Înaltul reprezentant al UE, Josep Borell – un criminal ca și Putin!

Un mai mare provocator, după Putin, decât Înaltul reprezentant al UE, Josep Borell, nu am mai văzut!

Iată ce îndrugă acesta, deja a nu știu câta oară în ultimele săptămâni:

„UE este solidară cu Republica Moldova și își reiterează sprijinul ferm față de suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional și cu un statut special pentru regiunea transnistreană”.

De unde a luat această fosilă înalt europeană „statutul special pentru regiunea transnistreană” în situația în care această regiune a fost declarată de CEDO, ONU și, recent, de APCE „teritoriu ocupat de Rusia”?

Cum poți să-i acorzi „statut special” unei părți din teritoriul constituțional „ocupat de Rusia”?

Cel care sugerează, metodic și cu premeditare, această ilegalitate și acest abuz în raport cu Republica Moldova este un criminal ca și Putin, la ordinul căruia de peste două luni zilnic sunt uciși copii și adulți nevinovați!

Cine i-a permis acestui intrus să promoveze federalizarea RM în situația în care ucrainenii luptă, cu prețul vieții lor, să nu admită așa ceva (așa zisele republici populare Lugansk, Donețk etc.) pe teritoriul lor?

Or, o asemenea secătură ca Josep Borell lucrează braț la braț cu Putin împotriva Ucrainei și Republicii Moldova concomitent!

Tragedia este că nimeni din actuala guvernare PAS nu-i dă replica!

Iată, deci, cum se explică „neutralitatea” față de invazia Ucrainei și flirtul scârbos cu separatiștii de la Tiraspol ale Maiei Sandu!

În asta de fapt constă „soluționarea pașnică” (pe vreme de război!) a „conflictului transnistrean” despre care ne tot suflă la ureche, metodic și premeditat, de asemenea, precauta noastră președintă!

Eu nu admit „statutul special” pentru un „teritoriu ocupat de Rusia” care aparține Republicii Moldova!

De asta sunt întru totul de acord cu colegul meu jurnalist ucrainean, Dmitri Gordon, care îndeamnă armata ucraineană să atace militarii ruși din regiunea separatistă a RM (că tot mulți dintre colegii și prietenii mei jurnaliști mă întreabă care este poziția mea pe marginea declarațiilor lui Gordon)!

„Personal, dacă aș fi în locul militarilor noștri, dacă noi (Ucraina) avem forțe și resurse, aș ataca regiunea transnistreană, anume armata a 14-a rusă care stă în Transnistria. Anume de acolo vine potențiala amenințare pentru Ucraina. Acolo este granița cu regiunea Odesa, iar dacă ceea ce spun eu ar coincide cu planurile armatei noastre, eu aș fi bucuros. Eu aș bombarda fără milă toate forțele militare ruse și tehnica rusă oriunde este posibil și nu aș acorda atenție la nimic”, spune Gordon.

Total de acord!

Poate astfel îi vor pieri poftele nepoftitului Borell, și încă multora ca el, de a ne da sfaturi cu „statute speciale” pentru ocupanți.

Care este deosebirea dintre Igor Grosu și Igor Dodon, atunci când vine vorba de a-i sluji pe ocupanții ruși?

Rămâi stupefiat la ce declară chiar în această seară la un post TV Președintele Parlamentului, Igor Grosu:

„Convențional vorbind, noi în stânga Nistrului avem ca să zic așa două partide, nu neapărat în sens de politice, partida războiului, mințile fierbinți, care probabil își doresc escaladarea în stânga Nistrului și o partidă mai moderată, din cadrul autorităților din stânga Nistrului care înțelege mai bine care pot fi consecințele unui scenariu pe care nimeni nu și-l dorește”!

Fiți atenți, Igor Grosu spune senin și nesilit de nimeni că acolo în Transnistria lucrurile sunt în general OK, există doar o partidă rea, „partida războiului” care își „dorește escaladarea”, cealaltă partidă, partida bună adică, sau „partida mai moderată” o constituie nimeni altcineva decât persoane „din cadrul autorităților din stânga Nistrului”!

Este strigător la cer!

În timp ce Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei constată și declară regiunea separatistă a Republicii Moldova drept „teritoriu ocupat de Rusia”, Președintele Parlamentului de la Chișinău combate acest adevăr afirmând că acolo există doar o partidă extremistă, a războiului, „autoritățile”, adică cei care comit crima ziua în amiaza mare prin provocarea și menținerea separatismuluii teritorial pentru care trebuie arestați imediat, sunt pațani de treabă, adică ei launloc fac „partida moderată”, mai că ar trebui ca Maia Sandu, la recomandarea subalternului ei Igor Grosu, să le acorde Ordinul Republicii!

În timp ce ucrainenii își dau viața pentru a-i alunga pe ocupanții ruși, care provoacă, alimentează și mențin ca și la noi separatismul teritorial, noi, prin politicieni ca Igor Grosu, îi încurajăm pe aceștia să-și facă mendrele liber și nestingheriți de nimeni!

