Arhiva

Posts Tagged ‘4 aprilie 2005’

Guvernarea PSRM-ACUM și libertatea jurnalist(ei)ului din Republica Moldova

aprilie 19, 2019 Lasă un comentariu
După întâlnirea „în profunzime” din această seară dintre deputatul Bătrâncea (PSRM) și deputatul Popșoi (ACUM), am înțeles o dată în plus cât de tare își dorește Kremlinul o guvernare PSRM-ACUM!
 
Anume o asemenea variantă de guvernare la Chișinău ar putea fi controlată sută la sută de Moscova.
 
Întrebarea care îmi apare după încheierea emisiunii este însă alta:
 
Ce interes urmărește PRO TV-ul prin încurajarea majorității PSRM-ACUM în Parlamentul de la Chișinău?
 
În această seară, insistența Lorenei în a-i determina pe cei doi participanți la emisiune să cadă la o înțelegere (chiar acolo, în direct la PRO TV) asupra inițierii cât mai grabnice (pentru a nu trece peste termenul limită când poate fi dizolvat Parlamentul) a negocierilor propriu-zise privind formarea noii guvernări dintre socialiștii lui Dodon și ACUM era atât de evidentă încât, fără să vreau, mi-am amintit de grija manifestată de PRO TV în asigurarea votului pentru Voronin la 4 aprilie 2005.
 
Sincer să fiu, ca ziarist, sunt profund încântat de gradul de libertate de care se bucură anumiți colegi jurnaliști în exercitarea meseriei lor, chiar dacă Republica Moldova a căzut câteva zeci de trepte la capitolul libertatea presei!

Băsescu: „Mai bine ACUM cu PSRM”! Eu zic: Mai bine Basarabia fără Băsescu!

aprilie 14, 2019 Lasă un comentariu

După ce Traian Băsescu ne sugerează alianța de guvernare ACUM-PSRM, mă conving o dată în plus că insului în cauză îi este în cot de soarta Basarabiei, așa cum i-a fost în cot de basarabeni la 4 aprilie 2005 când și-a trimis țucălarii la Chișinău să ne sugereze să-l votăm pe Voronin președinte.

În această clipă, revenit la Chișinău, Băsescu urmărește un singur scop: să obțină mandatul de deputat european!

Nimic mai mult!

Pentru asta, fostul lider de la Cotroceni încearcă orice i-ar aduce voturi, inclusiv manipularea dezgustătoare a basarabenilor dezamăgiți de marasmul politic din stânga Prutului de după ultimele alegeri parlamentare.

După ce și-a pus osul la fragmentarea și ostilizarea segmentului românesc basarabean prin sclipuirea de „partide unioniste” și încurajarea tuturor uneltelor regimului de ocupație ascunse sub flamura unionistă, după ce a consolidat batalioanele moldovenismului prorusesc prin declanșarea acțiunilor provocatoare și aventuriste de „obținere a cetățeniei moldovenești”, iată-l pe comandantul de navă rătăcită înotând spre altă culme politică-n Basarabia: instalarea partidului lui Dodon la cârma navei guvernamentale de la Chișinău!

Credeam la început că omul ăsta greșește ca tot omul și ca tot românul.

Acum înțeleg că la mijloc nu este nicio greșeală!

Băsescu este absolut conștient și conștiincios în demersurile sale politice din stânga Prutului.

Adică, este un provocator politic ordinar care acționează împotriva intereselor românești în teritoriile românești înstrăinate.

Dacă Băsescu vine de la București la Chișinău să ne îndemne: „Mai bine ACUM cu PSRM!”,
eu zic: Mai bine Basarabia fără Băsescu!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , , ,

Vasile Șoimaru, avocatul curentului marxist/lucinschist?

februarie 24, 2019 Lasă un comentariu
Insistentul și neobositul propagandist al blocului ACUM, Vasile Soimaru, un inimos basarabean pe care îl respect pentru efortul lui depus în apărarea identității noastre românești, ține cu tot dinadinsul să-mi dea lecții de demnitate prin săgețile otrăvite pe care le-a trimis și le mai trimite asupra mea în această campanie electorală banditească pentru gestul meu de a fi acceptat să candidez la Cahul din partea PL-ului.
 
