Un monstru și un criminal ca Putin este chiar el salvatorul monștrilor și criminalilior pandemici

cea mai periculoasă bombă rămâne a fi, totuși, televizorul…

ieri, eram victimele panicii semănate prin bombardarea noastră zilnică și metodică cu statistici regulate și alarmante despre cât mai mulți morți de COVID, cât mai multi vaccinați și nevaccinați, cât mai multi mascați și nemascați etc., etc.

azi, nu mai auzim nici de morții de COVID, nici de vaccinați sau nevaccinați, nici de mascați sau nemascați…

razboiul COVID a fost încheiat cu succes pentru a ne transforma în victime ale unui alt război, cel din Ucraina.

știrile despre tragediile sângeroase din țara vecină sunt transmise tot de aceleași voci și tot atât de alarmist și panicard, de parcă facultățile de jurnalism de la București și Chișinău s-ar fi angajat, concomitent, în a se întrece la furnizarea de idioți utili pentru stârnirea panicii și fricii, dar și pentru fabricarea unui fel de eroism fals, exagerat ori lansarea și promovarea a tot felul de profitori de pe urma acestor tragedii…

experții pandemici de ieri au devenit experții militari de azi.

autorii și profitorii din umbră ai farsei ucigătoare COVID și-au găsit salvarea în războiul lui Putin.

OR, un monstru și un criminal ca Putin este chiar el salvatorul monștrilor și criminalilior pandemici.

Klaus Iohannis și scutul nepăsării sale

Ca român din teritoriile românești înstrăinate, citesc și iau aminte la ce spune actualul Președinte al României din actualele ei granițe, Klaus Iohannis, legat de războiul din Ucraina:

„Dragi români, știu că sunteți îngrijorați de conflict. Dar vă asigur: niciun român nu trebuie să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale. România beneficiază de cele mai ample garanții de securitate posibile: intrarea în NATO și UE, parteneriatul strategic cu SUA reprezintă o umbrelă extrem de solidă”.

Dar cu noi, românii din Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, teritorii românești înstrăinate, cu sau fără cetățenie românească redobândită, cum rămâne?

Când declarați „Niciun român nu trebuie să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale”, ne aveți sau nu în vedere și pe noi, cei aflați sub pericolul iminent al bombelor lui Putin?

Suntem și noi români și ne gândim, zi și noapte, mai ales în aceste clipe zbuciumate, la siguranța noastră și a familiilor noastre.

Cei de aici, din Republica Moldova, suntem îngrijorați întâi și-ntâi de soarta fraților noștri români din Nordul Bucovinei, Tinutul Herța și Sudul Basarabiei, aflați primii sub amenințarea directă a agresiunii militare a Moscovei. Pe ei, cei umiliți, batjocoriți, deznaționalizați la ei acasă prin politica dementă a Kievului oficial, îi paște acum și pericolul loviturilor de foc declașante dement de Putin.

Dacă Dumneavoastră, Domnule Klaus Iohannis, în perioada de peste șapte ani de când ați urcat în fotoliul de Președinte al României, până în această clipă nu ați fost capabil a-i cere statului ucrainean:

– de a-și prezenta scuzele în fața României pentru ofensa adusă ei prin declarația din 22 ianuarie 2020 a Președintelui Volodimir Zelensky potrivit căreia „Bucovina de Nord a fost ocupată de români” și prin omiterea românilor de către același Președinte Zelensky din recentul său apel de Ziua Unității Ucrainei,

– de a recunoaște că românii din teritoriile care au intrat în componența Ucrainei sunt o populație băștinașă,

– de a recunoaște pentru acești români statutul de popor deportat și supus represiunilor de regimul stalinist,

-de a nu mai crea condiții pentru asimilare și schimbare a structurii lingvistice sau etnice în zonele locuite de români,

– de a stopa procesul de închidere a școlilor și grădinițelor românești,

– de a susține dorința de introducere în mod obligatoriu a limbii române ca materie de învățământ în toate școlile situate în zonele cu populație românească,

– de a asigura reprezentarea etnicilor români în organele puterii de stat,

– de a restabili circumscripția electorală românească din regiunea Cernăuți, care a existat în 1998-2002,

– de a-și conforma legile din ultimii ani privind politica lingvistică și politica etnonațională cu normele europene și internaționale,

– de a nu mai permite autorităților ucrainene să se implice în afacerile bisericești, de a detensiona relațiile interconfesionale și interetnice pe calea dialogului și cooperării

– etc., etc.,

despre ce siguranță oferită de Dumnbeavoastră fiecărui român și României în general poate fi vorba?

Eu cred că, înainte de NATO și UE, cea mai sigură protecție pentru România și pentru fiecare român în parte, inclusiv cei din teritoriile românești înstrăinate, poate fi asigurată prin grija și dragostea pe care ar trebui să le purtăm noi, românii, unul față de altul, și în primul rând grija și dragostea pe care ar trebui să le manifeste statul român pentru orice român indiferent unde s-ar afla el, dar mai ales pentru teritoriile rupte de la trupul său și aflate pe nedrept sub stăpânire străină.

Ne pare rău, Domnule Președinte, că scutul NATO și al UE, dar și al parteneriatului cu SUA, această „umbrelă extrem de solidă” despre care vorbiți cu atâta ostentație atât Dumneavoastră, cât și singurul român care a ajuns să dețină o funcție înaltă în conducerea NATO, Mircea Gioană, a ajuns să fie transformat într-un scut al nepăsării statului român față de România și românii dinafara NATO și UE.

Nu poate fi Țara noastră România protejată și în siguranță atâta vreme cât românii din jurul ei sunt cu ochii în lacrimi.

22 februarie 2022