Arhiva

Archive for august 2020

Nunta lui Chicu și rușinea la moldoveni

august 31, 2020 Un comentariu
Toți au sărit să-i bată obrazul premierului Ion Chicu, mai ales cei care se consideră ca fiind opoziția actualei puteri, pentru că i-a făcut nuntă feciorului în plină pandemie, contrar normelor în vigoare impuse chiar de Guvernul condus de el.
 
Eu nu am de gând să-l apostrofez pe premierul Chicu pentru actul imoral pe care l-a comis, scuipându-i pe toți cetățenii pe care-i guvernează.
 
Știți de ce?
 
Pentru că Ion Chicu, cu chipul lui de moldovănaș șmecher și ipocrit, ne reprezintă de minune!
 
Toți suntem șmecheri și ipocriți ca Ion Chicu atunci când avem interese, atunci când avem probleme de rezolvat, atunci când trebuie să ne însurăm fișiorii sau să ne mărităm fiișile!
 
Ion Chicu este ca noi și noi suntem exact ca el!
 
Ați văzut artiștii și artistele noastre, VIP-urile noastre, cum au mers, în plină pandemie, să ciocnească un pahar cu prșidintili Dodon? Fără ca să afișeze barem un gest de jenă sau rușine!
 
Ați auzit cumva ca vreun artist sau vreo „tamada” (fenomen tipic basarabean cu vedetele de pe la radio și televiziuni care au rolul de prezentatori în cadrul nunților, cei care fac scenariul și dirijează mersul nunților) care au cântat și s-au produs la nunta premierului Chicu, sau vreun invitat la această nuntă, vreun cumătru, vreo cumătră, vreun cuscru, vreo soacră, mică sau mare, vreo mireasă, vreo drușcă, vreun flăcău, vreun alt tânăr sau tânără, care-au dansat cu foc la nunta de la „Poiana”, să-și rupă hainele de pe ei de rușine că au mers la nunta făcută de un premier care și-a dat cuvântul că nu va face nuntă când țara-i cuprinsă de pandemie, când oamenii mor în spitalele pline de bolnavi cu coronavirus? Ori barem să exprime o părere de rău, odată cu selfie-ul de pe Facebook, în legătură cu asta?
 
Bineînțeles că nu ați văzut și nu ați auzit, nu veți vedea și nu veți auzi, pentru că toți sunt ca Chicu și ca Chicu suntem toți – șmecheri, mincinoși, ipocriți, lași, vicleni, fățarnici, prefăcuți!
 
De asta Chicu nu-și va da demisia după nunta feciorului său organizată în plină pandemie sfidându-ne pe toți!
 
Pentru că omul pur și simplu nu are sentimentul rușinii! Este imoral ca și actul pe care l-a comis!
 
Așa cum imoral este stăpânul său Dodon, care-a mers, tot în pandemie, să-și hodinească trupul lui dolofan la sanatoriul pus la dispoziție de Putin și și-a transportat odraslele să se pârlească la soare în Turcia lui Erdogan!
 
De ce să-i criticăm pe Chicu sau pe Dodon când toată clasa politică de la Chișinău este exact ca ei?
 
I-ați auzit cumva pe Maia Sandu ori pe Andrei Năstase să-și ceară scuze în fața moldovenilor pentru faptul că i-au trădat atunci când au mers să i se închine lui Kozak, trimisul lui Putin, pentru a face alianță de guvernare cu acesta și a pune toate instituțiile strategice ale statului sub control rusesc?
 
A trecut mai bine de un an de atunci și ei continuă să ne aibă de proști ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
 
Din contră, îi fac pe eroii și salvatorii noștri cerșindu-ne acum și votul lor pentru a se instala în fotoliul de președinte!
 
Cu ce obraz să-i ceri demisia lui Chicu sau Dodon când tu ești exact ca el – ipocrit și laș?
 
Fără sentimentul rușinii!

Enclava lui Putin de la Comrat

august 23, 2020 3 comentarii
Am fost plăcut surprins să aflu că Doamnei Sofia Rusu, profesoară de istorie și științe socio-umane, unul dintre dascălii care și-au pus osul la fondarea Liceului românesc „Mihai Eminescu” din Comrat, pe care o cunosc încă de la începutul Mișcării noastre de renaștere națională din anii optzeci-nouăzeci, i s-a acordat zilele trecute titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Comrat”.
 
În același timp, m-am simțit umilit și am rămas întristat după ce am constatat că documentul oficial care atestă acordarea acestui titlu de onoare (pe care un cetățean îl primește o singură dată în viața lui!), eliberat de o autoritate publică locală din Republica Moldova, cum este Primăria municipiului Comrat, este formulat și scris exclusiv în limba rusă, limbă ce nu are statut de limbă oficială în Republica Moldova!
 
Mai rău decât atât!
 
Dacă vă uitați atent la documentul în cauză, veți observa că acesta nu conține niciun însemn oficial al Republicii Moldova: nici tu Drapel de Stat, nici tu Stemă de Stat!
 
Conține exclusiv stema autonomiei găgăuze și pe cea a municipiului Comrat!
 
Ca și cum Republica Moldova, care a înființat (din prostie și lașitate!) autonomia găgăuză, nu ar exista pentru funcționarii acestei autonomii!
 
Ca și cum limba oficială a Republicii Moldova, limba română, nu ar exista în acest teritoriu!
 
Ca și cum limba oficială în Republica Moldova ar fi limba rusă, limbă pe care acești funcționari continuă să o utilizeze mai dihai decât în timpul regimului sovietic!
 
Ca și cum regulile de scriere (corectă!) a numelor și prenumelor cetățenilor Republicii Moldova (H.G. nr. 523 din 24 septembrie 1996 cu privire la reglementarea scrierii numelor de persoană în actele de identitate, Legea Nr. 100 din 26-04-2001 privind actele de stare civilă etc.) nu s-ar răsfrânge și asupra autonomiei găgăuze!
 
Ca și cum numele unui intelectual român, care locuiește de zeci de ani în mun. Comrat, nu ar trebui scris într-un act oficial, emis de o instituție de stat din autonomia găgăuză, așa cum cer normele oficiale de scriere a acestor nume: Rusu Sofia, și nu Русу Софья Александровна (formulă valabilă doar pentru persoanele de etnie rusă!)!
 
Ca și cum Comratul ăsta ar fi buricul pământului!
 
Am spus și repet: autonomia găgăuză din zona de sud a Republicii Moldova este „opera” serviciilor secrete ale Federației Ruse!
 
Această autonomie a fost gândită și realizată cu scopul perpetuării procesului de rusificare a populației găgăuze și după declararea independenței Republicii Moldova din 27 august 1991.
 
Autonomia găgăuză nu a fost concepută și acordată în interesul și beneficiul găgăuzilor, ci în interesul și beneficiul Federației Ruse!
 
Autonomia găgăuză din Republica Moldova este o enclavă rusească!
 
Învățământul de toate nivelurile din această zonă a Republicii Moldova are loc, și astăzi, după 30 de ani de la independență, exclusiv în limba rusă!
 
În această autonomie, timp de 30 de ani, nu a fost deschisă barem o clasă sau o grupă de grădiniță, sau o grupă de studenți (ai Universității din Comrat!) cu studiere în limba găgăuză!
 
Totul se studiază exclusiv în limba rusă! Procesul de rusificare din această zonă este mult mai accentuat chiar decât în perioada de ocupație sovietică!
 
Întrebarea care se impune este următoarea:
 
Cui servește o asemenea autonomie?
 
Răspunsul e acesta: doar Rusiei și uriașei sale rețele de propagandă care a cuprins fatal toată Republica Moldova!
 
La ce bun să se cheltuiască banii statului pentru o Universitate la Comrat (și alta la Taraclia!) care pregătește/pregătesc cadre pentru Federația Rusă?
 
La ce bun aceste universități dacă avem Universitatea „B. P. Hașdeu” la Cahul, unde ar putea fi deschise cu brio grupe de studiere în limbile găgăuză și bulgară, cu precădere la facultățile de pedagogie?
 
Cine are interesul să consolideze o autonomie rusească la Comrat care acționează împotriva statului Republica Moldova?
 
Sunt întrebări la care trebuie să răspundă întreaga clasă politică din Republica Moldova, dacă aceasta mai este interesată și preocupată cumva de „independența și integritatea teritorială” a acestui stat!
 
Îmi prezint scuzele de rigoare în fața Doamnei Sofia Rusu pentru că, în loc de felicitările pe care ar fi trebuit să i le adresez mai întâi cu ocazia conferirii titlului de „Cetățean de onoare al municipiului Comrat”, am fost nevoit să intervin cu niște constatări triste și întrebări alarmante legate de un subiect atât de spinos și atât de sensibil cum este cel privind autonomia găgăuză din zona de sud a Republicii Moldova, care nu este „autonomie găgăuză”, ci enclavă a lui Putin!

