc:

 

„Președintele Partidului Popular Românesc Vladimir Țurcanu a anunțat astăzi că demisionează din funcția de președinte al partidului motivând că optează să colaboreze cu echipa președintelui PUN, Octavian Țîcu…”.

 

Iată cum își bat joc serviciile de idealul de unitate națională pe care îl poartă în inimile lor românii basarabeni:

 

Sclipuiesc partide unioniste, neapărat cu titulaturi răsunătoare, își instalează sculele (unioniști din oficiu) în fruntea lor, după care falsele partide unioniste își propulsează falșii lideri (scule ordinare) în alegerile pentru Primăria Chișinău, aceștia, bineînțeles, rup niște voturi ale românilor noștri debusolați și manipulați…

 

Până la urmă, segmentul celor aproape 35% de unioniști rămâne fragmentat, dezorientat, manipulat și cu Primăria Chișinău pe mâna rușilor!

 

Acum, această sculă ordinară, ditamai „președinte de partid”, după ce-a tras beșina peste unioniștii basarabeni, își anunță demisia „din funcția de președinte al partidului”, bineînțeles, „partid” care nu este partid, este o liotă de profitori și nemernici!

 

Cât timp vom mai tolera falsul unionism provocat de cercurile antiromânești?

30 de ani de la „Revoluția Română”: Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

Cadavrul său a stat opt zile în stradă, lumea a scuipat pe „terorist”, iar într-un final l-au decapitat.

 Acum un sfert de secol, pe 24 decembrie, pe la prânz, se rupsese din cer prima zăpadă. Fulgii se balansau albi deasupra României pentru a ateriza roşii pe asfaltul din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, înmuindu-se în bălţi prelungi de sânge.

Acolo, în poarta Ministerului Apărării Naţionale, opt bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare zăceau întinşi pe caldarâm, ciuruiţi de gloanţe. O mie de gură cască se strânseseră în jurul lor ca la circ. Unii, în batjocură, stingeau ţigara de trupurile inerte, alţii scuipau, dar cei mai mulţi doar înjurau:

„Fi-r-eaţ’ ai dreacu de terorişti!”
„Ia uite la ăsta, dom ‘le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom’le. Banditul!”

„Fi-r-eaţ’ ai dreacu de terorişti!”
„Ia uite la ăsta, dom ‘le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom’le. Banditul!”

UN BUCUREŞTEAN SCUIPĂ PE CADAVRELE UNOR MILITARI CĂZUŢI ÎN FAŢA MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE. FOTO VIA WIKIMEDIA COMMONS

„Banditul” era însă român şi nimeni de acolo, din stradă, nu ştia cu adevărat cum a murit cu câteva ore în urmă. Numele lui: locotenent colonel Gheorghe Trosca. La fel cum nimeni de acolo nu ştia că cel care pusese la cale lichidarea lui era un moş străveziu, care îşi odihnea cu calm oasele pe scaunul ministrului Apărării, în clădirea de lângă. Numele lui: general Nicolae Militaru. Între cel mort de afară şi cel viu dinăuntru existaseră în trecut mai multe legături misterioase.

Cu 11 ani în urmă, generalul Nicolae Militaru conducea Armata a II-a a Republicii Socialiste România şi era în plin avânt al carierei. Era însă un trădător şi avea să fie descoperit în scurt timp. Fusese cumpărat de serviciul de spionaj sovietic şi lucra de zor pentru ruşi. Numai că toată povestea a fost mirosită la timp de spionii români din unitatea specială Anti KGB. Cel care a condus operaţiunea de contra-spionaj era tânărul Gheorghe Trosca. În urma raportului său, Ceauşescu l-a scos pe Militaru din Armată şi l-a umilit, adică i-a dat un post de funcţionar la un minister civil. Un ditamai generalul care condusese sute de mii de soldaţi ajunsese rob hârţoagelor într-un birou prea strâmt pentru mantaua lui.

