De ce trebuie să acceptăm sprijinul militar pe care l-ar oferi Marea Britanie și alte țări NATO

Aici Președinta Maia Sandu are dreptate:

„Armata Natională a RM trebuie să fie bine echipată, iar în acest sens sprijinul militar pe care l-ar putea oferi Marea Britanie sau unele state ale Alianței Nord-Atlantice ar fi binevenit”!

Armata RM, atâta cât o avem, trebuie echipată și modernizată urgent, indiferent de unde ne-ar veni ajutorul și indiferent care ar fi interesele obscure urmărite de eventualii sprijinitori și „binefăcători”!

Putin, dacă îi învinge pe ucraineni și trece de Nikolaev, nu se va opri nici la Odesa și nici la Tiraspol!

Putin vrea URSS-ul!

Din păcate, anume acest lucru nu-l înțeleg ori nu este luat în serios de foarte mulți dintre frații noștri care constituie segmentul naționalist românesc de pe ambele maluri ale Prutului, dar mai ales din dreapta Prutului.

Neokaghebismul dughinist, picurat ani la rând de uriașa mașinărie de propagandă a lui Putin, le-a atrofiat unora simțul realității, astfel încât o bună parte dintre aceștia s-au transformat, din păcate, în aplaudaci ai monstrului de la Kremlin.

Când spunem că Putin vrea la loc URSS-ul, înțelegem dureros de bine că el, imperialist și globalist fiind ca oricare alt monstru imperialist și globalist din lumea asta, ne vrea anume pe noi, cei care, în urma dezmembrării fostului imperiu în 1991, nu am mai apucat să ne salvăm, adică nu am mai apucat a ne uni cu Țara noastră România, rămânând, în urma trădărilor care s-au ținut lanț în ultimii treizeci de ani, tot așa de suspendați și ai nimănui, cum am fost și cum au fost părinții și buneii noștri după ultima ocupație din 1944.

De asta, vreau ca armata noastră pe care o avem aici, înafara actualelor hotare ale României, să fie echipată corespunzător, ca să fim capabili a rezista în fața vechiului ocupant, ale cărui năravuri i le cunoaștem atât de bine, măcar o zi, măcar o oră, măcar un minut.

Măcar de-am putea salva și Tighina…

În ce constă „monumentalitatea” celor două discursuri ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu – din Parlamentul European și de la Harvard – astfel încât acestea să fie catalogate și promovate de presa mainstream, cu o osârdie care dă de bănuit, ca fiind „discursuri istorice”?

O anumită presă de dincolo și de dincoace de Prut, aflată într-o permanentă și halucinantă stare de extaz și euforie, de câteva zile bune o ține una și bună în legătură cu ultimele două discursuri ale Președintei Maia Sandu ținute de aceasta în afara Republicii Moldova: unul în Parlamentul European și altul la Universitatea Harvard. Iată doar două titluri de știre despre evenimentele în cauză:

„Maia Sandu, discurs istoric aplaudat puternic în Parlamentul European: Pentru noi acest statut este luminița de la capătul tunelului / Am auzit din biroul meu bombele căzute în Odesa”;

„Maia Sandu, discurs istoric la Harvard: Nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de corupți. Moldova rămâne cu privirea spre Vest”.

Din câte înțelegem, un „discurs istoric” este cel capabil să schimbe lumea, cursul istoriei. Un „discurs istoric” reprezintă piatra de temelie a unor acțiuni ulterioare care să marcheze destinul unei țări, al unei națiuni întregi.

În istoria zbuciumată a românilor au fost rostite de către personalități emblematice ale neamului nostru mai multe discursuri care au avut această menire – să salveze România și națiunea română!

Unul dintre aceste discursuri, cu adevărat istorice, care a salvat România și națiunea română, a fost tulburătorul mesaj al reputatului istoric Nicolae Iorga, adresat României şi poporului român la 14 decembrie anul 1916, în plin război mondial, rostit de el în Sala mare a Teatrului Naţional din Iaşi, care găzduia şedinţele ad-hoc ale Parlamentului României (Potrivit istoricilor, era un moment în care România risca să dispară ca stat de pe harta Europei. Erau vremuri de adâncă restrişte. Regatul României intrase după doi ani de neutralitate, în vara lui 1916, în Primul Război Mondial alături de ţările Antantei împotriva Germaniei, Austro-Ungariei, Turciei şi Bulgariei. Miza era uriaşă. România dorea obţinerea teritoriilor aflate în stăpânirea Austro-Ungară, mai precis Transilvania şi Nordul Bucovinei. Începutul campaniei a fost de bun augur, cu o înaintare victorioasă a românilor în Transilvania. A urmat însă dezastrul. Bulgarii au reuşit să pătrundă prin Dobrogea, iar germanii şi austro-ungarii au început o ofensivă generală. Armata română prinsă ca într-un cleşte a suferit înfrângeri zdrobitoare şi se afla mereu în retragere. Dezastrul a fost total în momentul în care Bucureştiul a căzut în mâinile inamicului, iar administraţia şi peste un milion și jumătate de refugiați din zonele cucerite s-au retras în Moldova. România părea pierdută. La 11 decembrie 1916, s-a format în regim de criză un Guvern de coaliţie constituit din liberali şi conservatori. Țara se reducea teritorial practic doar la Moldova. Situaţia era disperată. Bolile, foametea, frigul completau tabloul unui dezastru total. După epidemiile de tifos dar şi spectrul unor noi înfrângeri şi a invaziei finale a Moldovei, s-a pus chiar problema strămutării administraţiei, dar şi a tezaurului, în Rusia. Practic, România, de la soldat până la membrii Guvernului, era îngenuncheată. Mulţi se aşteptau ca armatele germane să rupă frontul şi Moldova să fie cucerită).

