Arhiva

Posts Tagged ‘7 aprilie 2009’

Un mare manipulator

ianuarie 17, 2021 Lasă un comentariu
Sturza Ion, fost premier la Chișinău, și unul care pretinde că reprezintă „elita intelectuală” din Basarabia, este un mare manipulator!
El plasează pe Fb, în chip provocator, imaginea unui extremist din ANTIFA dându-l drept susținător al lui Donald Trump!
Sursă imagine: activenews.ro
După care scrie în stil securistic: „Marea rușine a Americii – Trump!”
Exact așa au procedat regizorii evenimentelor tragice din 7 aprilie 2009: au băgat provocatorii (cei care au dat foc clădirilor Președinției și Parlamentului si Declarației de Independență) în rândurile manifestanților pașnici cu scopul deturnării protestelor și compromiterii participanților la acțiunile pașnice de protest! I-am văzut cu ochii mei!
Exact asta au făcut regizorii din umbră ai vandalizărior de ieri din capitala SUA (susținătorii bolșevikului Joe Biden!): i-au plasat în primele rânduri ale protestatarilor pe extremiștii organizației fasciste ANTIFA (cărora li s-au deschis toate ușile Capitoliului) pentru ca prin acțiunile lor să fie deturnată și compromisă manifestația pașnică pro-Trump!
Unde dacă nu la KGB-ul sovietic a învățat Sturza Ion toate metodele securistice de manipulare și propagandă scârboasă?!
Mă tem că voi pune capăt prieteniei mele pe Fb cu mulți dintre cei care au dat like acestei postări provocatoare a și mai provocatorului ei autor!
Vă rog să nu vă supărați pe mine!
8 ianuarie 2021

După lovitura de stat a stângii bolșevice din SUA, s-a dat liber omului nou al planetei – omul cu mască!

ianuarie 7, 2021 Un comentariu
Ce-a fost ieri în SUA?
A fost un 7 aprilie, din 2009, când protestul pașnic împotriva guvernării comuniste de la Chișinău a fost preluat, pentru a fi compromis, de provocatorii stângii bolșevice, neomarxiste și antiromânești (Cât face aici doar chipul revoluționar al Nataliei Morari cu porta-vocea în mâini, aterizată de FSB la Chișinău încă în toamna lui 2008, care, deși vorbea exclusiv rusește, a fost invitată/prezentată/lansată atunci imediat și pe larg în cadrul emisiunii Lorenei Bogza de la PROTV! Cât face în acest sens chipul securistic al lui Baghirov, partenerul de misiune revoluționară al Nataliei Morari, arestat, chipurile, de oamenii legii, dar eliberat apoi și ajutat să părăsească RM absolut nepedepsit! Cât fac transmisiunile „de la fața locului” din acea zi ale PROTV-ului, una din puținele sau chiar singura televiziune care era lăsată neatinsă să transmită în direct dramaticele evenimente, carele de emisie al altor televiziuni fiind răsturnate pur și simplu de „protestatarii” bine instruiți etc.!).
Aceștia au aprins și vandalizat clădirile Președinției și Parlamentului!
Deosebirea dintre evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chișinău și cele petrecute ieri la Washington este asta:
La Chișinău s-a dat foc originalului Declarației de Independență din 27 august 1991, cu toate semnăturile deputaților care au votat-o, iar la Washington a fost blocată reconfirmarea lui Donald Trump la cârma SUA și a fost instalat la Casa Albă exponentul stângii bolșevice internaționale, Joe Biden, în urma uriașei fraude electorale din 3 noiembrie 2020!
Ah, da, era să uit! După evenimentele de ieri din SUA s-a dat liber omului nou al planetei noastre – omul cu mască!
Și, bineînțeles, minoritățile de tot felul vor avea de acum înainte și mai multă prioritate.
Nu degeaba și noua Președintă Maia Sandu a avut grijă să ne felicite în noaptea dintre ani, ca și Dodon, bilingv și interetnic!

După ce-au fost scoși de la guvernare, deputații PPDA și-au amintit de 7 aprilie 2009!

noiembrie 20, 2019 Lasă un comentariu
 
Vă întreb chiar în această clipă:
 
De ce nu ați creat o asemenea Comisie în perioada cât ați fost la guvernare, când ați constituit o majoritate parlamentară cu Dodon?
 
De ce nu ați fixat o asemenea chestiune stringentă, soluționarea căreia o așteaptă toată societatea, în Acordurile de guvernare cu PSRM-ul?
 
De ce ați exclus problema 7 aprilie 2009 din campania voastră privind „dezoligarhizarea” în situația în care tragicele evenimente din acea zi au o legătură directă cu „oligarhizarea” statului în perioada de după 2009, iar unii dintre autorii și participanții la acele evenimente și-au pus osul la mușamalizarea crimelor de acum zece ani, dar și a crimelor legate de furtul bancar?
 
Unul dintre aceștia este chiar cel pe care voi, deputații PPDA, l-ați votat în funcția de șef al Curții Constituționale!
 
Oare nu știați că în ziua de 7 aprilie 2009 numitul Vladimir Țurcan, însoțit de un grup de așa-ziși manifestanți, arbora pe clădirea Președinției de la Chișinău steagul României, acțiune diversionistă menită să acrediteze ideea că Bucureștiul ar fi implicat direct în provocarea dezordinilor și agresiunilor din acea zi?
 
De altfel, Voronin a și adus României aceste acuzații chiar a doua zi, 8 aprilie 2009, printr-un discurs (scris de Iu. Roșca) citit de el la Televiziunea Națională.
 
Cum formați voi o asemenea Comisie dacă pe criminalii de la 7 aprilie i-ați votat cu mâna voastră în funcții-cheie ale statului?
 

Unul cu frica de pistol mai mare decât frica de Dumnezeu

octombrie 26, 2018 Lasă un comentariu

 

Bunul nostru frontist de la Ștefan Vodă, Alexandru Filimonov, mă întreabă, chiar azi, pe Fb, dacă mă mai văd cu Iu. Roșca și ce mai face el…

Nu, frate Alexandru, nu am mai vorbit cu această persoană de vreo 8-9 ani!

