Crima cea mai mare a PD nu este „furtul miliardului”, ci acțiunile lui în folosul Rusiei în „problema transnistreană”

Președintele Parlamentului, A. Candu, declară, părând a fi chiar îngrijorat:

„În Transnistria se întâmplă lucruri foarte stranii. Zeci de camioane fără însemne transportă muniții și armament din depozitul de la Cobasna în destinații necunoscute”.

Acesta este, de fapt, rezultatul atitudinii Partidului Democrat de la guvernare față de cea mai gravă problemă cu care se confruntă Republica Moldova – problema transnistreană!

Ați făcut jocuri murdare în detrimentul interesului național cu separatiștii!

Ați făcut cedări de elemente de statalitate către criminalii de la Tiraspol!

Nu ați întreprins absolut nimic în vederea respectării principalului act legislativ în chestiunea conflictului transnistrean, Legea din 22 iulie 2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), lege care interzice orice acțiuni de felul celor pe care le-ați admis voi în raport cu separatiștii, lege care prevede răspicat și irevocabil retragerea necondiționată a trupelor ruse de pe teritoriul național al RM!

L-ați facut pe Dodon președinte la Chișinău, omul lui Putin care lucrează mână-n mână cu separatiștii împotriva unității teritoriale a Republicii Moldova și în interesul unui stat străin–Rusia!

Ați promovat cu premeditare și ați votat împreună cu partidul lui Dodon sistemul mixt de vot, sistem care duce iremediabil la încurajarea și legitimizarea enclavei separatiste de la Tiraspol! Considerentul principal care a stat la baza adoptării la începutul anilor nouăzeci a sistemului proporțional cu o singură circumscripție electorală pentru toată republica, inclusiv zona transnistreană separatistă, a fost problema separatismului din stânga Nistrului, pe care voi, Partidul Democrat în frunte cu Plahotniuc, practic, l-ați legalizat, deschizând astfel toate căile spre federalizarea Republicii Moldova!

Ați făcut, deci, în chip absolut criminal, jocul Rusiei în această chestiune de securitate națională!

Ați avut și aveți o abordare iresponsabilă, criminală, a problemei separatismului din stânga Nistrului, fapt pentru care trebuie să fiți trași la răspundere!

Alarmantă este și următoarea situație:

Atât guvernarea de la Chișinău, reprezentată de PD, cât și opoziția declarată „prooccidentală”, reprezentată de PPDA-PAS-PLDM, în problema conflictului transnistrean fac același joc al Rusiei!

Acest lucru are o singură explicație:

Ambele structuri politice, cea de la guvernare și cea de opoziție, au conexiuni adânci în structurile KGB/FSB-ului de la Moscova, iar elementele acestor structuri sunt factori decizionali atât în cadrul puterii, cât și în cadrul opoziției.

Reclame

Răspuns unui prieten care nu înțelege de ce nu pot „rezista” alături de Năstase și Maia

Bunul meu prieten Filip Eftode îmi scrie o replică pe marginea postării mele de pe Fb prin care explicam de ce nu am fost duminică la mitingul „de rezistență” al PPDA-PAS-PLDM:

„Mă Stefan cum poți tu cu atita nonșalanță să zici că toate discursurile de la miting au fost dirijate de o oarecare N.Morari și că au fost toate antiromănesti,în stilul lui Solonari. Oare ce zice Țicu, Nata Albot, Munteanu şi alții cind te aud ce spui tu.. Și dacă crezi cu adevărat ca noi, toți participanții la acel miting suntem prosti,adică o apă şi un pământ cum zice Mocanu, atunci haideți organizatl voi un alt miting de alternativă și puneți în discuție cele mai stringente probleme ale societății și puneți-ne pe noi prostii pe calea cea dreaptă… ”

Nu, greșești, Filip!

Nu am zis-o cu nonșalanță, ci din toată inima!

Atunci când excluzi cu bună știință dintr-o asemenea acțiune segmentul românesc, care reprezintă factorul identitar determinant al acestui teritoriu, dar mizezi, adresându-te către ei în limba rusă, pe cei străini și ostili față de tragediile acestui teritoriu și cauzele acestor tragedii, inclusiv ale situației umilitoare de azi a basarabenilor generată de guvernările mafiote de sorginte rusească, înseamnă că gândești ca Solonari, interfrontistul!

