Arhiva

Posts Tagged ‘Basarabia’

Petru Lucinschi, cetățean al României împotriva căreia a acționat!

 

 

 

 

Petru Lucinschi, simbolul antiromânismului promovat de regimul sovietic în Basarabia ocupată, a devenit cetățean al României!

 

Intuiesc că astfel este răsplătit personajul-cheie al KGB-ului sovietic pentru executatrea exemplară a misiunii pe care acesta a avut-o în declanșarea și desfășurarea pe teritoriul României a tragicelor evenimente din decembrie 1989.

 

În toamna lui 1989, sub umbrela „perestroicii” lui Gorbaciov și a dezghețului „democratic” pe care aceasta l-a provocat în stânga Prutului, Lucinschi, factor de încredere în cadrul conducerii URSS de atunci, este parașutat de Kremlin în fruntea filialei PCUS de la Chișinău, Partidul Comunist al Moldovei (în locul lui Semion Kuzmici Grossu), având ca sarcină „schimbărea la față” a lui și „democratizarea întregii societăți moldovenești”.

 

Aducerea lui Lucinschi la Chișinău a fost precedată de un șir de acțiuni provocatoare puse la cale de KGB-ul local prin intermediul uneltelor sale plasate în rândurile sau chiar în fruntea Frontului Popular, cea mai răsunătoare dintre acestea fiind incendierea, în timpul unei ample demonstrații, a clădirii Ministerului de Interne, unde pe post de ministru se afla un alt ștab comunist, Vladimir Voronin.

 

De fapt, provocările KGB-ului de la Chișinău din toamna lui 1989 se constituiau în pretexte pentru schimbarea lui Grossu cu Lucinschi la conducerea Partidului Comunist al Moldovei, schimbare revendicată mai ales de „intelectualitatea lui Lucinschi” în cadrul acțiunilor de protest organizate de Frontul Popular.

 

Anume în acea toamnă a lui 1989, odată cu aducerea lui Lucinschi la Chișinău cu câteva luni înainte de declanșarea „revoluției” române din 22 decembrie, lua amploare un alt fenomen: invadarea teritoriului României cu „turiști sovietici”, agentura KGB-ului care avea să provoace, împreună cu elementele lui din cadrul structurilor de forță românești, acțiunile diversioniste soldate cu numeroase victime în rândul populației, cu debarcarea și uciderea cuplului Ceaușescu și, în definitiv, cu instalarea la putere pe malul Dâmboviței a FSN-ului în frunte cu „gorbaciovistul” Ion Iliescu. „Turiștii sovietici” din RSS Moldovenească aveau un rol esențial atunci pentru că erau cunoscători ai limbii române.

 

Trecerea Prutului de către „turiștii sovietici” avea să se întețească în chiar timpul evenimentelor „revoluționare” de la București, evenimente care au determinat crearea de către Lucinschi la Chișinău a unui Comitet pentru susținerea Revoluției Române, conducerea căruia era exercitată de prim-vicepreședintele „Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești”, Mihail Platon. Sub diriguirea acelui Comitet, au fost organizate și trimise peste Prut atunci coloane întregi de TIR-uri cu „ajutoare pentru frații români”. Nu-ți venea a crede ce se întâmpla: peste noapte, ca la un ordin anume, pe cei mai înveterați antiromâni îi pălise dragostea față de „frații români”! Coloanele de TIR-uri erau însoțite, bineînțeles, de echipe bine școlite în ale „frăției românești”.

 

Îmi revin în memorie acele evenimente și dintr-un alt motiv.