El a trădat organizația noastră.

El lucrează deschis pentru interesele Rusiei în acest teritoriu mult încercat.

Nu mai are rost să-i cerem vreo explicație!

Această secătură a fost și a rămas omul serviciilor rusești!

Tot timpul!

De la începuturile Mișcării noastre românești!

În fiecare clipă a perioadei zbuciumate prin care a trecut organizația noastră:
 atunci când ceream dreptul nostru la Limba Română, la Istoria Românilor, la Tricolor; 
 atunci când ne-am revendicat Independența de Moscova; 
 atunci când am protestat împotriva includerii noastre în CSI; 
 atunci când au provocat marșul spre sud pentru a determina și „justifica” crearea Găgăuziei pe pământul nostru românesc; 
 atunci când erau arestați frații noștri la Tiraspol; 
 atunci când KGB-ul împușca primul nostru polițist la Nistru; 
 atunci când KGB-ul îi ardea de vii pe luptătorii nostri la Nistru; 
 atunci când KGB-ul de la Chișinău și cel de la Moscova trăgeau, ciocnind pahare cu șampanie, harta „Transnistriei separatiste” pe mulți ani înainte astfel încât astăzi, după mai bine de un sfert  de veac, tot sub Moscova să fim; 
 atunci când colegul nostru de la Botanica, Valentin Ciobanu, era lovit mortal cu ranga-n cap; 
 atunci când colegii nostri de la Chișinău și din teritoriu erau molestați și aruncați pe marginea șoselelor; 
 atunci când primarii nostri erau aruncați în fântână; 
 atunci când tinerele noastre erau manipulate, ademenite, intimidate și chiar agresate dacă nu se lăsau supuse pentru a-i satisfice poftele donjuane;
 atunci când era adus Lucinschi, când erau aduși agrarienii, când era adus Voronin; 
 atunci când protestele noastre din 2002 și 2003 erau împânzite cu lumpeni de tot felul pentru a fi compromise; 
 atunci când colegii nostri erau răpiți sau se punea la cale asasinarea unora dintre noi; 
 atunci când am fost aduși în situația de a-l vota pe Voronin;
 atunci când sediul nostru central din str. Nicolae Iorga a fost invadat de elemente străine fiind transformat în centru de coordonare al FSB-ului rusesc; 
 atunci când insul în cauză era una din uneltele Rusiei în organizarea crimelor din 7 aprilie 2009 ca mai apoi, drept răsplată, să accepte, trădând organizația, calitatea de membru al guvernului comunist în frunte cu Greceanâi etc., etc.

Toate crimele împotriva organizației noastre și împotriva colegilor nostri au fost puse la cale de el.

Le-a comis cu premeditare.

Pistolul lui a fost ațintit asupra fiecăruia dintre noi.

Cu zi ce trece mă întăresc în această convingere.

Aparențele ne-au indus în eroare.

Am fost una din victimele acestor aparențe care m-au făcut să-l cred și să greșesc.

Îmi asum această greșeală!

Nu mi-am dat seama și nu am avut voința să acționez astfel încât să-mi anunț echipa că unui om care poartă zi și noapte pistolul cu el îi este mai mare frica de pistol decât frica de Dumnezeu.

Numai unul fără frică de Dumnezeu poate trăda o organizație patriotică exemplară.

Iar cauza principală a dezmățului politic de azi este lipsa acestei organizații patriotice exemplare.

Asistentul din umbră al guvernărilor antiromânești de la Chișinău

septembrie 2, 2017 Lasă un comentariu

Văd că insistă să revină în scenă „un provocator sublim”, dar mai vechi, cu stagiu, Andrei Țurcanu, Laureat al regimului Plahotniuc de vreun an și ceva.

Acesta leagă Reunirea celor două maluri de Prut de niște „îngropați de vii” din mintea lui de asistent din umbră și ticluitor de texte pentru toate guvernările antiromânești de la Chișinău de la 1991 încoace…

Se vede că nu-l mai țin nervii! Nici „plasciurile” negre din piele, ca ale agentului Roșca, nu-i mai sunt în stare a-i ține nervii!

Odată cu acesta, își arată pliscurile o șleahtă întreagă de „luciani”, unul dintre ei – de pe la Iași…

De fapt, vine timpul când nația asta, românească, va trebui să-și cunoască provocatorii de pe ambele maluri ale Prutului, mai ales pe cei de după destrămarea „imperiului răului”: noi, basarabenii, începând cu cei care-au dat foc sediului Ministerului de Interne în toamna lui 1989 pentru a compromite Mișcarea Românească din stânga Prutului, iar frații noștri de peste Prut – cu „teroriștii”, turiști sovietici, care-au tras și au ucis atâta lume, tot în 1989… „Teroriști” care treceau Prutul atunci cu concursul direct al KGB-ului de la Chișinău.

Aceiași „provocatori”, unii „sublimi” de tot, au lucrat „cu mănuși” și la 7 aprilie 2009, acțiune murdară, antiromânească, în urma căreia puterea a fost trecută din mâinile „bătrânului” Voronin în cele ale grupărilor oligarho-securiste de astăzi, care au demiliardizat Basarabia ca s-o țină captivă până azi…

22 august 2017

Dosarul „revoluției” de la București și… Chișinău

The bodies of people killed in the fightings at the Royal Palace Square are seen in the morgue of an emergency hospital in Bucharest on December 24, 1989, underneath a Romanian flag with the communist party cut out as the anti-Communist uprising to end Nicolae Ceausescu's 24 years of dictatorial rule continue. (Photo credit should read /AFP/Getty Images)

Astăzi peste Prut a fost redeschis dosarul ”revolutiei din decembrie 1989”…

 Cu siguranță va fi redeschis și dosarul ”7 aprilie 2009” la Chișinău…
 
Se înșală amarnic cei care au dat foc Declarației de Independență a Republicii Moldova, care au pus la cale sinistra lovitură de stat, arzând și pângărind clădirile de importanță strategică ale statului, dar, și mai grav, încrederea și lumina din sufletele atâtor zeci și sute de tineri basarabeni, crezând că vor scăpa nepedepsiți…
 
Zice-se c-a fost Voronin, ori Tkaciuk, ori Roșca, ori Plahotniuc, ori Lupu, ori Țurcan, ori Papuc, ori Zubic, ori Baghirov și Morari, ori Lucinschi și Filat… ori… toate mutrele de lumpen care-au scuipat, scârbos și enkavedist, a câta oară, chipul românesc și creștinesc al Basarabiei!
 
