De ce regimul Maiei Sandu este incapabil a ne feri de o viitoare putere pro-Putin în Republica Moldova

De ce pericolul ca peste doi ani, după încheierea mandatului actualei guvernări PAS, să ne pomenim cu o guvernare pro-Rusia este unul iminent?

Pentru că, ne convingem din zi în zi, guvernarea Maia Sandu-PAS de azi nu mai este capabilă să oprească și să elimine un asemenea pericol.

Această incapacitate a regimului Maiei Sandu de a ne feri de o viitoare putere pro-Putin în Republica Moldova a ieșit în evidență, o dată în plus, chiar azi, 8 martie, de ziua internațională a femeii.

După ce vara trecută, un număr de vreo șase deputați PAS s-au alăturat coloanei LGBT mărșăluind împreună cu aceasta prin centrul Chișinăului, iată că astăzi, de 8 martie, administrația prezidențială a Maiei Sandu, prin șeful de cabinet al acesteia, Andrei Spânu, precum și noul Guvern Recean, prin ministrul Andrei Buzu, s-au alăturat, participând deschis, unei alte acțiuni de aceeași sorginte LGBT-istă – Marșul Feminist (este una să sărbătorim femeia mamă, soră, fiică etc., dar este cu totul altceva să promovezi feminismul printr-un Marș Feminist!), desfășurat tot în centrul capitalei.

După umila mea părere, asemenea acțiuni de esență neo-marxistă ale actualei guvernări nu vor stăvili nicidecum pericolul venirii la putere a partidelor de orientare pro-rusească. Din contră, anume asemenea manifestații, de stânga, sunt menite nu să stăvilească, ci să consolideze segmentul stângii putiniste, în creștere din zi în zi.

De ce zic asta? Pentru că, acum mai bine de o sută de ani, pe jăratecul feminismului (la care preferă să-și încălzească mânuțele-i reci regimul Maia Sandu) s-a copt „revoluția bolșevikă” a lui Vladimir Ulianov-Lenin din 1917!

Iată de ce, prin manifestațiile ei feministe tot mai pronunțate și mai insistente, Maia Sandu, cu șeful ei de cabinet (ieri ministru care a încheiat acorduri dubioase și umilitoare pentru noi cu Gazpromul lui Putin și cu separatiștii, tot ai lui Putin, din stânga Nistrului), cu guvernul și cu Parlamentul ei, nu are cum să ne ferească de pericolul unei viitoare guvernări potrivnice idealurilor noastre românești.

Pentru că o stângă anti-națională, cum este cea reprezentată de Dodon, Șor și Voronin, nu poate fi combătută de o altă stângă, cea neo-marxistă. Din contră, aceste două stângi se completează una pe alta, mai ales dacă sunt coapte pe același jăratec al feminismului, încins de Clara Zetkin și Rosa Luxemburg.

Unui asemenea val anti-național i se poate opune doar alegătorul de dreapta, cel conștient, treaz, de orientare națională românească, dar dezmembrat, debusolat și umilit după votul pe care și l-a dat, acum doi ani, căzând pradă lozincilor manipulatoare, pentru alegerea actualei guvernări.

Anume acest alegător nu se va mai lăsa amăgit la viitoarele alegeri.

Și anume acest lucru nu sunt capabili a-l realiza actualii guvernanți care continuă să mărșăluiască pe jăratecul feminismului elgibitist, anti-creștinesc și anti-național.