Arhiva

Arhivă autor

Iau amploare consecințele deciziei Curții Supreme din SUA privind avortul: femeile de peste ocean protestează – nu vor să mai facă sex cu niciun bărbat!

O aflăm și pe asta:

În SUA a fost declanșată greva sexului, după decizia Curții Supreme privind avortul!

Cică, femeile de peste ocean se mobilizează: „Nu vom face sex cu niciun bărbat – inclusiv cu soții noștri!”.

Nu este o glumă! Știrea este una oficială (https://www.stiripesurse.ro/greva-sex-sua-decizie-avort_2444755.html?fbclid=IwAR0yGdCtcyV0HJiE5E_THrKxg-1fnUT-HSC8tTqrdvnBPvtSh3EjI9Lr5z0).

Te pomenești că, și la noi, absolventele lui Soros, călite de ideologia feministă și aflate, multe din ele, în plin proces de guvernare, se vor mobiliza exemplar să protesteze, în semn de susținere a mișcării feministe americane, împotriva deciziei de alaltaieri a Curții Supreme din SUA prin refuzul de a mai face sex, inclusiv cu bărbații lor legitimi!

Mai rău este că situația de refuz al sexului ar putea ieși de sub control în așa măsură la noi încât aceasta să pună în pericol bunul mers al parteneriatelor strategice, îndeosebi după obținerea de către Republica Moldova a statutului de candidat UE.

Catinca Mardarovici s-a supărat așa de tare pe cei șase membri bărbați ai Curții Supreme din SUA care au decis prin votul lor că avortul nu este un drept constituțional încât m-a invitat, pe Fb, la o cafea să-mi ceară socoteală!

Eu stau acuma, cuprins de frică, și mă gândesc la amploarea consecințelor deciziei Curții Supreme din SUA și la cât de repede protestul legat de refuzul femeilor americane de a face sex se poate extinde dincoace de ocean, inclusiv în Republica Moldova, care, în virtutea feminizării funcțiilor de către actuala guvernare, ar putea să fie profund marcată de acest protest!

Și, bineînțeles, mă gândesc, cu preocupare serioasă, cum s-o liniștesc pe Catinca Mardarovici când mă voi întâlni cu ea la o cafea.

Categorii:Fără categorie

Anume de acum încolo, în perioada de după ce ne-am ales cu statutul de candidat UE, vom fi și mai neapărați, și mai vulnerabili în fața pericolului ruso-asiatic

UE nu ne salvează pe noi, basarabenii, de expansiunea rusească de factură dughinisto-kaghebistă.

Din contră, câtă vreme rămânem în afara României (și respectiv a scutului NATO, că tot e la modă acum să fii apărat de NATO!) furia Moscovei asupra noastră se va amplifica, mai ales după acordarea statutului de candidat UE!

De asemenea, în halul în care a fost adusă astăzi UE de șleahta neomarxisto-globalistă și anticreștină, de stânga, din vârfurile ei, aceasta se constituie și ea într-un pericol tot atât de mare și de real pentru securitatea noastră și pentru ființa noastră națională ca și tancurile, rachetele și panslavismul șovin, agresiv, intolerant și sălbatic al lui Putin.

De aceea, dacă tot am ajuns, datorită fricii și circumstanțelor generate de invadarea Ucrainei de către Rusia (și nicidecum datorită guvernării înțelepte a PAS-ului, cum încearcă aceștia să trâmbițeze, de ieri, într-o euforie și beție dezgustătoare!), să ne alegem cu statutul de candidat pentru aderare la UE, ar trebui să conștientizăm, din acest moment, că anume acest statut, de candidat UE, ne impune cu necesitate accelerarea unuia dintre următorii doi pași: reunirea cu România sau eliminarea din Constituție a condiției formale de neutralitate și aderarea neîntârziată la NATO!

Altfel, în afara României și în afara NATO, rămânem pe mai departe pradă de înghițit pentru Moscova.

Anume de acum încolo, în perioada de după ce ne-am ales cu statutul de candidat UE, vom fi și mai neapărați, și mai vulnerabili în fața pericolului ruso-asiatic.

Categorii:Fără categorie

Suntem sortiți astăzi a ne zbate între două valuri, la fel de periculoase pentru ființa noastră națională, și care, iată, amenință să vină peste noi – expansionismul rusesc de factură dughinisto-kaghebistă de la răsărit și neomarxismul occidental antinațional, globalist și anticreștinesc

Din câte înțeleg, fosta șefă de la Radio Moldova, care a demisionat zilele acestea, ar fi încercat să promoveze la postul public de radio „egalitatea de gen” și „cultura independentă”, fapt care ar fi stârnit neînțelegerile ei cu șeful Companiei Teleradio Moldova.

Dacă-i așa cum mi se spune, respect pentru șeful Teleradio Moldova, Vlad Turcanu!

Aflăm astfel că, după „feminizarea funcțiilor”, operată de șefa statului, Maia Sandu, și Guvernul Gavriliță, în chiar primele săptămâni de guvernare PAS (se pare că este singurul punct realizat cu brio din programul lor de guvernare), urma să fie pederastizat și principalul post public de radio finanțat din banii contribuabililor.

Neomarxismul se află în plină ofensivă în Republica Moldova.

Ca și tancurile lui Putin.

Asta spuneam: noi, basarabenii, suntem sortiți astăzi a ne zbate între două valuri, la fel de periculoase pentru ființa noastră națională, și care, iată, amenință să vină peste noi – expansionismul rusesc de factură dughinisto-kaghebistă de la răsărit și neomarxismul occidental antinațional, globalist și anticreștinesc.

Categorii:Fără categorie

Despre „ecologia” puterii sau de ce în Republica Moldova, ca întotdeauna, sunt încurajați să guverneze „măgarii, potlogarii, incompetenții și mincinoșii”

Mi se dă o replică tăioasă după ce am redistribuit pe Fb o postare a unui coleg ziarist (Nicolae Federiuc) în care acesta se întreabă:

„De ce Occidentul susține în Moldova numai măgari, potlogari, incompetenți și mincinoși? De ce nu ajută niciodată oameni de treabă să ajungă la putere?”.