 

Pentru că printre cei cărora li s-a permis atunci să treacă nestingherit hotarul de la Prut se aflau mulți ziariști, dar și unii dintre colegii de la Frontul Popular, am încercat și eu, în chiar ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, să trec Prutul. Nutream o dorință de nedescris s-ajung, întâi și-ntâi, la Câmpulung Mușcel, acolo unde se aflau mătușă-mea, sora lui taică-meu, și cele patru fiice ale ei, refugiate din Basarabia în vara lui 1944. Din cei cinci câți ne-am pornit cu un „Jiguli” spre vama Ungheni (Iurie Roșca, Vasile Năstase, Sergiu Burcă, șoferul și proprietarul mașinii, numele căruia îmi scapă acum, și subsemnatul), au trecut Prutul doar primii trei, eu și șoferul făcând cale întoarsă spre Chișinău a doua zi, după ce personajul care ne-a întâmpinat (din câte am înțeles atunci, Roșca „aranjase” călătoria noastră) și care asigura trecerea hotarului (cu locomotiva trenului) , Vasile Pavlovici Calmoi, șeful filialei KGB Ungheni, nu a mai apărut să ne invite să urcăm în locomotiva trenului, așa  cum o făcuse cu ceilalți trei condrumeți ai nostri. Pentru că înghețaserăm de-a binelea de atâta așteptare și eram și obosiți, hotărâsem să  luăm o cameră la hotelul din Ungheni. Acolo am și urmărit la televizor (pe malul Prutului se prindea TVR-ul), în acea noapte de Crăciun,  executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, crimă care m-a marcat atât de mult încât nu am mai putut închide  un ochi până dimineața când am plecat înapoi spre Chișinău.

 

Voi reveni la subiectul de la Ungheni din 25 decembrie 1989 poate cu altă ocazie. Tot așa cum va trebui să nu trecem cu vederea un alt subiect interesant: Podul de flori din 1990, admis și organizat din „bunăvoința” acelorași structuri ale KGB-ului nu din respect pentru sentimentul profund de frățietate al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci cu scopul repatrierii miilor de agenți ai KGB-ului care nu apucaseră să revină din misiunea pe care au avut-o de îndeplinit pe teritoriul României începând cu toamna lui 1989 sau poate chiar mult mai de demult!

 

Acum însă continui să mă întreb, cum mă întrebam și atunci, în ziua de Crăciun 1989: de ce unii dintre  basarabeni, printre care și colegi de-ai mei de la Frontul Popular, au fost admiși și ajutați de KGB-ul de la Chișinău să intre pe teritoriul României în timpul „revoluției române” din 1989, iar alții, printe care și eu, nu s-au bucurat de asemenea „privilegii”?

 

Tot așa continui să mă întreb acum, când citesc știrea despre acordarea cetățeniei române lui Petru Lucinschi:

 

De ce un exponent al regimului criminal de ocupație, regim care a exterminat  milioane de români din teritoriile românești ocupate pentru „vina” de a fi români, regim pe ale cărui rădăcini se menține neclintit și azi în stânga Prutului același SISTEM ANTIROMÂNESC, ajunge să obțină calitatea de cetățean (aproape „de onoare”, aceasta este impresia creată după felul în care ne este prezentată știrea însoțită de poze ale Lucinschi cu foștii președinți ai României) al României?

 

Statul român dispune cumva de un criteriu, de o condiție, una fundamentală, care ar fi să fie pusă în fața celui care dorește să-și redobândească cetățenia română: condiția de a nu fi acționat, niciodată în viața lui și sub nicio formă, împotriva României și identității noastre românești?!

 

 

Reclame

(In)Diferențe basarabene

Cei mai inimoși dintre noi, basarabenii, ne zbuciumăm de peste treizeci de ani cu gândul cum să scăpăm de sub ocupația rusească, cum să ne vedem mai repede la sânul mamei noastre România, cum să nu mai îndurăm batjocura, umilința, nevoile și sărăcia…
 
În zbuciumul ăsta pentru Limba Română, Alfabetul Latin, Tricolorul Românesc, pentru Identitatea Românească, Dreptatea și Libertatea basarabenilor, înstrăinați de Țara Noastră România și ocupați de ruși, s-au vărsat multe lacrimi, s-a vărsat mult sânge:
 