Anume în acele clipe, era nevoie de o persoană providenţială care să ridice moralul tuturor românilor, să-i determine să lupte pentru a salva România!

Acel om a fost Nicolae Iorga (La vârsta de 45 de ani, acesta era deja o somitate: Îşi luase doctoratul la doar 23 de ani, preda la Universitate şi era o adevărată voce a patriotismului românesc, o personalitate uriaşă! Era în primul rând un savant de renume, dar şi un mare patriot. A militat în permanenţă pentru unire, pentru încurajarea şi promovarea spiritului naţional)!

Practic, Nicolae Iorga era, în acele clipe de cumpănă, motorul ideologic al naţionalismului românesc! Scrierile sale înflăcărate erau sursă de inspirație pentru toți românii.

În calitatea lui de parlamentar, el s-a ridicat şi, într-o liniște monumentală, a ţinut un discurs, care, spun istoricii, avea să schimbe soarta războiului. El a spus:

„Se îndreaptă către noi în acelaşi timp privirile pline de o rugăciune tăcută a unui popor sfios, care veacuri întregi n-a găsit atât de adeseori cuvinte mari pentru suferinţele lui, dar care le-a simţit cu atât mai adânc, cu toată gura sa mută. Se mai îndreaptă însă asupra noastră ochiul de ură al străinului care vrea să ştie cum suferim de rana pe care a făcut-o, şi acestui străin, la urmă trebuie să-i răspundem. Trebuie să-i răspundem că, oriunde am fi, suntem hotărâţi să mergem până la capăt, în credinţa că, dacă s-a ridicat vreodată o religie pe lume, dacă s-a vorbit de dreptate şi ideal, nu se poate, cu nici un chip, ca şi înaintea celei mai sălbatice forte organizate, să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care nu este un fir de ţărână care să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge.(…) Spre noi se uită astăzi o oştire, Oştirea României, care este moraliceşte întreagă; este mai mare chiar decât în momentul când întâiul detaşament a sfărâmat cu patul puştii piatra de nedreptate la graniţă. Atunci, om viu lângă om viu, ea reprezenta numai puterea fizică şi încrederea în biruinţă; astăzi cei vii aduc cu dânşii moştenirea sufletească a celor cari au murit pe câmpul de luptă. Precum noi lăsăm la alţii averea şi numele nostru, aceia cari cad pentru Ţară şi viitorul Neamului îşi lasă sufletul întreg, atât de mare cum era în momentul sacrificiului lor, acelora în mijlocul cărora cad. Cel din urmă soldat cu haina sfâşiată de suferinţele şi răbdările îndelungate faţă de asprimea naturii şi de cruzimea duşmanului aduce în făptura sa morală pe toţi acei cari nu-i vom mai vedea aievea niciodată. Şi niciodată steagul românesc n-a fost mai mândru decât în momentul când a arătat celei mai superbe alcătuiri militare din Europa că pot merge ţărani fără şcoală, fără arme moderne, înaintea oştirii înzestrată cu tot ce o cultură grozavă şi învierşunată dă sclavilor înarmaţi cari o reprezintă.(…) Poporul românesc se cuprinde din acei cari ţin arma in mână, din acei cari li dau tot sprijinul pentru a o putea întoarce împotriva duşmanului şi în acei cari trăiesc numai spre a admira acest eroism, a-i culege roadele pentru popor şi de a da mâna de ajutor care este trebuitoare pentru a garanta victoria.(…) În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă, şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost, şi încă mai mult decât atât“.

Potrivit acelorași istorici, efectul a fost unul uluitor!

Nicolae Iorga a fost aplaudat şi ovaţionat îndelung, iar discursul său a fost tipărit şi multiplicat. A fost trimis pe front soldaţilor, civililor, întregii ţări. Acesta „era un manifest extraordinar care îndemna la rezistenţă, luptă şi iubire de ţară. Cu greu se poate întâlni un discurs la fel de motivant.”, spune istoricul Gheorghe Median.

