Ipocrizia Maiei Sandu: Abia la un an după invadarea Ucrainei de către Rusia, aceasta recunoaște că războiul de la Nistru din 1992 a fost „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”

În sfârșit, azi, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, șefa statului, Maia Sandu, dă semne că nu vrea să mai fie ipocrită: ea a recunoscut, cu jumătate de gură, pentru prima dată de când a fost instalată, mai întâi (2019) în fotoliul de prim-ministru și apoi (2021) în cel de Președinte, că agresiunea militară a Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992 este „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”!

Trăim s-o auzim și pe asta!

Dacă în 2019, prin gura ministrului său de Externe în Guvernul ACUM, Nicu Popescu, războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova de acum 31 de ani era catalogat de Maia Sandu, în calitatea ei de prim-ministru, drept „războiul civil din ’92” (scriam atunci: „Prin declarațiile de azi ale ministrului de Externe de la Chișinău, Rusia ne-a ocupat până la Prut fără a ne da foc și fără a trage din tancuri și lunetă, așa cum a făcut-o în 1992 la Nistru! De fapt, glontele care a fost tras astăzi a fost unul: ministrul Nicolae Popescu! Ce nume românesc și ce tare împușcă! Sau, nu! Glontele a fost și este Guvernul Maia Sandu! Iar cel care-a tras este Putin din Kremlin! Basarabia toată este ACUM un glonte al lui Putin! Un glonte gata să zboare peste Prut”. 1 iulie 2019);

dacă anul trecut, la 2 martie 2022, când se împlineau 30 de ani de la declanșarea de către Rusia a războiului împotriva Republicii Moldova, la doar câteva zile de la invadarea Ucrainei de către armata lui Putin, în discursul său, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, Președintele Maia Sandu continua să evite în mod ipocrit adevărul despre agresiunea militară a Moscovei împotriva Republicii Moldova catalogând-o de această dată drept „conflict armat pentru apărarea independenței și integrității teritoriale din 1992”, dar, culmea (!), inducând, fără pic de rușine, în chipul cel mai pervers, ideea că acesta ar fi fost provocat de „corupția regională”, nu de Rusia („În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”, declara ea atunci!),

astăzi, 2 martie 2023, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, Maia Sandu rostește, șters și neconvingător, adevărul despre războiul de la Nistru din 1992: „Îi cinstim pe cei care au luptat pentru apărarea independenței țării noastre. Pe cei care și-au sacrificat tinerețea, sănătatea și chiar viața pentru a apăra independența și integritatea R. Moldova, într-un război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”.

A trebuit să treacă aproape patru ani de zile de la vizita nocturnă (7 spre 8 iunie 2019) pe care aleasa lui Soros i-a făcut-o trimisului lui Putin – Dmitri Kozak – pentru a fi pusă prim-ministru la Chișinău cu voturile lui Dodon, adică ale Moscovei, ca să recunoască, cu jumătate de gură, că atacul mârșav al Rusiei asupra noastră în 1992, atac în urma căruia și-au pierdut viața circa 400 de luptători moldoveni, este „război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o”!

Niciun cuvânt însă de părere de rău că a greșit, că neadevărurile rostite de ea și de ministrul ei de Externe, Nicu Popescu, de-a lungul anilor se constituie în cea mai cruntă batjocorire a memoriei eroilor noștri căzuți în acest „război nedrept și inegal cu armata rusă” ori decedați mai târziu în suferințe groaznice pricinuite de rănile lăsate de acest război în trupurile și sufletele lor!

Niciun cuvânt de părere de rău!

Din contră, mușchiosul ministru de Externe, Nicu Popescu, îl face în ultima vreme pe eroul, demonstrând în direct pe la televiziuni cât de preocupat a fost și este el de agresiunea Rusiei și cât de multe hărți de război ar fi analizat el „înainte de război” legat de asta!

Dacă ne paște pericolul ca peste mai bine de doi ani, când se va încheia mandatul actualei guvernări PAS, să ne trezim cu o majoritate parlamentară pro-rusească în urma alegerilor, principalele cauze ale acestui dezastru nu vor fi dificultățile de ordin economic și social prin care trecem (nația asta a noastră este deprinsă cu suferințele, le conștientizează în mare parte și știe a le îndura!) și nici consecințele agresiunii militare a Rusiei asupra Ucrainei. Una din principalele cauze ale acestui dezastru va fi anume ipocrizia reprezentanților actualei guvernări, manifestată de aceștia în raport cu cetățenii mai ales în chestiuni fundamentale pentru soarta noastră cum este cea a ieșirii noastre de sub ocupația rusească!