Vă întreb acum: care este deosebirea dintre Igor Grosu și Igor Dodon, atunci când vine vorba de a-i sluji pe ocupanții ruși?

Și unul, și altul comit aceeași crimă pentru care trebuie trași la răspundere: înaltă trădare!

O întreb pe Președinta Maia Sandu: cu cine va „negocia pe cale diplomatică” și „într-un mod pașnic” „rezolvarea conflictului din regiune”: cu Rusia agresoare și cu Putin, criminal de război, însoțit de Krasnoselski?

Să convoci Consiliul Suprem de Securitate, în condiții de război când exploziile s-au extins și pe teritoriul Republicii Moldova, ca să ne spui după asta că „aceste tensiuni se întâmplă pe teritoriul necontrolat de facto de către autoritățile de la Chișinău, dar acesta este teritoriul Republicii Moldova, iar acolo locuiesc cetățenii noștri” înseamnă de fapt să manipulezi opinia publică și să ne iei pe toți de proști, dar nicidecum să te preocupi prioritar de „pacea, apărarea vieții și bunăstarea cetățenilor”.

Pentru că nu poți să te preocupi prioritar de „pacea, apărarea vieții și bunăstarea cetățenilor” atunci când tu, în calitate de Președinte, operezi cu neadevăruri ori semiadevăruri. „Tensiunile” care au loc acum în zona separatistă nu „se întâmplă”, pur și simplu, „pe teritoriul necontrolat de facto de către autoritățile de la Chișinău”, ci pe „teritoriul ocupat de Rusia”, așa cum a constatat și a declarat recent Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei!

Anume acest lucru trebuie să-l afirme deschis Președintele Republicii Moldova atunci când își convoacă, în condiții de război, Consiliul Suprem de Securitate. Dacă nu o face, înseamnă că nu recunoaște adevărul că regiunea separatistă este „teritoriu ocupat de Rusia”, chiar dacă precizează că zona respectivă „este teritoriu al Republicii Moldova”!

Iar faptul că, până în această clipă, Președintele Republicii Moldova nu recunoaște ceea ce a constatat și declarat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, și anume că regiunea separatistă cu centrul la Tiraspol este „teritoriu ocupat de Rusia”, ar trebui să ne pună pe gânduri. Pentru că a nu recunoaște acest adevăr înseamnă, în aceste condiții clare de război, când Rusia bombardează statul vecin Ucraina și ucide populația pașnică de acolo, a fi de partea Rusiei, și nu de partea Ucrainei.

O confirmare a jocului pe care îl face acum Președintele Republicii Moldova Maia Sandu în favoarea Rusiei este și următoarea afirmație din declarația ei de azi de după ședința Consiliului Suprem de Securitate: „Rămânem deschiși la un dialog pentru rezolvarea conflictului din regiune într-un mod pașnic, negociat pe cale diplomatică”.

O întreb pe Președinta Maia Sandu: cu cine va „negocia pe cale diplomatică” și „într-un mod pașnic” „rezolvarea conflictului din regiune”, adică problema transnistreană cu care se confruntă de treizeci de ani Republica Moldova? Cu Rusia agresoare și cu Putin, criminal de război, însoțit de Krasnoselski?

Or, noi avem acum o singură și sigură cale de a pune capăt separatismului teritorial: să acționăm, deschis și plenar, cot la cot cu Ucraina pentru eliberarea teritoriului nostru ocupat de Rusia! Să acționăm, inclusiv diplomatic, nu cu Rusia, ci doar cu Ucraina, care se luptă eroic cu ocupantul rus, nu stă să negocieze „în mod pașnic” cu el.

Cu ocupantul nu se negociază, ci se luptă!

Cine sunt autorii asasinatului asupra jurnalistului putinist Vladimir Soloviov

Vladimir Putin anunță că FSB-ul lui a dejucat o tentativă de asasinat asupra unui „jurnalist rus faimos”, nimeni altul decât Vladimir Soloviov. Planul pentru asasinarea acestuia ar fi fost ordonat de SBU și urma să fie pus în aplicare de „neo-naziști”.

Dar eu am informații că numitul Soloviov ar fi fost deja asasinat!

Și nu de ucraineni, ci de moldovenii noștri!

Vă dați seama, la câtă ură trezește Soloviov, zilnic, nu numai în inimile ucrainenilor, ci și în ale noastre, mai ales atunci când amenință ca un stricat de la Ostankino că armata rusă nu se va opri în Ucraina, ci va trece de hotarul ei, adică va trage și asupra Republicii Moldova, cum să nu fie el asasinat?

Eu cred că milioane de basarabeni l-au asasinat deja, în sufletul lor, pe un monstru provocator ca Soloviov după ce-l aud vorbind la TV!

Bineînțeles, e un mare păcat să ucizi, și cu gândul, dar și mai mare este păcatul celui care provoacă, cu bună știință, ura și moartea!