Într-o postare de ieri pe Fb, acesta publică o cunoscută imagine cu cei trei lideri ai PPCD-ului, printre care se regăsește și subsemnatul, făcând un apel către alegători în care invocâ (a câta oară!) nefericitul vot al creștin-democraților din 4 aprilie 2005.
 
„CĂTRE UNIONIȘTII CARE DORESC SĂ FIE REPREZENTAȚI ÎN PARLAMENT, PENTRU CEI CARE N-AU SALUTAT VOTUL PRO-VORONIN, DIN 04.04.2005, ȘI, NICIODATĂ, N-AU TRĂDAT IDEALUL NAȚIONAL: ASCULTĂ-ȚI INIMA, NU STOMACUL, ȘI VOTEAZĂ Blocul ACUM: DA/PAS!!!”, scrie Șoimaru.
 
În afară de aceasta, grijuliul meu prieten de pe Fb, îmi dă și „un sfat” pentru a-mi „salva” reputația „pătată” în urma demersului meu românesc din această campanie sub însemnul electoral al PL-ului.
 
Vasile, te credeam om intelept!
 
Am vorbit odată despre dedesubturile votului din 4 aprilie intre patru ochi!
 
Ți-am descris toate circumstanțele în care a fost pregătită și întinsă această capcană celei mai deșteptate și mai viguroase echipe politice românești din Basarabia de agentura rusească cu ajutorul uneltei ei din interiorul organizației, I. Roșca, și al președintelui de atunci al României, T. Băsescu, care ne-a ordonat să-l votăm pe Voronin!
 
Plus de asta, am descris toate aceste amănunte în intervențiile mele publice, inclusiv pe Blogul meu. Ai ținut chiar să-mi adresezi comentarii laudative după adevărul despre acele evenimente tragice, scos în evidență de mine.
ACUM, știind toate acestea, Vasile, de ce manipulezi?
 
Doar pentru faptul că T. Băsescu, după ce nu s-a ales cu cetățenie de la Plahotniuc, cu care a flirtat punându-și osul la înlăturarea lui Chirtoacă de la Primărie și la preluarea acesteia de către oligarh, s-a văzut nevoit, în chip răzbunător, să facă declarații în susținerea ACUM-ului?
 
Devii o sculă jalnică, Vasile, în mainile unei alte grupări cu interese decât cea a lui Plahotniuc!
 
Iar uneltele, fie ale lui Plahotniuc, fie ale lui Țopa, nu au nicio deosebire!
 
Sunt pur si simplu unelte!
 
Nu am nevoie, Vasile, de sfaturile tale, unul care tot umblă cu insinuări de tot felul si se face că nu vede GRU-ul pe care ni-l tot promoveaza de la o vreme.
 
Nu te-am auzit, bădie, să-mi explici de când ai ajuns să fii avocatul sliusarismului interfrontist si antiromânesc?!
 
De când ai ajuns să fii părtașul unei alte slehte de bandiți care infierează „jandarmul român” mai dihai decât manualele sovietice de istorie?
 
Văd că te supără mai tare candidatura mea la aceste alegeri decât candidatura antiromânului Sliusari, numărul trei pe lista ACUM-ului!
 
De când ai devenit țucălarul exponenților curentului progresist marxist/lucinchist și antiromânesc de dincoace de Prut, care își arată cornițele mai ales ACUM?
 
Am fost și am rămas frontist, Vasile!
Frontist care a avut și are În inimă unul și același deziderat politic: REÎNTREGIREA TERITORIILOR ROMÂNEȘTI ÎNSTRĂINATE!
 
Dacă ai fi ținut sincer la mine și la acest ideal al nostru, ai fi făcut tot ce ți-ar fi stat în puteri ca să-i convingi pe Maia și Năstase să mă învite să candidez la Cahul din partea „blocului” vostru care pretinde că este opoziția din RM.
 
Dar nu ai făcut-o!
 
Nu ai făcut-o (așa cum a făcut-o PL-ul) pentru că nu sunteți și nici nu puteți fi o echipă politică românească!
 

Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005

octombrie 23, 2017 Un comentariu

 

După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.

Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.

Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.

Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.

„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.

„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.

Ba este adevărat:

Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!

Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.

La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.

În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.

Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.

Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.

Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.

Urmările au fost dezastruoase:

Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!

După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!

Pe o parte și pe alta a Prutului.

Întrebarea care se impune în această clipă este asta:

De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?

 

23 octombrie 2017

Mitul Băsescu la basarabeni

decembrie 30, 2016 Lasă un comentariu

Niște creatori de mituri mi s-au aruncat în cap după ce ieri am îndrăznit să expun pe fb un punct de vedere al meu, ceva mai reticent, față de fostul președinte român, Băsescu.

Este punctul meu despre unele poziții ale lui Băsescu legate de Basarabia.

Am eu dreptul, basarabean fiind, să exprim anumite rezerve față de fostul președinte român? Cu atât mai mult cu cât aceste rezerve le am nu de azi și nu de ieri.

M-am ars de-atâtea ori încât m-am dezvățat a crea mituri din personaje ușor ciudate care preferă să paraziteze pe necazurile basarabenilor, să facă șouri electorale pe seama acestora…

Vă rog să mă avertizați, începând din această clipă, în legătură cu alte personaje politice de pe ambele maluri ale Prutului despre care eu să vorbesc doar de bine, cum vă place unora dintre voi, sau să nu vorbesc deloc!

Personal, am votat la 4 aprilie 2005 pentru Voronin doar din considerentul că Băsescu, președintele de atunci al țării mele România, mi-a cerut, prin consilierul său și șeful PROTV-ului de la Chisinău, să votez! De dragul României am votat, nu de dragul lui Voronin!

Pentru acest vot, v-ati aruncat în capul nostru, ne-ati stigmatizat, ne-ati dat sentinta!

Iar Băsescu nici n-a catadicsit barem să articuleze niste regrete!

Este omul care a dat cu piciorul in echipa noastră!

Este omul care i-a împărțit pe basarabeni în buni și răi, în oameni care-i plac lui și oameni care nu-i plac lui.

Mă tem că astfel procedează acum cu PL-ul, al cărui membru nu sunt și pe care nu-l apăr, așa cum încearcă unii să insinueze…

Este părerea mea: partidele din România, printre care și cel al lui Băsescu, acum, urmăresc în Basarabia exclusiv interese de partid!

M-am săturat de partidele voastre de baroni!

Vreau să vă văd sufletul vostru de român și de apărător dezinteresat al cauzei românești, nu al celei de gașcă politică.

Frica de PPCD

septembrie 11, 2015 Lasă un comentariu
proteste 2002
Am auzit cum unii care ar fi inițiatori sau participanți activi sau susținători și mai activi ai actualelor proteste din PMAN încearcă să se distanțeze, să se delimiteze în vreun fel (să se spele pe mâini) de protestele din 2002 (mai ales cei care nici măcar nu au participat la ele) organizate de PPCD…
 
Explicația: Iura Roșca!
 
Astfel, sensul, conținutul, mesajul profund românesc și antisistem, amploarea, vigoarea și ponderea istorică a Protestelor din 2002 se caută a fi șterse cu numele unui trădător ordinar și sculă a fostului regim de ocupație și a actualului regim de la Kremlin.
 
În legătură cu asta, trebuie subliniate câteva lucruri:
 
1. Protestele din 2002 nu au fost organizate de sau din inițiativa lui Roșca! Amplele manifestații au fost inițiate de echipa PPCD (Nu voi intra în detalii ca să dau numele celor care, în geroasa zi de 9 ianuarie 2002, au propus, în cadrul echipei, și au insistat asupra declanșării acțiunilor de protest. Bunul simț și respectul pentru fiecare dintre camarazii noștri ne-au ghidat întotdeauna să scoatem în față faptele patriotice și spiritul de echipă, mai puțin numele noastre)!
 