Trosca în schimb a fost avansat până a ajuns şef de Stat Major în cadrul trupelor de elită ale Securităţii: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA). Aici l-a prins ziua de 24 decembrie 1989. Cazul lui Militaru era ştiut de generalii de la vârful armatei de atunci. „Militaru era un tip căruia îi plăcea armata pentru că îl reprezenta în altă ipostază decât cea adevărată: de analfabet cules de pe aici de sovietici şi făcut agentul lor în România”, spunea despre el ultimul ministru comunist al apărării, Victor Atanasie Stănculescu.

GHEORGHE TROSCA CU CÂŢIVA ANI ÎNAINTE DE A FI UCIS

Nicolae Militaru a trebuit să se descurce cum a putut timp de 11 ani cu ştampila de terorist. Avusese însă noroc. Ceauşescu l-ar fi executat pe loc, dacă asta nu ar fi atras prea mult atenţia sovieticilor asupra sa. Dar soarta lui Nicolae Militaru avea să îi surâdă din nou, tocmai atunci când i-a surâs cu generozitate întregii Românii. Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, iar Ion Iliescu l-a reactivat pe Militaru, numindu-l şef peste Ministerul Apărării. A intrat în studiourile televiziunii române cu pieptul în faţă şi a luat poziţia de erou în faţa camerelor de filmat. A dat vorbire următorului anunţ și a călcat limba română sub şenilele limbii de lemn.

„Stimaţi concetăţeni. Nu puteam să stau deoparte în asemenea momente şi după asemenea crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău, că în această crimă a fost atrasă şi Armata Română. Opriţi măcelul, daţi ordine, opriţi măcelul, dacă s-a făcut crima până acuma, opriţi-o, indiferent (sic!) ce s-ar întâmpla, nu mai trageţi!”

Continuare: vice.com/ro

Cine va pune capăt mafiei apelor din Republica Moldova?

Văd că guvernul minoritar al PSRM, care-și exercită mandatul datorită sprijinului acordat de PD, încearcă să se răzbune!

De câteva zile bune, șeful Agenției „Apele Moldovei” (structură a Ministerului Agriculturii), pus în funcție încă de Guvernul Filip, caută motive și modalități s-o elimine pe soția mea, Liuba Secareanu, din funcția de specialist principal în cadrul secției cadastru a acestei instituții de stat.

În afară de considerentele strict politice, la mijloc sunt, bineînțeles, și alte motive – refuzul soției mele de a da avize pe placul mafiei iazurilor (și pe placul conducerii Agenției „Apele Moldovei”) referitor la folosirea bazinelor acvatice!

Aceste avize sunt pregătite în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 17 din 05.08.2003 (adoptată în urma sesizării subsemnatului și a altor foști deputați PPCD), care declară bazinele acvatice proprietate publică ce nu poate fi gestionată de subiecții de drept privat!

Se constată că și astăzi bazinele acvatice din Republica Moldova sunt gestionate ignorându-se Decizia în cauză, iar anumiți subiecți din cadrul „Apelor Moldovei” emit avize pe placul mafiei din acest domeniu în schimbul mitei!

Pentru că nu elaborează avize cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale, Liuba Secăreanu a fost anunțată astăzi de șeful „Apelor Moldovei” că va fi mutată, prin ordin, într-o altă Direcție (soarta căreia nu se cunoaște în contextul reformei instituționale în desfășurare), dându-i-se de înțeles că, dacă nu va fi de acord cu acest ordin, i se va face evaluarea activității astfel încât să fie nevoită a părăsi benevol funcția.

11 ani cât am deținut mandatul de deputat am luptat cum am putut cu mafia din domeniul apelor!

Au trecut ani și ani de zile, iar această mafie a rămas în picioare prin tot felul de pencovi (de la Pencov, un fost șef al „Apelor Moldovei”) care folosesc ilegal bazinele acvatice și neplătind un ban pentru asta în vistieria statului!

Vorba vine, nu mor caii când vor câinii!

Mai există oameni care nu cedează cu una cu două!

Poate și noul Procuror General va deschide să citească Decizia Curții Constituționale în problema vizată și să acționeze în consecință!

Cine dacă nu Procurorul General poate pune capăt mafiei apelor din Republica Moldova?

„Decapitarea” României

Chiar în aceste clipe TVR-ul transmite, aici în Basarabia, un amplu interviu cu „pastorul reformat Laszlo Tokes, din Timișoara”.