Și mai cred că cel mai mare pericol pe care Putin îl stârnește și îl îndreaptă acum împotriva lui, dar și împotriva întregii nații ruse, nu sunt armele puse la dispoziția ucrainenilor de către SUA, Marea Britanie și tot Occidentul!

Arma mortală pe care Putin o stârnește și o îndreaptă acum împotriva lui și a propriului popor este ura din inimile ucrainenilor și din inimile noastre, ale moldovenilor, provocată de războiul asupra Ucrainei, inclusiv de războiul propagandistic mârșav săvârșit cu unelte mediatice ca Soloviov.

Știm mai bine ca alții ce armă spurcată este propaganda rusă!

Este șovinismul, neo-națismul pur, rusesc, pe care l-am simțit pe pielea noastră în timpul imperiului sovietic și pe care îl mai simțim și azi.

Este trist dacă și azi la București este valabilă, în raport cu Basarabia, „opțiunea 1940”, adică opțiunea trădării!

Ubicuul analist de la București, Cristian Tudor Popescu, declară la Digi24: „Dacă Rusia ar intra în RM există opțiunea 1940, nu facem nimic, și opțiunea să sărim în ajutorul ei”.

Este trist dacă și azi, după 82 de ani, la București „există opțiunea 1940”, adică „opțiunea” Carol al II-lea, regele dezertor îmbrăcat în uniformă de ofițer rus, regele trădător al Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța, regele care a spulberat visul României Mari.

Este trist dacă și azi la București este valabilă „opțiunea 1940”, adică opțiunea trădării!

Naivul de mine credeam, și mai cred încă, că, după 82 de ani de la pierderea de către România a Basarabiei, la București este valabilă o singură opțiune – „opțiunea să sărim în ajutorul ei”, adică opțiunea sacrificiului și a demnității românești!

Mai ales dacă luăm în calcul cele spuse și repetate de atâtea ori de actualul Președinte al României din actualele ei granițe, Klaus Iohannis, legat de invazia rusească în Ucraina: „Dragi români, știu că sunteți îngrijorați de conflict. Dar vă asigur: niciun român nu trebuie să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale. România beneficiază de cele mai ample garanții de securitate posibile: intrarea în NATO și UE, parteneriatul strategic cu SUA reprezintă o umbrelă extrem de solidă”.

Să înțelegem că confortul de sub „umbrela extrem de solidă” NATO-UE-SUA nu presupune sacrificiu și demnitate românească?

Or, „opțiunea 1940”, enunțată și anunțată de CTP și care mai stă în mintea unora de la București, nu reprezintă altceva decât „confortul de sub umbrelă” al unui președinte dornic, asemeni dezertorului Carol al II-lea, de confort, și nu de România, adică de sacrificiu și demnitate românească.

De ce unul ca Dodon și alții atâția ca el care susțin în mod deschis și ostentativ agresiunea unui stat străin asupra RM se plimbă bine mersi la libertate în condiții de stare de urgență?

Un lucru nu-l înțeleg: dacă suntem în condiții de stare de urgență (s-a votat prelungirea acestei stări pe încă 60 de zile!) cu amenințări directe de război venite de la factori oficiali ai Rusiei, de ce unul ca Dodon și alții atâția ca el care susțin în mod deschis și ostentativ agresiunea unui stat străin asupra RM se plimbă bine mersi la libertate?

De ce acești „soldați” ai Rusiei, care trag nestingheriți din armele puse la dispoziția lor de Moscova, nu sunt trași la răspundere?

Ce rost mai are starea de urgență în situația în care ea pare a fi doar o declarație, este formală și are drept scop crearea imaginii unei aparente și false preocupări a actualei puteri pentru securitatea noastră?

Dacă, tot luptând cu corupția și cu corupții, nu ați catadicsit a-l aresta pe unul dintre cei mai mari kuliokari din acest stat – Igor Dodon – pentru a nu vă strica relația și înțelegerile cu rușii (v-ați făcut a-l ancheta poftindu-l pe la Procuratura Generală pentru a ne arunca praf în ochi), de ce nu-l arestați acum, când acest tradator de țară acționează deschis promovând agresiunea militară asupra RM din partea Rusiei?

De ce, în condiții de stare de urgență, un partid – PSRM – care propagă războiul, agresiunea militară străină asupra statului, nu este scos în afara legii?

De ce televiziunile Rusiei, care acționează mână în mână cu Dodon, nu sunt oprite, interzise până în această clipă?

Astăzi a fost bombardată din nou Odesa!

Așteptați cumva să cadă bombele și peste Chișinău?

De ce Maia Sandu ar fi trebuit să fie prezentă la Kiev alături de președinții țărilor baltice, Poloniei, Cehiei, Slovaciei etc.

Fostul șef adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, general-locotenentul Igor Romanenko, susține că Federația Rusă are coșmaruri cu privire la faptul că Ucraina ar putea bombarda Podul Crimeea, construcție care leagă Federația Rusă de peninsula Kerch din Crimeea, dar și arsenalul militar care se află în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

„Încă nu a venit timpul să bombarăm Podul Crimeea. Nu a venit nici timpul să bombardăm arsenalul Federației Ruse din Transnistria. În prezent, rușii au coșmaruri despre aceste lucruri. Le vine rândul și lor”, a declarat Igor Romanenko.