Discursul lui Iorga a avut efectul scontat. Armata română, dar şi populaţia, s-au mobilizat într-un mod greu de închipuit.

„Nicolae Iorga a rostit un adevărat imn de credinţă în victoria finală. Am citit, cu camarazii mei pe front numărul din «Monitorul Oficial» în care se publicase discursul lui Iorga. Încerc şi astăzi, scriind aceste evocări, emoţia de atunci şi-mi amintesc de finalul în care evoca pe Petru Rareş îmbărbătând, după o înfrângere, pe ostaşi cu vorbele: «Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât!». Acolo, într-un cotlon al tranşeelor, un camarad citea, cu glasul înecat de plâns, îndemnul pe care ni-l trimitea Nicolae Iorga de a nu ne lăsa cotropiţi de îndoială, de a crede cu tărie în biruinţa finală a dreptăţii naţiei noastre”, scria cel mai mare gazetar român dintre cele două războaie mondiale, Pamfil Şeicaru, veteran al Primului Război Mondial.

Mai mult decât atât, potrivit reputatului om politic I.G. Duca, în acel moment a fost rostit cel mai motivant şi mai puternic discurs din istoria românească.

„El a rostit atunci în Teatrul din Iaşi, incontestabil, cel mai elocvent discurs din viaţa lui. Pot spune, mai mult, unul din cele mai mari discursuri ce s-au rostit vreodată de pe tribuna românească.(…) Când s-a aşezat jos a fost un adevărat delir. Aproape toată lumea plângea. În acele clipe Iorga a reuşit să întrupeze gândul şi simţirea unui întreg neam crunt lovit de soartă”, preciza I.G. Duca.

După monumentalul discurs al lui Nicolae Iorga, ostaşii români au reuşit, printr-un eroism ieșit din comun, să respingă armatele germane şi să salveze România astfel încât, mai apoi, la sfârşitul războiului, ea să primească Transilvania, Basarabia și Nordul Bucovinei.

După evocarea acestor momente zguduitoare din istoria poporului nostru, eu mă întreb și vă întreb:

În ce constă „monumentalitatea” celor două discursuri ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu – din Parlamentul European și de la Harvard – astfel încât acestea să fie catalogate și promovate de presa mainstream, cu o osârdie care dă de bănuit, ca fiind „discursuri istorice”?

Unde mai pui că discursul de la tribuna Parlamentului European, a fost ținut de Președinta noastră în limba engleză, nu în limba română, așa cum s-ar cuveni și așa cum procedează orice șef de stat, sosit acolo să reprezinte țara și națiunea sa, și nu Harvardul ori Banca Mondială (L-ați auzit cumva pe Volodimir Zelenski să rostească în altă limbă decât cea ucraineană mesajul adresat de el recent acestui important for european? Or, absolut toate mesajele liderului de la Kiev, adresate ONU, UE și parlamentelor unui șir întreg de țări în peste trei luni de război, au fost rostite de acesta exclusiv în limba ucraineană)!

De când un discurs în care spui, asemeni unei eleve de liceu, că „Am auzit din biroul meu bombele căzute în Odesa” sau „Nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de corupți” poate fi chiar unul „istoric”? Sunt curios să aflu cum vor fi catalogate de aceeași presă țucălară eventualele discursuri (probabil, în limba română!) ale Președintei noastre în eventualele clipe de adevărat război, când eventualele „bombe căzute la Odesa” ar putea cădea eventual chiar la Chișinău ori în oricare alt colțișor al plaiului nostru drag?

Cât de „istorice”, cât de „monumentale”, în definitiv, vor fi acestea astfel încât țucălarii media de pe ambele maluri ale Prutului să cadă-n cur de atâta euforie?!

Or, după umila mea părere, în aceste vremuri tragice, când ne paște amenințarea reală a bombelor lui Putin, discursul Președintelui de la Chișinău, rostit la Bruxelles, Harvard, București sau Chișinău, poate fi unul cu adevărat „istoric” doar fiind prilejuit de un singur eveniment major – reunirea noastră neîntârziată cu Patria mamă, România.

Atunci, Președintele de la Chișinău va întrupa, asemeni lui Nicolae Iorga, „gândul şi simţirea unui întreg neam crunt lovit de soartă”.

Să urmăm cu toții îndemnul Sfântului Ioan Scărarul, pustnicul, care spunea: „Să nu lovești conștiința fratelui în ceva!”

„Rusia răpește copii ucraineni și îi duce pe teritoriul său pentru a distruge națiunea ucraineană”, se subliniază în declaraţia delegației ucrainene la ONU, care a fost dată citirii de consilierul Misiunii Permanente a Ucrainei, Serghii Dvornyk.

„Răpirea a cel puțin 230.000 de copii ucraineni dintre cei 1,4 milioane de ucraineni deportați forțat în Rusia este o crimă care vizează distrugerea națiunii ucrainene prin privarea ei de generațiile tinere, ceea ce este o manifestare modernă a colonialismului”, precizează ucrainenii în declarația lor la ONU.