Sergiu Mocanu și post-sexualitatea

august 22, 2020 2 comentarii
De la o vreme eu prind a-l înțelege pe fostul meu coleg de la Frontul Popular, Sergiu Mocanu!
Știți de ce?
Pentru că el, ca și Dodon cu coronavirusul, a devenit olecuțică de doctor, iar sfaturile lui medicale au ajuns să fie foarte prețioase și ascultate cu foarte mare atenție de moldovenii noștri ajunși la vârsta „post-sexualitate” și care s-au deprins a trăi doar „din sex, mâncare, beții și hore”!
Atenție mare la ce spune Sergiu Mocanu în ultima lui intervenție publică din 19 august curent, mai ales când vine vorba de agricultorii moldoveni care, după cum spune Sergiu, nu știu să facă agricultură competitivă și care au ieșit deja din perioada „furtunilor hormonale”:
„Eu fac politică pentru o cauză în care cred. Și sunt sigur că cei care astăzi își zic creștini și tare iubitori de plozi de fapt sunt ultimii ipocriți. Îi interesează numai burta, ficatu și toate bocetele pe care o să le facă ei la bătrânețe. Noi suntem o societate bolnavă, iar această boală a societății o vedeți pe oamenii care au trecut de vârsta furtunilor hormonale, care au trecut de vârsta sexualității, mediul, adică zona în care viața lor mai are un rost. În momentul în care li s-au stins furtunile hormonale, în momentul în care au ajuns epave. În Europa oamenii ăștia nu ajung epave, pentru că oamenii ăștia trăiesc mai departe, post-sexualitate, post-relații din astea care decurg din erotică, din relațiile dintre oameni, reproducere ș.a.m.d., după asta ei încă mai au o perioadă a vieții foarte interesantă, pe care o trăiesc cu multă curiozitate intelectuală. Iar oamenii care au curiozitate intelectuală au și sens de a trăi mai departe, după vârsta furtunilor hormonale. Uitați-vă dumneavoastră la epavele astea care au trăit cu … toată viața lor din sex, mâncare, beții și hore! Ce rost mai are viața lor când trebuie să treacă la dietă alimentară! Ei mor! Pentru că viața lor nu mai are alt sens. Asta le spune Maia Sandu acuma când vorbește cu agricultorii. Asta le spune prostul satului”.
Mie nu-mi rămâne decât să vă doresc multă-multă curiozitate intelectuală ca să nu ajungeți niște epave după „furtunile hormonale” prin care treceți acum, ați trecut sau aveți de gând să treceți…

Eu nu cred în Rusia lui Putin și Navalnâi!

august 20, 2020 4 comentarii
Eu nu-mi fac iluzii în ceea ce privește opoziția din Rusia în general sau în ceea ce îl privește pe liderul opozant actual, Alexei Navalnâi, aflat în comă după ce regimul criminal Putin l-a otrăvit.
 
Rusia nu a fost niciodată și nici nu va putea fi vreodată un stat cât de cât democratic sau un stat capabil să ofere fostelor popoare aflate sub stăpânire rusească barem un dram de încredere sau garanție a libertății și democrației.
 
Pentru toate popoarele ocupate de fosta URSS, inclusiv noi, românii din teritoriile românești rupte cu forța armelor de Rusia din trupul României, Rusia înseamnă teroare, moarte, sărăcie, deznaționalizare, șovinism, umilință, ură și banditism de stat!
 
Eu nu cred în Rusia lui Putin și nu cred nici în Rusia lui Navalnâi!
 
Rusia este imperiul răului în care nu a existat vreodată o opoziție credibilă, puternică, capabilă să înscrie poporul rus în rândul popoarelor mândre!
 
Ca român care m-am născut și am crescut sub ocupație rusească, nu văd nicio deosebire între Rusia criminalului Putin și Rusia opozantului Navalnâi!
 
Amintiți-vă doar care a fost și a rămas punctul de vedre al lui Navalnâi referitor la cea mai spinoasă problemă cu care se confruntă moldovenii, problema transnistreană, și vă veți da seama că spiritul șovin și expansionismul barbar, întâi de toate cel în raport cu noi, românii, sunt proprii rușilor laolaltă, fie că aceștia sunt în Rusia propriu-zisă, în Ucraina sau Bielorusia, fie că aceștia reprezintă puterea politică sau opoziția din imensul spațiu slav!
 
„Situațiile din Transnistria și din Crimeea sunt absolut diferite. Aceasta pentru că Transnistria de la bun început a fost „independentă” de Republica Moldova, iar Crimeea s-a aflat în componența Ucrainei”, afirma acum trei ani, cu vădită seninătate, liderul opoziției ruse, Alexei Navalnâi, într-un interviu pentru postul rus de televiziune TV Rain!
 
Niciodată puterea politică de la Moscova, fie că este a lui Putin sau fie că va fi a unui eventual opozant Navalnâi, nu va ceda un milimetru în ceea ce privește spiritul ei expansionist și antiromânesc!
 
Rusia este aceeași cel puțin de peste două sute de ani de când a ocupat Basarabia și a rămas aceeași și azi!
 
Nu cred într-o Rusie opozantă pentru că ea nu poate să se opună ei înseși!
 
Nu cred într-o Rusie democratică pentru că nu am văzut până în această clipă vreun Navalnâi rus să-și rupă hainele de pe el în Piața Roșie în semn de protest față de antihristul Lenin, ținut acolo de o sută de ani în loc de Dumnezeu!
 
Dumnezeul rușilor este Lenin, nu este Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum caută să ne demonstreze ortodoxia de paradă a lui Dughin și a lui Putin!
 
Unde ați mai văzut ca un criminal, un ucigător al Credinței să fie ținut îmbălsămat o sută de ani și unde ați mai văzut ca o nație să-l venereze cu atâta dobitocie pe acest criminal decâr în Rusia!
 
Doar o Rusie care se închină lui Lenin, o Rusie anticreștină a fost capabilă să fure din trupul nostru românesc și din sufletul nostru!
 
Câtă dreptate a avut marele nostru jurnalist și om politic, Mihai Eminescu, care scria:
 
 
Eu nu cred în Rusia lui Putin!
 
Eu nu cred în Rusia lui Navalnâi!

Președintele parazit al Republicii Moldova

august 19, 2020 Lasă un comentariu
De ce ar trebui să răbdăm atâta nesimțire și bătaie de joc din partea unui președinte parazit ca Dodon?!
 
Suntem anunțați că azi în Republica Moldova avem 626 de noi cazuri de infectări cu Covid-19! Probabil, cele mai muilte de când a fost anunțată sau pusă la cale această pandemie!
 
Câteva zeci din cei infectați sunt în stare gravă, intubați, adică pe cale de a pierde lupta cu boala!
 
Un număr impunător de morți, zilnic, în urma complicațiilor declanșate de virusul mortal.
 
Ne mor medicii unul după altul!
 
Nu mai pot rezista să aud în fiecare seară la știri câți morți avem în fiecare zi din cauza virusului mortal anunțat sau din cauza panicii și fricii provocate în legătură cu asta și cât de mulți medici sunt printre aceștia, inclusiv cunoscuți și prieteni de-ai mei!
 
Iar în toată această stare insuportabilă, de alarmă neîncetată, de secetă și izolare internațională președintele acestei formațiuni statale, născută după destrămarea imperiului sovietic, dar care stă de 30 de ani să moară, este plecat permanent la Moscova, de data asta la sanatoriu, unde stă să se odihnească de atâta grijă pentru moldoveni, alergând zilnic câte 10-15 kilometri prin pădurea de mesteacăn rusesc ca să-și pună la punct respirația lui de parazit și de idiot util al lui Putin!
 
Concomitent, netrebnicul și-a aranjat consoarta și copiii săi să-și pârlească făpturile pe malurile Turciei, țara sultanului Erdogan, cel care a umilit toată lumea creștină transformând, în perioada acestei pandemii,, prin decretul său, Catedrala Sfânta Sofia în moschee!
 
Nu că se moare de Covid!
 
Se moare de ura și de gradul de aciditate insuportabil de crescut în organismele moldovenilor în urma faptului că omul nostru, bun, credul și blajin la suflet, își dă seama că este batjocorit și scuipat în sufletul său de o scursură ordinară ca Dodon și toată șleahta și tot neamul lui de nesimțiți și netrebnici!
 
Dumnezeu ne pedepsește că îndurăm ca hulitorii Lui să-și facă de cap!