Iată de ce Maia Sandu ar fi trebuit să fie prezentă la Kiev alături de președinții altor state – țările baltice, Polonia, Cehia, Slovacia etc.

Actuala guvernare trebuie să înțeleagă că, fiind alături de Ucraina, sprijinind-o plenar, Republica Moldova are șanse reale să pună capăt dominației rusești la Tighina,Tiraspol și în toată regiunea separatistă din RM!

Republica Moldova trebuie să fie alături acum de Ucraina pentru a nu admite crearea de către Rusia a tot felul de „republici populare”, atât în Estul Ucrainei, cât și pe teritoriul RM.

Niciodată Rusia nu va pleca de bună voie de la Tighina, Tiraspol, Dubăsari sau Râbnița, niciodată Rusia nu-și va retrage trupele staționate ilegal acolo și nu-și va distruge, ea singură, munițiile, așa cum încerca să ne convingă, luându-ne de proști, ministrul de Externe de la Chișinău, Nicu Popescu, în cadrul unei întâlniri cu omologul și mentorul său de la Moscova, Serghei Lavrov, cu puțin timp înainte de invadarea Ucrainei la ordinul lui Putin.

Din ziua declanșării războiului împotriva Ucrainei și mai ales din momentul declarării de către APCE a regiunii separatiste din RM drept „teritoriu ocupat de Rusia”, Chișinăul ar fi trebuit să anuleze toate „acordurile” cu Moscova legate de Transnistria și să se retragă din „formatul 5+2”, structură în care statul agresor Rusia are rol de garant al „solutionării conflictului transnistrean”.

Rusia agresoare nu mai poate reprezenta nicio garanție pentru Republica Moldova, așa cum nu a reprezentat, de fapt, vreodată o garanție pentru Basarabia și toată România.

Astăzi, după treizeci de ani de la destrămarea imperiului sovietic, singura posibilitate de a pune stăpânire pe tot teritoriul constituțional este alierea cu vecinii ucraineni. Doar așa putem dezarma această zonă și doar așa îi putem trage la răspundere penală pe toți decidenții și factorii separatismului teritorial, inclusiv cei de la Chișinău!

După arestarea acestora, trebuie să urmeze imediat naționalizarea tuturor întreprinderilor și terenurilor din zona respectivă și declanșarea proceselor de administrare a acesteia în conformitate cu Constituția și legile RM.

Pentru asta, este nevoie de foarte mult curaj și fermitate din partea puterii de la Chișinău.

Cu interzicerea însemnelor de război ale Rusiei nu facem mare brânză! După părerea mea, acest gest al Chișinăului oficial seamănă mai degrabă a aruncare de praf în ochi.

De fapt, alinierea noastră la Ucraina azi, rezistența în comun în fața Rusiei agresoare ar însemna pentru noi continuarea luptei din 1992 pentru instituirea controlului și ordinii constituționale asupra întregului teritoriu al RM, dar și cinstirea profundă a memoriei fraților noștri care și-au jertfit sângele și viața pentru ruperea de fostul imperiu ocupant.

Ce să caute acum președintele Germaniei la Kiev? Vreun nou Pact Ribbentrop-Molotov?

Deutsche Welle scrie cu lacrimi în ochi: „Refuzul Kievului de a-l primi pe președintele Germaniei este greșit!”

Dar eu cred că Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care se află acum în război cu Rusia, a procedat corect atunci când i-a întors spatele Președintelui german Frank-Walter Steinmeier, interzicându-i acestuia să vină în vizită la Kiev!

Ce să caute neamțul acum la Kiev dacă el a acționat, ani la rând, braț la braț cu Putin împotriva Ucrainei și nu doar a Ucrainei?

Germania a lovit crunt în Ucraina și în celelalte țări din Estul Europei flirtând cu Kremlinul, făcându-și jocurile meschine cu rușii așa cum au mai făcut-o de atâtea ori.

Nu este vorba doar de Nord Stream!

Nemții au bătut palma cu rușii inclusiv în ceea ce ține de planurile mai vechi ale lui Putin de refacere a fostului imperiu sovietic prin dezmembrarea și federalizarea statelor care s-au rupt de el.

Și-aici nu este vorba doar de Ucraina, ci și de Republica Moldova.

Ani la rând, Germania flutură steagul federalizării Republicii Moldova făcând jocul murdar al Kremlinului.

Cine dacă nu Steinmeier transmitea mai ieri mesaje despre statutul special pentru Transnistria fără a pomeni barem un cuvânt despre necesitatea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul nostru, așa cum prevede cadrul legislativ al Republicii Moldova?

