Arhiva

Archive for august 18, 2020

Un Brâncoveanu la Chișinău și București!

august 18, 2020 Lasă un comentariu
                                    Cuvântul ortodox
Un vânzător de neam și de credință ca Dodon continuă să se închine sultanului Erdoğan după ce acesta a atacat lumea creștină transformând, printr-un decret al său, Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol în moschee!
În afară de asta, familia lui Dodon, ignorând actul de batjocorire de către Erdoğan a credinței noastre ortodoxe precum și greutățile pe care le înfruntă moldovenii în această perioadă de pandemie, secetă, sărăcie și izolare de lumea civilizată, a plecat la odihnă –unde credeți? – în Turcia aceluiași Erdoğan!
Ca și cum în toată lumea asta nu am fi avut de unde procura cele 50 de ventilatoare, atât de necesare nouă, decât din Turcia sultanului Erdoğan!
Ca și cum nu ar fi existat un alt loc pe acest pământ în care Dodon Igor și-ar fi putut trimite familia lui să se odihnească, dacă nu a avut și gradul de conștiință și rușine pentru a abandona orice gest de acest fel în timpurile de grea încercare pentru cetățenii care l-au votat președinte acum aproape patru ani!
Sigur, ar fi o mare nebunie să-mi permit măcar vreun semn de comparație între secătura de azi Dodon Igor, aflat pe post de președinte la Chișinău, și dreptcredinciosul voievod român Constantin Brâncoveanu, fiii săi ­Constantin, Ştefan, Radu, Matei ­ şi ginerele său Ianache Văcărescu, ucişi cu mare cruzime de otomani, la 15 august 1714, de marea sărbătoare a creștinătății care este Adormirea Maicii Domnului, fiindcă nu s-au lepădat de dreapta credinţă întru Hristos Domnul!
Dar nu pot ca, în legătură cu umilirea creștinilor de către actualul sultan Erdoğan și sluga sa de la Chișinău, trădătorul din naștere și renegatul Dodon Igor, să-mi amintesc de marea jertfă a Sfinților Martiri Brâncoveni de acum de peste 300 de ani, relatată într-un răvaș cutremurător de Andrea Memmo, plenipotenţiarul de atunci al Veneţiei la Înalta Poartă:
„Duminică, 15 august, de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi al unui boier care îi era vistier. Iată cum s-a făcut: încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la Serai, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru baieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul, la o oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi de voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zice înspăimântat de această însultă: «Fiii mei! Iată toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşti, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa cea pravoslavnică!». La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii săi şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul Brâncoveanu, al cărui cap a cazut la urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: «Mai bine să mori în legea creştinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ». Copilaşul ascultă, ridică capul şi cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă ucise şi pe Brâncoveanu. O, Doamne, Doamne, până-mi tremură când scriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr, tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropie de al părintelui, părând a-l îmbrăţişa!”.
Măcar un fior de-ar trece prin tot trupul nostru când, treziți din beția și inconștiința în care ne aflăm, să ne dăm seama că nu suntem în stare a alege în fruntea noastră aici, la Chișinău, dar și dincolo, la București, un creștin adevărat care să ne reprezinte și să ne apere în fața tuturor sultanilor din lumea asta.