Un Brâncoveanu la Chișinău și București!

august 18, 2020 Lasă un comentariu
                                    Cuvântul ortodox
Un vânzător de neam și de credință ca Dodon continuă să se închine sultanului Erdoğan după ce acesta a atacat lumea creștină transformând, printr-un decret al său, Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol în moschee!
În afară de asta, familia lui Dodon, ignorând actul de batjocorire de către Erdoğan a credinței noastre ortodoxe precum și greutățile pe care le înfruntă moldovenii în această perioadă de pandemie, secetă, sărăcie și izolare de lumea civilizată, a plecat la odihnă –unde credeți? – în Turcia aceluiași Erdoğan!
Ca și cum în toată lumea asta nu am fi avut de unde procura cele 50 de ventilatoare, atât de necesare nouă, decât din Turcia sultanului Erdoğan!
Ca și cum nu ar fi existat un alt loc pe acest pământ în care Dodon Igor și-ar fi putut trimite familia lui să se odihnească, dacă nu a avut și gradul de conștiință și rușine pentru a abandona orice gest de acest fel în timpurile de grea încercare pentru cetățenii care l-au votat președinte acum aproape patru ani!
Sigur, ar fi o mare nebunie să-mi permit măcar vreun semn de comparație între secătura de azi Dodon Igor, aflat pe post de președinte la Chișinău, și dreptcredinciosul voievod român Constantin Brâncoveanu, fiii săi ­Constantin, Ştefan, Radu, Matei ­ şi ginerele său Ianache Văcărescu, ucişi cu mare cruzime de otomani, la 15 august 1714, de marea sărbătoare a creștinătății care este Adormirea Maicii Domnului, fiindcă nu s-au lepădat de dreapta credinţă întru Hristos Domnul!
Dar nu pot ca, în legătură cu umilirea creștinilor de către actualul sultan Erdoğan și sluga sa de la Chișinău, trădătorul din naștere și renegatul Dodon Igor, să-mi amintesc de marea jertfă a Sfinților Martiri Brâncoveni de acum de peste 300 de ani, relatată într-un răvaș cutremurător de Andrea Memmo, plenipotenţiarul de atunci al Veneţiei la Înalta Poartă:
„Duminică, 15 august, de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi al unui boier care îi era vistier. Iată cum s-a făcut: încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la Serai, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru baieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul, la o oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi de voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zice înspăimântat de această însultă: «Fiii mei! Iată toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşti, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa cea pravoslavnică!». La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii săi şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul Brâncoveanu, al cărui cap a cazut la urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: «Mai bine să mori în legea creştinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ». Copilaşul ascultă, ridică capul şi cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă ucise şi pe Brâncoveanu. O, Doamne, Doamne, până-mi tremură când scriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr, tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropie de al părintelui, părând a-l îmbrăţişa!”.
Măcar un fior de-ar trece prin tot trupul nostru când, treziți din beția și inconștiința în care ne aflăm, să ne dăm seama că nu suntem în stare a alege în fruntea noastră aici, la Chișinău, dar și dincolo, la București, un creștin adevărat care să ne reprezinte și să ne apere în fața tuturor sultanilor din lumea asta.

Bombele Rusiei de la Minsk și Chișinău

august 17, 2020 Lasă un comentariu
 
Din geamul camerei mele, care dă exact în curtea și clădirea impunătoare a Ambasadei (nu dau și imaginea că ăștia or începe măsurările!), nu se vede nicio bombă!
 
Vă dați seama că nici nu are cum să intre cineva în Ambasada Rusiei pentru a introduce acolo o bombă!
 
Doar dacă ăștia de la Ambasadă și-au scăpat, după vreo beție, vreo bombă din dotare pe sub masă, pe sub pat sau prin subsolul hurdughiei de clădire și nu o pot găsi, iar de frică au dat alarma!
 
În același timp, dacă stăm și urmărim atent cum decurge „revoluția bielarusă”, putem concluziona că alertele false cu bombă la Ambasadele Federației Ruse se constituie într-un fenomen banal pentru că ele fac parte din strategia războiului hibrid al Rusiei: în clipele în care la Chișinău era lansată alarma (falsă) cu bombă la Ambasada Rusiei, agențiile de știri transmiteau că zeci de camioane militare din cadrul Gărzii Naționale a Federației Ruse, considerată armata personală a lui Vladimir Putin, au fost filmate în timp ce se îndreaptă spre Belarus.
 
Trebuie să înțelegem că rușii când înaintează își pun în funcțiune toate bombele: atât pe cele de la Minsk, cât și pe cele de la Chișinău sau din alt punct de-a lungul hotarului fostei URSS pe care Putin și-a pus în plan să o refacă.
 
De aceea eu când urmăresc știrile de la Minsk mă holbez cu mare grijă prin geamul de la casă să văd cum reacționează bombele din interiorul Ambasadei Federației Ruse.

„Expertul LARICS” îmi pune călușul în gură!

august 16, 2020 Un comentariu
Unul care se dă drept „expert LARICS – Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional și Comunicare Strategică”, Nicolae Țîbbrigan, m-a exclus în seara asta din grupul Fb „Jurnaliști de politică externă” pentru faptul de a fi postat pe pagina acestui grup materialul meu „Evident, între Dorin Chirtoacă și Donald Trump, aleg să fiu cu Donald Trump”.
Înainte de asta, tipul mi-a bătut obrazul că postarea mea ar fi o „răfuială între unioniști” și nu ar corespunde tematicii pe care el „o veghează”, dându-mi de înțeles că ar fi bine ca eu să părăsesc grupul în cauză.
De când se întâmplă că a vorbi despre alegerile din SUA nu înseamnă și a aborda o temă de politică externă?
De când un veghetor de la București (am înțeles că pagina ar fi inițiată de Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române) îi interzice unui jurnalist de la Chișinău să abordeze chestiunea viitoarelor alegeri prezidențiale din SUA luând apărarea lui Donald Trump?
Nu știam că neomarxismul a pus stăpânire și pe Academia Română!
Știam că asemenea veghetori ca Nicolae Țîbrigan existau la noi aici în Basarabia în timpul ocupației sovietice.
În perioada când lucram la Radio Moldova, eram atent supravegheați de cenzorii de la KGB și de un anume serviciu de la Academia de Științe de la Chișinău care urmăreau cu scrupulozitate ce transmitem și cum rostim fiecare cuvânt, consoană și vocală.
Dacă conținutul unei informații nu convenea cenzurii și dacă pronunția și articularea noastră încălcau sistemul ortoepic al „limbii moldovenești” și se asemănau prea tare cu cel „de peste Prut”, eram poftiți să dăm socoteală fiind amenințați cu eliberarea din serviciu.
Eu am fost dat afară de la Radio Moldova în 1994 pentru așa ceva, după declararea independenței Republicii Moldova și după ce la putere a revenit vechea cenzură sovietică impusă de regimul Partidului Agrarian.
Eu cred că acest spirit neomarxist emanat, metodic și programat, de unele instituții de peste Prut se constituie într-o altă piedică în spinoasa cale de afirmare a identității românești a basarabenilor și a teritoriilor românești înstrăinate.

Evident, între Dorin Chirtoacă și Donald Trump, aleg să fiu cu Donald Trump

august 14, 2020 3 comentarii
Ca orice român unionist și cu frică de Dumnezeu, nu m-aș aventura să fac pronosticuri publice privind apropiatele alegeri din SUA, așa cum o face Dorin Chirtoacă într-o postare pe Fb.
Inițial, în captura de pe Fb cu postarea lui Dorin Chirtoacă nu îmi apărea și numele autorului postării și mă tot întrebam cine e autorul.
Pe urmă, după un clic pe captură, a apărut și numele.
Trist! Îmi pare rău! Rădăcinile neomarxismului par mai adânci la noi decât îmi imaginam!
Un politician care se consideră de dreapta, și unionist pe deasupra, nu ar trebui să-i bată din palme lui Joe Biden, ci ar trebui să se roage pentru Donald Trump!
Ori, dacă nu știi sau nu poți, sau nu vrei să te rogi, barem să aștepți sau să taci din gură!
Pentru că nu poți să te consideri de dreapta la Chișinău și să fii de stânga (neomarxistă, globalistă, progresistă și antinațională) peste ocean în America!
Pentru că a te ruga pentru victoria lui Donald Trump în alegerile care urmează să aibă loc în SUA înseamnă a invoca credința în Mântuitorul Nostru Iisus Hristos (În vizita sa din 2017 în Polonia, Președintele SUA Donald Trump le spunea polonezilor: „Poporul Poloniei, poporul Americii și popoarele Europei încă mai strigă: „Îl vrem pe Dumnezeu!”) și în viitorul și trăinicia națiunilor de pe acest pământ, inclusiv sau întâi de toate viitorul și trăinicia nației tale celei românești („Viitorul aparține națiunilor, nu globaliștilor!”, afirma Trump recent de la tribuna ONU)!
Iar a-i bate din palme lui Joe Biden nu înseamnă altceva decât a le bate din palme vandalilor și antifilor de tot felul care vandalizau și pârjoleau orașele Americii acum câteva săptămâni sub pretextul protestului împotriva abuzului poliției asupra unui cetățean de culoare, batjocorind și dărâmând monumentele istorice ale poporului american, acțiuni criminale tolerate și chiar încurajate de Partidul Democrat reprezentat de Joe Biden.
Am spus-o și repet:
Nu poți să fii politician de dreapta și unionist adevărat fără a te înarma cu Opera politică a celui ce reprezintă simbolul central al românismului – Mihai Eminescu, care scria, în TIMPUL, la 6 august 1878:
La ce naiba unioniștii de la noi pun flori, regulat și ostentativ, la bustul lui Mihai Eminescu dacă îi ignoră Opera politică, pentru care marele nostru poet și ziarist a fost lichidat de reteaua „roșiilor”, reprezentată atât de fidel astăzi de stânga neomarxistă, barbară, kominternistă a lui Biden și toți cei care ard de dorința de a-l înlătura pe Trump?

Vreau un Președinte independent: Alexei Repede!

august 13, 2020 Lasă un comentariu

 

E trist că timpul se scurge iar alegerile din acest an ne prind  tot așa cum am fost: dezbinați și nepregătiți.

Într-un teritoriu controlat din afară, cum este Republica Moldova, cel mai bine pregătiți de toate alegerile care au avut și au loc aici după destrămarea imperiului sovietic au fost și au rămas, ca de obicei, diriguitorii externi ai proceselor politice importante de la noi.