Eu zic c-au fost toți! Laolaltă!
 
I-am văzut, i-am simțit, ni s-au intersectat privirile în acea dimineață pe coridoarele și în liftul clădirii Parlamentului…
 
Erau grăbiți și… fără cravată!
 
Erau la subotnikul stalinist!
 
Vor trece zile, ori luni, ori ani, ori decenii întregi…
 
Nimeni însă nu va rămâne nepedepsit!
 
După cum spun scripturile, în viaţa asta tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea cei virtuoşi sunt cuprinşi de necazuri. De aceea cei nedrepţi se desfată în bunătăţi. Primii sunt pedepsiţi aici pentru puţinele lor păcate, şi în felul acesta nu vor fi lipsiţi de rai. Ceilalţi sunt răsplătiţi aici pentru puţinele lor fapte bune, şi vor fi pedepsiţi veşnic pentru multa lor răutate.
7-aprilie-made-by-me
 
 

Protestele din PMAN și adevărul despre 7 aprilie 2009

septembrie 3, 2015 Un comentariu

Natalia Morari ”a lucrat” mână-n mână cu Baghirov si Tkaciuk la ”protestele” din 7 aprilie 2009…

”Amazoana” nu este ziaristă (o simplă analiză a ”textelor” ei m-au întărit în convingerea că acestea nu rezistă niciunui test pentru studenții de la jurnalism)…

De obicei, ”ziaristele” de asemenea calibru constituie ”materialul” perfect pentru ”laboratoarele” serviciilor din… afara Republicii Moldova.

Iată de ce protestele împotriva guvernării corupte trebuie să aibă loc fără ”concursul”, direct sau indirect, al unor ”ziariste”, ”comentatoare”, ”editorialiste” sau ”moderatoare” ca N. Morari…

Orice ”implicare” a acesteia este identificată, mai ales de protestatarii adevărați din 7 aprilie 2009, amăgiți și manipulați, cu imaginea ”revoluționarei cu portavoce” din acea zi macabră…

 

Subitul și subtilul ”elan protestatar” al Nataliei Morari din 7 aprilie 2009, de rând cu toate acțiunile criminale de atunci, trebuie să constituie obiectul investigațiilor penale pe marginea tragicelor evenimente din acea zi, investigații care au fost stopate sau sunt mimate la indicația unor factori decidenți din actuala guvernare și care, sper, vor fi reluate de procurorii responsabili și cu respect pentru Patrie și compatrioți!

Ștefan Secăreanu

3 septembrie 2015

Crima și pedeapsa lui Voronin

Voronin-tkaciuk1

Voronin, perdant după alegerile locale?

Bineînțeles! ”Negocierile” din umbră de astă iarnă cu PD și PLDM pentru înjghebarea unui guvern minoritar au urmărit de fapt și salvarea lui Voronin!

Salvarea făptașului și complicelui la crimele comune din 7 aprilie 2009…

A venit vremea când lui Voronin îi rămâne un singur lucru să mai facă: să răspundă în fața legii pentru aceste crime…

Împreună cu toți țucălarii lui de atunci: Roșca, Tkaciuk, Reșetnicov, Reidman, Țurcanu, Papuc, Greceanâi…

Împreună cu mafioții cu care a furat și s-a îmbogățit pe parcursul mandatelor sale de șef al statului și care, ajunși la putere după 2009, îl atrag în schemele lor criminale șantajându-l…

Împreună cu Eduard Baghirov, Natalia Morari și toată șleahta de provocatori și prădalnici de la Moscova, de peste Nistru și din alte părți care au incitat, au manipulat și au devastat țara și instituțiile ei…

Împreună cu nemernicii de presă, slugile scârboase și ciocănitoarele de serviciu ale SISTEMULUI, veșnicii propagandoni ai regimurilor corupte și antinaționale instalate la Chișinău de la 1991 încoace, care au partciipat la pregătirea din timp și la desfășurarea acestor tragedii…

Voronin trebuie să răspundă pentru că:

La ordinul lui, a fost arsă Declarația de Independență a Republicii Moldova în ziua de 7 aprilie 2009!

La ordinul lui, au fost aprinse și devastate clădirile a două instituții ale statului – Președinția și Parlamentul (Semnalul către provocatorii din stradă pentru a începe acțiunile devastatoare a fost dat din biroul său de la etajul doi din clădirea Președinției)!

La ordinul lui, au fost maltratați sute de protestatari și polițiști!

La ordinul lui, au fost șterse urmele și probele crimei la locul unde a avut loc crima (chiar a doua zi după tragicele evenimente, o întreprindere de construcții din subordinea lui directă a început lucrările de restaurare a clădirilor arse și devastate înainte ca organele de anchetă să le examineze și să adune probele necesare potrivit codului penal).

La ordinul lui, un grup de ”protestatari” a arborat în chip provocator steagul României de asupra clădirii Președinției Republicii Moldova!

La ordinul lui, Roșca i-a scris textul declarației sale din 8 aprilie 2009 la Televiziunea Națională prin care România era învinuită de producerea acțiunilor devastatoare de la Chisinău…

Voronin trebuie să răspundă pentru aceste fapte împotriva Republicii Moldova și a cetățenilor ei!

De rând cu Voronin, vor răspunde, mai devreme sau mai târziu, puternicii zilei de la Chișinău care au oprit ancheta asupra acestor crime, care l-au eliberat din închisoare pe unul dintre cei mai importanți făptași și martori ai crimelor din 7 aprilie 2009, Eduard Baghirov, ajutat tot de ei să părăsească teritoriul țării…

Vor răspunde, fără îndoială, și procurorii care au ales să slujească bandiților politici, și nu acestei țări și legilor ei!