Răspunsul meu la replică a fost acesta:

M-am convins de acest lucru (că în Republica Moldova, ca întotdeauna, sunt încurajați să guverneze „măgarii, potlogarii, incompetenții și mincinoșii”) fără ca să citesc cele scrise în postarea colegului ziarist.

Personal, în această clipă, mă lupt, prin instantele de judecată ale Republicii Moldova, cu o instituție din cadrul Guvernului Gavrilita (Agenția „Apele Moldovei” din subordinea Ministerului Mediului) care destituie din funcție functionarii publici cu licența de studii în România, reprezentantul acesteia (Agenția „Apele Moldovei”!) afirmând în ședința de judecată că instituția respectivă „nu recunoaste diplomele din România”!

Vă imaginați așa ceva?

Potrivit Agenției „Apele Moldovei”, care reprezintă Guvernul Republicii Moldova, persoanele cu licența de „biolog” obținută la universitățile din România nu pot activa ca „ecolog” în Republica Moldova!

Și asta în situația în care, în România, orice „biolog” poate exercita și funcția de „ecolog”, lucru confirmat printr-un ordin al Ministerului Educației de la București, iar diplomele eliberate de instituțiile de învățământ din România sunt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova printr-un Acord semnat de cele două state (ultimul acord de acest fel a fost semnat din partea Republicii Moldova, cu mare tam-tam, chiar de președinta Maia Sandu în toamna anului trecut!).

Mă întreb și eu: unde s-a mai vazut una ca asta?

Cu atât mai mult cu cât peste câteva săptămâni de zile actualul Guvern Gavriliță va împlini un an de la instalare, iar la „Apele Moldovei” actionează aceeași mafie din toate guvernările, agreată și tolerată, iată, și de actualul ministru al Mediului, care deține tot o licență de studii eliberată de o instituție de învățământ din România.

Categorii:Fără categorie

Așa-zisa „operațiune militară specială” a lui Putin, care se compară cu Petru cel Mare, nu presupune altceva decât „refacerea URSS”, lucru pe care el, de fapt, nici nu-l ascunde!

Vladimir Putin a lăsat să se înțeleagă, vineri, la summitul economic de la Sankt Petersburg că tot teritoriul statelor ce făceau parte cândva din componența URSS este, de fapt, teritoriu al Rusiei!

„Ce este Uniunea Sovietică? Aceasta este, de fapt, Rusia istorică”, a spus Putin.

Asta înseamnă că nu doar Ucraina, invadată deja militar de Moscova, și Bielarus, care au cu Rusia o istorie comună, toate trei constituind teritoriul grupului etnic al slavilor estici, ci și Republica Moldova, și cele trei state baltice – Estonia, Letonia și Lituania, desprinse de fostul imperiu sovietic, ar constitui, după Putin, părți ale „Rusiei istorice”.

Dacă luăm în calcul faptul că acum câteva zile Putin s-a comparat cu țarul Petru cel Mare dezvăluindu-și astfel idealurile sale imperialiste și sugerând o paralelă între invazia de azi din Ucraina și lupta țarului contra Suediei, în Marele Război al Nordului, care a însemnat invazia unei părți a acesteia, precum şi a ceea ce sunt astăzi Finlanda, o parte din Estonia şi Letonia, trebuie să conștientizăm, la modul cel mai serios, că așa-zisa „operațiune militară specială” a actualului țar de la Kremlin nu presupune altceva decât „refacerea URSS”, lucru pe care el, de fapt, nici nu-l ascunde!

„Din câte se pare, ne revine şi nouă să luăm înapoi şi să întărim”, a precizat Putin la summitul de la Sankt Petersburg, făcând referință la războiul din Ucraina.

Sunt departe de a crede că Putin, prin expansionismul său moștenit de la Petru cel Mare, ar pune capăt „lumii unipolare conduse de SUA” și ar genera „noi centre de putere pe Glob”, așa cum se laudă el în discursul de la Sankt Petersburg.

Nu cred că un „imperiu al răului”, refăcut prin forța bombelor, ar putea să se constituie într-un „nou centru de putere pe Glob” capabil a pune capăt „lumii unipolare conduse de SUA”.

Eliminarea unipolarității și instalarea echilibrului în relațiile mondiale vor fi posibile atunci când orice națiune de pe Glob va fi considerată „centru de putere” și atunci când acest statut îi va fi respectat atât de Rusia, cât și de SUA. Formula cea mai elocventă în acest sens este cea lansată de Donald Trump: „Viitorul aparține națiunilor, și nu globaliștilor!”.

Multipolaritatea înțeleasă de Putin însă este tocmai ceea ce propagă ideologul său, A. Dughin, inclusiv pe cele două maluri de Prut: refacerea fostului „imperiu al răului” URSS și nimic mai mult!

De aceea invazia Ucrainei reprezintă o amenințare și un pericol real și direct și asupra noastră, a celor care ne-am născut și populăm încă aceste teritorii românești înstrăinate în urma ultimei ocupații din 1944 și lăsate de izbeliște încă peste treizeci de ani de la destrămarea URSS de clasa politică de pe cele două maluri de Prut.

Categorii:Fără categorie

Eram gata-gata să-i „ofer o palmă” lui Macron, pentru că o ținea îndelung de mână pe Maia Sandu

Am urmărit atent declarațiile de presă ale președinților Maia Sandu și Emmanuel Macron, după întrevederea lor oficială.

Toate-s bune și frumoase (mai ales că cei doi, Maia Sandu și Macron, ținându-se îndelung de mână, semănau mai mult a doi însurăței decât a șefi de stat!), însă constat cu profundă dezamăgire că instituția prezidențială continuă să-și bată joc de limba oficială a Republicii Moldova, limba română, prin folosirea ei improprie de către funcționarii responsabili de pregătirea și buna desfășurare a unor asemenea evenimente de maximă importanță.

Astfel, moderatoarea evenimentului, după ce a articulat (anti-ortoepic și cu vocea-i vădit neradiofonică) o frază de salut în legătură cu apariția celor doi președinți pe pragul Reședinței de Stat, a anunțat:

„Cuvânt i se oferă Președintei Maia Sandu!”.