– un Matcovschi, care n-a avut frică și a rupt tăcerea publicând adevărul despre Limba Română, trezindu-ne pe noi, a fost călcat de roțile KGB-ului;
– Doina și Ion, care-au cântat din străfundul Inimii lor Românismul, au fost aruncați în miez de noapte de pe șosea și striviți de-aceleași roți ale KGB-ului;
– primarul Nicolae Costin, care-a românizat capitala Basarabiei, Chișinău, a fost răpus prin iradiere de aceleași structuri diabolice ale KGB-ului;
 
– frații noștri polițiști, militari și frontiști care-au luptat cu hoarda rusească la Nistru, apărând cu arma în mâini Independența de Rusia și Ideea Românească, au fost împușcați, arși de vii, aruncați în fântâni de structurile, vii și azi, ale KGB-ului de la Tiraspol și Chișinău, unii dintre ei fiind urmăriți și acum pentru fapta lor patriotică din 1992;
 
 
– zeci și sute de mii de români din Tighina și de peste Nistru, care s-au refugiat lăsându-și casele, care nu pot să-și lucreze ogoarele ori să-și învețe copiii la școala românească, continuă să fie umiliți și batjocoriți de regimul criminal de la Tiraspol;
 
– zeci și sute de mii de basarabeni care-și părăsesc zilnic casele și copiii pentru a-și câștiga bucățica de pâine în țări străine, își plâng amarul din cauza bandiților politici de la putere care-au jefuit băncile și și-au subordonat justiția și celelalte instituții fundamentale ale statului…
 
Și-n tot acest zbucium, paraziții și criminalii care-au jefuit țara umblă-n libertate ocrotiți de lege, iar „coordonatorul” lor stă „blindat” de-un singur gând: cum să pună mâna și pe Primăria Chișinău prin care să obțină-n proprietate terenul lui „Guguță” din Parcul central al basarabenilor pentru a-și construi încă un hotel spre nemurire cu 13, 14, 16, 200 de etaje…
 
Asta este diferența între naivii, dar inimoșii, de basarabeni deprinși să sufere și bandiții de ieri și de azi, reci și pragmatici, cu inimile lor blindate ca ale NKVD-ului…
 

De ce victoria lui Năstase nu este victoria PPDA

Cel mai frumos gest de mulțumire al lui Năstase pentru alegătorii care l-au votat azi, majoritatea cărora nu sunt de la Platforma DA, ar fi să nu ne obosească auzul cu povești pe care ni le servește presa Țopilor chiar din această seară după ce au fost anunțate rezultatele preliminare.

A. Năstase a câștigat alegerile datorită efortului exemplar al PPDA, scrie această presă.

A. Năstase a ieșit învingător datorită votului majorității alegătorilor de dreapta din Chișinău care nu sunt cu PPDA, cred eu!

Anume acești alegători, care nu sunt cu Platforma, au salvat onorabil Chișinăul în urma gestului egoist al lui Năstase de a-și anunța candidatura la funcția de primar în chip unilateral, fără a avea și acordul PAS.

Noi l-am votat pe Năstase nu pentru că el ne este tare drag, ci pentru că ne este drag și scump Chișinăul nostru așa cum ne este dragă și scumpă toată Basarabia românească în care ne-am născut!

Asta trebuie să înțeleagă Năstase și toți cei care beau șampanie acum la PPDA.

Dacă nu va înțelege acest lucru Năstase, degeaba a mai călcat azi pragul Paraclisului de la Mitropolia Basarabiei.

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Partidele politice de la București și dispersarea basarabenilor