Ștefan Secăreanu

18 iunie 2015

DEZECHILIBRELE UNUI ANALIST ”CU RADIAȚIE”

iunie 2, 2015 Un comentariu

Secareanu tribuna parlamentZilele trecute eram apostrofat de un prieten de pe Fb, membru al Platformei DA, pentru faptul de a fi reprodus pe pagina mea de socializare un comentariu al lui Nicolae Negru, din Ziarul Național, pe marginea relațiilor ușor ”zburlite” între ”dadaiști” și unioniștii de la ”Tinerii Moldovei”. ”Bun comentariul lui Nicolae Negru”, am zis eu atunci, având în vedere  poziția echilibrată și judicioasă a autorului în raport cu reprezentanții celor două tabere și acțiunile lor.

Cu unele rezerve de rigoare, am postat pe pagina mea de Fb și comentariul de vineri al lui Nicolae Negru referitor la ”unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA”, autorul insinuând că reprezentanții acesteia ar face jocul lui Dodon.

Ieri am constatat cu părere de rău că editorialistul de la Ziarul Național și-a pierdut tot ”echilibrul”. Acesta a lansat niște acuzații dure și de-a dreptul deplasate la adresa unor lideri ai Platformei DA, pe care nu-i nominalizează, dar îi poreclește ”leitenanți ai lui Roșca”.

Deși nu am nimic cu Platforma DA, nu sunt membru și nici activist al acesteia, una dintre săgețile otrăvite ale analistului ”dezechilibrat” a fost îndreptată chiar spre umila mea persoană. (”PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv.”, scrie Negru amintindu-și de una din luările mele de poziție, în calitate de deputat, din toamna anului 2008, fără a cunoaște sau a se interesa barem de circumstanțele în care s-au derulat lucrurile în perioada tulbure a ”regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci”).

În legătură cu presupusa ”campanie anti-PRO TV” invocată de ziaristul Nicolae Negru, dar nu numai de el (nu am dorit să abordez acest  subiect sensibil pentru a nu fi pus în situația de a face și niște dezvăluiri mai puțin plăcute pentru ”monștrii sacri” ai libertății presei din Republica Moldova), mă văd nevoit să fac următoarele precizări:

În toamna lui 2008, în calitatea de atunci a subsemnatului de președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine față de campania (de mai bine de două săptămâni) a PRO TV – ului , stridentă, agresivă și provocatoare, de dezinformare a opiniei publice pe marginea unui presupus act de maltratare a unui cameraman al acestei instituții de presă în comisariatul de poliție Buiucani al capitalei. Seară de seară, telespectatorul era întărâtat și manipulat în mod cu totul scandalos. După câteva zile, instanța a constatat că un asemenea act pur și simplu nu a avut loc! Instituția de presă în cauză nici nu a catadicsit barem să-și prezinte scuzele în fața polițiștilor discreditați, împotriva cărora s-a îndreptat un val nestăvilit de ură din partea populației.

Tot în acea perioadă, PRO TV-ul de la Chișinău a lansat, în mod inexplicabil de revoltător, un șir de materiale denigratoare și atacuri murdare împotriva Mitropoliei Basarabiei și reprezentanților ei.

Aceste fapte reprobabile, în opinia mea, comise de o instituție de presă declarată liberă, democratică și echidistantă, m-au determinat atunci să iau atitudine solicitând organelor abilitate, potrivit cu prevederile Regulamentului Parlamentului și Legii cu privire la statutul deputatului, verificarea modului în care acțiunile în cauză ale mai sus pomenitei entități media se înscriu în câmpul legal al Republicii Moldova. Am insistat de asemenea, tot în corespundere cu rigorile legale, asupra prezentării  informațiilor exhaustive privitoare la patronii PRO TV-ului de la Chișinău și felului în care această instituție este finanțată! (Probleme pe care le ridică astăzi întreaga societate în raport cu toate instituțiile media!).

Accentuez: A fost o luare de atitudine a subsemnatului față de acțiunile ilegale, de dezinformare, comise cu premeditare și rea-voință de o instituție de presă, și nu o cerere de închidere a acesteia ori o ”campanie anti-PRO TV”, așa cum au fost interpretate și sunt interpretate încă lucrurile de mai mulți jurnaliști isterizați, dar și de comentatorul Ziarului Național.

Referitor la ”pericolul de radiație” venit dinspre PRO TV și ”frunzele îngălbenite căzute peste copaci”, dar și peste imaginația lui Nicolae Negru și a altor atâția panicarzi din ”presa galbenă” de la noi, trebuie să menționez următoarele: aceste ”dezechilibre” se conțin într-o petiție anonimă, ticluită în chip securistic, ca pe timpul NKVD-ului, și expediată pe adresa Comisiei pentru Drepturile Omului la câteva zile după intervenția ”anti-PRO TV” a subsemnatului de la tribuna Parlamentului, petiție care a fost retrimisă, potrivit aceluiași Regulament al Parlamentului, împreună cu alte zeci și sute de petiții și plângeri sosite în Comisie, însoțite de câte o interpelare în scris a președintelui Comisiei,  Guvernului Republicii Moldova pentru examinare și luare de măsuri potrivit cu prevederile legale în vigoare. (Precizăm că până în 2001, petițiile anonime sosite în adresa instituțiilor statului nu erau supuse examinării. După venirea comuniștilor la guvernare, Legea cu privire la petiționare a fost modificată de aceștia fiind reintrodusă obligativitatea examinării petițiilor anonime de toate instituțiile statului, iar în sarcinile  Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului intrau și atribuțiile fostei Comisii pentru petiții, care, între timp, fusese dizolvată).

Evident, ”anonimka” cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” a fost extrasă de autorii ei adevărați din teancul de petiții ieșite din Comisia pentru Drepturile Omului și ”dată pe mâna presei”, mai ales pe mâna PRO TV-ului… Și, evident, ”radiațiile” și ”frunzele îngălbenite” din jurul PRO TV-ului au fost atribuite subsemnatului și ”împrăștiate” în toată țara… Procedura diabolică din cele mai negre timpuri ale stalinismului a fost pusă în practică cu brio… Cu concursul direct al PRO TV-ului care nu a încercat barem să ceară și opinia ori explicațiile subsemnatului pe marginea subiectului.