Ținem să le aducem la cunoștință persoanelor cu funcții feminizate din cadrul protocolului de la instituția prezidențială și alte instituții ale statului responsabile de organizarea întâlnirilor de acest nivel că în limba română, în asemenea situații, este folosită expresia „a da sau a avea cuvântul”.

Bineînțeles, moderatoarea le putea oferi celor doi, să zicem, microfonul (pe rând, nu amândurora deodată, întrucât susțineau declarații oficiale, nu cântau la „Românii au talent”), dar nicidecum „cuvântul”.

Prin urmare, moderatoarea ar fi trebuit să anunțe:

„Are cuvântul Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu” sau „I se dă cuvântul Președintelui…”.

Expresia greșită „a oferi cuvântul” vine din calchierea rusescului „predostaviti slovo”, fapt asupra căruia ne atrăgea atenția regretatul cărturar Valentin Mândâcanu inclusiv în cadrul întâlnirilor pe care le avea cu grupul nostru de crainici radio.

Evident, inadvertența lasă un gust amar, ba chiar m-a supărat așa de tare încât, auzind-o, eram cât pe ce să-i „ofer o palmă” nu moderatoarei, ci lui Macron, care tot umblă ba pe aici, ba pe la Kiev căutând să-i „ofere protecție” lui Putin.

Categorii:Fără categorie

Ținta lui Putin nu este Transnistria în sine, ci teritoriul românesc până la (și dincolo de!) Prut și neadmiterea cu orice preț a „reunificării” lui

Dl Ovidiu Hurduzeu îmi scrie:

„De ce nu renuntati DEFINITIV la Transnistria in schimbul reunificarii cu Romania? Este mai importanta ptr voi acea fasie de pamant care nu a fost parte din Romania Mare si nici din Romania lui Eminescu, de la Tisa pana la Nistru?”

Renunțarea oficială, acum, la „Transnistria” înseamnă legalizarea prezenței, mai ales militare, a Rusiei în această zonă, Rusia care, consolidată pe Nistru, nu va admite niciodată „reunificarea” noastră!

De fapt, ținta lui Putin nu este Transnistria în sine, ci teritoriul românesc până la (și dincolo de!) Prut și neadmiterea cu orice preț a „reunificării” lui.

Din contră, scopul suprem al lui Putin, al Rusiei dintotdeauna, a fost și a rămas dezmembrarea României, și în primul rând ruperea întregii Moldove istorice de ea!

Trebuie să fii orb sau surd ca să nu vezi și să nu auzi care este mesajul trâmbițat de 30 de ani de batalioanele politice ale Rusiei de la Chișinău: moldovenismul și antiromânismul de factură stalinistă!

Cei care îl așteaptă, acum, pe Putin s-ajungă la Nistru ca un „eliberator” sau ca un mare „binefăcător” al reîntregirii teritoriilor românești, jinduite de secole de Rusia, ori sunt inconștienti, ori reprezintă unelte conștiente ale Rusiei!

Categorii:Fără categorie

De ce Ambasadorul SUA la Chișinău, Kent D. Logsdon, „se simte sigur în Moldova”, iar eu nu mă simt sigur

Ambasadorul SUA la Chișinău, Kent D. Logsdon:

„Mă simt sigur în Moldova. Nu există o amenințare militară imediată”.

Dar eu nu mă simt sigur în Republica Moldova, pentru că există o amenințare militară mai îndepărtată!

Și când spun „mai îndepărtată” mă gândesc la situația, ușor „mai îndepărtată”, dar inevitabilă, când noi, neacceptând planul Kozak de federalizare, impus și mai categoric și amenințător de Rusia după cucerirea de către aceasta a Crimeei, regiunilor Lugansk și Donbas, dar poate și a altor teritorii din componența actuală a Ucrainei, bineînțeles, cu acordul tacit și laș al Washingtonului, dar și al Bruxellesului, Berlinului, Parisului și al altor capitale muritoare de frig din cauza gazului lui Putin, va trebui să ne opunem acestui act barbar al Rusiei! Chiar dacă „partenerii” noștri de peste ocean și cei europeni ne vor vizita elegant și ne vor asigura ipocrit că ei „susțin soluționarea conflictului transnistrean cu respectarea integrității teritoriale a Republicii Moldova”, adică cu „acordarea statutului special pentru Transnistria”.

Iar planul rusesc de federalizare a Republicii Moldova se constituie în planul de veacuri al Moscovei (de la 1812 încoace) de împiedicare cu orice preț a reîntregirii teritoriilor românești, cucerite și batjocorite tot de ea.

Categorii:Fără categorie

Iată ce înseamnă „ortodoxia” lui Putin: un jalnic act de bravadă kaghebistă pentru a manipula și pentru a extinde influența Moscovei asupra popoarelor și teritoriilor ieșite de sub controlul ei!

iunie 12, 2022 Un comentariu

Ovidiu Hurduzeu, un fost candidat pentru Parlamentul României pe lista AUR și care face parte de mai multi ani din lista mea de prieteni Fb, distribuie o postare cu imaginea lui Putin și un comentariu la aceasta în care citim:

„Întrebare pentru toți care sunt normali la cap: Cum mama dracu să nu fii solidar cu Vladimir Putin, care luptă pentru normalitate, credință și suveranitate?!”

Lupta lui Putin „pentru normalitate, credință și suveranitate” înseamnă expansiune, și nicidecum „normalitate, credință și suveranitate”!

„Înaintarea Rusiei”, vorba lui Mihai Eminescu, a însemnat întotdeauna, pentru noi, românii, o amenințare.

Dumnezeul rușilor este Lenin, nu este Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum caută să ne demonstreze ortodoxia de paradă a lui Dughin și a lui Putin!

Unde ați mai văzut ca un criminal, un ucigător al Credinței să fie ținut îmbălsămat o sută de ani și unde ați mai văzut ca o nație să-l venereze cu atâta dobitocie pe acest criminal decâr în Rusia?!