Așa se face că, mai întotdeauna, începând cu 1991, ne-am ales, după toate campaniile electorale, cu președinți și majorități parlamentare controlate de Moscova și care au făcut jocul Moscovei. Cea mai concludentă dovadă în acest sens este consolidarea, pe parcursul acestei perioade, a separatismului transnistrean și a prezenței militare a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.

Cei instalați la putere de către fosta metropolă care au dat semne de ieșire de sub control sau de neexecutare a ordinelor ei au fost pedepsiți, trecuți pe linie moartă. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cazul președintelui V. Voronin, pus în această funcție în 2001 cu votul a 71 de deputați ai majorității parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, sprijinit masiv de Moscova în campania electorală din primăvara acelui an, dar intrat în disgrația lui Putin în toamna lui 2003, din clipa în care s-a opus planului Kozak de federalizare, și înlocuit, mai târziu, cu una dintre cele mai perfide cozi de topor pe care Kremlinul le-a avut vreodată aici, I. Dodon!

A mai fost unul aflat în disgrația Moscovei – V. Plahotniuc.

Acesta, ajuns în fruntea unui partid reprezentând spectrul mafiot din Republica Moldova și cu rădăcini în structurile secrete ale Rusiei (numai Diacov cât face!) – PDM – și supunându-și absolut toate instituțiile statului, în primul rând justiția și organele de anchetă, în urma sclipuirii unei majorități parlamentare eterogene prin metode – puțin spus abuzive și neordinare – tipic interlope, deși nu a deținut nici funcția de președinte, nici pe cea de prim-ministru, i-a dat mari bătăi de cap Kremlinului, după ce a interzis accesul în Republica Moldova al unor scule ale rețelei propagandistice rusești și accesul spre Tiraspol al cadrelor din comandamentul trupelor ruse, precum și după arestarea lui Platon, una dintre cele mai sigure unelte ale agenturii rusești, fiind trecut, până la urmă, ca și Voronin, pe linie moartă ca rezultat al  acordului încheiat de Maia Sandu și Andrei Năstase cu trimisul Federației Ruse, Dmitri Kozak, acord soldat, în definitiv, cu trecerea sub control rusesc a instituțiilor strategice ale statului, fortificarea prezenței militare ruse la Tiraspol și consolidarea regimului Dodon.

Așadar, moldovenii din stânga Prutului, și la alegerile din acest an, riscă să fie puși în situația de a alege între două marionete ale stăpânitorilor din exterior – I. Dodon și M. Sandu.

Sunt cel puțin două cauze principale ale acestei stări de lucruri:

1) Moldovenii se dau în gât după mituri, mai ales după cele umflate de uriașele mașinării propagandistice rusești în colaborare cu cele neomarxiste din occident;

2) Candidaturile pentru funcțiile-cheie în stat, cu precădere cele ajunse în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu sunt persoane independente, ci sunt exponenții anumitor grupări politice antinaționale, cu interese străine ori mafiote.

Cum putem depăși această situație?

Pentru asta, cred, ar trebui să ne întărim capacitatea noastră de a nu cădea pradă mașinăriilor propagandistice rusești și neomarxiste și să ne învățăm a-i promova în funcțiile cele mai responsabile pe reprezentanții adevărați ai intereselor noastre, pe cei independenți de grupările politice antinaționale, banditești, criminale, pe cei necorupți, integri, morali, cu frică de Dumnezeu, care nu depind de banul și hatârul nimănui!

Fiind preocupat de starea politică de moment și căutând soluții pentru a nu admite perpetuarea influenței rusești în actul de guvernare de la Chișinău, am încercat să propun variante de conlucrare a forțelor de orientare democratică, românească și europeană din Republica Moldova astfel încât să se ajungă la un consens în promovarea unui candidat comun al acestora.

Cu acest scop am dat curs invitației de a lua parte la adunările grupului de inițiativă care a lansat recent Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, inițiativă a domnului general Ion Costaș, anunțată a fi întâi de toate o platformă de discuții, menită să impulsioneze acest proces.

Am făcut, în intervențiile mele publice, urmărind același scop, propunerea de a promova candidatura maestrului Eugeniu Doga pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, argumentând rolul pe care îl pot avea personalitățile marcante basarabene în reconstituirea și revigorarea Mișcării de Eliberare Națională începută în anii 1988-1989.

Bineînțeles, reacțiile au fost diferite, una dintre acestea fiind cea legată de vârsta înaintată a îndrăgitului nostru compozitor. Nici nu m-am așteptat ca propunerea mea să ia foc din prima, cum s-ar spune (maestrul a și declinat-o, dar nu a declinat și ideea consolidării mișcării naționale și democratice  din Republica Moldova!).

Important este să ne apucăm de treabă, să nu așteptăm indiferenți, să avansăm idei, propuneri, soluții – avem atâția oameni de bună-credință care merită a fi promovați la conducerea statului și ar putea face față cu demnitate și dăruire misiunilor ce le-ar reveni în acest sens.

Pornind de aici, lansez astăzi o altă propunere privind candidatul pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova care ar putea fi susținută de forțele naționale și democratice.

Este vorba de Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, Alexei Repede, ziaristul basarabean care nu a fost implicat niciodată în politică, dar care a reușit să ajungă unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, lider la ora actuală în Europa la proiectarea, ingineria, fabricația și serviciile tehnice pentru industria petrolului, după ce a știut a pune pe roate, cu familia sa, una dintre cele mai performante uzine de utilaj petrolier, numită REPEDE Pressure Control (amplasată dincolo de Prut, la Mizil, lângă oraşul Ploieşti, având peste 200 de angajați, majoritatea moldoveni de dincoace de Prut) și să obțină, în urma unei munci titanice împreună cu echipa sa de ingineri și proiectanți, licențele American Petroleum Institute, cel mai înalt indicator de certificare şi performanţă internaţională!

Să nu credeți că fac această propunere din considerentul că Alexei Repede mi-a fost coleg de facultate acum câteva zeci de ani.

Nu îl propun nici din considerentul că el este un om mărinimos (În timpul războiului moldo-rus din 1992, și-a vândut apartamentul, rămânând să locuiască cu soția și copiii în biroul din sediul redacției unde muncea, pentru a procura medicamentele de care aveau nevoie urgent luptătorii noștri, iar astăzi, de când își are casa într-un cartier rezidențial din capitala României, aproape săptămânal trece Prutul pentru a aduce ajutoare bătrânilor din casele de azil și copiilor din grădinițe).

Nu m-am oprit asupra candidaturii lui Alexei Repede nici pentru că, în calitatea sa de Preşedinte al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, a ajutat  peste 50 de businessmeni să-şi dezvolte afaceri de succes și a realizat proiecte de amploare pentru fermierii noștri uitați de mai marii zilei.

Am ales să-l promovez la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că este un om independent!

El și-a identificat și a parcurs singur drumul hopuros pe care a mers și înaintează. Pentru succesul său în afaceri nu-i datorează nimănui absolut nimic!

În spatele lui nu a stat și nu se află nicio figură politică de dincoace sau de dincolo de Prut. Din contră, a avut de suferit din cauza grangurilor politici care l-au amenințat că va avea probleme mari dacă nu li se va oferi un anumit procent din afacerea sa.

A știut să reziste acestor amenințări rămânând cu capul sus, pentru că este un om integru, iar banul pe care și l-a făcut l-a muncit din greu și cinstit!

Îl vreau Președinte pe colegul meu ziarist Alexei Repede pentru că este un luptător și pentru că nu-i plac hoții și bandiții de tot felul, inclusiv cei politici!

Sper să nu să se supere pe mine pentru că nu am vorbit cu el înainte de a scrie aceste rânduri și nu am de unde să-i cunosc reacția la propunerea pe care o fac.

Am auzit că propuneri de acest fel i-ar fi fost înaintate și din partea unor partide.

Nu cunosc! Eu prefer ca Alexei Repede să fie candidatul nostru independent! Inclusiv de orice partid!

Poate așa vom fi și noi, cu capul sus, în fața celor care ne-au ocupat și caută să ne mai ocupe!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce trebuie să-mi placă Maia Sandu?

august 11, 2020 Lasă un comentariu
O seamă de „prieteni Fb” mă tot invită insistent să mă înscriu în grupul „Prieteni cărora le place Maia Sandu”.
 
Bineînțeles, sunt un om bine-crescut și îi respect pe absolut toți cunoscuții și prietenii, inclusiv pe cei de pe Fb, care își manifestă plăcerea de a mă invita la o șuietă, la un pahar de vin sau la o cafea, la o partidă de șah, la duel (de ce nu ?), la trântă, la dezbateri televizate sau radiofonice, la curve (iarăși, de ce nu?), la discuții între patru ochi, să mă înscriu într-un partid sau într-un grup online cum este cel menit s-o „placă” pe Maia Sandu.
 
Dar este firesc și omenește, în același timp, să îmi exercit și eu, în funcție de condițiile meteo sau de circumstanțele politice sau de ceea ce îmi dictează sufletul, dreptul de a nu accepta orice invitație care îmi este adresată.
 