Cine dacă nu nemții au fost, alături de ruși, nașii din umbră ai alianței dintre Acum și Dodon din 2019, numită Alianța Kozak, care a admis și dirijat, prima dată de la 1991 încoace, vizita ministrului rus al Apărării, S. Șoigu, la Tiraspol, însoțit de zeci de ofițeri, pentru a fi realizate rotația cadrelor militare de conducere din cadrul trupelor de ocupație de la Tiraspol și consolidarea capacităților logistice și de mentenanță ale acestora?

Cine dacă nu trimișii Angelei Merkel căutau să-i convingă pe deputații de la Chișinău (am fost martor al acestor întâlniri) să-și abroge Legea nr. 173 duin 22 iulie 2005, care stabilește clar necesitatea retragerii necondiționate a trupelor Rusiei de pe teritoriul RM?

Cine dacă nu Germania își are azi sfetnicii ei în cabinetele Președinției și Guvernului de la Chișinău, de unde sunt lansate indicațiile și mesajele oficiale privind catalogarea agresiunii militare a Rusiei asupra Republicii Moldova din 1992 drept „război civil” generat de „corupția regională”, de respingere și de nerecunoaștere a calificativului de „teritoriu aflat sub ocupație rusească” dat recent de APCE zonei separatiste din RM, de alimentare a separatismului prin sprijinirea unităților economice ale regimului de la Tiraspol, de nealiniere a Chișinăului la sancțiunile economice împotriva Moscovei etc., etc.?

Și, în definitiv, cine dacă nu Deutsche Welle își are corespondentul ei la Chișinău (Vitalie Călugăreanu) care, în vara lui 2019, soma public Guvernul condus de Maia Sandu să ia măsuri restrictive împotriva oamenilor de afaceri care construiesc biserici, iar astăzi, în 2022, insista, tot public, pe rețelele de socializare, cu același spirit revoluționar, exact ca pe timpul colectivizării, asupra luării măsurilor de către guvern în vederea prelucrării obligatorii a tuturor terenurilor agricole (aflate bineînțeles în proprietatea cetățenilor) rămase pârloagă, adică neprelucrate din diferite motive, în primul rând din cauza sărăciei din satele noastre?

Ce să caute Germania acum pe timp de război?

Vreun nou Pact Ribbentrop-Molotov?

Pentru aderarea la UE, este valabilă doar chestionarea noastră pe viu

Ministrul de Externe, Nicu Popescu, s-a deplasat tocmai la Luxemburg pentru a primi chestionarul de aderare din partea Comisiei Europene, el precizând că „acesta este primul pas birocratic într-un lung proces care ar urma să-i aducă Republicii Moldova statutul oficial de țară candidat la aderare”.

Mă întreb și eu, cum s-au întrebat azi mai mulți intelectuali basarabeni: de ce, în condițiile astea vitrege de război, scumpete și sărăcie strigătoare la cer a trebuit să te deplasezi tocmai la Luxemburg pentru a primi un chestionar în situația în care, pentru a face ca „primul pas birocratic” spre UE să fie mai puțin birocratic ori să nu fie deloc birocratic, un asemenea chestionar putea fi expediat de către Comisia Europeană și primit la Chișinău online?

Nu exclud deloc faptul că explicația pe marginea problemei în cauză ar putea fi găsită și în prostul obicei rămas de pe timpul când moldovănașii noștri care-și făceau studiile și-și susțineau doctoratele la Moscova cărau cu ei spre vechea metropolă canistre pline vârf cu Cabernet, Zaibăr sau Buket Moldavii pentru a demonstra pe viu în fața examinatorilor cât de deștepți și de devotați sunt și pentru a-și „uda” diplomele, gradele și titlurile acordate.

Unde mai pui că ministrul nostru de Externe este absolvent al MGIMO (Institutul de Relații Internaționale de la Moscova), instituție care îi adresa recent felicitari cu ocazia numirii în înalta funcție de la Externe și la care, se zice, i-a fost profesor chiar Serghei Victorovici Lavrov, actualul și permanentul ministru de Externe de la Moscova, în fața căruia nu de mult, toamna trecută, el, Nicu Popescu, i se lăuda că „majoritatea absolută a populației Republicii Moldova nu dorește unirea cu România”!

Acuma, de ce să nu-i ducem o canistră de vin moldovenesc și comisarului european pentru vecinătate și extindere, Olivér Várhelyi, cu care Nicu Popescu s-a întâlnit la Luxemburg?

Poate trecem și noi peste rând, și peste România, în UE!

Cum luptă Bucureștiul și Chișinăul împotriva „dictaturii naționaliste”

Urmăresc ce spune mereu înverșunatul jurnalist de la București, Cristian Tudor Popescu: „Orice dictatură naționalistă este coruptă până în măduva oaselor. Corupția masivă apare îndată ce se instaurează o dictatură naționalistă”.

Ascultându-l, fără să vreau, îmi reapar în memorie cuvintele, tot atât de înverșunate, ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu, articulate de aceasta în ziua de 2 martie 2022, la 30 de ani de la declanșarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Republicii Moldova: „În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”. Evident, președinta a lăsat să se înțeleagă că atunci, în 1992, noi moldovenii, inclusiv luptătorii noștri de la Nistru, am fost victimele „corupției regionale”, adică nu Rusia, care a atacat militar Republica Moldova, este cauza războiului de la Nistru, ci „corupția regională”.