Recunosc, am înțeles atunci ce înseamnă să fii în pielea victimei unei campanii de presă… (Între timp, un autodeclarat președinte al unei presupuse Uniuni a Jurnaliștilor, fost aparatcik pe la Teleradio, cu diplomă a Școlii Superioare de Partid din fosta URSS, lansa, cu spume la gură, declarații publice și acuzatoare privind excluderea subsemnatului din imaginata-i organizație de jurnaliști, subiect delicios pentru presa de senzație). Un deputat, ditamai președinte de comisie parlamentară este pur și simplu dezarmat în fața unei asemenea campanii, mai ales în fața unei campanii declanșată de PRO TV, darmite un cetățean simplu… (Cazul recent al tinerei profesoare de la Ungheni dezonorată public de PRO TV în modul cel mai scârbos și sfidător posibil este unul concludent).

Mi-am dat seama de asemenea că autorii petiției anonime cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” sunt chiar autorii scenariului macabru de îngropare a PPCD-ului și de compromitere a fruntașilor acestui organism politic de respirație națională și creștină, scenariu elaborat de ani de zile și realizat cu concursul direct al fostului lider pepecedist, bărbosul pistolar ”cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație, autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…

În acest context, sunt nevoit să dezvălui pentru prima dată un detaliu foarte important… Capcana din 4 aprilie 2005 a fost întinsă PPCD-ului cu ajutorul și prin participarea directă a PRO TV-ului de la Chișinău. Directorul acestui post de televiziune a fost unul dintre ”comisarii” nu știu căror structuri interesate din exteriorul Republicii Moldova care aveau sarcina menținerii cu orice preț a lui Voronin pe post de președinte. În acest sens, șeful PRO TV-ului de la Chișinău, alături de tot plutonul de sfătuitori cu misiune veniți de aiurea, a ”negociat” cu Roșca votarea lui Voronin, insistând ca întregul grup parlamentar al creștin-democraților să fie determinat să facă acest pas…  sinucigaș. Astfel, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, ”bărbosul”, călcând în picioare decizia  grupului nostru de deputați privind respingerea candidaturii liderului comunist pentru cea mai înaltă funcție în stat, a bătut palma cu acesta…

Să nu scăpăm din vedere încă un detaliu… PRO TV-ul de la Chișinău, cu tot arsenalul său de manipulare, a avut un rol deloc de neglijat în promovarea și spălarea imaginii lui Voronin și a PCRM-ului la alegerile parlamentare din primăvara lui 2005. Cine nu-și mai amintește de ”sfătosul”, ”mucalitul” și ”buruienosul” de Voronin din profundele ”lungmetraje” ale Lorenei Bogza din acea perioadă?

Vom constata că aceeași misiune a avut-o PRO TV-ul și în pregătirea sau crearea circumstanțelor necesare pentru ”revoluția” din 7 aprilie 2009. Campania de dezinformare crasă legată de presupusa maltratare a cameramanului PRO TV în incinta Comisariatului de poliție Buiucani din toamna anului 2008 urmărea de fapt un scop sinistru: cultivarea și provocarea urii cetățeanului simplu față de reprezentanții forțelor de ordine cu câteva luni înainte de evenimentele de la 7 aprilie 2009!

Vom observa de asemenea că această acțiune dezgustătoare a PRO TV-ului era precedată de apariția subită și foarte ”profundă” în emisiunea Lorenei Bogza a unei anonime bâlbâite, mare luptătoare pentru drepturi și libertăți, hăituită și dezagreată chipurile de nu știu care structuri de la Moscova, amazoana cu portavoce de la 7 aprilie 2009, Natalia Morari…

Baghirov, ”bloggerul” și tăvălitorul de amazoane, avea să apară ceva mai târziu…

În încheiere vom constata că, de fapt, ”dezechilibrele” din comentariul lui Nicolae Negru ne-au determinat să scoatem în prim plan câteva întrebări deocamdată fără vreun răspuns:

1. Cine sunt, totuși, patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău și ce scop au urmărit aceștia în efortul lor pentru menținerea majorității comuniste în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din primăvara anului 2005 și propulsarea lui Voronin la funcția de șef al statului la 4 aprilie același an?

2. Interesul căror structuri au fost reprezentate de patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău în pregătirea și desfășurarea dezordinilor din 7 aprilie 2009 alături de Natalia Morari, Eduard Baghirov, guvernarea comunistă de atunci cu toți provocatorii ei și foarte mulți ”revoluționari revoltați” din piață?

3. Din ce raționamente analiștii și editorialiștii Ziarului Național au promovat și încurajat un guvern minoritar votat de comuniști în defavoarea unui guvern format și susținut de cele trei partide ”proeuropene” pentru care a optat majoritatea alegătorilor din Republica Moldova la alegerile din 30 noiembrie 2014? 

4. Care este deosebirea dintre Voronin votat la 4 aprilie 2005 și Voronin care a votat în 2015 guvernul minoritar Gaburici?

Ștefan Secăreanu

2 iunie 2015

NATALIA MORARI, ”FĂTUCA” CU ”INTERES”

februarie 18, 2015 4 comentarii

natalia morari 7 aprilieNatalia Morari, o fătucă frumoasă, deșteaptă, dar și cu ”interes”, a fost pălită pe neprins de veste de o mare dragoste față de Moldova noastră și de noi, moldovenii.

În acest sens, EUROPA LIBERĂ, tot mai îngrijorată și ea de soarta noastră, îi acordă, aproape zilnic, spațiu pentru articularea gândurilor și neliniștilor ei profund patriotice.