Trădarea am simțit-o din prima noapte, când, pe un ger de minus 15 grade, lipeam, în Chișinău, afișele cu anunțul despre declanșarea protestelor și îndemnul nostru către populație de a ieși pentru a ne opune valului comunist care s-a abătut peste Republica Moldova după alegerile parlamentare din 2001: jumătate din echipele noastre (90 la sută formate din tineri) antrenate în această acțiune au fost reținute de poliție! Echipajele de poliție erau pe urmele noastre chiar din startul acțiunilor noastre, în unele cazuri acestea ne așteptau în zonele de ”debarcare” nocturnă a micilor noastre grupuri ”de atac” cu afișe și clei în mâini. A fost nevoie ca noi, puținii deputați ai PPCD, care ne aflam de obicei în fruntea acestor echipe, să ne ocupăm, în cursul nopții și, apoi, zile la rând, de eliberarea mai tinerilor noștri colegi (în mare studenți și elevi) din comisariatele de poliție ale capitalei.
 
Nici prin minte să-mi treacă atunci că suntem trădați din interior! Nici prin minte să-mi treacă atunci că trădătorul este chiar cel din fruntea organizației! Nici prin minte să-mi treacă atunci că toate acțiunile provocatoare de pe tot parcursul celor patru luni de protest (inundarea rândurilor de protestatari cu tot felul de lumpeni, plasarea în corturile din fața Președinției și a Parlamentului a armelor și a ”publicațiilor cu conținut fascist”, ”furtul” Crucii instalate de protestatari în locul fostului monument al lui Marx și Engels, răpirea colegilor noștri, ”asigurarea” securității celorlalți lideri ai PPCD prin ”angajarea” unor elemente securiste menite nu să ne apere, ci să ne urmărească, blocarea, la Prut, a accesului cântăreților români, etc…) sunt puse la cale chiar de el, de individul cu ”doi plămâni diferiți” aflat în legătură directă cu structurile regimului Voronin, dar și cu cele criminale.
 
2. Niciuna dintre cele mai odioase prevederi din programul de guvernare anunțat de comuniști (federalizarea Republicii Moldova, legalizarea prezenței militare a Federației Ruse în stânga Nistrului, decretarea limbii ruse drept cea de-a doua limbă de stat, scoaterea din învățământ a limbii române și a istoriei românilor etc, etc) nu a fost realizată în cei opt ani de aflare a PCRM la putere, acest lucru datorându-se, întâi și-ntâi, amplelor, viguroaselor și hotărâtelor acțiuni de protest declanșate de PPCD în iarna anului 2002!
 
A nu se uita că imediat după aceste proteste, în urma preocupării, eforturilor și insistențelor exemplare, de mai bine de zece (!) ani, ale PPCD, în parte ale colegului și camaradului meu de luptă politică Vlad Cubreacov, regimul Voronin a fost pus în situația de a recunoaște oficial și a înregistra Mitropolia Basarabiei, singura instituție românească introdusă în legalitate în stânga Prutului după ocupația sovietică din anii patruzeci ai secolului trecut, instituție hulită și disgrațiată de toate guvernările de după 1991, inclusiv cea de astăzi, dar și de falsunioniștii de la Chișinău, de ieri și de azi, unii dintre ei aflați în solda Bucureștiului!
 
3. Toate necazurile s-au abătut și se mai abat asupra noastră, a basarabenilor, din cauza unei singure probleme, una fundamentală: problema identitară!
 
O guvernare a unui stat născut într-un teritoriu românesc înstrăinat cu profundă conștiință românească niciodată nu va cădea în păcatul de a jefui acest stat!
 
Afirmarea identității românești în stânga Prutului nu presupune neapărat trâmbițarea oarbă, goală și gălăgioasă a ”unirii imediate”, ci acțiunea permanentă, nobilă, patriotică de apărare a valorilor românești și creștine și de trezire și formare, întâi și-ntâi prin Educație, a spiritului și a conștiinței românești. O populație cu conștiință românească a celui de-al doilea stat românesc va fi în stare să dea naștere unei clase politice cu conștiință românească. Numai o clasă politică cu conștiință românească va fi capabilă să pregătească și să îndrepte țara spre unirea pe care ne-o dorim și care, neîndoios, va avea loc.
 
Anume din aceste considerente, în acest teritoriu aflat încă în mrejele fostei metropole, o entitate politică de respirație națională și creștină, așa cum a fost PPCD-ul, va fi trădată, hulită și diabolizată!
 
