Arhiva
„Echilibrul (in)corect” al Maiei Sandu
Avem noi, românii, o vorbă: „Colac peste pupăză!” sau „Pupăză peste colac!”. Strămoșii noștri o spuneau (și noi așijderea o spunem!) atunci când peste un necaz pe care-l aveau (avem) deja pe capul lor (nostru) venea (vine) altul (și mai mare!).
Cunoaștem și simțim cu toții necazul care a venit peste noi de patru ani de zile – Igor Dodon și toată ideologia lui bolșevikă, pro-rusească și antinațională promovată de acesta prin partidul său PSRM, de care vrem să scăpăm în cel de-al II-lea tur al alegerilor prezidențiale din 15 noiembrie.
Dar, încercând să scăpăm de Dodon, nu suntem siguri că vom fi în stare a ne feri de o altă belea ce stă să vină peste noi – Maia Sandu, contracandidatul lui Dodon, și întreg arsenalul ideologiei neomarxiste de stânga, atee și globaliste, promovată de aceasta prin diviziile onegiste finanțate de Soros, droaia de consilieri formați la școlile antropologice ale lui Mark Tkaciuk și alte structuri de aceeași respirație care constituie PAS-ul ei, ideologie în aceeași măsură de antinațională și pro-rusească, dar voalat antinațională și pro-rusească.
M-am întărit în această convingere o dată în plus citind doar unul dintre mesajele Maiei Sandu afișate sponsorizat zilele acestea pe Fb. Iată ce scrie contracandidata lui Dodon pe care suntem îndemnați cu insistență (și la miez de noapte!) în aceste zile s-o votăm, în chip obligator și fără crâcnire, în duminica de 15 noiembrie:
„Pe 15 noiembrie refacem relațiile cu țările lumii și restabilim echilibrul în Moldova. Ca Președinte, voi găsi echilibrul între UE, România, Rusia și Statele Unite”.
Părerea mea este că mesajul Maiei Sandu este tot atât de periculos ca și mesajele antinaționale și idioate ale contracandidatului ei Dodon.
„Echilibrul în Moldova” pe care îl trâmbițează demagogic Maia Sandu niciodată nu va fi atins manipulând alegătorii și opinia publică cu un alt slogan, dăunător pentru interesele și securitatea națională a Republicii Moldova și de o tâmpenie strigătoare la cer: „Refacem relațiile cu țările lumii”, adică și cu Rusia, și „voi găsi echilibrul”, inclusiv în relațiile cu Rusia!
Știe toată lumea (cu care Maia vrea să refacem relațiile!) că, în raport cu Republica Moldova, Rusia este țară ocupantă!
Nu spun eu acest lucru ori altcineva din vechea gardă a Frontului Popular din Moldova! Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit acest adevăr și verdict prin decizia ei în cazul grupuli Ilașcu din anii nouăzeci!
În afară de asta, același lucru reise din Legea Nr. 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), prin care Parlamentul de la Chișinău a prevăzut (cu vot unanim!) retragerea necondiționată a trupelor și munițiilor Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova și dintr-un șir întreg de hotărâri ale forului nostru legislativ adoptate în aceeași zi de 22 iulie 2005.
Prin urmare, afirmația precum că Republica Moldova trebuie să-și „refacă relațiile cu Rusia” sunt total deplasate și păguboase pentru interesul și securitatea națională a Republicii Moldova pentru că introduce confuzie și derută în interpretarea și definirea contextului care determină relațiile dintre noi și Moscova. A spune că noi trebuie „să refacem relația cu Rusia” înseamnă că noi am recunoaște că ne facem vinovați de deteriorarea relațiilor cu Rusia în situația în care, știm noi și știe foarte bine toată lumea, că Rusia este cea care se face vinovată de relațiile proaste dintre Chișinău și Moscova prin actele de agresiune pe care le săvârșește continuu de 30 de ani în raport cu noi!
Rusia este cea care ne ocupă militar o parte din teritoriul nostru național!
Rusia este cea care a provocat, susține și întreține separatismul teritorial în Republica Moldova!
