Arhiva

Posts Tagged ‘Alba Iulia’

Biserica, țintă pentru destabilizarea României

August 25, 2017 1 comentariu

Identitatea românească nu poate fi concepută în afara legăturii sale cu Biserica neamului.Biserica Ortodoxă Română este singura instituție din România fără comandă în afara țării.Pentru a supune Biserica neamului, extremiștii de toate culorile și agențiile străine au pus tunurile mediatice pe ierarhi.Bătălia este abia la început, de aceea este bine să știm de unde vin campaniile denigratoare asupra Bisericii

În ajunul aniversării Ccentenarului Unirii, 1918-2018, în România forfotă agenții serviciile străine ca în 1989 autocarele cu turiști din Ungaria și Uniunea Sovietică. Nu trebuie să fim experți în studii geo-politice, nici cunoscători în războaiele moderne, ca să realizăm că Biserica a devenit în ultimii ani, țintă în „bătălia pentru România”. Să nu uităm că unii dintre turiștiii veniți în 1989 s-au stabilit la noi, au dezvoltat afaceri, alții s-au camuflat intrând în monahism, mulți dintre aceștia joacă la mai multe capete și sunt membri în tot felul de asociații de inspirație ortodoxo-dughinistă și LGBTI-istă. Și unii, și alții sunt antieuropeni convinși și adepți ai internaționalelor socialiste din Est și din Vest. Astăzi luptele nu se mai duc doar pe teren ca în 1989, ci s-au mutat în spațiul virtual, pe site-urile de socializare și în mass-media, pe posturile TV care au devenit porta-vocea serviciilor secrete din țările vecine care nu au iubit niciodată România.

 

Nu există identitate românească în afara Bisericii

 

Singura instituție încă pe picioare din România este Biserica, în cazul de față Biserica Ortodoxă Română. Pe instituția Bisericii au pus tunurile agenții deghizați în membrii ai societății civile, activiștii ong-iști și chiar unii monahi care poartă pe sub sutană haine kgb-iste. De ce Biserica? Pentru că Biserica a fost și este legată de viața omului, de la naștere până la moarte. Identitatea românească nu poate fi concepută în afara legăturii sale cu Biserica din care facem parte prin Botez, în care ne întărim prin Căsătorie, iar înaintea plecării pe drumul veșniciei, primim Cuminecătura ca leac al nemuririi. Iisus Hristos nu s-a întrupat pentru elitele timpului. În Biserică Îl mărturisesc pe Hristos, și cei care merg în pelerinaje la Ierusalim, și cei care merg o dată pe an să ia lumină în noaptea Învierii deoarece Biserica este o cumunitate de frați și surori care se ajută duhovnicește, unii pe alții. Cine lovește în Biserică, nu atinge numai ierarhia, ci zdrobește obrazul fiecăruia dintre noi.

 

Ataci ierarhia, compromiți Biserica

 

Este o regulă de aur a războaielor de când strategii greci au desenat pe nisip primele planuri de luptă împotriva perșilor. Nu trebuie să strivești soldați anonimi, ci conducătorii. Cel mai simplu mod de a compromite instituția Bisericii este să întinezi numele ierarhilor, exact cum se întâmplă în aceste moment. Sistemul este banal și se practică la scară planetară: se lansează o știre falsă (Fake news) pe un site obscur, apoi știrea este preluată de o publicație de mâna a treia și minciuna se rostogolește până ajunge în presa centrală, care nu mai citează sursa, ci o dă ca Breaking News. Cea mai eficientă reacție în fața acestui război cu știri false, în care Biserica a devenit țintă este să verificăm autenticitatea și să nu o colportăm (distribuim/share-uim) în spațiul virtual. Altminteri, devenim noi înșine instrumente ale acestor servicii. Acest punct de vedere se adresează mai ales celor care avizi de știri și în lipsă de timp, citesc și, poate, dau credit tuturor mizeriilor care vin din unele televiziuni cu comandă la Moscova, Budapesta, Berlin sau chiar Washington.

 

Biserica este spațiul în care s-a dezvoltat identitatea românească

 

În ajunul aniversării Centenarului trebuie să fim mai uniți ca niciodată și să ne amintim că actul Unirii de la Alba-Iulia a fost citit de episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, secundat de episcopul ortodox Miron Cristea. Să nu uităm că Biserica este casa în care s-a născut și a crescut limba română, locul unde s-au dospit ideile unității naționale, ale latinității și ale apartenenței la Europa, spațiul în care s-a dezvoltat identitatea poporului român, elemente care au permis ca după secole de dezbinare, românii din toate proviciile să se întrunească pe 1 Decembrie la Alba-Iulia și să proclame Unirea cu Țara. În acest război mediatic modern, Biserica este ținta celor care nu au fost vreodată alături de Țările Române și nu s-au împăcat cu gândul că provinciile istorice românești au format la 1 Decembrie 1918 un stat național unitar cu numele de România.

Romeo-Valentin MUSCĂ , doctor în teologie
Romeo-Valentin MUSCĂ

 

   

Anunțuri

Mihai Viteazul, catre catolici: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra”. 409 ani de la ucidere. Marturie a Sfantului Ierarh Petru Movila despre Dreptcredinciosul voievod Mihai Viteazul

August 13, 2010 Lasă un comentariu

Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad [Alba Iulia], si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: “Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”. Iar ei i-au spus: “Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”. El le-a zis: “In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii intr-un glas: “Bine, bine, sa fie asa!”.

Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usile, le-au pecetluit si au plecat.

In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis: “Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfâcind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”.

Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind: “Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”. Ridicindu-se si cintind: “Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem” – a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind: “Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”. Si a zis catre toti: “Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”.

Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire: “Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”.

Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.

Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o “…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!

Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.
Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mina proprie

Enciclopedia Romaniei: Biserica memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia / Balgrad se află la 500 m de Obeliscul închinat eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crişan şi la câţiva metri de zidurile cetăţii Alba Carolina.

Istoric

Pe locul actualei biserici din lemn construită în stil maramureşean s-a aflat vechea ctitorie din anul 1597 a voievodului Mihai Viteazul, cel care a unificat cele trei ţări ce urmau să formeze România de astăzi. Vechea catedrală avea ca hram Sfânta Treime şi a fost un centru al Mitropoliei Ardealului din secolul al XVII-lea, unde au slujit sfinţii ierarhi mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici.

Biserica a fost dărâmată în totalitate de regimul habsburgic în anul 1714, iar construcţia actualei biserici, cu acelaşi hram, a început în anul 1988. A fost sfinţită în anii 1992 şi 2006, şi are dublu hram Sfânta Treime şi Sfântul Siluan Ahtonitul.