În aceste vremuri de grea încercare, noi, românii, îi înțelegem mai bine ca alții pe frații noștri ucraineni, fiindu-le alături în suferința lor grea și în lupta lor dreaptă dusă împotriva invadatorilor ruși.

Crimele descrise de delegația ucraineană la ONU se constituie într- un adevărat genocid pe care Rusia lui Putin îl comite împotriva ucrainenilor!

Sperăm că, după încheierea acestui război, după alungarea ocupanților ruși de către eroica Armată Ucraineană, ucrainenii, și în primul rând decidenții lor oficiali de la Kiev, se vor pătrunde și ei de suferința greu de exprimat prin care trec cei aproape 500.000 de frați ai noștri români, și întâi de toate copiii de români, din teritoriile românești aflate azi în componența Ucrainei, în urma actelor de deznaționalizare/ucrainizare la care aceștia au fost supuși în ultimii 30 de ani prin metode tot atât de coloniale: sunt închise școlile și grădinițele cu predare în limba română – din peste 120 de școli românești câte existau în 1991, astăzi nu mai există nicio instituție de acest fel, de grădinițe nici nu mai vorvim; românilor nu li se recunoaște calitatea de populație băștinașă, adică născuți la ei acasă, pe pământul lor strămoșesc; de asemenea, nu li se recunoaște statutul de popor deportat și supus represiunilor de regimul stalinist; în zonele locuite de români sunt create cu premeditare, ca în timpul sovietic, condiții pentru asimilare și schimbare a structurii lingvistice sau etnice, familii întregi de români fiind deportați practic, puși în situația de a se muta în zone expres nelocuite de români pentru a fi ucrainizate; circumscripția electorală românească din regiunea Cernăuți, care a existat în 1998-2002, a fost lichidată; până și copia privilegiului lui Alexandru cel Bun, care mărturisește prima atestare documentară a vechiului oraș românesc Cernăuți, a fost înlăturată de autorități în chiar plină invadare a Ucrainei de către Rusia etc., etc.

Suferința, durerile pricinuite de Rusia invadatoare ar trebui să ne facă mai buni și mai înșelegători unii față de ceilalți.

Să urmăm cu toții îndemnul Sfântului Ioan Scărarul, pustnicul, care spunea: „Să nu lovești conștiința fratelui în ceva!”.

Când vor fi trași la răspundere, după Dodon, pentru înaltă trădare, și cei care au cedat către Gazprom, către Moscova, pachetul majoritar de acțiuni al Concernului „Moldova gaz”?

Toate agențiile și toată agentura transmit reacția fostului prim-ministru Ion Sturza la reținerea fostulu președinte Igor Dodon.

„Vine ceasul umilinței supreme. Astăzi-împărat, mâine-rahat”, scrie Ion Sturza pe Fb.

Fostul prim-ministru mai afirmă, pe bună dreptate, că „atunci când îți dorești să devii persoană publică, trebuie să-ți asumi consecințele”.

Corect și adevărat, ceea ce spune Ion Sturza.

De asta, am avea încredere deplină în procurorii din Republica Moldova dacă aceștia și-ar face datoria și meseria până la capăt și cu onoare și nu s-ar opri doar la kuliokarul Igor Dodon și faptele lui de înaltă trădare și corupție, dar ar merge mai departe cu investigațiile ca să scoată la suprafață și o altă faptă de înaltă trădare ( și pe autorii ei), care a avut loc pe pământul nostru drag, și anume cedarea către Gazprom, către Moscova, a pachetului majoritar de acțiuni al Concernului „Moldova gaz”.

Mai ales acum se simte nevoia și necesitatea acestui adevăr și acestei dreptăți când prețurile au fost majorate peste noapte, cu precădere la gaz, iar majoritatea populației a ajuns săracă lipită pământului.

Nu vă faceți icoană din chipuri de președinte!

Kuliokarul I. Dodon a fost reținut?

De mult timp era cazul!

Dar nu vreau spectacol!

Vreau curaj, determinare și justiție!

Și mai vreau ceva:

Nu va faceti icoană din chipuri de președinte!

Inclusiv din chipul actualului Președinte Maia Sandu, pe care o felicit sincer cu prilejul împlinirii unor ani de viată și o îndemn să nu facă, asemeni ștabilor din nomenklatura sovietică, eveniment sau problemă de stat din propria ei zi de nașterere.

Nu este creștinește!

Icoană să ne fie Iisus Hristos și Maica Domnului!

Tu, Siegfried, chiar vrei să ne scoți de sub ruși?

Sunt anunțat oficial, important și senin că Siegfried Mureșan a sosit la Chișinău „să se apuce de treabă”!

De peste două sute de ani, muscalii „s-au apucat de treabă” în Basarabia fără a ne anunța oficial, important și senin, cum o face Siegfried Mureșan!