Așa voi face și în cazul invitației de mai sus, care m-a determinat să exprim prezenta mărturisire.
 
De ce declin din start invitația de a face parte din grupul „Prieteni cărora le place Maia Sandu”?
 
Întâi de toate, pentru că nu vreau să fac scandal în familie!
 
Vă dați seama care ar putea fi reacția neveste-mii dacă, tot navigând pe Fb, ar da de mine că „îmi place de Maia Sandu”, adică trag cu ochiul, în văzul public, fie el și online, la o altă femeie?!
 
Pentru că la asta sunt invitat – „îmi placă Maia Sandu”!
 
Nu sunt invitat să „o susțin pe Maia Sandu” sau „pe președinta PAS”, sau pe „candidatul PAS”, ci sunt chemat să „îmi placă Maia Sandu”!
 
E o chestie strict personală a unui bărbat să-i placă o femeie, chestie care comportă foarte multe urmări și complicații!
 
Când eram elev la școala-internat se-ntâmpla să-mi placă de colega de bancă ori de alte colege din clasă și mă făceam roșu ca sfecla în momentul în care ni se intersectau privirile.
 
Dar și mai roșu mă făceam în clipa în care vreuna mai îndrăzneață dintre ele își întorcea toată făptura-i spre mine și mă întreba franc, fără pic de roșeață pe chipul ei: „Ce te uiți așa la mine? Așa-i că-ți plac?”!
 
Dar și mai gheboasă devenea situația când vreuna dintre colegele mele de la internat, cele mai grijulii, adică cele care „duceau poșta” în toată clasa, apăreau iușcă la urechea mea să-mi transmită urgent: „Băi, prostule, tu știi că lu Lenuța îi place de tine?”!
 
Acuma eu ce să mă fac: să mă fac roșu ca sfecla de emoția care trece prin tot organismul meu când aud că-s invitat „să îmi placă de Maia Sandu”?
 
Dar cum „să-mi placă” mie de Maia Sandu când mă gândesc că acum un an de zile, în momentul în care era gata-gata să-mi placă de dânsa, Maia s-a dus cu alții doi deodată: cu Kozak și cu Dodon!?
 
Cum să cred eu în așa fel de dragoste?
 
Vorba strămoșilor noștri care și-au iubit Țara și femeile: „Să te ferească Dumnezeu de negustorul nou şi de curva bătrână”!
 
 

Pavel Filip face valuri

august 10, 2020 Lasă un comentariu
Pavel Filip se află în treabă, dă din coate, cum s-ar spune, face valuri, ca orice slugă la stăpân, după ce, acum câteva zile, Procuratura lui Stoianoglo anunța despre clasarea dosarelor privind privatizarea, la un preț cu mult sub cel de piață, a Cantinei Cancelariei de Stat din str. Mateevici și a unor bunuri din Casa Presei, privatizare operată de fostul Guvern Filip și al cărei beneficiar, potrivit anchetatorilor citați de presă, nu este altcineva decât fostul prim-ministru al regimului Plahotniuc și actualul lider al PD, aliat de nădejde al regimului Dodon.
 
Cum face valuri și cum dă din coate Pavel Filip pentru a ne aburi mințile și pentru a-i arăta stăpânului său, Dodon, cât de devotat îi este?
 
 
Care sunt problemele de care și-a amintit, brusc, Pavel Filip?
 
Sunt cele mai arzătoare probleme pe care întreaga societate le semnalează de atâta amar de vreme, dar pe care guvernarea actuală PSRM-PD s-a făcut că nu le aude ori le cunoaște prea bine dar nu o duce mintea și capul cum să le rezolve: „situația gravă din agricultură provocată de secetă”; „asigurarea desfășurării alegerilor libere și corecte”; „pandemia COVID-19”.
 
Ce soluții de rezolvare a acestor probleme propune vajnicul fost prim-ministru?
 
Nicio soluție!
 
Sensul conferinței lui de presă e să propună „discuții” și „dialog comun” al unor anumite forțe politice din actualul Parlament pe marginea celor trei probleme arătate mai sus.
 
Care este scopul acestor „discuții” și acestui „dialog comun”?
 
Nicidecum soluțiile rapide, de neamânat pe marginea acelorași probleme arzătoare cu care se confruntă întreaga societate!
 
 
Ok! Doar în condiții de „normalitate” poți găsi răspunsurile stringente la problemele arătate!
 
Dar „normalitatea” văzută de Pavel Filip nu trebuie să rezolve neapărat „stringentele probleme ale oamenilor”, ci, fiți atenți (!), explică sluga lui Dodon, „normalitatea” ar trebui „să arate cetățenilor că dincolo de ceea ce ne separă, suntem capabili să dialogăm și să venim cu toții cu propuneri pentru a le face viața mai bună”!
 
Ați înțeles cumva cum vrea să ne facă Pavel Filip „viața mai bună”?
 
Individul, în situația catastrofală în care a fost adusă Republica Moldova de guvernarea Dodon-PD, devine și periculos pentru sănătatea oamenilor, întrucât îi enervează, în loc să le aducă speranța depășirii dezastrului din fața ochilor!
 
Țara arde, iar el vrea pur și simplu să „dialogheze” ca „să arate cetățenilor” că el „este capabil să dialogheze”!
 
Și cu cine „să dialogheze”?
 
Cu PSRM, bineînțeles!
 
Cu Dodon el vrea „să dialogheze” în situația în care toată lumea geme de nedorința de a-l vedea măcar în față pe acest nepreședinte care ne-a făcut și continuă să ne facă de râs pe plan mondial!
 
Până și Putin râde de el, după ce l-a folosit ca pe o cârpă de șters bocancii!
 
Dar, de vreme ce Pavel Filip s-a transformat, alături de Dodon, în aceeași cârpă de șters bocancii lui Putin, nu mai are sens să-i explici secăturii că singura soluție pentru depășirea tuturor problemelor cu care ne confruntăm în clipa asta este „dialogul comun” al întregii societăți, și în primul rând al grupurilor parlamentare existente, pentru înlăturarea imediată de la guvernare a lui Dodon și a PSRM-ului antinațional și corupt până în măduva oaselor!
 
Cine să-i mai explice unei unelte ordinare ca Pavel Filip că menținerea lui Dodon și a PSRM-ului la guvernare cu votul ticălos al PD-ului înseamnă adâncirea dezastrului în care a fost aruncată Republica Moldova și implicit a „stringentelor probleme ale oamenilor” pe care el le flutură de ochii lumii.

Frontul „kaghebiștilor”