”Moldova are nevoie de un proiect politic pro-european nou și acest lucru devine tot mai palpabil. El trebuie neapărat construit de jos și nu de sus, altfel istoria se va repeta. Oamenii integri și cu viziune ar trebui să demonstreze acum capacitatea de a se organiza, să uite, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice, supărări geopolitice și să înceapă să schițeze un program concret de dezvoltare.”, ne învață proroaca de la ”Europa liberă”.
(http://www.europalibera.org/content/blog/26854932.html)

Frumos spus, dacă nu ar bate la ochi un ”învățământ” dubios de ”patriotic” al ”patrioatei” noastre ”libere și independente”: ”să uităm, măcar pe o perioadă, despre adevăruri istorice…” Asta ne învață ”revoluționara„ cu portavocea în mâini de la 7 aprilie 2009.

După umila mea părere, țara asta are nevoie, în primul rând, de politicieni patrioți și cu frică de Dumnezeu!

Iar un om patriot și cu frică de Dumnezeu nu va uita nici pentru o clipă de ”adevărurile istorice”.

Eu cred că noi, basarabenii, nu trebuie să învățăm patriotismul de la Natalia Morari!

Noi trebuie să-l urmăm pe Eminescu care spunea așa: ”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.”

Numai urmând o asemenea învățătură, vom putea să ne ridicăm din genunchi ca să schimbăm la față Patria noastră!

Am dat și dăm în gropi de vreo 25 de ani tocmai pentru că, în timpurile cele mai tulburi și mai tragice pentru neamul ăsta necăjit, ne-au apărut în față, parașutați de nu știu unde, proroci falși și ”revoluționari” cu ”interese” dubioase.

Ștefan Secăreanu

18 februarie 2015

PPCD și actul respirației sale (II): CAPCANA DIN 4 APRILIE 2005

ianuarie 5, 2014 13 comentarii

secareanu_5– Ați afirmat de mai multe ori că votul din 4 aprilie 2005 pentru candidatura lui Vladimir Voronin la funcția de șef al statului a fost o capcană întinsă PPCD-ului. Atunci, de ce ați votat? Cum să înțelegem mai multe luări de atitudine ale Dumneavoastră prin care ați justificat acel vot?

– Din păcate, a fost o cursă. Prin votul din 4 aprilie PPCD-ul a fost adus în situația unei justificări permanente! Ca pe terenul de fotbal – nu am mai atacat, ci am fost puși în situația deloc ușoară de a ne apăra, adică de a justifica prin explicații și argumente interminabile gestul de atunci al grupului nostru parlamentar. Însă, orice luptător știe: cel care nu atacă, pierde! Și am pierdut! Tocmai din aceste considerente nu trebuia să admitem așa ceva.

Țin minte, la una din interminabilele întâlniri pe care le aveam cu un ins din SUA, adus de Vladimir Socor pentru a ne convinge să-l votăm pe Voronin, fostul congresman John Conlan, am întrebat: Care va fi statutul PPCD-ului după ce vom vota pentru Voronin – va fi la putere, va fi în opoziție? Mi s-a răspuns că PPCD-ul va rămâne același, adică în opoziție, PPCD-ul va opta în continuare pentru valorile naționale românești, PPCD-ul nu-și va pierde nimic din identitatea pe care și-a construit-o de-a lungul anilor. Vorbea frumos tipul, te încânta prin ținută, gest și sunetul ieșit din gura lui. A stat în ”jungla” noastră basarabeană vreo două luni de zile, până și-a îndeplinit misiunea. După asta, nu l-am mai zărit pe aici! Cum nu i-am mai văzut pe alți ”binevoitori” ai PPCD-ului, ziariști, analiști, tot felul de experți ciudați pe care numai Roșca știe de unde-i lua și care ne treceau pragul pentru a ne învăța să facem politică. PPCD-ul era ca o pradă în mâinile lor care urma să fie ademenită, adulmecată și apoi înghițită de-a binelea.

Dar, cu tot efortul său, americanul nu a reușit să ne convingă! În preajma zilei de 4 aprilie, am decis: nu votăm! Nu puteam să explodăm partidul. Cu atât mai mult cu cât, din câte cunoșteam, înțelegerile pentru a-l vota pe Voronin erau deja făcute fără participarea PPCD-ului. Bătea la ochi, însă, insistența cu care se dorea obținerea expresă a votului nostru! Era vineri, 1 aprilie. Roșca se îmbolnăvi brusc, nu a venit la Parlament. Țineam legătura prin telefon. Presa umbla după noi să afle ce vom face luni, când urma să aibă loc procedura de vot. În cele din urmă, am făcut declarația din biroul meu de la Parlament: Nu votăm! Toată lumea era liniștită, mai ales colegii noștri din teritoriu.

Însă, după două zile, în noaptea de trei spre patru aprilie, suntem convocați de urgență la Roșca acasă și puși în fața faptului împlinit: el fusese între timp la Voronin și bătuse palma! Împreună cu americanul, cu Serebrian și cu mai nu știu cine, după cum ne spunea el.  Mai mult decât atât, Roșca ne-a citit din agenda sa cele zece condiții, scrise de mâna lui, și puse, chipurile, în fața lui Voronin în schimbul votului deputaților noștri pentru candidatura lui la funcția de șef la statului.  Nu era un document scris, parafat, semnat între două formațiuni politice, ci o înțelegere între el și Voronin. Numai Dumnezeu știe ce se petrecea în inimile noastre! Peste câteva ore urma să ieșim în văzul tuturor pentru a vota călcând în picioare decizia noastră de două zile în urmă, mediatizată cu vârf și îndesat!

Două erau greșelile pe care le comiteam în acele momente, eu și ceilalți colegi  convocați de Roșca: acceptarea votului pentru Voronin și acordarea în continuare a sprijinului și încrederii liderului de partid, care stătea în fața noastră îmbrăcat într-un halat, cu capul înfofolit într-un prosop, ca un taliban, și îndruga verzi și uscate, luându-ne de proști. Cu toate insistențele care s-ar fi făcut asupra lui Roșca, cu toate telefoanele lui Băsescu sau ale lui Saakașvili, sau ale lui Iușcenko, sau ale Papei de la Roma, sau ale nu știu cui, despre care ne povestea omul pe care îl crezusem vreo 20 de ani, nu trebuia să votăm pentru Voronin la 4 aprilie! Chiar dacă votul și-ar fi găsit  în vreun fel justificarea geopolitică de moment, nu trebuia să votăm! Ni s-au îngăimat atunci atâtea și atâtea despre  pericolul Rusiei, despre Pasat, despre bandiții de la Tiraspol veniți să-i amenințe cu pistolul la ceafă pe oamenii lui Diacov sau ai lui Serebrian, ca nu cumva aceștia să îndrăznească să voteze pentru Voronin, sau alte atâtea și atâtea bazaconii puse la cale cu premeditare pentru a părea credibile ca, în cele din urmă, PPCD-ul să fie convins să accepte să salveze situația și țara! Adică, să cadă în plasă!