Anume din aceste considerente PPCD-ului, avântul căruia era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național, i s-a pregătit, prin liderul său aservit intereselor rusești, dar și prin gesturile neromânești dinspre București, capcana mortală din 4 aprilie 2005. Dacă la alegerile din 2005 nu i-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu ar fi fost trădat de un lider lumpenizat și șantajabil, PPCD-ul ar fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău! Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova!
 
Iată de ce actuala guvernare a Republicii Moldova, care nu are conștiință românească, diabolizează PPCD-ul identificându-l cu numele trădătorului său Roșca și transformându-l într-o armă de speriat protestatarii din PMAN.
 
4. Observatorii atenți nu au avut cum să nu bage de seamă că o bună parte, dacă nu chiar majoritatea protestatarilor din PMAN, sunt participanții activi ai protestelor anticomuniste din 2002…
 
Frica Puterii este anume asta: să nu cumva aceștia, protestatarii de azi, să readucă spiritul protestelor din 2002…

Ștefan Secăreanu

11 septembrie 2015

DEZECHILIBRELE UNUI ANALIST ”CU RADIAȚIE”

iunie 2, 2015 Un comentariu

Secareanu tribuna parlamentZilele trecute eram apostrofat de un prieten de pe Fb, membru al Platformei DA, pentru faptul de a fi reprodus pe pagina mea de socializare un comentariu al lui Nicolae Negru, din Ziarul Național, pe marginea relațiilor ușor ”zburlite” între ”dadaiști” și unioniștii de la ”Tinerii Moldovei”. ”Bun comentariul lui Nicolae Negru”, am zis eu atunci, având în vedere  poziția echilibrată și judicioasă a autorului în raport cu reprezentanții celor două tabere și acțiunile lor.

Cu unele rezerve de rigoare, am postat pe pagina mea de Fb și comentariul de vineri al lui Nicolae Negru referitor la ”unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA”, autorul insinuând că reprezentanții acesteia ar face jocul lui Dodon.

Ieri am constatat cu părere de rău că editorialistul de la Ziarul Național și-a pierdut tot ”echilibrul”. Acesta a lansat niște acuzații dure și de-a dreptul deplasate la adresa unor lideri ai Platformei DA, pe care nu-i nominalizează, dar îi poreclește ”leitenanți ai lui Roșca”.

Deși nu am nimic cu Platforma DA, nu sunt membru și nici activist al acesteia, una dintre săgețile otrăvite ale analistului ”dezechilibrat” a fost îndreptată chiar spre umila mea persoană. (”PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv.”, scrie Negru amintindu-și de una din luările mele de poziție, în calitate de deputat, din toamna anului 2008, fără a cunoaște sau a se interesa barem de circumstanțele în care s-au derulat lucrurile în perioada tulbure a ”regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci”).

În legătură cu presupusa ”campanie anti-PRO TV” invocată de ziaristul Nicolae Negru, dar nu numai de el (nu am dorit să abordez acest  subiect sensibil pentru a nu fi pus în situația de a face și niște dezvăluiri mai puțin plăcute pentru ”monștrii sacri” ai libertății presei din Republica Moldova), mă văd nevoit să fac următoarele precizări:

În toamna lui 2008, în calitatea de atunci a subsemnatului de președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine față de campania (de mai bine de două săptămâni) a PRO TV – ului , stridentă, agresivă și provocatoare, de dezinformare a opiniei publice pe marginea unui presupus act de maltratare a unui cameraman al acestei instituții de presă în comisariatul de poliție Buiucani al capitalei. Seară de seară, telespectatorul era întărâtat și manipulat în mod cu totul scandalos. După câteva zile, instanța a constatat că un asemenea act pur și simplu nu a avut loc! Instituția de presă în cauză nici nu a catadicsit barem să-și prezinte scuzele în fața polițiștilor discreditați, împotriva cărora s-a îndreptat un val nestăvilit de ură din partea populației.

Tot în acea perioadă, PRO TV-ul de la Chișinău a lansat, în mod inexplicabil de revoltător, un șir de materiale denigratoare și atacuri murdare împotriva Mitropoliei Basarabiei și reprezentanților ei.