După ce mai citești o dată cele spuse de ziaristul de la București și președinta de la Chișinău, te simți nu știu cum vinovat și rușinat, pentru că de exact asta ne învinuia Kremlinul în 1989, când ceream punerea în drepturi a limbii române și a alfabetului ei latin, în 1991, când ne declaram independenți de imperiul sovietic, și în 1992, când ne-am ridicat să apărăm această independență cu arma în mâini în urma invaziei rusești asupra noastră: de naționalism și de dictatură naționalistă!

O adevărată perversiune morală despre care distinsul și regretatul ziarist basarabean Constantin Tănase scria astfel:

„Noua „elită politică” a discreditat, de fapt, și a îngenuncheat spiritul național, iar odată cu aceasta – a compromis noțiunile de patriotism și naționalism. S-a ajuns, astfel, până acolo, încât astăzi multora le este rușine să recunoască faptul că au participat cândva la mitingurile organizate de Frontul Popular, că au luptat cu arma în mână la războiul împotriva rușilor, la Tiraspol sau la Tighina etc. Lucrurile au fost denaturate într-o asemenea măsură, încât acest război, astăzi, este numit ba „conflictul militar de pe Nistru”, ba „luptele pentru integritatea republicii”, evitându-se denumirea adevărată – „războiul moldovenilor împotriva rușilor”(…) Noua „elită politică” i-a făcut pe moldoveni să se simtă VINOVAȚI și să se RUȘINEZE de acțiunile lor naționale și patriotice de la sfârșitul deceniului trecut. Tot ei au avut grijă să inoculeze opiniei publice ideea că situația proastă din economie, sărăcia, corupția și jaful deschis se datorează faptului că moldovenii au cerut limbă de stat și alfabet latin. Cu alte cuvinte, noii guvernanți au mers pe linia unei cumplite perversiuni morale și ideologice, totul fiind întors cu fundul în sus. Discreditând intelectualitatea, și nu numai pe ea, dar pe toți acei care au îngenuncheat în Piața Marii Adunări Naționale”.

Chișinăul oficial trebuie să se angajeze imediat, alături de Ucraina, în eliberarea teritoriului Republicii Moldova de sub ocupația rusească

Președintele RM, Maia Sandu, Guvernul RM, prin Ministerul de Externe de la Chișinău, în frunte cu Nicu Popescu, condamnă, într-un glas, „atrocitățile comise de Armata Federației Ruse în orașul Bucha, Ucraina”, declarând ziua de mâine, 4 aprilie, „zi de doliu național în memoria tuturor vieților nevinovate pierdute, în ultimele 39 de zile, în Ucraina”:

„Suntem șocați, alături de o lume întreagă, de masacrul din Bucha de lângă Kyiv. Moldova condamnă cu fermitate aceste crime împotriva umanității, la fel cum condamnă acest război ilegal și neprovocat, declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei”, zice Președintele RM, Maia Sandu.

„Suntem profund îngroziți de imaginile civililor uciși în orașul Bucha, Ucraina. Republica Moldova condamnă cu fermitate masacrul asupra civililor, iar cei responsabili trebuie trași la răspundere”, se arată într-o declarație a Ministerului de Externe de la Chișinău.

Dar cine sunt „cei responsabili” pentru acest „masacru asupra civililor” care „trebuie trași la răspundere”, dar ale căror nume atât Președintele RM, Maia Sandu, cât și ministrul ei de Externe, Nicu Popescu, se fac a le fi uitat?

Nu cumva „cei responsabili” de „atrocitățile din Ucraina” sunt chiar Federația Rusă și armata ei, care ocupă o parte a teritoriului RM, fapt nerecunoscut însă de Chișinăul oficial (teritoriul în cauză a fost declarat recent drept teritoriu „aflat sub ocupația Federației Ruse” de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, verdictul dat constituindu-se de fapt într-un deranj evident pentru Chișinăul oficial, care nu a salutat și, deci, nu a încuviințat practic declarația APCE, această poziție, care nu este altceva decât înaltă trădare, fiind exprimată prin reacția ambiguă, chiar bâlbâită, a aceluiași ministru Popescu pe marginea respectivei declarații a forului de la Strasbourg)?

Și nu cumva „cei responsabili” pentru crimele din Ucraina sunt tocmai cei împotriva cărora statele occidentale au impus sancțiuni drastice drept pedeapsă pentru declanșarea războiului, dar la care Republica Moldova, invocând în chip laș „neutralitatea” din Constituție, nu s-a alăturat?

Eu cred că în actuala situație, când Rusia a invadat Ucraina pentru a o dezmembra teritorial prin crearea așa-ziselor „republici populare” Lugansk, Donețk etc., iar Republica Moldova se confruntă practic cu aceeași problemă, o parte a teritoriului ei fiind ocupat de aceleași trupe ruse, gata să atace în orice clipă Ucraina dinspre hotarul ei de vest, Chișinăul oficial trebuia să se alinieze poziției Kievului chiar din primele secunde de la declanțarea agresiunii militare asupra lui.

