Arhiva

Posts Tagged ‘AGEPI’

Inima iubitoare a lui Mihai Ungureanu

 

Aflu cu nespusă durere în suflet de plecarea în ceruri, în această dimineață, a unuia dintre prietenii mei dragi, Mihai Ungureanu.

Ne cunoșteam de mai mulți ani, de la istoricele proteste anticomuniste din iarna-primăvara anului 2002, când Mihai era prezent acolo, în Orășelul Libertății, aproape zilnic, alături de foștii lui elevi și studenți.

Ne-am revăzut în iarna lui 2015 la AGEPI (Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală), când eu eram angajat, după mai multă vreme de căutare a unui loc stabil de muncă, în calitate de redactor în această instituție, iar Mihai ocupa o funcție de specialist în secția invenții.

Zilele trecute mă suna din spital. Mi-a vorbit îndelung, amărât, de încercările și sentimentele trăite în urma unei reforme începute la AGEPI, când i se dăduse de înțeles că trebuie să plece, chiar dacă funcția exercitată de el până în momentul inițierii reformei nu a fost supusă lichidării.

Nu era supărat pe nimeni! Nu a vorbit de rău pe niciunul dintre cei care l-au făcut să sufere!

A suferit în taină unul dintre cele mai crunte sentimente, cel al abandonării!

A suferit și i-a iertat pe toți. Ca un adevărat creștin.

Zâmbetul de pe chipul lui și lumina din ochi erau zâmbetul și lumina din Inima lui iubitoare!

Hristos a Înviat, Mihai!

Dumnezeu să te ierte și să te aibă în ceata celor drepți!

„Intelectuală” de esență antiintelectuală

martie 20, 2019 Lasă un comentariu
Mă sună unii autori de materiale pentru Revista „Intellectus”, editată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), pentru a-mi cere explicații în legătură cu publicarea sau nepublicarea articolelor pe care mi le-au prezentat mie în calitate de specialist redactor la această instituție.
 
Vă anunț, stimați prieteni, că, în urma unei ciudate reforme operată de guvernul Filip. conducerea AGEPI, în persoana doamnei Lilia Bolocan, m-a anunțat la 25 februarie a.c. că subsemnatul „nu se mai regăsește” în noua structură a AGEPI. Alți doi colegi redactori, Margareta Petrache și Ion Diviza, au fost eliberați și ei din funcție.
 
Singura persoană cu funcții de redactor din fosta secție de Editură din cadrul AGEPI, Victoria Andriuță, specialist de filologie rusă, a fost avansată în calitate de șefă a noii Secții de Promovare și Relații Externe, în atribuțiile căreia intră și „activitatea editorial-poligrafică în domeniul proprietății intelectuale”, prevăzută de Legea nr. 114 din 03.07.2014 cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
 
Înțeleg că, până la o clarificare definitivă a lucrurilor privitor la persoana sau persoanele responsabile de azi încolo cu conceperea, redactarea și editarea singurei publicații de proprietate intelectuală din Republica Moldova, urmează să remediați toate problemele legate de apariția materialelor (sau retragerea acestora: unii mă anunță că vor să-și retragă articolele după eliberarea din funcție a redactorilor) în Revista „Intellectus” (periodicitatea căreia, din câte sunt informat, a fost redusă de la 4 ori la 2 ori pe an) cu doamna Victoria Andriuță.
 
Precizez că, potrivit atribuțiilor revenite funcționarilor cuprinși în noua structură a AGEPI, elaborate de directorul general Lilia Bolocan, funcționarului abilitat cu redactarea Revistei „Intellectus” îi este atribuită calificarea de „specialist”, cea mai de jos treaptă din Clasificatorul unic al funcțiilor publice (specialist, specialist superior, specialist principal, consultant, consultant superior, consultant principal etc.)!
 
Conform documentului în cauză, funcționarul „specialist” „realizează sarcini… de complexitate scăzută”.
 
Reiese că munca unui redactor al Revistei „Intellectus”, editarea căreia este prevăzută de Legea cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, este, în viziunea directorului general AGEPI, „de complexitate scăzută”!
 
Pentru comparație, precizez că persoanei angajate la resurse umane (de regulă, cu pensie de fost polițist sau militar, sau anchetator etc și neapărat cunoștință sau rudă a directorului general) și în noua structură a AGEPI, cu funcții absolut inutile, ba chiar ridicole, de supraveghetor sau băgător de seamă, sau pur și simplu turnător la șef (un fel de „vtoroi otdel” de pe timpul regimului sovietic de ocupație), care umblă toată ziulica hai-hui pe coridoarele instituției (după ce că are în dotare o grămadă de camere de luat vederi) urmărind cine și de câte ori deschide ușa biroului, cine și ce și cât vorbește la telefonul mobil (personal, am fost convocat, acum vreo doi ani, de un asemenea băgător de seamă de la AGEPI, să nu râdeți (!), să-i dau explicații de ce am discutat la telefon ceea ce nu trebuie!), cine și cu cine discută sau dă mâna, cine și cu câte secunde a întârziat la serviciu (dacă ții cu tot dinadinsul să fii la curent cu asta, o poți afla din registrul electronic al intrărilor și ieșirilor sau te poți informa de la cei patru gardieni, inclusiv un cumnat al directorului general, care-și fac serviciul la intrarea în edificiul instituției), cine și câte minute mănâncă sau nu mănâncă la prânz, cine și pe ce ușă iese sau intră în clădirea instituției, cine și câte minute își face necesitățile la grupul sanitar etc. (persoană care nu se regăsea în statele de personal până la venirea în fruntea instituției a actualului director general), îi este atribuită calificarea de „consultant principal”, adică, potrivit aceluiaș Clasificator, funcționar care „realizează sarcini de complexitate înaltă în domeniul elaborării politicilor”!
 