Fostul meu coleg de la Frontul Popular din Moldova, Mihai Roșcovan, nu poate rămâne indiferent față de mărturisirile mele legate de o anumită dispută iscată între doi foști miniștri din Guvernul Druc – Constantin Tampiza și Ion Costaș.
Așa este, Mihai, în ajunul oricăror alegeri mai toată lumea este cuprinsă de un spirit mobilizator, chiar dacă în toată treaba asta s-ar ascunde, câteodată, și interese obscure, mai ales în clipa în care, în această campanie de mobilizare, în vremurile de când există internetul și Facebook-ul, este inclusă, la comandă, și armata de troli ai unei sau ai altei grupări interesate!
Cât privește dl Constantin Tampiza și mulți alții ca el, care ar fi lucrat pentru o companie rusească sau alta sau care ar fi fost membri ai PCUS și ar fi activat în organele acestuia, ar trebui să observăm câteva lucruri:
Procesul mult așteptat de readucere a teritoriilor românești înstrăinate la sânul României ne va cuprinde pe toți cei născuți în aceste teritorii – fie că am fost sau nu membri ai PCUS, fie că, după dezmembrarea imperiului, am fi lucrat sau nu pentru firmele rusești apărute după dezmembrare!
Ne vom uni cu Țara toți – și cei care au fost comuniști și cei care nu au fost comuniști, și securiștii și nesecuriștii, și pro-românii și anti-românii, și ocupanții chiar vor rămâne să se unească și ei cu Țara noastră România având cetățenia Republicii Moldova!
Nu cred că un fost membru al PCUS, inclusiv cel care a activat în Comitetul Central sau în alte organe comuniste, nu are dreptul să mobilizeze lumea în vederea constituirii unei forțe consolidate a basarabenilor care-și doresc reunirea cu Țara!
Adu-ți aminte, Mihai, cât de puternic era Frontul Popular după ce miile de foști comuniști își depuneau, public, carnetele de membru al PCUS în chiar sala Congresului II al FPM din 29-30 iunie 1990!
Numește-mi un ministru din fostul Guvern Druc care nu ar fi fost membru al PCUS!
Numește-mi pe unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai noștri care nu ar fi fost membri ai PCUS – Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Liviu Damian etc., etc., dar care au fost cei mai viguroși promotori ai valorilor noastre naționale!
În calitatea mea de redactor-șef al publicației noastre ȚARA, numit în această funcție inclusiv cu votul tău, Mihai, la Congresul II al Frontului, îi voi ține minte pe toți cei care mi-au întins o mână de ajutor pentru a asigura apariția publicației noastre de suflet (Congresul și organele de conducere ale Frontului nu au decis niciodată din ce mijloace urma să apară ȚARA, din păcate! Și nici nu mi-au acordat vreodată bani pentru asta! Numai eu știu cum găseam banii necesari pentru ca să scot la timp ȚARA!)!
Trebuie să-ți mărturisesc acum, peste ani, că cei care m-au ajutat în acest sens nu au fost președintele Frontului de atunci, I. Hadârcă, sau cel care se zbătea să-i ia locul, I. Roșca!
Cei care m-au sprijinit atunci absolut dezinteresat au fost oameni ca Constantin Tampiza sau ca Constantin Iavorschi, să zicem, iertată să-mi fie cacofonia, și el membru în Guvernul Druc (Constantin Iavorschi care m-a ajutat să procur chiar și primul mijloc de transport pentru redacție și care nu uita, stabilit fiind la București deja, după demiterea Guvernului Druc, să mă invite pentru a-mi înmâna „niște bani” pentru ȚARA, bani pe care Roșca, după ce îi raportam, ca șef ce era, de unde-i am, insista să-i scot din contul redacției pentru a-i da lui cu împrumut, împrumut pe care nu l-a mai întors niciodată!).
De aceea, zic, este creștinește să nu judecăm pe nimeni atunci când aceștia vor să-și pună osul, în condițiile vitrege de azi, la relansarea Frontului sau a unei largi Mișcări a Basarabenilor (fie ei foști comuniști sau necomuniști, „kaghebiști” sau nekaghebiști), Mișcare menită să lucreze pentru reunificarea teritoriilor românești înstrăinate!
Nu Tampiza, și nici Iavorschi, și nici alții dintre miniștrii de bună-credință din Guvernul Druc lucrează azi pentru Rusia lui Putin!
Pentru Rusia lucrează azi I. Roșca și „jurnaliștii lui de la SPUTNIK”, rețea propagandistică a Kremlinului menită să asigure „înaintarea Rusiei”, cum spunea Eminescu, adică expansiunea rusească asupra Republicii Moldova și asupra întregii Românii.
Pentru Rusia lucrează, conștient sau inconștient, cei care au făcut concubinajul politic cu Kozak și Dodon, sculele lui Putin cu misiunea de a ține sub control Republica Moldova prin realizarea planului rusesc de federalizare și de legalizare cu orice preț a prezenței trupelor rusești în stânga Nistrului, precum și de zădărnicire pe toate căile a procesului firesc de afirmare a identității noastre românești!
Pentru Rusia lucrează toate natașele, lorenele, teveopturile, proteveurile marxiste, neomarxiste, progresiste, lucinschiste, platoniste sau renatousatiste!
Pentru Rusia lucrează Procurorul general al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, care a reușit în câteva luni de zile de când este în funcție să blocheze toate dosarele deschise împotriva lui Dodon și să-l elibereze din închisoare pe una dintre cele mai perfide unelte rusești, Platon!
Pentru Rusia lucrează Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și celelalte instituții strategice ale statului ajunse pe mâna Rusiei după concubinajul Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase cu Kozak și Dodon!
Pentru Rusia lucrează toți cei care mențin cu bună știință fragmentat și dezunit segmentul românesc din stânga Prutului!
Pentru Rusia lucrează toți cei care își neagă apartenența la marea și viguroasa noastră națiune română!

Disputa Costaș-Tampiza

august 8, 2020 Un comentariu

Aud de niște disensiuni și replici tăioase între doi foști miniștri în Guvernul Druc din perioada anilor 1990-1991 – Constantin Tampiza și Ion Costaș, după ce, zilele trecute, ultimul dintre cei doi lansa Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, care se vrea a fi o largă mişcare civică menită să unifice forțele de dreapta din stânga Prutului.

Domnul Constantin Tampiza dezvăluie că a fost invitat și dânsul de către generalul Ion Costaș să facă parte din grupul de inițiativă al acestui Consiliu, dar a respins invitația din cauza unor neînțelegeri iscate între cei doi (Nu vreau să intru în detaliile pe care le puteți găsi ușor pe pagina de Fb a domnului Tampiza).

Țin doar să regret neînțelegerile dintre cei doi foști miniștri în Guvernul Druc susținut de organizația noastră de suflet – Frontul Popular din Moldova și să mărturisesc că și eu am fost invitat de către dl general Ion Costaș pentru a fi membru al grupului de inițiativă al unei largi Mișcări Naționale, menită să consolideze toate forțele de pe dreapta în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale ș parlamentare.

Susținând această idee, am participat chiar la câteva întâlniri ale acestui grup.

În prezența mea, dl general i-a contactat și a vorbit la telefon cu mai multe personalități marcante, inclusiv cu Eugeniu Doga și Mihai Cimpoi.

Am contribuit cu unele sugestii și redactări pe marginea textului unui Apel către societate în acest sens.

Pornind de la această idee, am lansat, din proprie inițiativă, îndemnul meu public privind promovarea maestrului Eugeniu Doga în calitate de eventual candidat pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova la viitoarele alegeri prezidențiale, candidat capabil să unească segmentul pro-românesc și pro-european al societății basarabene și să elimine pericolul alegerii sau realegerii reprezentantului stângii pro-ruse în această funcție. Am discutat în acest sens cu mai multă lume, inclusiv, în privat pe Fb, cu fiica maestrului, Viorica Doga.

Până la urmă, într-o reacție pe Fb, maestrul Eugeniu Doga, declinând inițiativa înaintării candidaturii Domniei sale pentru funcția de Președinte, a salutat ideea consolidării segmentului unionist și pro-european, aceasta urmând a se constitui într-o prioritate întâi de toate pentru intelectualitatea basarabeană.

Am înțeles că Apelul generalului Ion Costaș a și fost lansat în cadrul unei conferințe de presă cu participarea Domniei sale și a altor persoane.

Personal nu am fost prezent acolo, dar am susținut Apelul difuzat inclusiv pe Fb, chiar dacă mai multe sugestii ale subsemnatului nu și-au găsit loc în textul final al acestui document!

Cu toate acestea, cred cu tărie că ideea unei ample Mișcări Naționale care să ne consolideze pe noi, basarabenii, trebuie să rămână în picioare, indiferent cine ar fi autorul ei! Mai ales dacă această idee ar veni și ar fi îmbrățișată, cu bune intenții, inclusiv de către personalități ca Ion Costaș si Constantin Tampiza, pe care îi respect deopotrivă (Cu dl C. Tampiza mă leagă și sentimentul mândriei de cahulean, ambii venind de pe aceleași meleaguri și ambii având aceiași mentori printre profesorii fostei Școli-internat de la Cahul pe care am absolvit-o în perioade diferite)!

Consider că și aceste mici disensiuni apărute între cei doi foști miniștri în Guvernul Druc ar trebui să genereze discuții constructive, care să se constituie în același timp într-o platformă a împăcării și coeziunii noastre!

Dumnezeu să ne lumineze calea și mințile!

Jurnalismul moral!

august 6, 2020 Un comentariu
Pe marginea postării mele de acum câteva zile referitoare la promovarea lui Șor de către Protv Chișinău prin difuzarea spoturilor publicitare ale acestuia, Mihaela Bîtcă observă, pe bună dreptate:
 
 
De regulă, nu urmăresc postul public de televiziune, pentru că acesta, în loc să fie al societății, slujește puterii, indiferent de culoarea politică a acesteia.
 
Nu încape îndoială că, în regimul de astăzi, postul public de televiziune se află sub controlul total al lui Dodon, deci slujește celor care au furat împreună cu Șor banii de la BEM (Numai milioanele luate drept credit, dar nereturnate, de către familia Zinaidei Greceanâi, Președintele Parlamentului, ajunsă în această funcție inclusiv cu votul deputaților blocului ACUM, în urma târgului dintre Maia Sandu, Andrei Năstase și trimisul Moscovei, Dmitri Kozak, cât prejudiciu au adus basarabenilor!).
 
Nu exclud că materialul publicitar al lui Șor a fost plasat și la alte instituții de presă, pe care nu am cum să le urmăresc.
 
La banii pe care îi deține Șor după jefuirea sistemului bancar, este posibil ca spoturile publicitare ale pușcăriabilului ascuns în Israel să fi fost și să fie difuzate încă, în condiții absolut legale, de majoritatea posturilor de radio și TV din Republica Moldova. Toate aceste instituții au nevoie de „surse de finanțare”, nu am nimic împotrivă!
 
Pe mine mă interesează însă „principiul moralității”, cum spune fidela mea prietenă de pe Facebook, Mihaela Bîtcă, principiu pe care ar trebui să-l pună în față instituțiile de presă atunci când acestea își caută „sursele de finanțare”!
 
Și întâi de toate mă interesează cum este respectat acest „principiu al moralității” de către posturile TV care pretind a fi independente și preocupate „profund” de scoaterea adevărului la suprafață, mai ales când vine vorba de furtul miliardului din sistemul bancar al moldovenilor!
 
Ca meseriaș în ale jurnalismului, nu pot să accept ca un jurnalist să fie remunerat pentru munca prestată din banii furați de la oameni!
 
Când stai și urmărești zilnic spotul publicitar al lui Șor difuzat de Protv, fără să vrei te întrebi: cum poți s-o faci pe profunda, să zicem, în emisiunea care se numește „În profunzime” și în același timp sa accepți să fii plătită, la salariu, din banii obținuți în urma publicității celui care a furat miliardul?!
 