Ce să spun?
Băsescu este în situația liderilor de partid de aici de la Chișinău cărora Plahotniuc le cumpăra mai ieri deputații sau miniștrii, sau membrii de partid…
Un Șalaru, Guțu ș.a. de la PL sau de la alte partide…
Pe unii dintre aceștia Băsescu i-a încurajat chiar să-și trădeze echipa politică care i-a propulsat în Parlament, PUNând la cale încropirea a încă unui partid „unionist” în stânga Prutului. Ca și cum până la el nu erau destule partide de acest fel…
A lucrat astfel mână-n mână cu gruparea banditească de la guvernare pentru segmentarea românilor basarabeni…
Incursiunea lui politică-n Basarabia a avut un singur scop: salvarea de la pieire politică a PMP-ului din dreapta Prutului pe seama problemei spinoase a Basarabiei.
Mai mult decât atât: prezența, de multe ori gălăgioasă, a lui Băsescu în stânga Prutului și unele declarații de-a dreptul deochiate ale acestuia nu au făcut altceva decât să consolideze partida rusească din Basarabia, care, iată, este gata să-și pună labele pe capitala noastră Chișinău.
Din păcate, cam așa au făcut-o și o fac încă și alte partide de la București…
Acestea își creează filialele lor în Basarabia nu pentru a impulsiona procesul de afirmare a identității românești dincoace de Prut, ci pentru a-și spori cumva punctajul electoral pentru a accede în Parlamentul de la București.
Ne-au divizat după culorile și ambițiile lor politice…
Plus că își mai identifică și își cresc aici și niște lideri locali, unii dintre ei neștiind a lega barem o propoziție simplă, cu subiect și predicat, în limba română, dar ajunși peste noapte deputați sau senatori pe malurile Dâmboviței… sau nu știu ce fel de funcționari prin instituțiile statului român.
Umflați în pene, lipsiți de smerenie, ignoranți, grandomani, băieți de gașcă politică… unii din dânșii cu gânduri s-ajungă deja europarlamentari…
Cam asta este, din păcate, prestația partidelor politice de la București aici în Basarabia…
Am certitudinea că noi, basarabenii, eram mult mai uniți și mai săritori la nevoile noastre românești înaintea trecerii Prutului de către partidele de la București, care au venit să ne „aglutineze” politic astfel încât să fim cât mai dispersați.
Îmi cer scuze pentru sinceritatea și durerea cu care spun aceste lucruri…

Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor

Portalul DESCHIDE.MD, finanțat din banii statului român, anunță cu emfază:
 
„Candidatul PUN, Constantin Codreanu, invitat de Klaus Ioahannis la Cotroceni”.
 
Textul știrii „bombă” este însoțit, bineînțeles, de o poză impunătoare în care Președintele României îi strange mâna celui PUS de basarabeni să le apere drepturile în Parlamentul de la București, dar ajuns în scurt timp să fie PUS de București să cucerească Chișinăul la alegerile din 20 mai.
 
Cei care au PUS la cale evenimentul în cauză au avut, fără îndoială, scopul transferului de imagine de la Președintele României către cel PUS în misiune cuceritoare în capitala Basarabiei, mahmură încă după guleaiul și canonadele putiniste de aici petrecute la 9 mai sub aplauzele și privirile „victorioase” ale guvernării Plahotniuc-Dodon.
 
Exact așa a făcut Putin cu Dodon înaintea alegerilor prezidențiale din toamna lui 2016: l-a invitat pe Dodon (însoțit de Greceanâi) la Kremlin pentru o poză!
 
Vă mai amintiți?
 
Iar poza (ștampila) de la Putin a topit atunci până și inima „blindată” a lui Plahotniuc, care nu a stat mult pe gânduri: l-a scos fulgerător pe Lupu din cursă și a montat toată mașinăria de partid a PD-ului pentru asigurarea victoriei lui Dodon!
 
Dar noi, românii, nu trebuie să procedăm ca Putin!
 
A urma exemplul Rusiei, mai ales când este vorba de teritoriile noastre aflate sub controlul ei, înseamnă a cădea în plasa ei!
 
Când vine vorba de alegerile pentru capitala Basarabiei, care trebuie readusă la sânul Patriei noastre România, Președintele României ar fi obligat să-i invite la Cotroceni pe toți candidații unioniști de la Chișinău pentru a le strânge mâna! (Rusia și agentura ei, care funcționează perfect pe cele două maluri ale Prutului, a reușit, din păcate, să ne fragmenteze și să ne ostilizeze pe noi, basarabenii, România având sarcina să ne unească în jurul ideii românești!).
 
Eventual, pentru a-i împăca!
 