Aceste fapte reprobabile, în opinia mea, comise de o instituție de presă declarată liberă, democratică și echidistantă, m-au determinat atunci să iau atitudine solicitând organelor abilitate, potrivit cu prevederile Regulamentului Parlamentului și Legii cu privire la statutul deputatului, verificarea modului în care acțiunile în cauză ale mai sus pomenitei entități media se înscriu în câmpul legal al Republicii Moldova. Am insistat de asemenea, tot în corespundere cu rigorile legale, asupra prezentării  informațiilor exhaustive privitoare la patronii PRO TV-ului de la Chișinău și felului în care această instituție este finanțată! (Probleme pe care le ridică astăzi întreaga societate în raport cu toate instituțiile media!).

Accentuez: A fost o luare de atitudine a subsemnatului față de acțiunile ilegale, de dezinformare, comise cu premeditare și rea-voință de o instituție de presă, și nu o cerere de închidere a acesteia ori o ”campanie anti-PRO TV”, așa cum au fost interpretate și sunt interpretate încă lucrurile de mai mulți jurnaliști isterizați, dar și de comentatorul Ziarului Național.

Referitor la ”pericolul de radiație” venit dinspre PRO TV și ”frunzele îngălbenite căzute peste copaci”, dar și peste imaginația lui Nicolae Negru și a altor atâția panicarzi din ”presa galbenă” de la noi, trebuie să menționez următoarele: aceste ”dezechilibre” se conțin într-o petiție anonimă, ticluită în chip securistic, ca pe timpul NKVD-ului, și expediată pe adresa Comisiei pentru Drepturile Omului la câteva zile după intervenția ”anti-PRO TV” a subsemnatului de la tribuna Parlamentului, petiție care a fost retrimisă, potrivit aceluiași Regulament al Parlamentului, împreună cu alte zeci și sute de petiții și plângeri sosite în Comisie, însoțite de câte o interpelare în scris a președintelui Comisiei,  Guvernului Republicii Moldova pentru examinare și luare de măsuri potrivit cu prevederile legale în vigoare. (Precizăm că până în 2001, petițiile anonime sosite în adresa instituțiilor statului nu erau supuse examinării. După venirea comuniștilor la guvernare, Legea cu privire la petiționare a fost modificată de aceștia fiind reintrodusă obligativitatea examinării petițiilor anonime de toate instituțiile statului, iar în sarcinile  Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului intrau și atribuțiile fostei Comisii pentru petiții, care, între timp, fusese dizolvată).

Evident, ”anonimka” cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” a fost extrasă de autorii ei adevărați din teancul de petiții ieșite din Comisia pentru Drepturile Omului și ”dată pe mâna presei”, mai ales pe mâna PRO TV-ului… Și, evident, ”radiațiile” și ”frunzele îngălbenite” din jurul PRO TV-ului au fost atribuite subsemnatului și ”împrăștiate” în toată țara… Procedura diabolică din cele mai negre timpuri ale stalinismului a fost pusă în practică cu brio… Cu concursul direct al PRO TV-ului care nu a încercat barem să ceară și opinia ori explicațiile subsemnatului pe marginea subiectului.

Recunosc, am înțeles atunci ce înseamnă să fii în pielea victimei unei campanii de presă… (Între timp, un autodeclarat președinte al unei presupuse Uniuni a Jurnaliștilor, fost aparatcik pe la Teleradio, cu diplomă a Școlii Superioare de Partid din fosta URSS, lansa, cu spume la gură, declarații publice și acuzatoare privind excluderea subsemnatului din imaginata-i organizație de jurnaliști, subiect delicios pentru presa de senzație). Un deputat, ditamai președinte de comisie parlamentară este pur și simplu dezarmat în fața unei asemenea campanii, mai ales în fața unei campanii declanșată de PRO TV, darmite un cetățean simplu… (Cazul recent al tinerei profesoare de la Ungheni dezonorată public de PRO TV în modul cel mai scârbos și sfidător posibil este unul concludent).