Acum patru ani, Vladimir Putin compara mumia lui Vladimir Lenin, expusă în Piaţa Roşie din Moscova, cu moaştele sfinţilor creştini, în filmul documentar Vaalam, din care au fost difuzate câteva fragmente pe pagina web a Radioteleviziunii Ruse (https://www.agerpres.ro/…/putin-compara-mumia-lui-lenin…).

„Pe Lenin l-au pus într-un mausoleu. Cu ce este el diferit de relicvele sfinţilor pentru ortodocşi şi, în general, pentru creştini?”, se întreba retoric şeful de la Kremlin.

Iată ce înseamnă „ortodoxia” lui Putin: un jalnic act de bravadă kaghebistă pentru a manipula și pentru a extinde influența Moscovei asupra popoarelor și teritoriilor ieșite de sub controlul ei.

Iată ce înseamnă ideologia dughinistă a Kremlinului promovată cu atâta insistență în ultimii ani de uriașa mașinărie propagandistică rusească aici la Chișinău, dar și dincolo de Prut!

Cum poți să te declari creștin și în același timp să te închini mumiei ateului Lenin?!

Câtă dreptate avea același Eminescu, care, referindu-se la „Biserica rusească”, scria că aceasta „are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului”!

Doar o Rusie care se închină lui Lenin, o Rusie anticreștină a fost capabilă să fure din trupul nostru românesc și din sufletul nostru!

Câtă dreptate a avut, din nou, tot el, simbolul central al românismului, Mihai Eminescu, care scria:

„Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor. E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva”.

Eu nu cred în Rusia lui Putin!

Mai ales acum, când ea înaintează, din nou, cu bombe, amenințător și viforos, înspre Prut!

Categorii:Fără categorie

Când vom avea și noi o Românie care să fie nici „ca Rusia” și nici „ca Anglia”?

Adrian Papahagi scrie:

„În contextul agresiunii rusești, România are nevoie de cât mai multă libertate, democrație și legalitate, nu de bruierea granițelor dintre civil și militar. Nu vrem o țară ca Rusia, ci una ca Anglia”.

Când vom avea și noi Românie care să fie nici „ca Rusia” și nici „ca Anglia”?

Când vom avea și noi o Românie normală (nu în înțelesul sintagmei „România normală” a lui Iohannis!), adică o Românie a românilor și condusă de români?

Basarabean fiind, dacă mai apuc să scap de încă o ocupație rusească, nutresc inexplicabil de mult să revin la sânul Țării mele România care să nu fie „ca afară”, adică să nu fie nici „ca Rusia” și nici „ca Anglia”! Că noi, românii de afară, știm foarte bine cum e să fii afară.

Vrem pur și simplu o Românie normală, a noastră și pentru noi!

Categorii:Fără categorie

Marcel Ciolacu îmi este scut!

iunie 6, 2022 Un comentariu

Marcel Ciolacu la Chișinău:

„Republica Moldova nu are nevoie de ajutor militar. Romania e un scut”!

Eu, ce să zic după ce aud asta?

Nu mai am nicio frică!

De-acu, rușii pot trece și de Odesa, și de Tiraspol… și … chiar și de Chișinău, că mie totuna nu mi-e frică: România e un scut!

A zis chiar el, Marcel Ciolacu!

Acuma, dacă se duce și Igor Grosu în persoană în vizită de răspuns la București și declară sus și tare: „România nu are nevoie de ajutor militar. Republica Moldova e un scut!”, vă dați seama ce belea pe capul rușilor poate fi: s-a zis cu ei!

Categorii:Fără categorie

Compozitorul Eugem Mamot, născut în Cer și în inimile noastre!

Un suflet al muzicii – compozitorul, dirijorul, profesorul și redactorul muzical Eugen Mamot – a plecat în cer cu îngerii săi!

Mai mult de zece ani am fost colegi la Radio Moldova, inclusiv vreo șapte ani în perioada regimului sovietic, atunci când, dacă ni se punea călușul în gură pentru a nu putea transmite prin cuvânt, de la microfon, tot ce ne dicta inima, făceam acest lucru prin muzica difuzată pe cele doua programe de radio cate erau atunci, Domnul Eugen Mamot fiind în fruntea redacției de muzica, iar eu un simplu crainic de radio care încercam, așa cum puteam, să exprim, în momentele prezentării unei melodii sau a unui întreg program muzical alcătuit de redactorii muzicali, și ceea ce era scris printre rândurile de text încredințate nouă, crainicilor, spre difuzare…

Pe urmă, după ce am fost înlăturat de la microfon și dat afară de la Radio Moldova (culmea, în perioada de după dezmembrarea imperiului sovietic!) pentru că m-au prins transmițând de la microfon și ceea ce era scris printre rânduri, și încă după mulți ani de zbucium „independent” al RM, ne-am reîntâlnit cu fostul meu coleg de la Radio Moldova, Eugen Mamot, la Liceul unde învățau copiii mei, el fiindu-le dirijor și profesor de muzică și transmițându-le direct, din toată inima lui, tot ce încercam să transmitem noi împreună, printre rândurile de text, de la microfonul de radio.

A fost un om minunat, un om al creației, al muzicii, al marilor noastre valori naționale, un om cu un profund sentiment al datoriei și cu conștiința apartenenței la Biserica lui Hristos și la națiunea română.

Dumnezeu sa-l ierte și să-l așeze de-a Dreapta Sa!

Categorii:Fără categorie

Trebuie să urăști mult nația asta ca să-ți bați joc de ea și de Biserica ei, ani la rând, în halul în care o face PRO TV Chișinău

Am urmărit, chiar acum cateva minute, la știrile de la PRO TV Chișinău, un subiect legat de Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, marcată azi, pe stil vechi, de creștinii ortodocși.