Cine ca cine, dar tu, Filip, ar trebui să înțelegi că:

Toate problemele cu care ne confruntăm acum au o singură cauză–cea identitară!

Altfel cei care guvernează azi în Basarabia și cei care se rup să le ia locul acestora, supravegheați de Natalia Morari și Usatâi, nu s-ar feri să se răspundă ca români!

Asa cum a procedat zilele acestea Năstase care și-a contestat public, la un post de televiziune din Rusia, propria identitate românească!

Nu „civismul moldovenesc” al Maiei Sandu, al lui Andrei Năstase sau al Nataliei Morari și al întregii rețele cominterniste de sub poala ei ne vor salva de corupție și sărăcie.

Ne vom salva doar punând în față identitatea noastră românească!

De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”

Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…

Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.

Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.

Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.

Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!

Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!

Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.

Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…

Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!

Cât caracter, atâta „rezistență”!

Azi, M. Sandu s-a referit, de pe scena din PMAN, la „Mișcarea Națională de Rezistență”.
 
Rezoluția citită la încheierea mitingului din centrul Chișinăului face referire la „Mișcarea de Rezistență Națională”.
 
Ar fi bine să știm despre ce fel de Mișcare este totuși vorba, pentru că e o mare deosebire între aceste două noțiuni:
 
Dacă Mișcarea în cauză este „de Rezistență Națională”, asemeni MIșcării de Rezistență Națională de la noi și din toată România din anii 50 ai secolului trecut, această acțiune ar trebui să fie de esență anticomunistă și îndreptată împotriva ocupării de către Rusia lui Stalin a Basarabiei și celorlalte teritorii românești înstrăinate.
 
Dacă acțiunea inițiată de PPDA și PAS este una „Națională de Rezistență”, așa cum spune M. Sandu, atunci ar trebui să ni se explice clar acest lucru!
 
Se rezistă împotriva cui și împotriva a ce?
 
Doar împotriva lui Plahotniuc și dictaturii instaurată de acesta?
 
Dar rădăcina tuturor dictaturilor din Basarabia și din celelalte teritorii românești înstrăinate este comunismul instaurat după ocuparea acestor teritorii și sugrumarea credinței și ființei noastre naționale de către Puterea Sovietică și armata roșie criminală a lui Stalin, care nu a plecat de aici până azi!
 
Aceasta ar trebui să fie esența unei Mișcări de Rezistență Adevărată!
 
Să te erijezi în luptător împotriva lui Plahotniuc și dictaturii acestuia fără a te pronunța împotriva cauzei „fenomenului Plahotniuc” – aflarea acestui teritoriu și a clasei politice de la Chișinău sub influența și controlul Kremlinului prin prezența armatei ruse la Tiraspol și a rețelelor KGB-ului în structurile decizionale ale statului – înseamnă a face în cel mai perfid mod, sub umbrela „democrației”, jocul aceleiași metropole de la răsărit.
 
Exponenții Mișcării de Rezistență Națională din întreg spațiul românesc, din anii 50 ai secolului trecut, tot ei mărturisitori și apărători ai credinței în Dumnezeu, au fost exterminați sau chinuiți în pușcăriile comuniste de pe ambele maluri ale Prutului.
 
Vouă vă este frică să pronunțați azi corect barem numele și definiția unei asemenea Mișcări – Mișcarea de Rezistență Națională!
 
Vorba lui Grigore Vieru: „Cât caracter, atâta Țară!”.
 
Eu aș spune acum:
 
Cât caracter, atâta „rezistență”!
 