Mi-am dat seama de asemenea că autorii petiției anonime cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” sunt chiar autorii scenariului macabru de îngropare a PPCD-ului și de compromitere a fruntașilor acestui organism politic de respirație națională și creștină, scenariu elaborat de ani de zile și realizat cu concursul direct al fostului lider pepecedist, bărbosul pistolar ”cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație, autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…

În acest context, sunt nevoit să dezvălui pentru prima dată un detaliu foarte important… Capcana din 4 aprilie 2005 a fost întinsă PPCD-ului cu ajutorul și prin participarea directă a PRO TV-ului de la Chișinău. Directorul acestui post de televiziune a fost unul dintre ”comisarii” nu știu căror structuri interesate din exteriorul Republicii Moldova care aveau sarcina menținerii cu orice preț a lui Voronin pe post de președinte. În acest sens, șeful PRO TV-ului de la Chișinău, alături de tot plutonul de sfătuitori cu misiune veniți de aiurea, a ”negociat” cu Roșca votarea lui Voronin, insistând ca întregul grup parlamentar al creștin-democraților să fie determinat să facă acest pas…  sinucigaș. Astfel, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, ”bărbosul”, călcând în picioare decizia  grupului nostru de deputați privind respingerea candidaturii liderului comunist pentru cea mai înaltă funcție în stat, a bătut palma cu acesta…

Să nu scăpăm din vedere încă un detaliu… PRO TV-ul de la Chișinău, cu tot arsenalul său de manipulare, a avut un rol deloc de neglijat în promovarea și spălarea imaginii lui Voronin și a PCRM-ului la alegerile parlamentare din primăvara lui 2005. Cine nu-și mai amintește de ”sfătosul”, ”mucalitul” și ”buruienosul” de Voronin din profundele ”lungmetraje” ale Lorenei Bogza din acea perioadă?

Vom constata că aceeași misiune a avut-o PRO TV-ul și în pregătirea sau crearea circumstanțelor necesare pentru ”revoluția” din 7 aprilie 2009. Campania de dezinformare crasă legată de presupusa maltratare a cameramanului PRO TV în incinta Comisariatului de poliție Buiucani din toamna anului 2008 urmărea de fapt un scop sinistru: cultivarea și provocarea urii cetățeanului simplu față de reprezentanții forțelor de ordine cu câteva luni înainte de evenimentele de la 7 aprilie 2009!

Vom observa de asemenea că această acțiune dezgustătoare a PRO TV-ului era precedată de apariția subită și foarte ”profundă” în emisiunea Lorenei Bogza a unei anonime bâlbâite, mare luptătoare pentru drepturi și libertăți, hăituită și dezagreată chipurile de nu știu care structuri de la Moscova, amazoana cu portavoce de la 7 aprilie 2009, Natalia Morari…

Baghirov, ”bloggerul” și tăvălitorul de amazoane, avea să apară ceva mai târziu…

În încheiere vom constata că, de fapt, ”dezechilibrele” din comentariul lui Nicolae Negru ne-au determinat să scoatem în prim plan câteva întrebări deocamdată fără vreun răspuns:

1. Cine sunt, totuși, patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău și ce scop au urmărit aceștia în efortul lor pentru menținerea majorității comuniste în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din primăvara anului 2005 și propulsarea lui Voronin la funcția de șef al statului la 4 aprilie același an?

2. Interesul căror structuri au fost reprezentate de patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău în pregătirea și desfășurarea dezordinilor din 7 aprilie 2009 alături de Natalia Morari, Eduard Baghirov, guvernarea comunistă de atunci cu toți provocatorii ei și foarte mulți ”revoluționari revoltați” din piață?

3. Din ce raționamente analiștii și editorialiștii Ziarului Național au promovat și încurajat un guvern minoritar votat de comuniști în defavoarea unui guvern format și susținut de cele trei partide ”proeuropene” pentru care a optat majoritatea alegătorilor din Republica Moldova la alegerile din 30 noiembrie 2014? 

4. Care este deosebirea dintre Voronin votat la 4 aprilie 2005 și Voronin care a votat în 2015 guvernul minoritar Gaburici?

Ștefan Secăreanu

2 iunie 2015