Rusia este cea care desfășoară pe teritoriul nostru o amplă și continuă campanie de îndobitocire a populației noastre prin uriașa ei mașinărie propagandistică ce activează nestingherit, cu acordul tacit al factorilor de decizie din cadrul puterii de la Chișinău și în primul rând al șefului statului!
Prin urmare, cu Rusia nu avem cum să discutăm alte chestiuni decât cea fundamentală – starea de ocupație în care ne aflăm din cauza ei!
Nu noi trebuie să „refacem relațiile cu Rusia”, ci Rusia trebuie să reface relațiile cu noi prin respectarea de către ea a legilor adoptate de noi, adică prin retragerea necondiționată și ordonată a trupelor și munițiilor sale din stânga Nistrului!
Anume asta trebuie să afirme Maia Sandu în calitatea ei de candidat pentru Președinție dacă îmi cere s-o votez, considerând că ar fi mai bună decât un trădător și vânzător de țară ca Dodon.
Dacă Maia Sandu nu exprimă acest mesaj în demersul ei electoral atunci când abordează chestiunea privind relația cu Rusia, înseamnă că ea face același joc al Rusiei și nu se deosebește prin nimic de contracandidatul ei!
Cel mai grav lucru pe care îl constat însă în această clipă este că poziția Maiei Sandu în atitudinea față de Rusia a rămas neschimbată și este aceeași pe care a promovat-o, împreună cu ministrul ei de Externe, N. Popescu, acum un an în cadrul Alianței Kozak!
Nu vă amintiți de insulta pe care a adus-o Guvernul Maia Sandu în primul rând luptătorilor nostri de la Nistru prin felul în care a fost catalogată agresiunea rusească asupra Republicii Moldova din 1992?
Nu vă amintiți de afirmațiile năucitoare ale Guvernului Maia Sandu prin care această agresiune a Rusiei a fost numită drept război civil? Adică, noi singur aici ne-am împușcat unul pe altul ca proștii!
Ăsta să fie „echilibrul corect” pe care ni-l promite această pupăză a lui Kozak?
Ș-apoi unde ați mai auzit că „echilibrul” poate fi „corect”? Dacă spui că-i „corect”, înseamnă că admiți că un echilibru poate fi și „incorect”!
Or, noțiunea de „echilibru” presupune doar corectitudine în relațiile noastre cu toată lumea!
Ce fel de echilibru poate să-mi asigure Maia Sandu când ea mă vinde ca și Dodon rușilor?
Vreau să votez împotriva lui Dodon, iar Maia nu-mi dă voie prin dezechilibrele pe care le induce moldovenilor.
Despre cum contribuie neomarxiștii de la București la consolidarea partidei rusești de la Chișinău
„Conștiința” și „înțelepciunea” agenților Moscovei
Vrem pui și ouă de la Avicola „FLORENI”!
Violeta Ivanov ne gazifică!
Pandemia prezidențială care ne întunecă și ne izolează sufletele
De ce moldovenii cad în cur după limbajul de interlop al R. Usatâi
Bravada egoiștilor „de dreapta”
„Reflexele mele de bunătate” din această campanie electorală
Rugăciune pentru Donald Trump și Generalul Ion Costaș
Cel mai important moment al perioadei de când a început campania pentru alegerile prezidențiale a fost azi.
Și acesta nu a fost momentul înregistrării grupului de inițiativă al lui Igor Dodon, nici înregistrarea grupurilor de inițiativă ale altor pretendenți la fotoliul de prezident.
Cel mai important moment de până în această zi al campaniei electorale a fost înregistrarea grupului de inițiativă al generalului Ion Costaș!
De ce apariția neașteptată a generalului Ion Costaș în această campanie electorală contează cel mai mult?
Întâi de toate, pentru că generalul Ion Costaș nu reprezintă și nu este propulsat de vreun partid politic!