 

Pledoarie pentru unitatea noastră

Tragedia noastră, a basarabenilor care-și afirmă cu mândrie identitatea românească și revendică deschis, hotărât și legitim (!) readucerea la trupul României a teritoriilor românești ocupate de ruși, constă în faptul că am ajuns să fim prinși acum între construcțiile a cel puțin două mari șlehte de mafioți, înfiripate și consolidate în anii de după căderea imperiului sovietic, ambele antiromânești sau străine de idealul nostru de reîntregire românească și cu rădăcini adânci în nomenklatura și KGB-ul URSS:
Prima construcție de acest fel este axată pe SHORISM (de la Shor) și este reprezentată de gruparea Plahotniuc cu masca ei politică PD și cu celelalte unelte politice (PPEM-ul lui Leancă, PSRM-ul lui Dodon și alte structuri deochiate ieșite de sub poala PCRM-ului lui Voronin, plus un șir de transfugi cumpărați și șantajați de Plahotniuc), care se află la guvernare și ține sub control absolut toate instituțiile statului, inclusiv justiția și entitățile media publice. Unealta principală prin care această șleahtă mafiotă a jefuit statul, își ține în șah adversarii și corupe și prostește o bună parte de populație este afaceristul Ilan Shor, cu toată țâțâna nomenklaturistă de sub el pornită de la tatăl acestuia. Antiromânismul grupării în cauză este exprimat prin DODONISM (de la Dodon) – tot ce nu-și permite a reda pe față în raport cu România și idealul nostru de Unire PD-ul lui Diacov și Plahotniuc o spune deschis Igor Dodon, înscăunat în funcția supremă de Președinte al Republicii Moldova cu sprijinul camuflat al PD-iștilor.
Construcția celei de-a doua șlehte mafiote este axată pe PLATONISM (de la Platon) și este reprezentată de Platforma DA (PPDA) cu elementele ȚOP-iste din spatele ei, Partidul Nostru (Usatâi), rămășițele PLDM-ului lui Filat și PAS-ul Maiei Sandu care tot de la Filat se trage. În conjunctura politică actuală această grupare are rolul de opoziție. Elementul criminal central prin care aceasta a jefuit statul se numește Veaceslav Platon. Antiromânismul grupării respective este exprimat prin SLIUSARISM (de la Sliusari Alexandru, vicepreședinte al PPDA, ajuns în această poziție după fuzionarea PPDA-ului lui A. Năstase cu Partidul „Forța Poporului” al lui Nicolae Chirtoacă, angajat al GRU, serviciul militar de spionaj sovietic, apoi rusesc, în perioada 1977-1990, unul dintre cei 47 de spioni sovietici expulzați de la Ambasada URSS din Franța în 1983, una dintre persoanele-cheie care a negociat cu Rusia acordul de încetare a focului în 1992, acord rușinos prin care, practic, a fost recunoscută independența Transnistriei și prin care a fost trecută sub „jurisdicția” separatiștilor de la Tiraspol și Tighina românească!).
Ambele grupări, deci, una la putere, alta în opoziție, nu au nici în clin nici în mânecă cu tot zbuciumul nostru pentru reîntregirea teritoriilor românești furate de Rusia lui Stalin.
Ambele grupări au luat parte la jaful sistemului bancar al Republicii Moldova și la celelalte crime de acest fel comise de-a lungul anilor, dar mai ales de la 2009 încoace.
Ambele grupări au adânci conexiuni cu Rusia și cu structurile banditești și securistice din această țară.
Ambele structuri se află într-un permanent și degradant proces de reglare de conturi în urma căruia avem de suferit cu toții!
Ambele grupări antiromânești caută să ademenească, să manipuleze și să flirteze cu segmentul românesc din Basarabia, dar, din păcate, și cu puterea și instituțiile de peste Prut, în scopuri meschine, electorale, de conjunctură politică. Ultimele alegeri din Chișinău se constituie în cel mai elocvent exemplu în acest sens.
Iată de ce, iubiți basarabeni, cei care păstrați Idealurile Românești în inimile voastre, trebuie să punem punct oricărei implicări în activitățile acestor două grupări antiromânești și să ne apucăm a ne îngriji, la modul cel mai serios posibil, de FORTIFICAREA UNEI SINGURE ENTITĂȚI POLITICE DE ORIENTARE ROMÂNEASCĂ (eventual, în baza unei forțe politice cu actele în regulă deja, pentru a nu mai pierde timpul cu formalitățile de înregistrare la Ministerul Justiției), capabilă să participe și să facă față viitoarelor alegeri parlamentare.
Se impune cu necesitate inițierea neîntârziată a negocierilor în acest sens dintre partidele unioniste. Toate „cioburile” fostului Front Popular trebuie să se adune pentru a deveni o forță românească redutabilă.
Urmașii noștri nu ne vor putea ierta peste ani pentru faptul de a fi fost lași și incapabili să REÎNTREGIM ȚARA ASTA.
Doamne ajută!