 

Dacă agentul serviciilor secrete ungare și trădătorul de țară, Laszlo Tokes, îmi este prezentat, și azi, la 30 de ani din decembrie 1989, drept erou al „revoluției române” și nu mi se spune, la postul public de televiziune al României, absolut nimic despre adevărații eroi, eroii martiri ai României din Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (anti-KGB) în frunte cu Gheorghe Trosca, uciși și decapitați atunci în văzul românilor de agentura KGB, pusă de Iliescu să conducă Armata Română, înseamnă că și în aceste clipe, după 30 de ani, Țara mea România, pe care, de aici din Basarabia înstrăinată, am visat-o de mic copil măreață și frumoasă, este sub KGB!

 

Înseamnă că este condusă de neromâni!

 

Eu am văzut cu ochii mei, în decembrie 1989, de aici din Basarabia înstrăinată, cum „turiștii sovietici” treceau Prutul!

 

Unii dintre ei erau băgați, pe la Ungheni, chiar de șeful KGB-ului de acolo, în locomotivele trenurilor, ca să ajungă cu bine la „revoluția română”!

 

Eu am văzut cu ochii mei, după câteva luni de zile, în primăvara lui 1990, cu câtă „bunăvoință” KGB-ul de pe ambele maluri ale Prutului a „construit” „Podul de Flori peste Prut” nu de dragul libertății noastre, ci pentru a-și retrage „în pace” zecile de mii de „turiști sovietici”, agenții KGB-ului, rămași pe teritoriul României să ducă la bun sfârșit „revoluția română”!

 

Agenții KGB-ului rămași până azi să „decapiteze” România!

 

Acum 30 de ani, cu urechea la „tranzistor”, mă bucuram împreună cu miile de basarabeni că Țara mea frumoasă România este liberă și nu aveam cum să-mi dau seama atunci că dușmanii ei, spionii „reformați” dinăuntrul și dinafara ei, făceau tocmai pe invers, o ocupau!

 

Ocupați am fost, ocupați rămânem!

Ionuț ȚENE – Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga, legionarii sau NKVD?

 

Nu voi intra în amănuntele cronicii  asasinării marelui istoric Nicolae Iorga. S-au făcut filme artistice, câteva documentare şi s-au scris zeci de cărţi şi tone de articole de revistă pe această temă. Toate acestea au aruncat, circa 70 de ani, multe minciuni, idiosincrazii ideologice comuniste şi nu numai, pe seama asasinării marelui cărturar.

În noiembrie 1940, România se afla pe terenul confruntării între serviciile de informaţii germane şi sovietice în vederea pregătirii şi pornirii războiului dintre Hitler şi Stalin.

În special Rusia sovietică nu avea niciun interes de stabilitate în ţara noastră şi, aşa cum prevedeau planurile generalului sovietic Suvorov, România urma să fie atacată de URSS în toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei şi pentru a fi anihilate câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate în beneficiul Wehrmachtului.

Pe fondul instaurării statului naţional-legionar şi a dorinţei membrilor Mişcării Legionare de a se răzbuna sau a trage la răspundere pe cei vinovaţi de asasinarea, prin sugrumare, a lui C. Z. Codreanu în noiembrie 1938, NKVD a racolat doi agenţi relativ importanţi: Dumitru Grozea, şeful Corpului Muncitoresc Legionar şi pe Traian Boeru, cel care a condus echipa morţii de asasinare a profesorilor Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, în noaptea de 28 noiembrie 1941.

Cel mai bun pretext pentru Stalin, că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărţită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că, în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerţul ruso-german cunoştea o înflorire fără precedent.

Nicolae Iorga este luat de acasă din vila sa de la Sinaia, de lângă soţie, de o echipă din poliţia legionară, condusă de Traian Boeru. Nicolae Iorga nu era iubit de legionari, deoarece a fost unealta lui Armand Călinescu în asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu, în urma unei scrisori în care îl acuza pe acesta de „necinste sufletească” şi regimul carlist s-a folosit de un proces de ultraj, pentru că Iorga era demnitar, şi l-au închis pe Căpitan.