Materialul în cauză, pregătit în chip manipulator și cu mult dispreț față de Biserica Ortodoxă, mi-a lăsat un gust amar și tristețe de nedescris în suflet: nici-un cuvânt, dar absolut nici-un cuvânt despre marea semnificație a Sărbătorii Sfinților Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena – taina și puterea Sfintei Cruci, semnul central al religiei creștine (Născut în secolul al III-lea, în Serbia de astăzi, Sfântul Constantin a fost proclamat împărat după moartea tatălui său. Din această cauză intră în conflict cu Maxențiu, fiul lui Herculie. Acesta, care și-ar fi dorit să fie el proclamat împărat, îi prigonea pe creştini şi săvârşea lucruri necinstite, pierzătoare și proaste în Roma. În ziua premergătoare luptei dintre ei, Sfântul Constantin a văzut pe cer o cruce, iar în vis i s-a arătat apoi Hristos, spunându-i să pună acest semn pe toate steagurile sale: „Cu acest semn vei birui!”. Sfântul Constantin a ieșit biruitor, făcând întocmai. Mama sa, Elena, a fost cea care a descoperit pe dealul Golgotei Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, zidind Biserica Sfântului Mormânt. Prin toate acestea, Sfântul Constantin şi mama sa Elena au fost ziditorii unei noi ere în istoria Bisericii universale şi ctitorii veacului de aur al creştinismului), sărbătoare ce ne umple sufletul de mare bucurie duhovnicească şi ne înalţă spre cer!

Ce credeți că le-a interesat pe uneltele mediatice de la PRO TV?

Cadre cu duiumul cu chipuri băute și mâncăcioase dintr-un sat basarabean: de dimineață doi inși veseli, pe care-i cheamă Constantin, beau bere, ori vin, ori rachiu chiar pe pragul casei unuia dintre ei, unde, spun ei, își așteaptă soțiile să se întoarcă de la piață cu „șașlâk”; după asta, sârguincioasa reporteriță intră insistent într-un bar din sat, unde, evident, niște bărbați, bine dispuși, tot beau și beau la o masă; apoi, bineînțeles, imagini cu gospodine îmbujorate care pregătesc toată ziulica mese copioase de Constantin și Elena.

De parcă am fi un popor de bețivani și nemâncați, fără conștiința și sentimentul apartenenței la Hristos!

Trebuie să urăști mult nația asta ca să-ți bați joc de ea și de Biserica ei, ani la rând, în halul în care o face PRO TV Chișinău.

Prin ce se deosebește propaganda acestei instituții de presă manipulatoare, care seamănă ură împotriva creștinilor, de propaganda uneltelor mediatice rusești, tot atât de manipulatoare, care seamănă tot atâta ură, minciună și război în sufletele noastre?

Categorii:Fără categorie

După ce că la Washington a fost trimis pe post de ambasador un reprezentant al minorităților sexuale, deci tot al SOROS-ului, și după ce că și ziua mondială a copiilor a fost marcată la noi, în prezența celor mai înalte figuri de la guvernare, tot sub culorile minorităților sexuale, deci tot ale SOROS-ului, iată că și serviciul intelligens, care este și una dintre structurile de forță ale statului, trece sub aceleași culori antinaționale și anticreștinești!

În locul unuia care a fost pus în funcție de Dodon, promotor al intereselor Rusiei expansioniste, actuala majoritate parlamentară PAS a instalat în fruntea Serviciului de Informații și Securitate o persoană care va promova, neîndoios, interesele SOROS și ale întregii camarile neomarxiste și globaliste occidentale, deci tot interesele străine!

Când vom avea și noi o majoritate parlamentară care să pună în fruntea singurului și principalului serviciu de informații și securitate al statului un om care ar apăra interesele noastre naționale, interesele Republicii Moldova?!

După ce că la Washington a fost trimis pe post de ambasador un reprezentant al minorităților sexuale, deci tot al SOROS-ului, și după ce că și ziua mondială a copiilor a fost marcată la noi, în prezența celor mai înalte figuri de la guvernare, tot sub culorile minorităților sexuale, deci tot ale SOROS-ului, iată că și serviciul intelligens, care este și una dintre structurile de forță ale statului, trece sub aceleași culori antinaționale și anticreștinești!

Bănuiesc că mâine, în eventualitatea unui atac armat asupra Republicii Moldova, în primele rânduri ale luptătorilor Patriei vor fi trimiși tot și toți pidarajii din Republica Moldova.

Sper că SIS-ul nostru sorosist va avea grijă să-i înroleze exemplar, eventual, nu va uita să-i invite și pe reprezentanții acestora din alte servicii intelligens din afara Republicii Moldova.

Categorii:Fără categorie

Cea mai dreaptă pedeapsă pentru această grupare antinatională, PSRM, ar fi fost să nu faci alianță de guvernare cu ea!

Aflăm că procurorii anticorupție au descins la sediul PSRM: Sunt ridicate acte în dosarul finanțării ilegale a partidului lui Dodon.

A trebuit să așteptăm atâția ani ca procurorii s-ajungă la locul crimei.

Nu stiu daca mai gasesc acum ceva acolo.

Cea mai dreaptă pedeapsă pentru aceasta grupare antinationala ar fi fost să nu faci alianță de guvernare cu ea!

Cei care au făcut aceasta alianta rusinoasa cu PSRM, începand cu vara lui 2019, nu mai pot deveni asanatori incoruptibili!

Categorii:Fără categorie

De ce trebuie să acceptăm sprijinul militar pe care l-ar oferi Marea Britanie și alte țări NATO

Aici Președinta Maia Sandu are dreptate:

„Armata Natională a RM trebuie să fie bine echipată, iar în acest sens sprijinul militar pe care l-ar putea oferi Marea Britanie sau unele state ale Alianței Nord-Atlantice ar fi binevenit”!

Armata RM, atâta cât o avem, trebuie echipată și modernizată urgent, indiferent de unde ne-ar veni ajutorul și indiferent care ar fi interesele obscure urmărite de eventualii sprijinitori și „binefăcători”!

Putin, dacă îi învinge pe ucraineni și trece de Nikolaev, nu se va opri nici la Odesa și nici la Tiraspol!

Putin vrea URSS-ul!

Din păcate, anume acest lucru nu-l înțeleg ori nu este luat în serios de foarte mulți dintre frații noștri care constituie segmentul naționalist românesc de pe ambele maluri ale Prutului, dar mai ales din dreapta Prutului.