Cei care îl susțin pe general și îl propun pentru cea mai înaltă funcție în stat sunt cetățenii, și în primul rând luptătorii din războiul de la Nistru din 1992, eroii care s-au opus cu prețul vieții lor invaziei rusești asupra Republicii Moldova, apărând independența celui de-al doilea stat românesc de fostul imperiu sovietic.
Astfel, generalui Costaș, după ce va prezenta semnăturile necesare pentru înregistrare, va fi candidatul independent pentru funcția de președinte, capabil să întrunească voturile segmentului pro-românesc și pro-european care nu a fost în stare să identifice un candidat comun pentru aceste alegeri.
Generalul Ion Costaș va fi candidatul nehotărâților din aceste alegeri!
El va fi candidatul geopolitic care va reprezenta rezistența basarabeană în fața înaintării Rusiei spre Prut!
El va fi adevăratul candidat al moldovenilor capabil să-i vină de hac unui trădător de țară și de neam ca Dodon și tuturor trădătorilor și lichelelor politice care ne-au vândut străinilor și parazitează până azi pe spatele acestui popor vrednic!
Generalul Ion Costaș va fi contracandidatul tuturor uneltelor puse să reprezinte în aceste alegeri grupările banditești care s-au aflat și se află încă la putere și care au furat miliardele din sistemul nostru bancar și au jefuit instituțiile și bunurile moldovenilor!
Generalul Costaș va fi candidatul celor jefuiți, batjocoriți, amăgiți și dezonorați de bandiții politici de după 7 aprilie 2009, bandiții care au ars Declarația de Independență a Republicii Moldova!
Generalul Costaș va fi singurul candidat care va întruchipa prin prezența sa în aceste alegeri, plină de demnitate, zbuciumul și onoarea basarabeană care au marcat Mișcarea Noastră de Eliberare Națională de la începutul ei și până în prezent!
Generalul Ion Costaș va fi contracandidatul pușlamalelor politice neomarxiste care au preferat, acum un an, sub pretextul luptei cu corupția, să guverneze cu Kozak și Dodon în detrimentul interesului național general românesc și care au dat instituțiile strategice ale statului pe mâna Moscovei consolidând astfel partida rusească din Republica Moldova!
Candidatul Ion Costaș va reprezenta în alegerile din această toamnă onoarea și demnitatea basarabenilor așa cum Donald Trump întruchipează în această clipă în bătălia pentru Casa Albă din America onoarea și demnitatea americanilor!
În această toamnă cu coronavirus, când au loc alegerile din SUA, dar și cele din Republica Moldova, eu mă voi ruga pentru doi candidați: pentru Donald Trump și pentru generalul Ion Costaș!
Dintr-un singur considerent: pentru că viitorul, așa cum spunea Donald Trump al americanilor, aparține națiunilor, nu globaliștilor!
Viitorul este al celor care-L cinstesc pe Mântuitorul Iisus Hristos și cred în veșnicia Neamului din care fac parte!
Pupăza lui Kozak
Urletul dinaintea alegerilor!
Vreau un Președinte independent: Alexei Repede!
E trist că timpul se scurge iar alegerile din acest an ne prind tot așa cum am fost: dezbinați și nepregătiți.
Într-un teritoriu controlat din afară, cum este Republica Moldova, cel mai bine pregătiți de toate alegerile care au avut și au loc aici după destrămarea imperiului sovietic au fost și au rămas, ca de obicei, diriguitorii externi ai proceselor politice importante de la noi.
Așa se face că, mai întotdeauna, începând cu 1991, ne-am ales, după toate campaniile electorale, cu președinți și majorități parlamentare controlate de Moscova și care au făcut jocul Moscovei. Cea mai concludentă dovadă în acest sens este consolidarea, pe parcursul acestei perioade, a separatismului transnistrean și a prezenței militare a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.
Cei instalați la putere de către fosta metropolă care au dat semne de ieșire de sub control sau de neexecutare a ordinelor ei au fost pedepsiți, trecuți pe linie moartă. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cazul președintelui V. Voronin, pus în această funcție în 2001 cu votul a 71 de deputați ai majorității parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, sprijinit masiv de Moscova în campania electorală din primăvara acelui an, dar intrat în disgrația lui Putin în toamna lui 2003, din clipa în care s-a opus planului Kozak de federalizare, și înlocuit, mai târziu, cu una dintre cele mai perfide cozi de topor pe care Kremlinul le-a avut vreodată aici, I. Dodon!