Doar Ucraina ne poate ajuta acum să-i punem la respect pe separatiștii de la Tiraspol cu tot cu armata lor de ocupație!

Din ziua declanșării de către Rusia a invaziei militare asupra Ucrainei și mai ales din momentul declarării de către APCE a zonei separatiste a RM drept „teritoriu ocupat de Federația Rusă”, Chișinăul oficial ar fi trebuit să uite deja de formatul 5+2 și de „statutul special pentru Transnistria”, chiar dacă OSCE-ul (controlat sută la sută de ruși) sau SUA (care-și face jocurile tot cu Rusia) continuă să insiste pe asta făcându-ne un serviciu prost, ca să nu zic că acționează chiar împotriva intereselor noastre naționale.

Victoria Ucrainei în acest război se constituie într-o șansă reală pentru Republica Moldova de a-i trimite pe ruși acasă de la Tiraspol, Tighina, Dubăsari sau Râbnița și de a soluționa în sfârșit chestiunea spinoasă legată de separatismul transnistrean potrivit cu Constituția RM, în interesul nostru național.

Pentru asta, este nevoie de un singur lucru: ca „oamenii buni” de la guvernare să acționeze ca niște conducători cu demnitate care-și apără, alături de ucraineni, țara de ocupanții străini!

Este laș cel care crede că, dacă rusul va trece cu tancul de Odesa, acesta se va opri dincolo de Tiraspol și îți va da și gazul mai ieftin pentru că te-ai declarat neutru, nu te-ai aliniat sancțiunilor occidentale ori că nu ai recunoscut Transnistria drept „teritoriu ocupat”, așa cum a declarat Strasbourgul.

În timp ce ucrainenii îi fugăresc pe ruși acasă, SUA și OSCE pregătesc, pe la spatele nostru, statutul special pentru Transnistria!

În timp ce ucrainenii îi fugăresc pe ruși acasă, ambasadorul SUA în R. Moldova, Kent Logsdon, a mers, la 30 martie, la Tiraspol a pentru a discuta cu așa-zisul „lider transnistrean”, Vadim Krasnoselski, și așa-numitul „ministru de externe”, Vitali Ignatyev.

Într-un mesaj al Ambasadei SUA citim că „Ambasadorul a reafirmat angajamentul SUA față de procesul de reglementare în formatul „5+2” condus de OSCE, ca unicul for pentru a obține o soluționare pașnică a conflictului transnistrean, care să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu statut special pentru Transnistria în cadrul graniţelor recunoscute internaţional ale Moldovei”.

Nu vi se pare că Putin a invadat Ucraina pentru a federaliza Republica Moldova, cu acordul și sprijinul SUA și OSCE, bineînțeles?

Cine l-a împuternicit pe ambasadorul SUA să promoveze în fața separatiștilor lui Putin „statutul special pentru Transnistria” în situația în care Republioca Moldova își are adoptată Legea nr. 173 din 22 iulie 2005 în acest sens care prevede clar că orice statut de acest fel ar putea fi acordat localităților din stânga Nistrului doar după demilitarizarea și democratizarea zonei separatiste și după retragerea ordonată și totală a trupelor și munițiilor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova?

Cine are interesul să ne arunce zilnic praf în ochi cu grija prefăcută față de victimele războiului din Ucraina, iar pe la spatele nostru să ne federalizeze, adică să pregătească precedente pentru republicile Lugansk și Donesk înainte de terminarea conflictului armat din țara vecină?

De unde această „drujbă” subită între Chișinăul oficial și separatiștii de la Tiraspol, „drujbă” îndreptată împotriva Ucrainei care luptă cu agresorul rus?!

Forțele Armate ale Ucrainei informează oficial că în zona separatistă transnistreană a Republicii Moldova „are loc redislocarea forțelor armate din regiune și a celor ruse” și că astfel sunt pregătite de către forțele ruse „provocări la hotarul cu Ucraina”.

Așa-zisul „minister de externe” de la Tiraspol declară că „informațiile difuzate de Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei sunt false” și că „toate unitățile militare din regiune se află în locuri de dislocare permanentă și își desfășoară activitățile în regim obișnuit”.

Eu pe cine să cred?

Bineînțeles, dau crezare informațiilor difuzate de Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, care desfășoară acțiuni militare de apărare împotriva invaziei armatei ruse asupra teritoriului ucrainean, și nicidecum separatiștilor de la Tiraspol și forșelor ruse de ocupație de acolo, cu ale căror provocări directe Republica Moldova se confruntă zilnic de peste treizeci de ani!

Ce face însă în această situație Chișinăul oficial?

Nimic surprinzător: Chișinăul oficial, prin gura (spartă) a Biroului Politici de Reintegrare, bineînțeles, le ține isonul separatiștilor pro-ruși de la Tiraspol declarând că „nu există informații care să confirme mobilizarea de trupe în regiunea transnistreană”, precizând că el, Chișinăul, „monitorizează îndeaproape situația din regiune”!