Tu, Siegfried, vorbești serios? Să tragem vreo nădejde? Că noi, românii din Basarabia, dar și din celelalte teritorii românești ocupate de Stalin în înțelegere cu nemții, încă suntem vii, încă nu au reușit rușii să ne asimileze cu totul!

Tu, Siegfried, chiar „te-apuci de treabă”? Ori pur și simplu te afli în treabă pe aici prin Basarabia ca Angela Merkel să ducă la bun sfârșit cu Putin, în liniște și beatitudine, gazoductul Nord Stream 2?

Tu, Siegfried, chiar vrei să ne scoți de sub ruși?

Scris pe Fb la 24 mai 2021

Ziua de naștere a Președintei Maia Sandu, prilej de cultivare și manifestare a lingușelii, servilismului și pupincurismuliui!

Astăzi este ziua de naștere a Președintei Maia Sandu.

O felicit și eu sincer pe Doamna Președinte cu această ocazie, pe care Dumnezeu ne-a oferit-o fiecăruia dintre noi.

Un lucru mi-aș dori în legătură cu această aniversare a Maiei Sandu, despre care scrie toată presa astăzi:

Aș vrea tare de tot ca acest obicei prost, cu rădăcini în sistemul comunist, de a transforma obișnuitele zile de naștere ale demnitarilor, fie ei și președinți de republică, în sărbători naționale!

Am fost și eu mai mulți ani deputat și am văzut cu ochii mei ce se întâmplă în sânul puterii când reprezentanții acestei puteri – fie că este președintele RM, fie că este președintele de Parlament, fie că sunt șefii de Comisii parlamentare, deputații de rând, miniștrii, directorii de Agenții, procurorii de tot felul, judecătorii sau mai ales președinții de judecătorii etc., etc. până la orice funcționăraș din administrația centrală sau locală – își fac ziua de naștere: toate instituțiile de stat și angajații lor se transformă în aducătoare de flori și cuvinte goale pentru șefii lor! Toti aceștia, vor ori nu vor, trebuie să-și manifeste, din plin și cu tot elanul, pupincurismul pentru cei de la putere!

I-am văzut cum fac rând pe coridoarele puterii (mai ales pe timpul lui Lucinschi!), la ușile sărbătoriților, cu buchete imense de flori și cu pachete cu coniacuri de tot felul, ținute la spate și așteptând cu nerăbdare să intre la șef pentru a-l felicita!

Toate clădirile Președinției, Parlamentului, Guvernului etc. sunt inundate de buchete de flori și tot felul de plicuri și pliculețe cu mesaje aduse de armata de șoferi-curieri de la toate instituțiile!

De unde ați luat voi că în ziua de naștere a șefilor, și mai ales ai celor de la putere, toată funcționărimea asta, datoare să lucreze în interesul statului, trebuie să se ocupe neapărat de ziua superiorilor?!

Faceți-vă ziua de naștere acasă, în sânul familiei, apropiaților, prietenilor etc., spuneți-vă cuvinte calde și frumoase acolo, în jurul mesei, la telefon, pe Fb etc., dar nu transformați aceste evenimente în obligații de serviciu pentru instituțiile statului și angajații acestor instituții!

Nu transformați aceste zile în prilejuri de cultivare și manifestare a lingușelii, servilismului și pupincurismuliui!

Mai ales acum când ni se amintește peste fiecare minut că Maia Sandu este prima femeie ajunsă Președinte al RM!

Și ce dacă?

Mă închin, ca bărbat, în fața femeii, nu a feminismului!

Scris pe Fb la 24 mai 2021

Nichifor CRAINIC: Un creștin care ar tolera distrugerea credinţei lui și a semenilor lui, acela nu încetează să fie tolerant, ci creștin

„Toleranţa creștină nu însemnează morfinizarea conștiinţei unui neam pentru a nu mai vedea cum îţi baţi tu joc de soarta lui.

Toleranţa creștină pornește dintr-un cuget extrem de viu și de vigilent. Ea e omenoasă cu cel omenos, ea e îngăduială faţă de cel ticălos, în speranţa îndreptării lui.

Când tu însă perseverezi diabolic, cu luciditate calculată, în voinţa de a-mi distruge credinţa în numele căreia te tolerez, ai pierdut dreptul la beneficiul ei.

Un creștin care ar tolera distrugerea credinţei lui și a semenilor lui, acela nu încetează să fie tolerant, ci creștin”.