A mai fost unul aflat în disgrația Moscovei – V. Plahotniuc.
Acesta, ajuns în fruntea unui partid reprezentând spectrul mafiot din Republica Moldova și cu rădăcini în structurile secrete ale Rusiei (numai Diacov cât face!) – PDM – și supunându-și absolut toate instituțiile statului, în primul rând justiția și organele de anchetă, în urma sclipuirii unei majorități parlamentare eterogene prin metode – puțin spus abuzive și neordinare – tipic interlope, deși nu a deținut nici funcția de președinte, nici pe cea de prim-ministru, i-a dat mari bătăi de cap Kremlinului, după ce a interzis accesul în Republica Moldova al unor scule ale rețelei propagandistice rusești și accesul spre Tiraspol al cadrelor din comandamentul trupelor ruse, precum și după arestarea lui Platon, una dintre cele mai sigure unelte ale agenturii rusești, fiind trecut, până la urmă, ca și Voronin, pe linie moartă ca rezultat al acordului încheiat de Maia Sandu și Andrei Năstase cu trimisul Federației Ruse, Dmitri Kozak, acord soldat, în definitiv, cu trecerea sub control rusesc a instituțiilor strategice ale statului, fortificarea prezenței militare ruse la Tiraspol și consolidarea regimului Dodon.
Așadar, moldovenii din stânga Prutului, și la alegerile din acest an, riscă să fie puși în situația de a alege între două marionete ale stăpânitorilor din exterior – I. Dodon și M. Sandu.
Sunt cel puțin două cauze principale ale acestei stări de lucruri:
1) Moldovenii se dau în gât după mituri, mai ales după cele umflate de uriașele mașinării propagandistice rusești în colaborare cu cele neomarxiste din occident;
2) Candidaturile pentru funcțiile-cheie în stat, cu precădere cele ajunse în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu sunt persoane independente, ci sunt exponenții anumitor grupări politice antinaționale, cu interese străine ori mafiote.
Cum putem depăși această situație?
Pentru asta, cred, ar trebui să ne întărim capacitatea noastră de a nu cădea pradă mașinăriilor propagandistice rusești și neomarxiste și să ne învățăm a-i promova în funcțiile cele mai responsabile pe reprezentanții adevărați ai intereselor noastre, pe cei independenți de grupările politice antinaționale, banditești, criminale, pe cei necorupți, integri, morali, cu frică de Dumnezeu, care nu depind de banul și hatârul nimănui!
Fiind preocupat de starea politică de moment și căutând soluții pentru a nu admite perpetuarea influenței rusești în actul de guvernare de la Chișinău, am încercat să propun variante de conlucrare a forțelor de orientare democratică, românească și europeană din Republica Moldova astfel încât să se ajungă la un consens în promovarea unui candidat comun al acestora.
Cu acest scop am dat curs invitației de a lua parte la adunările grupului de inițiativă care a lansat recent Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, inițiativă a domnului general Ion Costaș, anunțată a fi întâi de toate o platformă de discuții, menită să impulsioneze acest proces.
Am făcut, în intervențiile mele publice, urmărind același scop, propunerea de a promova candidatura maestrului Eugeniu Doga pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, argumentând rolul pe care îl pot avea personalitățile marcante basarabene în reconstituirea și revigorarea Mișcării de Eliberare Națională începută în anii 1988-1989.
Bineînțeles, reacțiile au fost diferite, una dintre acestea fiind cea legată de vârsta înaintată a îndrăgitului nostru compozitor. Nici nu m-am așteptat ca propunerea mea să ia foc din prima, cum s-ar spune (maestrul a și declinat-o, dar nu a declinat și ideea consolidării mișcării naționale și democratice din Republica Moldova!).