Pe scurt, ca să fii „intelectual” la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nu trebuie să știi a concepe și a redacta singura și principala „publicație de proprietate intelectuală” din țara asta, ci trebuie să fii turnător sau băgător de seamă, sau fost polițist, sau fost anchetator, sau pur și simplu cunoștință, apropiat sau rudă, sau protejat al directorului general Lilia Bolocan, care, bineînțeles, se consideră o intelectuală, deține și titlul științific de doctor în psihologie.
 
Acestea sunt de fapt esența și scopul întregii „reforme a administrației centrale” cu care se laudă actuala guvernare!
 
Un truc ieftin de înlăturare a indezirabilior și de menținere la treucă a sculelor de tot felul!
 
Acest soi de reformă este, până la urmă, expresia fidelă a unei mentalități de esență autoritară, adică antiintelectuală.
 
 
 

(Anti)reformă pentru eliminarea indezirabililor regimului PD-ist

A trebuit să se încheie mascarada electorală banditească ca să fiu anunțat azi dimineață de conducerea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, unde exercit funcția de specialist redactor, că persoana mea nu se mai regăsește în noua structură a acestei instituții în urma unei reforme diabolice pusă la cale de Guvernul Filip și reformatorii din PD-ul lui Plahotniuc.

Adică, mai pe scurt, sunt disponibilizat.

Trăiesc acum exact clipele din 30 aprilie 1994, când, după venirea în forță la putere a agrarienilor în frunte cu Lucinschi și Diacov, am fost dat afară de la postul național de radio, acolo unde lucrasem în calitate de redactor și crainic timp de peste 11 ani, în urma difuzării la microfon a unei știri despre o întâlnire secretă dintre președintele de atunci M. Snegur și separatistul de la Tiraspol I. Smirnov în unul din restaurantele de pe malul Nistrului.

În același timp, actuala șefă a AGEPI, L. Bolocan, a ținut cu tot dinadinsul să-și reangajeze în noua structură a instituției două surori, un cumnat și încă o duzină de verișoare, cumătri și finuțe, majoritatea dintre ei neavând nici în clin nici în mânecă cu ceea ce se cheamă proprietatea intelectuală și nefiind în stare a lega în limba română barem două fraze corecte, dar fiind trimise, pe post de promotori ai instituției, în desele deplasări bine plătite peste hotare.

Cam aceasta a fost și a rămas să fie și după alegerile de ieri mentalitatea celor care constituie actuala și viitoarea putere din RM.

Bineînțeles, nu sunt înfricoșat de cele întâmplate azi.

După splendida acțiune de românism pe care am realizat-o cu cahulenii mei, m-am întărit în ideea că putem schimba fața Basarabiei doar prin continuarea demersului nostru ferm de înlăturare a egoismului și abuzului administrativ, moștenit din regimul bolșevic ateu, și de afirmare neîncetată și profundă a credinței în Mântuitorul Nostru Iisus Hristos și în trăinicia Neamului Românesc Biruitor!

Doamne, ajută!

 

25 februarie 2019

Iubirea și… Lacrima din ochii lui Iurie Badâr

octombrie 19, 2017 Lasă un comentariu

 

 

 

Domnul Iurie Badâr, un bun prieten și coleg de muncă, împlinește azi niște ani…

Îl cunosc din anii sovietici, când ținea cursuri de economie în cadrul facultății noastre de jurnalism.

Mai apoi drumurile ni s-au intersectat pe la sfârșitul anilor nouăzeci, când domnia sa era ministru al Privatizării într-un anume guvern ADR, iar eu, deputat fiind, îi puneam întrebări „chipărate” de la microfonul Parlamentului…

Astăzi este unul dintre corifeii din branșa Minții și a Inimii – propritatea intelectuală.

Mintea și Inima ni se intersectează la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, dânsul fiind aici responsabil pentru activitatea de instruire în acest domeniu sensibil, iar subsemnatul – redactor al Revistei „Intellectus”.

În calitatea lui de autor al nenumăratelor și inspiratelor materiale pentru revista noastră, este unul dintre cei mai atenți la… „exactitatea cuvintelor” şi la… „ordinea învăţăturilor”.

Dar cel mai dăinuitor liant între cel care este Iurie Badâr și toți noi din jurul lui este altceva.

Este „Roada Duhului”, este Dragostea, Bucuria, Pacea și… Lacrima din ochii lui…

Iubirea este prima când ne gândim la Iurie Badâr.

Pentru că, după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, „Iubirea este mai presus decât oricare altă putere şi bogăţie, este mai importantă şi decât domnia, şi chiar decât lumina”.

La Mulți Ani, iubite coleg și prieten Iurie Badâr!

 

19 octombrie 2017