– Nichifor Crainic

Pr. Gheorghe CALCIU: Sunt naționalist în sensul creștin al cuvântului și înțeleg că acțiunea aceasta de desființare a neamurilor, de desființare a identității naționale, este o acțiune pusă de satana pentru dizolvarea ființei naționale a popoarelor

„Naționalismul este convingerea că neamul tău are o misiune sfântă dată de Dumnezeu. Acesta este naționalismul. Că neamul tău are o misiune în lume și că dacă își îndeplinește misiunea, se salvează. Și tu împreună cu el. Dacă nu și-o îndeplinește, piere și tu poți să pieri cu el sau în orice caz mântuirea ta nu este completă. Sf. Ap. Pavel spune că la Judecată ne prezentăm ca neamuri, nu ca indivizi. Mântuitorul spune așa: „Iar când va suna îngerul trâmbița, se vor aduna neamurile din toate părțile pământului”. „Neamurile”… putea să spună oamenii, dar n-a spus-o. Deci pentru mine neamul este înțelegerea aspectului metafizic al ființei neamului, nu adunarea de oameni, nu poporul. Acestea sunt aspecte care țin de juridic sau de social. Pentru mine, neamul are un sens absolut mistic și așa am înțeles naționalismul și așa îl practic și azi. De aceea spun cu tărie: Sunt naționalist în sensul creștin al cuvântului și înțeleg că acțiunea aceasta de desființare a neamurilor, de desființare a identității naționale, este o acțiune pusă de satana pentru dizolvarea ființei naționale a popoarelor. Este acțiune diavolească. Acolo unde încetează binele, se instalează răul fără ființă. Răul este lipsa binelui, asta este tot. Răul începe din momentul primului compromis pe care îl faci. La cel mai mic compromis se instalează răul”.

– Pr. Gheorghe Calciu

Vreau ca procurorul anti-corupție și, mai ales, procurorul general să fie persoane oneste, profesioniste și absolut independente politic, adică independente de putere, de orice culoare ar fi ea, și independente de laudele lui Ion Sturza

După ce o tânără juristă de la noi cu studii în SUA, Veronica Drăgălin, a fost selectată pentru eventuala numire în fruntea procuraturii anti-corupție, fostul premier și fostul meu coleg de militărie, Ion Sturza, scrie, încântat, pe Fb:

„Tare de tot! Un procuror federal din SUA va lupta cu corupții in Republica Moldova!!! Veronica Dragalin a fost selectată pentru numirea la şefia procuraturii anti-corupţie din Moldova. Este Doctor of Law la University of Virginia School of Law şi Assistant US Attorney în biroul procuraturii federale din districtul central al Californiei. Nominalizată la Premiul Național Young Federal Attorney şi la Premiul Procuror de Prim Rang pentru femeile din justiţia federală, vorbește romană , engleză, spaniolă, rusă, germană şi italiană. PS cunosc familia Dragalin de mai mulți ani. Au plecat la începutul anilor 90 in lume și au reușit o cariera excepțională științifică la nivel mondial. Dar cea mai mare realizare sunt cele doua fete. Una este procurorul Veronica Dragalin!”.

Exact acum doi ani, la 18 mai 2020, același mentor de procurori, Ion Sturza, îl promova la postul de procuror general, tot atât de insistent și încântat, pe A. Stoianoglo. Aceasta era prima soluție pe care el o recomanda fostului guvern ACUM în frunte cu Maia Sandu:

„Mulți întreabă de soluții când cam toți au pus-o de măligă. Prima: să avem încredere și să-l susținem pe domnul Stoianoglo și echipa lui!”, scria el atunci tot pe Fb.

Și eu sunt plăcut surprins când un tânăr sau o tânără profesionistă este propusă pentru o funcție publică sau alta, mai ales când vine vorba de procuratură în general.

Dar, cu toate acestea, vreau un singur lucru de la cei care decid în acest sens, adică de la guvernare, oricare ar fi ea: să propună pentru funcția de procuror anti-corupție sau, mai ales, de procuror general o persoană care să nu fie lăudată de Ion Sturza!

Vreau, ca și oricare dintre cetățenii acestui stat „democratic”, ca procurorul anti-corupție și, mai ales, procurorul general să fie persoane oneste, profesioniste și absolut independente politic, adică independente de putere, de orice culoare ar fi ea, și independente de laudele lui Ion Sturza.

Cred că vede toată lumea ce-a pățit procurorul general A. Stoianoglo după ce a fost lăudat de fostul meu coleg de militărie.

19 mai 2022

Maia Sandu, măcar o dată în viața asta, într-un gând cu mine!

Un portal de peste Prut (actual 24.ro) scrie:

„Maia Sandu a sosit cu trenul la Paris in vizita oficiala. Ea avea un rucsac cu laptopul in spate, fiind incaltata in pantofi de sport”.

Si eu mi-am încaltat azi adidașii (am de mers în fiecare dimineață vreo cinci kilometri până la serviciu)!

Dar nici prin minte să-mi vină că Președinta noastră poate fi, chiar de dimineață, măcar o dată în viața asta, într-un gând cu mine: să-și încalțe, o dată cu mine, „pantofii de sport”!

19 mai 2022

EUROVISION: Vrem sa stim cine este preocupat cu atâta interes de „domolirea” spiritului unionist de pe ambele maluri ale Prutului?!