Important este să ne apucăm de treabă, să nu așteptăm indiferenți, să avansăm idei, propuneri, soluții – avem atâția oameni de bună-credință care merită a fi promovați la conducerea statului și ar putea face față cu demnitate și dăruire misiunilor ce le-ar reveni în acest sens.
Pornind de aici, lansez astăzi o altă propunere privind candidatul pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova care ar putea fi susținută de forțele naționale și democratice.
Este vorba de Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, Alexei Repede, ziaristul basarabean care nu a fost implicat niciodată în politică, dar care a reușit să ajungă unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, lider la ora actuală în Europa la proiectarea, ingineria, fabricația și serviciile tehnice pentru industria petrolului, după ce a știut a pune pe roate, cu familia sa, una dintre cele mai performante uzine de utilaj petrolier, numită REPEDE Pressure Control (amplasată dincolo de Prut, la Mizil, lângă oraşul Ploieşti, având peste 200 de angajați, majoritatea moldoveni de dincoace de Prut) și să obțină, în urma unei munci titanice împreună cu echipa sa de ingineri și proiectanți, licențele American Petroleum Institute, cel mai înalt indicator de certificare şi performanţă internaţională!
Să nu credeți că fac această propunere din considerentul că Alexei Repede mi-a fost coleg de facultate acum câteva zeci de ani.
Nu îl propun nici din considerentul că el este un om mărinimos (În timpul războiului moldo-rus din 1992, și-a vândut apartamentul, rămânând să locuiască cu soția și copiii în biroul din sediul redacției unde muncea, pentru a procura medicamentele de care aveau nevoie urgent luptătorii noștri, iar astăzi, de când își are casa într-un cartier rezidențial din capitala României, aproape săptămânal trece Prutul pentru a aduce ajutoare bătrânilor din casele de azil și copiilor din grădinițe).
Nu m-am oprit asupra candidaturii lui Alexei Repede nici pentru că, în calitatea sa de Preşedinte al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, a ajutat peste 50 de businessmeni să-şi dezvolte afaceri de succes și a realizat proiecte de amploare pentru fermierii noștri uitați de mai marii zilei.
Am ales să-l promovez la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că este un om independent!
El și-a identificat și a parcurs singur drumul hopuros pe care a mers și înaintează. Pentru succesul său în afaceri nu-i datorează nimănui absolut nimic!
În spatele lui nu a stat și nu se află nicio figură politică de dincoace sau de dincolo de Prut. Din contră, a avut de suferit din cauza grangurilor politici care l-au amenințat că va avea probleme mari dacă nu li se va oferi un anumit procent din afacerea sa.
A știut să reziste acestor amenințări rămânând cu capul sus, pentru că este un om integru, iar banul pe care și l-a făcut l-a muncit din greu și cinstit!
Îl vreau Președinte pe colegul meu ziarist Alexei Repede pentru că este un luptător și pentru că nu-i plac hoții și bandiții de tot felul, inclusiv cei politici!
Sper să nu să se supere pe mine pentru că nu am vorbit cu el înainte de a scrie aceste rânduri și nu am de unde să-i cunosc reacția la propunerea pe care o fac.
Am auzit că propuneri de acest fel i-ar fi fost înaintate și din partea unor partide.
Nu cunosc! Eu prefer ca Alexei Repede să fie candidatul nostru independent! Inclusiv de orice partid!
Poate așa vom fi și noi, cu capul sus, în fața celor care ne-au ocupat și caută să ne mai ocupe!
Disputa Costaș-Tampiza
Aud de niște disensiuni și replici tăioase între doi foști miniștri în Guvernul Druc din perioada anilor 1990-1991 – Constantin Tampiza și Ion Costaș, după ce, zilele trecute, ultimul dintre cei doi lansa Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, care se vrea a fi o largă mişcare civică menită să unifice forțele de dreapta din stânga Prutului.