Mai mult, Iorga a fost văzut de N. Steinhardt cum scuipa şi dădea cu picioarele în cadavrele legionarilor executaţi de poliţie în stradă şi aruncate pe caldarâm, în urma asasinării premierului criminal Armand Călinescu.

Cu toate acestea, legionarii nu doreau moartea marelui cărturar, nu neapărat că-l iubeau, ci intuiau clar consecinţele dezastroase de imagine datorate unui astfel de asasinat.

Horia Sima, în cartea „Era Libertăţii”, descrie cum a încercat cu disperare să-i ajungă din urmă pe asasini şi cum cu o echipă din poliţia legionară a umblat cu maşinile toată noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, după ce au aflat informaţia că Traian Boeru vrea să-l ucidă pe cărturar.

Personal a fost sunat Iorga acasă la Sinaia, de către liderii legionari din Bucureşti, care l-au avertizat că o echipă ieşită de sub control vrea să-l asasineze, dar soţia istoricului nu l-a lăsat pe acesta să fugă. Ciudat? Ea s-a justificat mai târziu la proces că a crezut că telefonul făcea parte din „scenariu”.

Nicolae Iorga moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare.

Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de Ion Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe generalul Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el.

După doua zile asasinii au primit pașapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii.

Boeru nu a fost închis în lagărul de la Buckenwald, unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.

La Viena, în 1945, toți legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rușilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăştie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna Ruşilor.

Legionarii, în drum spre Salzburg, l-au întâlnit pe Boeru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: „Pot să vie rușii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.

Mai există o mărturie, a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat, de la un general sovietic căzut în dizgraţie, că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenţie militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruşi.

Mai ciudat este faptul că, după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care, deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea lui.

Boeru a decedat în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată, şi nici să fie deranjat de agenţii şefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boeru a fugit în Germania, în 1941, singur, familia rămânându-i în România, la Constanţa.

Aici s-au petrecut alte două lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru după 1944, când, se știe, familiile erau deseori puse în situaţia de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, această plată însemnând să suporte felurite tracasări şi persecuţii.

Vecinii s-au mirat că familia lui Traian Boieru nu a fost deranjată de nimeni, adică de autorităţile instalate la putere de Armata Sovietică. În plus,  pe la finele anilor ’50, familia acestuia a primit permisiunea de a părăsi România și de a pleca în Occident, la Traian Boeru! Asta într-un moment când legionarii înfundau închisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.

Am convingerea din ce în ce mai certă că, dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova, vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180% a faptelor – că 70 de ani am fost minţiţi despre faptul că Nicoale Iorga a fost asasinat de legionari.

În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

Maia Sandu, față-n față cu mincinoșii

Îmi place ce spune Maia Sandu despre partenerul său de guvernare, Igor Dodon:

„Igor Dodon spune minciuni de dimineața până seara. De la independență până încoace nu am avut un președinte mai mincinos decât Igor Dodon”.

Un lucru însă nu-l pot înțelege:

Cum ai putut, tu, Maia Sandu, să te afli în concubinaj politic, timp de aproape șase luni de zile, cu „cel mai mincinos președinte de la independență încoace”?

Cum ai putut tu, Maia Sandu, să dai pe mâna „celui mai mincinos președinte de la independență încoace” conducerea Parlamentului, conducerea Curții Constituționale, întregul Serviciu de Informare și Securitate al statului, Ministerul Apărării și, în cele din urmă, întregul Guvern al Republicii Moldova?

 

Cum ai putut tu să dai toată bucata asta de pământ românesc pe mâinile Moscovei?

Bănuiesc că, în situația în care tu ai știut foarte bine că „Igor Dodon spune minciuni de dimineața până seara” și că „De la independență până încoace nu am avut un președinte mai mincinos decât Igor Dodon”, cel care te-a convins să mergi în alianță cu Dodon nu a fost altcineva decât șeful lui de la Moscova, Dmitri Kozak!

Cu el, cu Kozak, omul direct al lui Putin, ați mers să vă întâlniți voi, cei de la ACUM, astă vară înainte de a oficializa concubinajul cu Dodon!