Totul a fost un scenariu perfid, gândit și elaborat până în cele mai mici detalii pentru eliminarea din scena politică a celei mai exemplare, mai consecvente, mai disciplinate și mai promițătoare forțe politice, Partidul Popular Creștin Democrat, care nu era controlat de grupările criminale și oligarhice și care își crease, după protestele istorice din 2002 și splendida-i campanie electorală din 2005,  o imagine de temut pentru regimul de la Chișinău, dar și pentru Moscova și grupările oculte occidentale. Iar la realizarea lui au luat parte factori de toată mâna: emisari și comisari de peste Prut sau de peste ocean, bandiți de la Tiraspol și din tot spațiul rusesc, ONG-uri drăgălașe și cochete pe care le pălise peste noapte dragostea față de PPCD, presă liberă, democratică și manipulatoare care, ca la comandă, a prins a sublinia vârtos rolul istoric al creștin-democraților în edificarea statului din stânga Prutului și a mediatiza, paralel cu imaginea victorioasă a lui Voronin, care căzuse tronc la inima americanilor, chipul liderului PPCD.

Lucrul cel mai important pe care trebuia să-l facem după alegerile din 2005 nu era apărarea interesului american în zonă sau eliminarea pericolului rusesc care stătea să vină peste Republica Moldova, ci protejarea propriei noastre formațiuni politice de actele subversive puse la cale cu rea voință împotriva ei pentru a nu admite sub nicio formă creșterea ei în sondaje și accederea la guvernare. Gândul la membrul de rând al Partidului Popular Creștin Democrat, la zecile și sutele de mii de susținători care nu ne-au trădat, ci au votat cu noi timp de peste două decenii, fiind alături de noi în cele mai grele încercări și punându-și speranțele în noi – aceasta trebuia să fie prioritatea preocupărilor liderului PPCD și a întregii echipe diriguitoare după alegerile din 2005. Nu scenariile murdare, nu jocul mârșav în care am fost atrași cu bună știință pentru a fi trecuți în umbră.

Toate ar fi fost cum ar fi fost, iar problema votului din 4 aprilie 2005 nu s-ar mai fi pus atât de acut dacă Voronin ar fi urmat cursul dorit de noi și de toți cei care ne-au determinat să acordăm acel vot (fie că erau de la București, Washington, Bruxelles, Kiev sau Tbilisi). Ce a urmat după 4 aprilie se știe. Voronin s-a văzut cu sacii în căruță și și-a continuat liniștit drumul pe care merge și astăzi: spre CSI, spre Uniunea Eurasiatică, spre Moscova lui Putin.

Marele semn de întrebare care ne-a clătinat multora încrederea în liderul PPCD a apărut atunci când, fără să fie necesar și fără nicio presiune dinafară, acesta s-a detașat de propriul partid și a urcat în căruța lui Voronin, topindu-se de fericire că a ajuns vicepremier în Cabinetul Greceanâi (Era, pe semne, răsplata lui Voronin pentru sârguința dovedită de Roșca la scrierea cuvântării acestuia, rostită la televiziunea publică după mascarada din 7 aprilie 2009, cuvântare prin care România era catalogată drept stat furnizor de instabilitate politică și învinuită de implicare în dezordinile de la 7 aprilie 2009 din centrul Chișinăului. Dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie).

Votul din 4 aprilie 2005 poate fi interpretat corect doar în lumina decretului lui Voronin din 16 iunie 2009 prin care l-a urcat în căruța sa pe cel în care am avut încredere douăzeci de ani, încredere pe care ne-o înșela amarnic.

PPCD nu a avut o idilă cu Voronin, dar Roșca – da. Idila lor continuă și astăzi.

Voronin Diacov Rosca

(Va urma)

TIMPUL ŢUCĂLARILOR

iunie 28, 2011 Un comentariu

Fără îndoială, mardeala bandiţilor, adică războiul dintre păpuşari şi gangsteri, pe mâinile cărora a  ajuns ţara asta după lovitura de stat din 7 aprilie 2009, a atins cote înspăimântătoare. Anticomunismul lor răsunător, de paradă, pictat cu ostentaţie  pe feţele  de lumpen ale devastatorilor celor două edificii ale statului din centrul Chişinăului, dar şi pe lozincile colorate cu care şi-au înfăşurat până acum muşchii, se risipeşte de-a binelea. În ochii alegătorilor amăgiţi rămân dezgolite chipul şi făpturile  unor briganzi ordinari care se păruiesc până la sânge din cauza că nu pot să împărţească lucrurile tâlhărite. Peisajul este unul dezgustător!

Dar şi mai dezgustătoare în această chelfăneală pe viaţă şi pe moarte sunt balele   care curg şiroaie din gura slobodă a ţucălarilor. În aceste zile ei sunt de servici pe baricadă, fie că-i post TV sau radio, fie că-i gazetă, portal de ştiri sau funcţie de purtător de cuvânt  plătită din banii publici. În aceste zile ei se execută fără crâcnire şi fără scrupule. Sunt zeloşi din cale afară, mai atenţi ca niciodată la tot ce zice,  ce face sau ar trebui să facă stăpânul lor, adică păpuşarul sau gangsterul. Lupta este una sfântă, deaceea ei şi-au răsuflecat arătos mânecile, şi-au ascuţit peniţa, au devenit mai operativi, reacţionează prompt la tot ce se face şi se spune despre stăpânul lor. Când asupra păpuşarului sunt îndreptate rafalele gangsterului, ţucălarii celui dintâi  sunt răi de gură, arţăgoşi, umflaţi în pene, mai pe scurt, gata să-şi dea viaţa pentru păpuşar. Şi tot aşa, când obuzele păpuşarului curg ameninţător asupra gangsterului, ţucălarii acestuia îşi deschid larg piepturile ca să-şi apere stăpânul.