În legătură cu Eurovizionul, un comentariu pe Fb al unui frate dezamăgit de dincolo de Prut, care spune tot:

„Adică România (se are în vedere votul juriului – St. S.) a dat zero puncte tarii care i-a cantat numele? Revoltător!!!!!”.

---

Înțeleg că nu România ne-a acordat 0 puncte, ci EBU, adică, organizatorii!

Îmi spune cineva cum se traduce EBU asta? Că echivalentul lui EBU din rusă noi, basarabenii, îl știm foarte bine!

Adică gestul grobian al EBU corespunde exact ehivalentului lui în română din rusă.

Pidaraji, karoce!

---

Este clar că EBU, nu România, a dat 0 puncte Moldovei din partea României.

Acuma, vreau sa inteleg de ce juriul de la Chișinău a dat, și el, 0 puncte României (pe prezentatoarea de la Chisinau am vazut-o, cocheta, cum a anuntat acest vot!)?

Tot EBU a decis?

Vrem sa stim cine este preocupat cu atâta interes de „domolirea” spiritului unionist de pe ambele maluri ale Prutului?!

Or, punctajul din acest an pentru România și Republica Moldova la Eurovision, decis prin fraudă, abuziv, de EBU, este în strictă corespundere cu recentul mesaj anti-unionist (ca să nu zic anti-românesc!), transmis de la Bruxelles, al europarlamentarului român, Siegfried Mureşan: „Aderarea Republicii Moldova la NATO şi UE prin unirea cu România e un scenariu complicat”.

Acuma, că Siegfried Mureşan a revenit la Chișinău, garantat sută la sută că nu mai pupăm noi „unirea cu România”

Atenție mare, la Chișinău a revenit ubicuul europarlamentar român, Siegfried Mureşan, care ne anunță senin și zâmbăreț:

„Astăzi, din nou la Chișinău. Sprijin pentru Republica Moldova”.

Acum câteva zile, la 4 mai, acesta ne dădea, tot atât de senin și zâmbăreț, următorul verdict:

„Aderarea Republicii Moldova la NATO şi UE prin unirea cu România e un scenariu complicat”.

Acuma, că a revenit la Chișinău cu același verdict, garantat sută la sută că nu mai pupăm noi „unirea cu România”.

La noi șoșoacele, roșcații și kadârovii se numesc dodoni

Citesc, din întâmplare, pe contul de Fb al agentului rus I. Roșca (contul se numește „Planul Roșca”) un comentariu la o postare (video cu ucigașul Kadârov. I. Roșca, ca orice ucigaș, îl promovează insistent pe acesta, fiind încântat mai ales de discursurile musulmanului, trimis de Putin să omoare creștinii din Ucraina):

„Șoșoacă și dumneavoastră sunteți eroii noștri”.

Observ că sunt și unii din lista mea care dau like-uri acestei propagande ruse mizerabile, pe care evident îi voi elimina din listă.

La noi, după cum am mai spus, șoșoacele, roșcații și kadârovii se numesc dodoni!

Mă îngrozesc la gândul că vom rămâne în lista țărilor felicitate de Putin cu prilejul „Zilei Victoriei de 9 Mai”,, adică, pur și simplu, „uvajaiemaia Maia Grigorievna!” (stimată Maia Grigorievna!) și atât

Ce rost are starea de urgență, declarată atât de strident de actuala guvernare, dacă Dodon, Șor, Vlah (membră a Guvernului!) și toată șleahta lor promovează și incită deschis la război, fără ca aceștia să fie trași la răspundere?!

De ce ați mai interzis, prin lege, simbolurile acestui război dacă Dodon, Șor, Vlah (membră a Guvernului!) și toată șleahta lor le propagă deschis și nestingheriți ziua în amiaza mare?

Or, toată „starea de urgentă” și toate „interzicerile” voastre înainte de „victoria de la 9 mai”, au fost și sunt doar „simbolice”, praf aruncat în ochii proștilor!

De fapt, toată „neutralitatea”, afișată de voi cu atâta ostentație, scoate în evidență un singur lucru – aservirea actualei guvernări față de interesele Moscovei și atât!

După ce că un kuliokar ca Dodon, un pungaș ordinar ca Șor și o unealtă rusească ca Vlah nu au fost trași la răspundere până acum pentru abuzuri și înaltă trădare, uite că ei sunt lăsați azi să acționeze liber pentru consolidarea partidei putiniste în Republica Moldova.

Mă îngrozesc la gândul că, în aceste vremuri de război, în urma flirtului vostru, atât de evident, cu Moscova agresoare, nu ne vom putea număra nici printre susținătorii țării vecine, Ucraina, invadate de Rusia, nici mai aproape de Țara noastră România și nici mai integrată în UE (chiar dacă, de bine, de rău, vom deveni țară candidată pentru aderare la UE), ci vom rămâne tot pe loc, vasali ai Rusiei, cu o viitoare majoritate parlamentară pro-Putin covârșitoare.