De ce A. Năstase nu va ajunge niciodată om al „rezistenței naționale”

Un bun prieten m-a convins azi să am răbdarea să urmăresc (până la capăt) un subiect cu A. Năstase de la protestele recente din fața Curții Supreme de Justiție, difuzat de o televiziune din Rusia (TV Rain) și preluat de jurnal.md (nu urmăresc, de obicei, posturile TV din Rusia).
Omul s-a ținut copăcel cât a răspuns la întrebările legate de injustiția din Republica Moldova, de invalidarea mandatului său de primar, de corupție, furtul miliardului, spălarea banilor rusești și alte crime ale grupărilor mafiote ajunse să guverneze acest stat.
M-am simțit însă umilit și rușinat în clipele cât primarul ales și votat și de mine și de toată familia mea, care se vrea lider al unei „Mișcări de Rezistență Națională”, a răspuns la întrebările jurnalistului legate de faptul dacă este sau nu „unionist”.
L-am urmărit și l-am ascultat pe Năstase cum caută să se justifice în fața camerei de luat vederi, să argumenteze și să dovedească că el nu este unionist!
Că el deține doar un pașaport românesc ca și ceilalți „un milion de moldoveni și atât”!
Adică, pașaportul românesc, cetățenia română nu te determină să fii neapărat un promotor fidel și convins al unității naționale românești!
Mi-a fost greață până la urmă să văd cum insul cu pretenții de lider politic se dezvinovățește public pentru faptul că ar fi român și unionist!
Mi-am dat seama definitiv că omul ăsta nu va fi capabil să înțeleagă niciodată un lucru fundamental de care trebuie să fie conștient adevăratul om și lider politic din Basarabia:
Orice faptă, cu atât mai mult una de „rezistență națională”, este posibilă doar prin afirmarea identității tale naționale!
Nu poți fi mare luptător cu mafia atâta timp cât tu îți negi identitatea ta românească și-mi trăncănești la o televiziune rusească despre „multiculturalismul” Republicii Moldova și alte căcaturi cominterniste!
 
Nu poți fi om de „rezistență națională” în afara lui Dumnezeu și nației tale românești!

Despre ziua drapelului național și sfințirea lui

„Mai întâi, să spunem că drapelul nostru, al creştinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce şi că sub acest drapel Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot aşa şi sub drapelul românesc, mulţi din înaintaşii noştri au murit pentru credinţă şi pentru ţară. Atâţia eroi ai neamului românesc au fost înveşmântaţi în tricolor şi au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă. Deci, ar trebui ca generaţia de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfinţit. Drapelul oştirii române a fost sfinţit de preoţii care au mers alături de ostaşi pe front. Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii români l-au sfinţit şi ei a doua oară, cu sângele lor. De aceea nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României”.

În fiecare an, pe 26 iunie, ne cinstim drapelul național. Ziua Drapelului Național a fost promulgată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. De altfel,  celebrarea amintește și marchează ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite, în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, al armoniei și de ce nu, ne amintește că noi credem în Dumnezeu, Cel în treime închinat. Conform legii, în această zi autoritățile publice și celelalte instituții ale statului organizează o serie de programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și o serie de ceremonii militare menite să ne sensibilizeze, îndemnându-ne să respectăm valorile, simbolurile sau expresiile ce ne definesc ca neam.