Și încă o nedumerire îmi sfârtecă sufletul:

Dacă Dodon „este cel mai mincinos președinte pe care l-a avut Republica Moldova”, atunci cine este șeful lui, Kozak, unul dintre cei mai apropiați kaghebiști ai lui Putin și autorul diabolicului plan de „federalizare a Republicii Moldova” și de legalizare a prezenței militare rusești pe teritoriul nostru național?

Falsul unionism!

Analistul politic Anatol Ţăranu spune la TVR Moldova că noul preşedinte al PUN, Octavian Ţâcu, „este marea speranţă a unioniştilor, pentru că marele avantaj al său este că el are unde creşte”.

 

Și eu sunt român basarabean, unionist convins de când m-o făcut mama!

 

Dar „marea speranță” a mea, dintotdeauna, a fost și a rămas unirea noastră, a basarabenilor, cu Patria-mamă România și reîntregirea tuturor teritoriilor românești înstrăinate!

 

Acest crez și ideal a fost și a rămas în inimile tuturor românilor basarabeni deșteptați și uniți în Mișcarea Românească de acum treizeci de ani.

 

Acest crez și ideal a rămas pe buzele morților noștri la Nistru în 1992, pe buzele Doinei și ale lui Ion Aldea Teodorovici, ale primarului martir Nicolae Costin, ale scriitorului martir Dumitru Matcovschi, ale Lidiei Istrati, Leonidei Lari, ale lui Grigore Vârtosu, Andrei Vartic, Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Valentin Mândâcanu, Ion Ungureanu, ale deținutului politic Ion Moraru, ale confraților mei frontiști Valentin Ciobanu, Nicolae Stratulat și atâția alții, ale colegilor mei de la ziarul nostru de suflet „ȚARA” Sergiu Cucuietu, Virgil Bohanțov, Ion și Stela Butnaru, Vicu Tomencu, ale miilor de români basarabeni trecuți la Domnul fără a-și vedea visul lor suprem împlinit!

 

Acest crez și ideal stă pe buzele și în inimile Noii Generații născută după 1991, în afara imperiului ocupant sovietic.

 

Acest crez și ideal stă pe buzele copiilor și nepoților noștri născuți și nenăscuți încă!

 

De ce să nu ne puneți în față Crezul și Idealul nostru suprem, ci îmi băgați pe gât mituri deșarte umflate din laboratoarele securiste?!

 

De ce îmi creați și îmi „creșteți” „speranțe” deșarte pentru a ne dezorienta, a ne dezbina și a ne ține mereu neuniți?!

 

Pentru a rezista în fața noii invazii rusești, avem nevoie de o largă Mișcare Națională Românească în stânga Prutului a cărei sarcină primordială să fie, întâi de toate, retragerea din zona transnistreană a trupelor și munițiilor rusești și contracararea oricăror acțiuni menite să consolideze separatismul teritorial în Republica Moldova!

 

O Rusie consolidată pe toate planurile în Republica Moldova anulează orice speranță a noastră de reîntregire națională!

 

Iar unii s-au învățat să trâmbițeze lozincile unioniste doar pentru ca prezența rusească să se întărească aici și mai mult.

 

Iată de ce vreau ca toți țâcii, toți liderii și liderașii de partide și partiduțe așa-zis unioniste, apărute ca ciupercile după ploaie, cei care ne-au dezamăgit în alegerile din ultimii ani compromițând idealirile noastre românești, să dispară cu tot cu creaturile lor!

 

Unionismul fals este încurajat acum pe toate căile de structurile securiste rusești în scopul neunirii noastre.

La alegerile prezidențiale vom păți exact ca la alegerile pentru Primăria Chișinău

La prezidențialele din toamna anului viitor putem păți exact ca la alegerile primarului de Chișinău!

În timp ce Dodon își consolidează pozițiile rămânând practic singurul candidat al segmentului prorus, pe așa-zisa dreaptă și-au anunțat, până azi, intențiile de a candida cel puțin trei persoane!

Nu le nominalizez că le știți!

Dintr-o ieșire televizată a lui Năstase, am înțeles că și pe el îl împinge păcatul să candideze și la prezidențiale!

După ce a dat Chișinăul pe mâna rușilor, vrea să bage sub sutana lui Putin toată Basarabia!