Da, sunt adeptul moralității în jurnalism!
 
Pentru că jurnalismul fără acest principiu este unul imoral!
 
Îmi amintesc bine zilele din anul 1997, când la Chișinău apărea Protv Chișinău.
 
Împreună cu echipa mea de la ziarul ȚARA ne bucuram sincer că în spațiul basarabean apărea, în sfârșit, și un post de televiziune de respirație românească!
 
Am și publicat atunci pe paginile publicației noastre un material cu titlul: „Mai la deal de PFD a venit un Protv!”, PFD fiind Partidul Forțelor Democratice, sediul acestuia aflându-se în apropierea noii instituții de presă.
 
Mare mi-a fost însă surprinderea ca, după câteva luni de zile, în primăvara anului 1998, când dețineam și mandatul de deputat, obținut pe lista Convenției Democrate din Moldova (entitate electorală formată din Partidul Renașterii și Concilierii Naționale și PPCD), să fiu invitat de șeful proaspătului Protv Chișinău la o cafea pentru a mi se propune o ciudată „tranzacție”: eu, în calitate de redactor-șef al ziarului ȚARA, să public materiale critice la adresa Protv Chișinău astfel încât Protv Chișinău să aibă motive indubitabile pentru a critica ziarul ȚARA!
 
Evident, am respins propunerea „fratelui meu de peste Prut”, crezând sincer că omul este dezinformat asupra evoluțiilor mediatice și politice din stânga Prutului ori, și mai rău, ar fi având accese de instabilitate emoțională în urma impactului cu realitatea basarabeană.
 
Mai târziu însă mi-am dat seama că prietenul nostru din fruntea Protv Chișinău era foarte bine informat asupra felului în care decurg lucrurile dincoace de Prut și era foarte stabil emoțional în tot ceea ce făcea: în emisiunile informative ale postului său de televiziune predomina, cu regularitate, tonul persiflant, batjocoritor, la adresa Mitropoliei Basarabiei, instituție românească pe care ziarul ȚARA, alături de echipa frontistă, a susținut-o și promovat-o constant și plenar de la reactivare, în 1992, până la reintroducerea în legalitate, în 2002; în 2005, alături de consilierii Președintelui României, Traian Băsescu, ne îndemna suspect de insistent, căutând a ne convinge pe noi, deputații PPCD, să votăm în favoarea realegerii lui V. Voronin în funcția de Președinte al RM; în toamna lui 2008, difuza o profundă emisiune de lansare a Nataliei Morari, ca mare jurnalistă occidentală prigonită de FSB-ul lui Putin, și punea la cale, cu câteva luni înainte de tragicele evenimente din aprilie 2009, o amplă campanie de dezinformare și manipulare a opiniei publice în legătură cu o presupusă maltratare a unui cameraman Protv în incinta Comisariatului de poliție Buiucani, campanie menită să trezească și să cultive ura populației asupra reprezentanților organelor de ordine.
 
Mai mult decât atât: în luna octombrie a aceluiași an 2008, după ce, în calitatea mea de jurnalist, dar și de deputat și președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine de la tribuna Parlamentului în legătură cu abuzurile și imoralitatea actelor relatate mai sus, am fost taxat, stigmatizat și, culmea, eliminat, public și arbitrar, din Uniunea Jurnaliștilor din Moldova de către un autointitulat președinte al acestei organizații – V. Saharneanu!
 
În definitiv, „principiul moralității”, adus azi în discuție de Mihaela Bîtcă, este unul indispensabil și definitoriu în actul de jurnalism! Mai ales în actul de jurnalism legat de corupția și jaful bancar din Republica Moldova în care au fost implicate persoane publice precum Șor și toți cei ce i-au ținut hangul din sânul puterii!
 
Doar punând în față un asemenea principiu, vom fi capabili să construim o presă morală, presă a „caracterelor tari”, asemeni celui mai convingător reprezentant al jurnalismului moral românesc, Mihai Eminescu, care scria în ultimul său articol publicat la TIMPUL în ziua de 28 iunie 1883:
 

Republică și prezident de factură rusească

august 5, 2020 Un comentariu
N-am fi avut acum marea bătaie de cap cu alegerile prezidențiale dacă șeful statului nu ar fi ales „de către întreg poporul”.
 
În 2000 am fost printre deputații care am votat pentru modificarea Constituției în sensul ca președintele RM să fie ales de Parlament, chiar dacă modificarea în cauză era provocată atunci de luptele crâncene ce se dădeau între cele două facțiuni ale partidei rusești: cea în frunte cu D. Diacov, care deținea funcția de Președinte de Parlament, și cea condusă de P. Lucinschi, care se afla în fotoliul de Președinte al RM în urma alegerilor prezidențiale din 1996.
 
Atunci, ca și acum, am considerat că bucata asta de teritoriu românesc înstrăinat nu are nevoie de Președinte (în majoritatea fostelor republici sovietice foștii prim-secretari ai Partidului Cominist deveneau Președinți de stat!), că statul din stânga Prutului după destrămarea fostului imperiu sovietic trebuie să aibă regim parlamentar, adică un regim în care disputa este rezolvată în favoarea Guvernului, Preşedintele având un rol mult mai redus.
 
Nu vreau să intru în detalii acum.
 
Cert este că reforma constituțională în acest sens, începută în 2000, trebuia dusă până la capăt astfel încât Republica Moldova să corespundă pe deplin rigorilor unui stat cu regim parlamentar.
 
Blocajul apărut după 2009 la alegerea șefului statului, din cauza imposibilității acumulării unui număr de 61 de voturi prevăzut în acest sens, putea fi eliminat, dacă s-ar fi dorit, prin introducerea prevederii constituționale conform căreia șeful statului este ales nu cu o majoritate de 3/5 (61) de voturi ale deputaților, ci cu votul simplei majorități de 51 de deputați.
 
Din păcate, nu s-a mers pe această cale.
 
Ambițiile și interesele grupărilor politice de esență mafiotă care au acaparat puterea după 2009 au fost atât de aprige și înverșunate încât mecanismul alegerii Președintelui a fost transformat în instrument de șantaj și răzbunare între acestea, astfel ajungându-se la soluția nefericită de anulare, prin decizia Curții Constituționale din 2016, a formulei de alegere a șefului statului introdusă prin modificările din anul 2000.
 
Cine au fost inițiatorii și instigatorii revenirii la alegerea Președintelui „de către tot poporul”? Nu vă amintiți?
 
Evident, opoziția unită” în frunte cu Andrei Năstase, Igor Dodon, Renato Usatâi și Maia Sandu care mărșăluia democratic, braț la braț pe străzile capitalei începând cu iarna anilor 2015-2016!
 
Civismul moldovenesc și spiritul revanșard, leninisto-lucinschist, cu care era articulată lozinca alegerii președintelui „de către tot poporul” atinseseră cote atât de înalte încât tartorul Plahotniuc a preluat ideea din zbor și a realizat-o în același an 2016 prin instalarealui Dodon, în urma votului popular și cu sprijinul PD, în fotoliul de șef de stat.
 
Astfel, astăzi avem un președinte fără mari atribuții constituționale, dar cu toată puterea în stat, putere pe care acesta a obținut-o în urma concubinajelor politice din 2019 cu blocul ACUM și PD-ul lui Diacov, Filip și Babuc și trecerii instituțiilor strategice ale statului sub controlul direct al Moscovei.
 
De ce regimurile prezidențiale sau semi-prezidențiale sunt periculoase în majoritatea fostelor republici  sovietice?
 
Pentru că mecanismul de alegere a șefului statului prin vot popular, mai ales într-un teritoriu ca al nostru, aflat sub influență rusească, va genera președinți de factură putinistă, cu năravuri și apucături rusești!
 
Uitați-vă la Dodon cât de caraghios este în încercările lui de a-l copia pe Putin (sau amintiți-vă de Filat, cu aceleași apucături, care-și purta ceasul pe mâna dreaptă doar ca să fie în rând cu liderul de la Kremlin)!
 
Doar unul ca Dodon, președinte kuliok, de kolhoz, își poate permite a-i convoca în fiecare luni pe Președintele Parlamentului și primul ministru, așa cum face Putin la Kremlin sau Lukașenko la Minsk, pentru a demonstra că el este puterea și stâpânul!
 
Pericolul cel mai mare este că toate aceste modele și mecanisme dictatoriale, de factură rusească, unul ca Dodon, care este sigur că va fi ales „de către tot poporul” și la alegerile din toamnă, intenționează a le introduce în textul unei eventuale noi Constituții a Republicii Moldova!
 
Cine îl va opri pe nebun?!
 
 

Tranzacția Șor-Protv Chișinău

Dacă vă întrebați de ce unei alte grupări din rețeaua rusească – Partidul Șor – i se acordă, alături de alte grupări de aceeași orientare, șanse de a fi promovată în parlament, ar trebui să nu scăpăm din vedere următorul lucru:
 
Pentru promovarea grupării Șor sunt cheltuiți foarte mulți bani! Bani furați din sistemul nostru bancar!
 
O sumă importantă din acești bani este plătită postului de televiziune Protv Chișinău în schimbul reclamei pe care acesta i-o face lui Șor zilnic!
 