Neokaghebismul dughinist, picurat ani la rând de uriașa mașinărie de propagandă a lui Putin, le-a atrofiat unora simțul realității, astfel încât o bună parte dintre aceștia s-au transformat, din păcate, în aplaudaci ai monstrului de la Kremlin.

Când spunem că Putin vrea la loc URSS-ul, înțelegem dureros de bine că el, imperialist și globalist fiind ca oricare alt monstru imperialist și globalist din lumea asta, ne vrea anume pe noi, cei care, în urma dezmembrării fostului imperiu în 1991, nu am mai apucat să ne salvăm, adică nu am mai apucat a ne uni cu Țara noastră România, rămânând, în urma trădărilor care s-au ținut lanț în ultimii treizeci de ani, tot așa de suspendați și ai nimănui, cum am fost și cum au fost părinții și buneii noștri după ultima ocupație din 1944.

De asta, vreau ca armata noastră pe care o avem aici, înafara actualelor hotare ale României, să fie echipată corespunzător, ca să fim capabili a rezista în fața vechiului ocupant, ale cărui năravuri i le cunoaștem atât de bine, măcar o zi, măcar o oră, măcar un minut.

Măcar de-am putea salva și Tighina…

Categorii:Fără categorie

În ce constă „monumentalitatea” celor două discursuri ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu – din Parlamentul European și de la Harvard – astfel încât acestea să fie catalogate și promovate de presa mainstream, cu o osârdie care dă de bănuit, ca fiind „discursuri istorice”?

O anumită presă de dincolo și de dincoace de Prut, aflată într-o permanentă și halucinantă stare de extaz și euforie, de câteva zile bune o ține una și bună în legătură cu ultimele două discursuri ale Președintei Maia Sandu ținute de aceasta în afara Republicii Moldova: unul în Parlamentul European și altul la Universitatea Harvard. Iată doar două titluri de știre despre evenimentele în cauză:

„Maia Sandu, discurs istoric aplaudat puternic în Parlamentul European: Pentru noi acest statut este luminița de la capătul tunelului / Am auzit din biroul meu bombele căzute în Odesa”;

„Maia Sandu, discurs istoric la Harvard: Nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de corupți. Moldova rămâne cu privirea spre Vest”.

Din câte înțelegem, un „discurs istoric” este cel capabil să schimbe lumea, cursul istoriei. Un „discurs istoric” reprezintă piatra de temelie a unor acțiuni ulterioare care să marcheze destinul unei țări, al unei națiuni întregi.

În istoria zbuciumată a românilor au fost rostite de către personalități emblematice ale neamului nostru mai multe discursuri care au avut această menire – să salveze România și națiunea română!

Unul dintre aceste discursuri, cu adevărat istorice, care a salvat România și națiunea română, a fost tulburătorul mesaj al reputatului istoric Nicolae Iorga, adresat României şi poporului român la 14 decembrie anul 1916, în plin război mondial, rostit de el în Sala mare a Teatrului Naţional din Iaşi, care găzduia şedinţele ad-hoc ale Parlamentului României (Potrivit istoricilor, era un moment în care România risca să dispară ca stat de pe harta Europei. Erau vremuri de adâncă restrişte. Regatul României intrase după doi ani de neutralitate, în vara lui 1916, în Primul Război Mondial alături de ţările Antantei împotriva Germaniei, Austro-Ungariei, Turciei şi Bulgariei. Miza era uriaşă. România dorea obţinerea teritoriilor aflate în stăpânirea Austro-Ungară, mai precis Transilvania şi Nordul Bucovinei. Începutul campaniei a fost de bun augur, cu o înaintare victorioasă a românilor în Transilvania. A urmat însă dezastrul. Bulgarii au reuşit să pătrundă prin Dobrogea, iar germanii şi austro-ungarii au început o ofensivă generală. Armata română prinsă ca într-un cleşte a suferit înfrângeri zdrobitoare şi se afla mereu în retragere. Dezastrul a fost total în momentul în care Bucureştiul a căzut în mâinile inamicului, iar administraţia şi peste un milion și jumătate de refugiați din zonele cucerite s-au retras în Moldova. România părea pierdută. La 11 decembrie 1916, s-a format în regim de criză un Guvern de coaliţie constituit din liberali şi conservatori. Țara se reducea teritorial practic doar la Moldova. Situaţia era disperată. Bolile, foametea, frigul completau tabloul unui dezastru total. După epidemiile de tifos dar şi spectrul unor noi înfrângeri şi a invaziei finale a Moldovei, s-a pus chiar problema strămutării administraţiei, dar şi a tezaurului, în Rusia. Practic, România, de la soldat până la membrii Guvernului, era îngenuncheată. Mulţi se aşteptau ca armatele germane să rupă frontul şi Moldova să fie cucerită).

Anume în acele clipe, era nevoie de o persoană providenţială care să ridice moralul tuturor românilor, să-i determine să lupte pentru a salva România!

Acel om a fost Nicolae Iorga (La vârsta de 45 de ani, acesta era deja o somitate: Îşi luase doctoratul la doar 23 de ani, preda la Universitate şi era o adevărată voce a patriotismului românesc, o personalitate uriaşă! Era în primul rând un savant de renume, dar şi un mare patriot. A militat în permanenţă pentru unire, pentru încurajarea şi promovarea spiritului naţional)!

Practic, Nicolae Iorga era, în acele clipe de cumpănă, motorul ideologic al naţionalismului românesc! Scrierile sale înflăcărate erau sursă de inspirație pentru toți românii.