Nu e un lucru nou, căci Biserica, dintotdeauna, a propovăduit asta. Și, fiindcă astăzi ne cinstim tricolorul, trebuie să amintim că în multe locașuri de cult ori în proximitatea acestora este arborat tricolorul. Biserica noastră dreptmăritoare și-a arătat prețuirea față de simbolul național și prin rânduiala de sfințire a drapeului românesc, căci tricolorul reprezintă o sinteză a istoriei țării noastre, este un simbol al întregului nostru popor, amintindu-ne despre trecutul, prezentul și viitorul lui. Toate aceste aspecte sunt cuprinse în chip deosebit de frumos în rugăciunea de sfințire a drapelului național, rânduială la care, ce-i drept, în ultimul timp nu foarte mulți credincioși au participat. Așadar, una dintre aceste rugăciuni de sfințire a steagului  glăsuiește: „Atotputernice și preaveșnice Dumnezeul nostru… caută cu ochiul Tău cel îndurat asupra noastră și acest steag cercetează-l cu binecuvântarea Ta cea cerească. Binecuvintează-l și sfințește-l ca să fie credincioasei tale oști biruință asupra vrăjmașilor celor potrivnici, iar credincioșilor Tăi, care nădăjduiesc spre Tine, să le fie sigură nădejde de biruință, îndrăzneală și tărie și să li se arate semn de veselie și de tărie,  semn de biruință asupra vrăjmașilor”. Poate vă veți întreba de ce Biserica a alcătuit o rânduială de sfințire a drapelului național? Răspunsul ni l-a oferit Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejean, cu prilejul unor sărbători religioase, când a avut binecuvântata inițiativă să împartă credincioșilor sute de steaguri tricolore: „Mai întâi să spunem că drapelul nostru, al creştinilor, în primul rând, este Sfânta Cruce şi că, sub acest drapel, Mântuitorul a biruit moartea pe Golgota. Ei, tot aşa şi sub drapelul românesc mulţi din înaintaşii noştri au murit pentru credinţă şi pentru ţară. Atâţia eroi ai neamului românesc au fost înveşmântaţi în tricolor şi au murit cu tricolorul în mână pe câmpurile de luptă. Deci, ar trebui ca generaţia de astăzi să nu uite lucrurile acestea, pentru că drapelul românesc a fost dintotdeauna sfinţit. Drapelul oştirii române a fost sfinţit de preoţii care au mers alături de ostaşi pe front. Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii români l-au sfinţit şi ei, a doua oară, cu sângele lor. De aceea, nu este o simplă pânză care flutură în vânt, ci este un simbol, este o icoană a României”.

Mulțumindu-i cu recunoștință arhipăstorului Bisericii lui Hristos din ținuturile românești ale  Covasnei și Harghitei pentru acest emoționant răspuns, să mai adăugăm că steagul e România, acest binecuvântat pământ stropit cu sângele înaintașilor, care  au luptat pentru idealul sfânt al unității și demnității. Că steagul național a inspirat pe mulți făuritori de valori nepieritoare o dovedesc aucțiunile lor, de-a dreptul surprinzătoare. Bunăoară, v-ați întrebat de ce inegalabilul Ciprian Porumbescu a testamentat să i se pună pe mormânt drapelul național?  De ce Nicolae Grigorescu, la Agapia, a pictat pe aripa Arhanghelului Gavriil, culorile steagului românesc? Nu din emfază, nici împlinind o modă, ci din profunde simțăminte de dragoste pentru tot ce-i românesc. Cine se mai gândește astăzi la idealul sfânt al unității pe care Hristos ni l-a cerut, stând  în genunchi, căci știa Domnul cât de greu se va împlini? Nicolae Iorga, în timpul săvârşirii Tainei Cununiei, când preotul le punea cununiile, a strâns-o de mână pe mireasa lui, Ecaterina Bogdan, şoptindu-i: „De acum voi lupta toată viaţa pentru Unirea Transilvaniei cu România”. Și-a înfrățit slujba Cununiei cu idealul sfânt al unirii neamului din care a răsărit. Mi se pare cu totul emoționant! Cine ar mai face astăzi așa ceva?

Nutresc speranța că vom reînvăța să redevenim patrioți, să ne iubim credința, neamul, să arborăm stindardul românismului cu bucurie și nădejde, să ne jertfim, fiecare după puterile lui, pentru sângele din care am răsărit căci, așa după cum spunea Lucian Blaga „niciun popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el, dacă îi aparții”.

 

Arhimandritul Mihail DANILIUC

 

Doxologia.ro