Spotul publicitar pe care-l difuzează Protv Chișinău, zilnic, înainte de buletinele sale de știri, ni-l prezintă pe Șor, fugit în Israel în urma tragerii lui la răspundere penală pentru furtul miliardului, drept cel mai mare gospodar și binefăcător al moldovenilor, cu sute de magazine sociale deschise în toate colțurile Republicii Moldova și localități întregi „electrificate” de banditul fugar!
 
Bineînțeles, ni se va răspunde că tranzacția dintre Partidul Șor și Protv Chișinău nu încalcă, cum ne învață acum Facebook-ul, „standardele comunității noastre”.
 
Neînduplecații de noi însă ne întrebăm:
 
De ce business-ul Protv-ului, percepută de majoritatea basarabenilor ca fiind o instituție de presă „pro-occidentală” (și chiar „românească”!) și mare luptătoare cu corupția, consolidează partida rusească din Republica Moldova?
 
De ce Protv Chișinău, punând în față legile morale ale jurnalismului, nu ne prezintă analize serioase privind proveniența surselor bănești din care pușcăriașul aflat în bejenie face „binefacerile” sale și plătește publicitatea de la Protv Chișinău?
 
Pentru că moldovenii noștri, mai ales cei de la sate, sărăciți și amăgiți ani la rând de regimurile banditești de la Chișinău, inclusiv prin intermediul posturilor de televiziune care le cântă în strună, nu pot și nu au cum a discerne care este deosebirea dintre materialul publicitar și celelalte materiale difuzate la ecran. Cu atât mai mult cu cât, în cazul secvenței cu Șor, această diferență pur și simplu nu există!
 
Omul simplu și credul ia spusa Protv-ului ca fiind a Protv-ului! Iar violatorul sistemului nostru bancar apare în fața ochilor lui ca un adevărat erou!
 
Exact așa cum, cu cincisprezece ani în urmă, în 2005, Protv-ul, alături de „Europa Liberă”, ni-l prezenta pe Vladimir Voronin înaintea realegerii lui, la 4 aprilie același an, de către Parlament, în funcția de președinte al RM!
 
Mai mult decât atât, șeful Protv Chișinău, însoțit de consilierii președintelui român de atunci, Traian Băsescu, depunea eforturi mari pentru convingerea deputaților PPCD, inclusiv a subsemnatului, pentru ca aceștia să-l voteze pe șeful comuniștilor, Voronin, în funcția de președinte al RM!
 
Am mai scris despre asta, nu vreau să intru în detalii.
 
Problema însă rămâne aceeași până azi: partida rusească din Republica Moldova este consolidată cu concursul direct al celor care se prezintă ca fiind mari promotori ai ieșirii noastre de sub controlul rusesc și integrării în UE!
 
Nu încape nicio îndoială că la o eventuală adoptare a unei noi Constituții după modelul rusesc, proces pornit deja de Dodon, cei dintâi care vor susține prin vot această diversiune nu vor fi altcineva decât reprezentanții grupărilor pro-ruse, care sunt promovate azi insistent prin intermediul sondajelor contrafăcute: PSRM, Partidul Șor, Partidul Nostru al altui mare „erou și binefăcător” al moldovenilor, Renato Usatâi!
 
Pentru asta Moscova are nevoie de 2/3 din totalul de voturi din Parlament – 68!
 
Mă îngrozesc când văd cât de bine este organizată partida antiromânească din stânga Prutului și cum pune ea la cale rămânerea noastră în afara României!

Guvernare cu clasare

august 2, 2020 Un comentariu
 
 
Se pare că fostul premier Pavel Filip ar putea dormi liniștit de azi încolo și face figurație la guvernare în continuare nestingherit de nimeni alături de Dodon!
 
Ar putea fi fericit chiar până în măduva oaselor că a scăpat în sfârșit de o mare belea – dosarele cu care Dodon l-ar fi șantajat pentru ca el să-i asigure, cu voturile PD-ului, majoritatea parlamentară actuală care să-i susțină guvernul și să-i acopere toate crimele împotriva statului, inclusiv sau în primul rând federalizarea republicii.
 
Este de precizat în legătură cu acest subiect că, în iarna anului 2019, potrivit unei anchete a RISE Moldova, prin scheme de luare în locațiune și apoi de privatizare la un preț cu mult sub cel de piață, au fost înstrăinate mai multe bunuri ale statului: Cantina Cancelariei de Stat, vreo 2000 de metri pătrați din Casa Presei, o vilă cu statut de monument istoric, un teren din spatele clădirii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (fosta clădire a Ministerului Agriculturii), precum și alte terenuri din capitala Republicii Moldova. Potrivit unei note a procurorilor care investigau acest caz, citați de presă, beneficiari ai acestor operațiuni ar fi fost rude ale actualului lider al PD, Pavel Filip, premier în perioada privatizării bunurilor în cauză.
 
Sau, mai pe scurt, ca să înțeleagă toată lumea, beneficiarul final al acestor tranzacții dubioase ar fi unul singur – cel mai mare și mai puternic, premierul de atunci.
 
E mai mult decât o certitudine că de la numirea sa în funcție de către Dodon, actualul procuror general Александр Стояногло are de executat mai multe misiuni strategice menite să mențină și să consolideze actuala putere prorusească din Republica Moldova: în afară de respingerea tuturor cererilor de tragere la răspundere penală a șefului statului pentru acțiuni grave și flagrante (introducerea ilegală pe teritoriul RM a sumelor de bani rusești pentru finanțarea PSRM și a uriașei rețele propagandistice a acestuia, luarea de mită, înaltă trădare etc.), acesta mai are în sarcină și clasarea dosarelor în care sunt vizați reprezentanții partenerului său de guvernare – Partidul Democrat: în primul rând Pavel Filip!
 
Altfel cum s-ar explica faptul că acesta, împreună cu Monica Babuc și celelalte vedete cu mandat de deputat, plus miniștrii PD, se țin scai de curul lui Dodon?
 
De Diacov nu întreb pentru că orice dosare deschise împotriva unui agent KGB sunt închise din oficiu!
 
Acum se vede cu ochiul liber că toată înverșunarea acestor scule jalnice împotriva fostului lor stăpân, Plahotniuc, este una de fațadă, ridicolă și care trezește greața alegătorului.
 
Adevărata cauză a ținerii lor la guvernare de către Dodon este cea legată de dosarele din sertarele lui Stoianoglo!
 
Trebuie să amintim încă o dată, atunci când este vorba de trădarea intereselor naționale ale Republicii Moldova, că una din prioritățile partidei rusești, instalată la guvernare acum mai bine un an, după întrevederea Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase cu trimisul Moscovei, Dmitri Kozak, a fost ca printre instituțiile strategice ale statului pe care aceasta urma să le treacă sub controlul ei direct și total să fie neapărat și Procuratura Generală!
 
Și această misiune Kozak a îndeplinit-o cu brio: Procurorul General Stoianoglo este una dintre cele mai devotate și mai periculoase unelte ale sistemului rusesc de ocupație!
 
El, Procurorul General, îi poate redeschide dosarele liderului PD imediat cum acesta ar încerca să dea semne de desprindere de Dodon!

Crimele PD-ului!

august 1, 2020 Un comentariu
Guvernul Chicu a amânat cu șase luni controlul vamal comun la Kuciurgan!
 
Asta înseamnă că șase luni de zile pe la Kuciurgan se va face contrabandă cu voie de la Guvern!
 
Pe aici vor intra mărfurile, banii necesari pentru campania electorală a lui Dodon și pentru consolidarea regimului separatist de la Tiraspol!
 
Unde ați mai văzut un guvern care să anuleze controlul vamal la un punct vamal strategic aflat într-o zonă în care separatiștii lui Putin își fac de cap?!
 
Și iarăși decizia în cauză a fost luată și cu voturile miniștrilor PD, inclusiv al ministrei responsabilă cu reintegrarea, care este a PD-ului!
 
Nu i-am auzit pe niciunul dintre reprezentanții acestui „partid proeuropean” să se revolte sau să dea măcar niște explicații!
 
De la ofițerul KGB Diacov, evident, nu aștept nicio explicație și nicun semn de revoltă.
 
Unde ați văzut ca un securist, pensionar al lui Putin, să se revolte?
 
Aștept reacțiile lui Pavel Filip, ale Monicăi Babuc sau măcar pe cele ale fostului ministru de Interne Alexandru Jizdan, care ar trebui să realizeze mai bine ca alții cât de păguboasă pentru securitatea națională a Republicii Moldova este anularea controlului vamal la Kuciurgan!
 
Ni se tot bătea capul, în chipul corectitudinii politice, cât de importantă este alegerea și numirea femeilor în posturi de conducere.
 
Mă gândesc la ce bun a fost cocoțată în fotoliul de vicepreședinte al Parlamentului Monica Babuc dacă aceasta nu face absolut niciun gest în apărarea intereselor noastre naționale?
 
Accentuez acest lucru pentru că foarte multă lume din segmentul deșteptat, românesc și proeuropean din Republica Moldova și-a pus mari speranțe în această doamnă!
 
Am spus și repet: PD-ul lui Diacov, Filip și Babuc se face părtaș la crimele lui Dodon împotriva Republicii Moldova!
 
Ei sunt criminalii, alături de Dodon, care vor trebui să dea socoteală!