În calitatea lui de parlamentar, el s-a ridicat şi, într-o liniște monumentală, a ţinut un discurs, care, spun istoricii, avea să schimbe soarta războiului. El a spus:

„Se îndreaptă către noi în acelaşi timp privirile pline de o rugăciune tăcută a unui popor sfios, care veacuri întregi n-a găsit atât de adeseori cuvinte mari pentru suferinţele lui, dar care le-a simţit cu atât mai adânc, cu toată gura sa mută. Se mai îndreaptă însă asupra noastră ochiul de ură al străinului care vrea să ştie cum suferim de rana pe care a făcut-o, şi acestui străin, la urmă trebuie să-i răspundem. Trebuie să-i răspundem că, oriunde am fi, suntem hotărâţi să mergem până la capăt, în credinţa că, dacă s-a ridicat vreodată o religie pe lume, dacă s-a vorbit de dreptate şi ideal, nu se poate, cu nici un chip, ca şi înaintea celei mai sălbatice forte organizate, să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care nu este un fir de ţărână care să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge.(…) Spre noi se uită astăzi o oştire, Oştirea României, care este moraliceşte întreagă; este mai mare chiar decât în momentul când întâiul detaşament a sfărâmat cu patul puştii piatra de nedreptate la graniţă. Atunci, om viu lângă om viu, ea reprezenta numai puterea fizică şi încrederea în biruinţă; astăzi cei vii aduc cu dânşii moştenirea sufletească a celor cari au murit pe câmpul de luptă. Precum noi lăsăm la alţii averea şi numele nostru, aceia cari cad pentru Ţară şi viitorul Neamului îşi lasă sufletul întreg, atât de mare cum era în momentul sacrificiului lor, acelora în mijlocul cărora cad. Cel din urmă soldat cu haina sfâşiată de suferinţele şi răbdările îndelungate faţă de asprimea naturii şi de cruzimea duşmanului aduce în făptura sa morală pe toţi acei cari nu-i vom mai vedea aievea niciodată. Şi niciodată steagul românesc n-a fost mai mândru decât în momentul când a arătat celei mai superbe alcătuiri militare din Europa că pot merge ţărani fără şcoală, fără arme moderne, înaintea oştirii înzestrată cu tot ce o cultură grozavă şi învierşunată dă sclavilor înarmaţi cari o reprezintă.(…) Poporul românesc se cuprinde din acei cari ţin arma in mână, din acei cari li dau tot sprijinul pentru a o putea întoarce împotriva duşmanului şi în acei cari trăiesc numai spre a admira acest eroism, a-i culege roadele pentru popor şi de a da mâna de ajutor care este trebuitoare pentru a garanta victoria.(…) În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă, şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost, şi încă mai mult decât atât“.

Potrivit acelorași istorici, efectul a fost unul uluitor!

Nicolae Iorga a fost aplaudat şi ovaţionat îndelung, iar discursul său a fost tipărit şi multiplicat. A fost trimis pe front soldaţilor, civililor, întregii ţări. Acesta „era un manifest extraordinar care îndemna la rezistenţă, luptă şi iubire de ţară. Cu greu se poate întâlni un discurs la fel de motivant.”, spune istoricul Gheorghe Median.

Discursul lui Iorga a avut efectul scontat. Armata română, dar şi populaţia, s-au mobilizat într-un mod greu de închipuit.

„Nicolae Iorga a rostit un adevărat imn de credinţă în victoria finală. Am citit, cu camarazii mei pe front numărul din «Monitorul Oficial» în care se publicase discursul lui Iorga. Încerc şi astăzi, scriind aceste evocări, emoţia de atunci şi-mi amintesc de finalul în care evoca pe Petru Rareş îmbărbătând, după o înfrângere, pe ostaşi cu vorbele: «Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât!». Acolo, într-un cotlon al tranşeelor, un camarad citea, cu glasul înecat de plâns, îndemnul pe care ni-l trimitea Nicolae Iorga de a nu ne lăsa cotropiţi de îndoială, de a crede cu tărie în biruinţa finală a dreptăţii naţiei noastre”, scria cel mai mare gazetar român dintre cele două războaie mondiale, Pamfil Şeicaru, veteran al Primului Război Mondial.

Mai mult decât atât, potrivit reputatului om politic I.G. Duca, în acel moment a fost rostit cel mai motivant şi mai puternic discurs din istoria românească.

„El a rostit atunci în Teatrul din Iaşi, incontestabil, cel mai elocvent discurs din viaţa lui. Pot spune, mai mult, unul din cele mai mari discursuri ce s-au rostit vreodată de pe tribuna românească.(…) Când s-a aşezat jos a fost un adevărat delir. Aproape toată lumea plângea. În acele clipe Iorga a reuşit să întrupeze gândul şi simţirea unui întreg neam crunt lovit de soartă”, preciza I.G. Duca.

După monumentalul discurs al lui Nicolae Iorga, ostaşii români au reuşit, printr-un eroism ieșit din comun, să respingă armatele germane şi să salveze România astfel încât, mai apoi, la sfârşitul războiului, ea să primească Transilvania, Basarabia și Nordul Bucovinei.

După evocarea acestor momente zguduitoare din istoria poporului nostru, eu mă întreb și vă întreb:

În ce constă „monumentalitatea” celor două discursuri ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu – din Parlamentul European și de la Harvard – astfel încât acestea să fie catalogate și promovate de presa mainstream, cu o osârdie care dă de bănuit, ca fiind „discursuri istorice”?

Unde mai pui că discursul de la tribuna Parlamentului European, a fost ținut de Președinta noastră în limba engleză, nu în limba română, așa cum s-ar cuveni și așa cum procedează orice șef de stat, sosit acolo să reprezinte țara și națiunea sa, și nu Harvardul ori Banca Mondială (L-ați auzit cumva pe Volodimir Zelenski să rostească în altă limbă decât cea ucraineană mesajul adresat de el recent acestui important for european? Or, absolut toate mesajele liderului de la Kiev, adresate ONU, UE și parlamentelor unui șir întreg de țări în peste trei luni de război, au fost rostite de acesta exclusiv în limba ucraineană)!

De când un discurs în care spui, asemeni unei eleve de liceu, că „Am auzit din biroul meu bombele căzute în Odesa” sau „Nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de corupți” poate fi chiar unul „istoric”? Sunt curios să aflu cum vor fi catalogate de aceeași presă țucălară eventualele discursuri (probabil, în limba română!) ale Președintei noastre în eventualele clipe de adevărat război, când eventualele „bombe căzute la Odesa” ar putea cădea eventual chiar la Chișinău ori în oricare alt colțișor al plaiului nostru drag?