În loc să se meargă pe ideea unei largi mișcări anti-rusești, în care să intre toți basarabenii de bună-credință, unioniști, pro-europeni, cum s-or numi ei, la noi are loc umflarea miturilor: mitul Maia, mitul Țâcu, mitul… Filat (zămislit într-o celulă cu evroremont din pușcăria 13!) etc.!

Te pomenești că „rațele” de la TV8 și cele de la PRO TV ni ți-l scot mâine și pe Platon din pușcărie și ne putem trezi, în cele din urmă, cu încă un mit – mitul Platon!

Adică, încă un posibil candidat „antioligarhic”!

Nu-mi scoateți fauna politicianistă în față!

Ideea de unitate, așa cum a fost treizeci de ani în urmă, să țâșnească acum!

Lăsați miturile să se desumfle!

Veniți cu inima să ne unim!

Bănuielile unei doamne că eu îmbătrânesc!

Speranta Elpida, care nu poate să mă înțeleagă ce rost am eu în viața asta, îmi scrie într-un comentariu pe Fb:

 

„Din cite am observat, ultimul timp toți nu va convine/ SANDU, PUN,NASTAE, ș.a… Aceasta. chiar da de banuit sau ati imbatrinit?”.

 

Aș vrea și eu să înțeleg ce bănuieli vă chinuie, stimată doamnă?

 

Că anii trec și toată lumea îmbătrânește, inclusiv eu, inclusiv dumneata!

 

Dar asta nicidecum nu poate să însemne că mie trebuie să-mi „convină” neapărat ceea ce dumneata îți „convine”!

 

În legătură cu asta, trebuie să precizez următoarele:

 

Nu „în ultimul timp”, cum spui dumneata, ci de la bun început, de foarte mult timp adică, am o părere constantă despre Sandu, PUN, Nastase etc.

 

Părere pe care nu mi-am schimbat-o!

 

PUN-ul, dacă vă interesează atât de tare, este o lucrătură securistică menită să țină fragmentat segmentul unionist din Basarabia!

 

Părerea mea critică și tranșantă despre PUN mi-am exprimat-o necontenit chiar din momentul când gruparea în cauză s-a desprins din PL.

 

Ultima și cea mai concludentă dovadă în sensul celor exprimate mai sus despre PUN este înlocuirea recentă a lui A. Șalaru cu O. Tâcu!

 

Nu le-a ieșit treaba cu un cadru și, iată, că l-au scos pe altul în față.

 

Îl umflă și îl umflă de vreo câteva luni bune ca basarabenii să se aleagă în cele din urmă cu un alt mit – mitul Țâcu!

 

Cei care-l umflă pe Țâcu nici nu-și dau seama cât de ridicoli sunt!

 

Nu de mituri avem nevoie aici în Basarabia, ci de coagularea neîntârziată a unei largi mișcări românești care să se constituie într-unul dintre cei mai importanți factori electorali la viitoarele alegeri parlamentare sau prezidențiale!

 

Iar cât privește Sandu și Năstase, aceștia au fost creați pentru a aduce la guvernare partida rusească în frunte cu Dodon!

 

Lucru care s-a și realizat deja cu brio!

 

Președintia, conducerea Parlamentului, a Curții Constituționale și, în cele din urmă, tot Guvernul, Securitatea, Primăria Chișinău etc. sunt în mâinile rușilor în urma intrării ACUM-ului în alianță cu Dodon!

 

Până la urmă și PD-ul lui Diacov, tot din cauza ACUM-ului, a fost lăsat să meargă în alianță cu același Dodon, partida rusească consolidându-se și mai tare!

 

Atât ACUM-ul, cât și PD-ul au nevoie ca Dodon să guverneze cât mai mult!

 

Nu i-ați văzut cum intră pe rând sub plapuma lui Dodon? Fac alianță cu el ca el să guverneze?!

 

Asta le convine! Știți de ce?

 

Pentru că ambele grupări sunt dominate de elementele cu rădăcini în vechile structuri securistice ale Moscovei!

 

Dacă ACUM-ul și PD-ul ar fi fost dominați de adevărați patrioți, cu conștiință națională românească, acestea s-ar fi unit și ar fi creat până acum o majoritate parlamentară fără Dodon!