Domnul Constantin Tampiza dezvăluie că a fost invitat și dânsul de către generalul Ion Costaș să facă parte din grupul de inițiativă al acestui Consiliu, dar a respins invitația din cauza unor neînțelegeri iscate între cei doi (Nu vreau să intru în detaliile pe care le puteți găsi ușor pe pagina de Fb a domnului Tampiza).
Țin doar să regret neînțelegerile dintre cei doi foști miniștri în Guvernul Druc susținut de organizația noastră de suflet – Frontul Popular din Moldova și să mărturisesc că și eu am fost invitat de către dl general Ion Costaș pentru a fi membru al grupului de inițiativă al unei largi Mișcări Naționale, menită să consolideze toate forțele de pe dreapta în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale ș parlamentare.
Susținând această idee, am participat chiar la câteva întâlniri ale acestui grup.
În prezența mea, dl general i-a contactat și a vorbit la telefon cu mai multe personalități marcante, inclusiv cu Eugeniu Doga și Mihai Cimpoi.
Am contribuit cu unele sugestii și redactări pe marginea textului unui Apel către societate în acest sens.
Pornind de la această idee, am lansat, din proprie inițiativă, îndemnul meu public privind promovarea maestrului Eugeniu Doga în calitate de eventual candidat pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova la viitoarele alegeri prezidențiale, candidat capabil să unească segmentul pro-românesc și pro-european al societății basarabene și să elimine pericolul alegerii sau realegerii reprezentantului stângii pro-ruse în această funcție. Am discutat în acest sens cu mai multă lume, inclusiv, în privat pe Fb, cu fiica maestrului, Viorica Doga.
Până la urmă, într-o reacție pe Fb, maestrul Eugeniu Doga, declinând inițiativa înaintării candidaturii Domniei sale pentru funcția de Președinte, a salutat ideea consolidării segmentului unionist și pro-european, aceasta urmând a se constitui într-o prioritate întâi de toate pentru intelectualitatea basarabeană.
Am înțeles că Apelul generalului Ion Costaș a și fost lansat în cadrul unei conferințe de presă cu participarea Domniei sale și a altor persoane.
Personal nu am fost prezent acolo, dar am susținut Apelul difuzat inclusiv pe Fb, chiar dacă mai multe sugestii ale subsemnatului nu și-au găsit loc în textul final al acestui document!
Cu toate acestea, cred cu tărie că ideea unei ample Mișcări Naționale care să ne consolideze pe noi, basarabenii, trebuie să rămână în picioare, indiferent cine ar fi autorul ei! Mai ales dacă această idee ar veni și ar fi îmbrățișată, cu bune intenții, inclusiv de către personalități ca Ion Costaș si Constantin Tampiza, pe care îi respect deopotrivă (Cu dl C. Tampiza mă leagă și sentimentul mândriei de cahulean, ambii venind de pe aceleași meleaguri și ambii având aceiași mentori printre profesorii fostei Școli-internat de la Cahul pe care am absolvit-o în perioade diferite)!
Consider că și aceste mici disensiuni apărute între cei doi foști miniștri în Guvernul Druc ar trebui să genereze discuții constructive, care să se constituie în același timp într-o platformă a împăcării și coeziunii noastre!
Dumnezeu să ne lumineze calea și mințile!
De ce Maia Sandu a ținut sub preș întâlnirea ei cu ambasadorul Rusiei
Încă o precizare pentru cei care și-au creat un mit din Maia Sandu
Pericolul real de după nominalizarea Maiei Sandu!
De ce Maia Sandu nu va fi niciodată „candidatul comun al forțelor de dreapta”?
Citesc ceva ce mi se inoculează printr-un sondaj: „Maia Sandu ar avea cele mai mari şanse la alegerile prezidenţiale, dacă ar fi candidatul comun al forţelor de dreapta”.
Un singur lucru nu-mi spune „sondajul” – că Maia Sandu niciodată nu va fi „candidatul comun al forţelor de dreapta”!
Din simplul motiv că Maia Sandu nu este și nici nu poate fi „de dreapta”.
Maia Sandu este reprezentanta stângii neomarxiste care face ravagii acum în toată lumea împotriva dreptei.
Comentarii recente