Vom rămâne în lista țărilor felicitate de Putin cu prilejul „Zilei Victoriei de 9 Mai”, adică, pur și simplu, „uvajaiemaia Maia Grigorievna!” (stimată Maia Grigorievna!) și atât.

Revenirea în trombă „pe sticlă”, cu „un nou produs media”, a „fătucii cu interes” Natalia Morari pune punct întregii mascarade cu „urmărirea”, „căutarea internațională” și „pedepsirea” interlopului V. Platon

Duduie toată nația asta în urma știrii difuzată de agenții că „Natalia Morari revine pe sticlă” cu „un nou produs media”.

Umila mea persoană crede că revenirea în trombă a „fătucii cu interes” pune punct întregii mascarade cu „urmărirea”, „căutarea internațională” și „pedepsirea” interlopului V. Platon, după scoaterea de după gratii a acestuia cu concursul direct al ziaristei „integre și cu viziune”, precum și al procuraturii.

Adică „punct și de la capăt”, o regulă stabilită, clar și fără interpretări, de vedeta în cauză încă de la microfonul europeilibere, pus la dispoziția ei mulți ani la rând pentru a impulsiona, aici în „gubernia” noastră, traducerea în fapt a proiectelor globaliste, cu precădere a celui de luptă cu corupția (Nu vă mai amintiți îndemnul ei profund „patriotic” către moldoveni de a uita de „adevăruri istorice” și „supărări geopolitice”, articulat, acum câțiva ani, de la acest microfon: „Moldova are nevoie de un proiect politic pro-european nou și acest lucru devine tot mai palpabil. El trebuie neapărat construit de jos și nu de sus, altfel istoria se va repeta. Oamenii integri și cu viziune ar trebui să demonstreze acum capacitatea de a se organiza, să uite, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice, supărări geopolitice și să înceapă să schițeze un program concret de dezvoltare”?).

Iată că „istoria se repetă”!

De fapt, revenirea „palpabilă” a „revoluționarei cu portavoce de la 7 aprilie 2009” nu înseamnă altceva decât încă un PAS hotărât spre „traducerea în viață” a înțelegerilor (atâtea vizite direct la Kozak în Kremlin pentru un acord „convenabil” cu gazul!) de nepedepsire a sculelor rusești din RM: după spectacolul cu Dodon, kuliokarul, dus, chipurile, chiar la Procuratura generală, dar rămas neatins, liber, vesel, durduliu și cu panglica de Colorado în piept, iată că este pe cale de a se încheia și spectacolul cu pseudoanchetarea, lăsatul să fugă peste hotare, psedodatul în căutare internațională, pseudocăutarea internațională a mereu necuviinciosului suspect și fericitului pungaș V. Platon.

Evident, „noul produs media” va fi unul „palpabil” pentru că „palpabil” va fi și „suportul financiar” al acestuia, dar tot atât de „palpabilă” va fi, neîndoios, și masa de creduli, ca să nu zic, de „idioți utili”, gata să aștepte cu gura căscată și să aplaude frenetic ciripitul înduioșător de manipulator al păsărilor călătoare întoarse acasă chiar pe vreme de război.

Europarlamentarul român Siegfried Mureşan:„Aderarea Republicii Moldova la NATO şi UE prin unirea cu România e un scenariu complicat”

Vă mai întrebați cine, alături de propaganda rusă, alimentează neunirea celor două maluri de Prut, adică antiromânismul?

Românul Siegfried Mureşan se tot laudă că susține din toate încheieturile lui Republica Moldova, că intervine, bate la toate ușile acolo, la Buxelles, ca să i se dea bani Republicii Moldova.

Adică, vă dăm bani, dar să nu vă uniți cu România, că vă ia dracu!

Iată de unde vin rădăcinile atacului recent („îmbrățișării otrăvite”), din partea cercurilor neomarxiste de la București (Armand Goșu, Ioana Dogioiu de la Spotmedia etc.), asupra românilor, inclusiv a basarabenilor, care pledează, în aceste vremuri tragice de război, pentru reunirea Republicii Moldova cu România, aceștia fiind catalogați, culmea, drept putiniști!

Tragedia noastră este că doar aceste voci, ale antiromânismului neomarxist, domină azi sută la sută și TVR Moldova, singura instituție de presă publică din stânga Prutului, revendicată, ani la rând, de basarabenii cu conștiință românească în fața guvernărilor pro-rusești de la Chișinău, pentru a ne sprijini în afirmarea identității noastre românești.

Și tot aceste voci, aflate în spatele actualei guvernări de la Chișinău, au alimentat și continuă să alimenteze moldovenismul civic și atitudinea arogantă, plină de dispreț, a acestei guvernări față de curentul unionist/pro-românesc din Republica Moldova.