Cât de „istorice”, cât de „monumentale”, în definitiv, vor fi acestea astfel încât țucălarii media de pe ambele maluri ale Prutului să cadă-n cur de atâta euforie?!

Or, după umila mea părere, în aceste vremuri tragice, când ne paște amenințarea reală a bombelor lui Putin, discursul Președintelui de la Chișinău, rostit la Bruxelles, Harvard, București sau Chișinău, poate fi unul cu adevărat „istoric” doar fiind prilejuit de un singur eveniment major – reunirea noastră neîntârziată cu Patria mamă, România.

Atunci, Președintele de la Chișinău va întrupa, asemeni lui Nicolae Iorga, „gândul şi simţirea unui întreg neam crunt lovit de soartă”.

Categorii:Fără categorie

Să urmăm cu toții îndemnul Sfântului Ioan Scărarul, pustnicul, care spunea: „Să nu lovești conștiința fratelui în ceva!”

„Rusia răpește copii ucraineni și îi duce pe teritoriul său pentru a distruge națiunea ucraineană”, se subliniază în declaraţia delegației ucrainene la ONU, care a fost dată citirii de consilierul Misiunii Permanente a Ucrainei, Serghii Dvornyk.

„Răpirea a cel puțin 230.000 de copii ucraineni dintre cei 1,4 milioane de ucraineni deportați forțat în Rusia este o crimă care vizează distrugerea națiunii ucrainene prin privarea ei de generațiile tinere, ceea ce este o manifestare modernă a colonialismului”, precizează ucrainenii în declarația lor la ONU.

În aceste vremuri de grea încercare, noi, românii, îi înțelegem mai bine ca alții pe frații noștri ucraineni, fiindu-le alături în suferința lor grea și în lupta lor dreaptă dusă împotriva invadatorilor ruși.

Crimele descrise de delegația ucraineană la ONU se constituie într- un adevărat genocid pe care Rusia lui Putin îl comite împotriva ucrainenilor!

Sperăm că, după încheierea acestui război, după alungarea ocupanților ruși de către eroica Armată Ucraineană, ucrainenii, și în primul rând decidenții lor oficiali de la Kiev, se vor pătrunde și ei de suferința greu de exprimat prin care trec cei aproape 500.000 de frați ai noștri români, și întâi de toate copiii de români, din teritoriile românești aflate azi în componența Ucrainei, în urma actelor de deznaționalizare/ucrainizare la care aceștia au fost supuși în ultimii 30 de ani prin metode tot atât de coloniale: sunt închise școlile și grădinițele cu predare în limba română – din peste 120 de școli românești câte existau în 1991, astăzi nu mai există nicio instituție de acest fel, de grădinițe nici nu mai vorvim; românilor nu li se recunoaște calitatea de populație băștinașă, adică născuți la ei acasă, pe pământul lor strămoșesc; de asemenea, nu li se recunoaște statutul de popor deportat și supus represiunilor de regimul stalinist; în zonele locuite de români sunt create cu premeditare, ca în timpul sovietic, condiții pentru asimilare și schimbare a structurii lingvistice sau etnice, familii întregi de români fiind deportați practic, puși în situația de a se muta în zone expres nelocuite de români pentru a fi ucrainizate; circumscripția electorală românească din regiunea Cernăuți, care a existat în 1998-2002, a fost lichidată; până și copia privilegiului lui Alexandru cel Bun, care mărturisește prima atestare documentară a vechiului oraș românesc Cernăuți, a fost înlăturată de autorități în chiar plină invadare a Ucrainei de către Rusia etc., etc.

Suferința, durerile pricinuite de Rusia invadatoare ar trebui să ne facă mai buni și mai înșelegători unii față de ceilalți.

Să urmăm cu toții îndemnul Sfântului Ioan Scărarul, pustnicul, care spunea: „Să nu lovești conștiința fratelui în ceva!”.

Categorii:Fără categorie

Când vor fi trași la răspundere, după Dodon, pentru înaltă trădare, și cei care au cedat către Gazprom, către Moscova, pachetul majoritar de acțiuni al Concernului „Moldova gaz”?

Toate agențiile și toată agentura transmit reacția fostului prim-ministru Ion Sturza la reținerea fostulu președinte Igor Dodon.

„Vine ceasul umilinței supreme. Astăzi-împărat, mâine-rahat”, scrie Ion Sturza pe Fb.

Fostul prim-ministru mai afirmă, pe bună dreptate, că „atunci când îți dorești să devii persoană publică, trebuie să-ți asumi consecințele”.

Corect și adevărat, ceea ce spune Ion Sturza.

De asta, am avea încredere deplină în procurorii din Republica Moldova dacă aceștia și-ar face datoria și meseria până la capăt și cu onoare și nu s-ar opri doar la kuliokarul Igor Dodon și faptele lui de înaltă trădare și corupție, dar ar merge mai departe cu investigațiile ca să scoată la suprafață și o altă faptă de înaltă trădare ( și pe autorii ei), care a avut loc pe pământul nostru drag, și anume cedarea către Gazprom, către Moscova, a pachetului majoritar de acțiuni al Concernului „Moldova gaz”.

Mai ales acum se simte nevoia și necesitatea acestui adevăr și acestei dreptăți când prețurile au fost majorate peste noapte, cu precădere la gaz, iar majoritatea populației a ajuns săracă lipită pământului.

Categorii:Fără categorie

Nu vă faceți icoană din chipuri de președinte!

Kuliokarul I. Dodon a fost reținut?

De mult timp era cazul!

Dar nu vreau spectacol!

Vreau curaj, determinare și justiție!

Și mai vreau ceva:

Nu va faceti icoană din chipuri de președinte!

Inclusiv din chipul actualului Președinte Maia Sandu, pe care o felicit sincer cu prilejul împlinirii unor ani de viată și o îndemn să nu facă, asemeni ștabilor din nomenklatura sovietică, eveniment sau problemă de stat din propria ei zi de nașterere.

Nu este creștinește!

Icoană să ne fie Iisus Hristos și Maica Domnului!

Categorii:Fără categorie