 

Nu au făcut-o pentru că interesul Moscovei este mai mare!

 

Eu acum abia încep a înțelege unele „combinații” ale banditului ăsta ciudat și enigmatic, Plahotniuc, și îmi pare rău de un lucru: că Plahotniuc nu a reușit în cele din urmă să-l îndepărteze din PD pe unul ca Diacov, cea mai fidelă sculă rusească în acest partid.

 

Nu știu în clipa asta ce să vă mai spun ca să spulber bănuielile în jurul persoanei mele care vă tot dau târcoale și vă fac mari bătă de cap.

 

Înțelegi mata, stimată doamnă?!

Împăcarea gangsterilor!

Celor care mă tot întreabă ce cred despre „eliberarea lui Filat”, le pot spune următoarele:

După umila mea părere, „eliberarea lui Filat” indică asupra faptului că gangsterii care au „furat miliardul”, aeroportul, au jefuit ce-a mai fost de jefuit în acest teritoriu blestemat după pârjolul din 7 aprilie 2009, dar s-au sfădit și cotonogit între ei de la împărțitul prăzii, caută acum să facă pace!

„Eliberatul” de ieri „a fost eliberat”, ceilalți gangsteri care au fugit sau sunt de negăsit acum urmează să revină și ei „în țară”!

Toată această împăcare între bandiți are dezlegare de la Putin și se realizează prin Dodon (cu justiția și noul lor procuror general), Dodon care caută cu tot dinadinsul să scape de pușcărie și de probele legate de cele trei milioane de dolari luate de la Filat prin Shor, dar și de alte tâlhării comise de el, probe cu care îl au la mână gangsterii concurenți.

Corupția și banditismul din sânul puterii este una din pârghiile esențiale prin care Kremlinul își ține sub control vechile „gubernii”.

Pur și simplu, în această clipă, Moscova are nevoie ca de aer de multă pace între bandiții din gubernia dintre Prut și Nistru, pentru că ea are de realizat aici alte planuri mărețe: aeroporturi strategice pentru rachetele și aviația militară care urmează a fi construite în termeni record cât îl are pe Dodon președinte cu guvernul lui minoritar și tehnocrat!

Bineînțeles, cei prostiți rămânem noi cu toții, cetățenii simpli, care vom trebui să întoarcem, ani și ani la rând, miliardul furat de gangsteri!

Iată ce a însemnat venirea la guvernare a Alianței Kozak!

Mulțumiri sincere „idioților utili” de la blocul ACUM, care și-au îndeplinit misiunea cu vârf și îndesat!

Cred că și Guvernul Orban de la București, cu care se lăudau pe Fb că s-au întâlnit zilele astea, le-a exprimat aceleași mulțumiri.

Nu mai vorbiți de „integrare europeană” că mă enervați!

Suntem ai rușilor! Cu toți gangsterii politici pe care ne place tare mult să ni-i alegem!

„Raznița” de la Cahul

I. Dodon, se pare, a studiat cu „carandașul” în mână programul meu electoral de la Cahul (am fost candidat la parlamentare în circumscripția 43):

 

Vrea să reconstruiască Aeroportul Cahul, ajuns de nimic în urma vânzării de către Consiliul raional a 50% din acțiuni către un așa-zis „businessman german” (în realitate, un gangster, bandit ordinar, ca mulți alții, de pe la Odesa!).

 

Un singur lucru, se pare, nu a înțeles executantul președinte:

 

Eu am avut în vedere că Aeroportul Cahul, de pe care, până în 2001, erau operate zboruri în foarte multe direcții, trebuie naționalizat și reconstruit astfel încât acesta să fie un Aeroport modern pentru călători, concurent celui de la Chișinău, adică, civil, și în niciun caz militar, pentru rachetele rusești, așa cum se gândește el, în fundul minții sale!

 

Ați înțeles „raznița”?

 

S-o-nhărnicit brusc Igoraș al nostru: vrea aeroporturi funcționale și la sudul, și la nordul guberniei noastre rusești!

 

Atunci, fiți siguri, basarabenii vor fugi din țară pe totdeauna, de dragul lui, nu câte 100 pe zi, cum îi acum, ci câte 1000 sau chiar mai mulți!