Nu poţi spune că ţucălarul ar fi în stare să rămână profund ataşat unei doctrine politice atunci când îl serveşte orbeşte pe stăpânul său aflat la putere şi care, după cum e moda acum,  are o anumită culoare politică. Ţucălarul nu are culoare politică şi nu respectă vreo deontologie, în cazul nostru ar fi vorba de cea a ziaristului. Doctrina ţucălarului este una: slugărnicia! Azi el poate duce ţucalul unuia care a venit sau este gata să vină la putere, mâine îl va lepăda pe acesta şi va duce ţucalul altuia, mai vânjos şi cu bani mai mulţi. Acum doi ani ţucălarul de la o gazetă turna macaroane pe urechile cititorilor justificându-şi fariseic ataşamentul faţă de gangster. Era verde-verde în tot ce dădea din peniţa lui de editorialist. Astăzi, însă, avertizându-şi cititorii asupra „capcanelor” pe care le-ar pregăti gangsterul ziariştilor, ia apărarea păpuşarului şi explică tăios, de pe poziţiile acestuia, de ce gangsterul nu mai poate deveni prezident.

În 1994, după ce lucrasem timp de 11 ani crainic al postului de radio Chişinău, calitate obţinută în 1983 printr-un concurs riguros, şefii de la Teleradiodifuziune, păstraţi în funcţii de regimul agrarian de atunci, m-au dat afară de la radio din cauza că în sâmbăta de 30 aprilie din acel an îndrăznisem să bag în buletinul  informativ de la ora 19.00 şi să transmit pe post o ştire despre atitudinea exprimată de Frontul Popular din Moldova faţă de o întâlnire secretă a şefului statului de atunci cu criminalul separatist de la Tiraspol în restaurantul „Foişor” situat pe malul stâng al Nistrului.  După lovitura de stat din 7 aprilie 2009, unul dintre cei doi şefi de atunci este reinstalat în funcţie de către AIE. Ţucălarul, cu diplomă a scolii superioare de partid de la Rostov pe Don, cu o experienţă bogată de cenzor acumulată în timpul regimului sovietic, a avut prioritate atunci, sub regimul de ocupaţie, în 1994, sub regimul agrarienilor, şi, evident, acum, sub regimul AIE. Desigur, faptul în sine fusese doar un pretext care era căutat de mai mult timp. Motivul adevărat însă al demiterii mele era altul: din 1988 eram angajat plenar în Mişcarea de Eliberare Naţională care se numea Frontul Popular din Moldova, reuşind să fondez şi o celulă a acesteia în cadrul Teleradiodifuziunii, iar din 1990 mai deţineam şi funcţia de redactor-şef al ziarului „Ţara”, publicaţie care a înfierat comunismul şi regimul de ocupaţie şi a promovat consecvent românismul! Calitatea de promotor al românismului nu putea fi compatibilă cu cea de crainic al postului naţional de radio, adică al statului, stat care renunţase de curând la Imnul „Deşteaptă-te, române!”.

Aşa se face că foarte mulţi dintre ţucălarii păpuşarilor şi gangsterilor veniţi la putere în Republica Moldova după lovitura de stat din 7 aprilie 2009 sunt absolvenţi ai scolilor superioare de partid din timpul URSS de la Rostov pe Don, Leningrad, Minsk sau Kiev. Nu este secret că aceştia erau trecuţi riguros prin toate filtrele regimului sovietic şi în primul rând prin cel al KGB-ului! Unii dintre ei au deţinut funcţii foarte importante, decidente, în cadrul puterii sovietice, au fost şefi ai Teleradiodifuziunii de stat, şefi de redacţii ale Teleradiodifuziunii, mai ales ale celor mai importante redacţii, cele de ştiri!  (În primăvara lui 1988, odată cu istoricele acţiuni de protest pentru limba română şi revenirea ei la grafia latină, organizate de Frontul Popular, lua amploare pe tot teritoriul RSSM de atunci şi campania de colectare a semnăturilor cetăţenilor în acest sens. Sute de mii de cetăţeni şi-au pus semnăturile atunci pe  petiţii adresate puterii comuniste de la Chişinău. Deţin până acum lista cu 444 de semnături ale colaboratorilor de la Teleradiodifuziune pe care am colectat-o împreună cu un grup de foşti colegi. Niciunul dintre conducătorii Teleradiodifuziunii şi niciunul dintre redactorii-şefi ai redacţiilor principale ale Teleradiodifuziunii nu a semnat petiţia pentru limba română şi trecerea ei la grafia latină. Singurul şef de atunci care a avut curajul să semneze a fost un redactor-şef adjunct al redacţiei muzicale radio. Şi atât! Evident, nici nu putea fi vorba de participarea lor la  protestele stradale , aşa cum făceau zecile de mii de basarabeni simpli veniţi în fiecare duminică la Chişinău, cu Tricolorul în mâini, din toate zonele republicii.). Au fost redactori şefi ai organelor de presă ale partidului comunist. Toţi până la unul au fost membri ai PCUS. Culmea ironiei, astăzi ăştia se erijează în postura de mari anticomunişti, ocupă deja funcţii de conducere  în cadrul instituţiilor private de radio sau TV, mai ales cele declarate cu ostentaţie proromâneşti, sau au ajuns să se afle în fruntea redacţiilor locale ale unor posturi occidentale.

Este adevărat, de curând toţi aceştia au nimerit într-o situaţie penibilă: sunt nevoiţi a se afla în două tabere beligerante – în cea de ţucălari ai păpuşarului şi în cea de ţucălari ai gangsterului! Cei ai păpuşarului nu mai pot să dezvăluie capcanele gangsterului, iar cei ai gangsterului, preocupaţi îndelung de „sexul îngerilor”, nu mai sunt în stare să descurce schemele păpuşarului.

 Sărmană ţară, pe ce mâini ai ajuns!

Ştefan Secăreanu

29 iunie 2011