Cum, naiba, „monitorizezi îndeaproape situația din regiune” în situația în care teritoriul respectiv nu se află de facto sub controlul Chișinăului de la destrămarea imperiului sovietic, acesta fiind declarat oficial „teritoriu ocupat” de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei?

Dar oare semnul Z aplicat pe uniforma militarilor ocupanți de la Tiraspol nu este provocare curată?

De unde această „drujbă” subită între Chișinăul oficial și separatiștii de la Tiraspol, „drujbă” îndreptată împotriva Ucrainei care luptă cu agresorul rus?!

„Activitățile Patriarhiei Moscovei”, interzise de Kiev, dar încuviințate de Chișinău

Deputatul PAS Mihail Druță scrie înaripat pe Fb:

„O CONSECINȚĂ A INVAZIEI MILITARE RUSE ÎN UCRAINA

În Rada Supremă de la Kiev a fost înregistrat proiectul de lege „Cu privire la interzicerea Patriarhiei Moscovei pe teritoriul Ucrainei”. Potrivit Proiectului de lege menționat, activitățile Patriarhiei Moscovei – Bisericii Ortodoxe Ruse și organizațiilor religioase care fac parte din Biserica Ortodoxă Rusă, vor fi interzise, iar proprietățile bisericii și ale conducerii acesteia vor fi naționalizate în 48 de ore”.

Și doar atât? În asta constă toată reacția unui deputat din majoritatea parlamentară guvernantă de la Chișinău la gestul logic, întemeiat și temerar al parlamentarilor ucraineni după invadarea țării lor de către ruși?

Or, după „binecuvântarea” de către Patriarhul Kiril de la Moscova a agresiunii militare criminale, ucigătoare de suflete nevinovate, a lui Putin asupra Ucrainei , corpul legislativ de la Chișinău, în semn de dezaprobare și condamnare a poziției anticreștinești a Patriarhiei moscovite, dar și de solidaritate cu frații ucraineni, ar fi trebuit să inițieze și să adopte neîntârziat acte ale Parlamentului prin care structura locală a Patriarhiei Ruse de la noi – Mitropolia Moldovei în frunte cu mitropolitul Vladimir – să fie scoasă în afara legii, iar proprietățile acesteia – naționalizate și redate adevăratului stăpân al acestor proprietăți, Biserica Ortodoxă Română, singura structură creștin-ortodoxă canonică în acest teritoriu, pusă în ilegalitate de către regimul sovietic de ocupație și ai cărei preoți au fost împușcați sau deportați în Siberia.

De fapt, asemenea inițiative ar fi trebuit să fie lansate de către majoritatea PAS din Parlamentul de la Chișinău ceva mai înainte – imediat după așa-zisele „alegeri prezidențiale” din zona separatistă a Republicii Moldova, când reprezentantul patriarhului Kiril, mitropolitul Vladimir, a mers la Tiraspol să-l miruiască pe „învingătorul în alegeri” Krasnoselski, un act antistatal, de înaltă trădare, comis în chip sfidător și cu rea-credință!

Din păcate niciunul dintre deputații PAS (nici chiar Mihail Druță și Vasile Șoimaru, cei care au fost puși să reprezinte într-un fel garda veche a Frontului Popular pe lista PAS la alegerile de vara trecută, dar care au luat apă în gură, numele lor rămânând a fi doar o nadă a PAS-ului pentru unioniști în campania electorală!) nu a lansat asemenea inițiative nici atunci, după alegerile ilegale din zona separatistă, nici acum, când Rusia a invadat Ucraina ucigând mii de oameni.

Or, tăcerea deputaților de la Chișinău pe marginea „activităților Patriarhiei Moscovei” nu înseamnă altceva decât încuviințarea lor.

SOROS a pus mâna și pe „afacerile interne”

Citim în presa de la Chișinău:

„Ministerul Afacerilor Interne din Moldova a semnat un acord de cooperare cu Fundația Soros Moldova, care are drept scop „modernizarea și eficientizarea sistemului afacerilor interne””.

Bineînțeles, după ce conducerea feminizată a Ministerului de Interne a dat jos de pe pereții clădirii instituției în cauză crucifixele, toate condițiile pentru „un acord de cooperare cu Fundația Soros Moldova” au fost îndeplinite!

Înțelegem că prezența crucifixului pe pereții clădirii principale a Ministerului de Interne din centrul Chișinăului îndepărta orice spirit revoluționar, ateist și neomarxist care încerca să dea târcoale pe la această instituție fundamentală a statului.

Acum, pentru că „sistemul afacerilor interne” va fi unul „modernizat și eficientizat”, polițiștii care ne vor trage pe dreapta vor dubla mita pentru presupusele încălcări de circulație, salutându-ne grațios și argumentând dublarea mitei după cum urmează:

– Să trăiți! Potrivit acordului de colaborare dintre Ministerul Afacerilor Interne și Fundația Soros…