Nicolae Popa m-așteaptă cu strugurii la poartă

Astăzi este ziua de naștere a colegului meu de studenție, poetul Nicolae Popa.

Când transmiteam la Radio Moldova „timpul probabil”, de fiecare dată îmi aminteam de titlul primei plachete de versuri a lui Nicolae – „Timpul probabil”, apărută în 1983, anul în care noi absolveam facultatea de jurnalistică a Universității Chișinău, uneori eram chiar aproape să rostesc, acolo, la microfon, în emisie directă, în loc de datele meteo oficiale, versuri de-ale colegului nostru de la Buda, întipărite în memoria mea încă de-atunci de când el le scria în „vremeanca” de la Poșta Veche, unde am stat cu chirie împreună cu el și cu Sandu Canțâr (în imaginea de alături suntem toți trei – -rândul de jos – la nunta regretatului Gheorghe Negru, s. Paicu, Cahul; în rândul de sus mai sunt: regretatul Vasile Toma, regretatul Gheorghe Mazilu și Ion Diviza).

Acuma, la 64 de ani pe care îi împlinește, pot să-i spun direct lui Nicolae cât de „greu” ne-a fost nouă să „studențim” în preajma unui poet: nopți întregi tot scria și ștergea, scria și ștergea, după care dispărea!; odată a dispărut câteva săptămâni la rând încât chiar poetul Liviu Damian, de la Uniunea Scriitorilor, îl căuta îngrijorat – auzise că Nicolae Popa, numele căruia era cunoscut deja în mediul scriitoricesc, era pe punctul de a abandona facultatea (eram la anul I); iar mai târziu, pe la anul III sau IV, în timp ce ne aflam la lucru, toamna, la Larga, Cahul, a dat foc unei scârte mari de paie a sovhozului din localitate după ce, îndrăgostit foc de Irina Nechit, s-ar fi certat cu ea!; etc., etc…

Mai știi din ce motiv un poet poate fi enervat de o scârtă de paie?!

Important este că, după ce a ars scârta de paie de la Larga, am jucat, la Buda, Călărași, la nunta celor doi îndrăgostiți pe viață!

Dar și mai important este că, pe acel jăratec al tinereții noastre, s-a copt „Timpul probabil”, după care s-au copt atâtea și atâtea poeme și cărți ale lui Nicolae, dar și ale Irinei, pe care eu, recunosc, nu am avut grijă să le citesc pe toate.

Astă toamnă urma să-i fac o vizită lui Nicolae Popa la Buda, la casa unde s-a născut și unde acum, rămas el stăpân în locul frumoșilor săi părinți născuți în Cer, cultivă vița-de-vie și face vin gustos din struguri aleși. Urma să fac și eu niște vin din strugurii lui, pe care Nicolae mi-i pregătise deja să trec să-i iau, dar, lucrurile s-au întâmplat astfel încât eu nu am mai putut s-ajung în satul lui pitoresc de printre dealurile Călărașilor.

Așa se face că anii noștri se rostogolesc dureros și amenințător, iar noi chiar nu ne dăm seama cât de scumpe și irepetabile sunt clipele pe care Dumnezeu ni le oferă pentru a ne întâlni, a ne bucura și a-I mulțumi pentru zilele pe care ni Le-a dat și pe care ni Le-a mai lăsat.

La mulți ani, frate Nicolae!

La mulți ani, cu tot Neamul nostru românesc și biruitor laolaltă!

13 februarie 2023