Eventual, pentru a-i determina să cedeze unul în fața altuia!
 
Eventual, pentru a face o poză cu toți candidații basarabeni împreună, dar nu doar cu cel care reprezintă „unionismul” planificat, coordonat și controlat în totalitate de mafia de la guvernarea Basarabiei cu panglica lui Putin în piept și care este convins din start că nu va ajunge niciodată primar de Chișinău, pentru că nu-și dorește acest lucru, el realizând perfect că are de executat doar un rol de conjunctură în aceste alegeri.
 
Am mai vorbit de asta și foarte mulți au rămas bosumflați pe mine (inclusiv bravul candidat PUN care m-a șters imediat din lista lui Fb, argument în plus că este slab și absolut nepregătit pentru sarcina ingrată pe care i-a pus-o Băsescu în față).
 
Este convingerea mea personală că România nu trebuie să acționeze electoral în raport cu basarabenii, așa cum a procedat Băsescu și așa cum procedează, din păcate, Iohannis.
 
Înstrăinarea Basarabiei și a celorlalte teritorii românești în 1940, dacă vă amintiți bine, a avut loc cu acordul Bucureștiului, chiar dacă a fost ultimatumul lui Stalin!
 
Iar cei care au avut curajul să ne elibereze în 1941 de sub ciubota Kremlinului au fost executați!
 
De asta nu trebuie să-i împărțiți pe basarabeni după culorile politice ale Bucureștiului sau după preferințele egoiste ale „statului paralel” pe care l-ați inventat și care a trecut, odată cu Băsescu, și Prutul.
 
De asta nu trebuie să abordați unionismul basarabean în chip selectiv, așa cum vă sugerează consilieri ca Iulian Chifu.
 
De asta, pur și simplu, nu trebuie să faceți jocul guvernărilor de la Chișinău, care, de la 1991 încoace, toate, absolut toate, au acționat și acționează în detrimentul inereselor noastre românești și în favoarea Rusiei.
 
De asta este nevoie de o clasă politică basarabeană cu conștiință românească care să lucreze dezinteresat exclusiv pentru interesul general românesc.
 
PUN-ul pe care l-ați zămislit în laboratoarele „statului paralel” nu se constituie în fundamentul unei clase politice basarabene cu conștiință românească, pentru că a fost conceput din start ca să dezbine, nu ca să unească!
 
Acum, în această clipă, Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor!
 
Hristos a Înviat!
 

Hrișca și murăturile lui Plahotniuc pentru Europa

Imagine: Agora

Portalul „Agora” ni-i arată în mai multe imagini pe Plahotniuc, Candu și Filip mâncând hrișcă și murături de 9 mai, meniu „ostășesc”, spun ei, în cantina mobilă amenajată de PD în Scuarul Catedralei.

Ne întrebăm și noi, ca proștii:

– în cinstea sau în memoria cui mânâncă ei hrișcă și castraveți murați: a celor 400.000 de soldați români, care au trecut Prutul, la 22 iunie 1941, la ordinul generalului Ion Antonescu, și au eliberat cu arma în mâini Basarabia și nordul Bucovinei de sub ocupația armatei roșii bolșevice a lui Stalin, sau a „ostașilor sovietici eliberatori” care au reocupat Basarabia și nordul Bucovinei în 1944-45?

Republica Moldova, pe care o guvernează glorios cei trei mâncători de hrișcă și murături, se înscrie cumva printre statele „victorioase” în cel de-Al Doilea Război Mondial, odată ce PD-ul, partid de guvernământ, celebrează Ziua Victoriei, sau se consideră un stat perdant, odată ce nu este în stare până astăzi să-și elibereze o parte din teritoriul său aflat sub controlul armatei ruse?

– dacă cei trei mâncători de hrișcă și murături, care guvernează glorios Republica Moldova, crapă la hrișcă și murături, ziua în amiaza mare, în cinstea Europei, de Ziua Europei, cum ar veni, ce are Europa, de ziua ei, cu „meniul ostășesc”, de inspirație sovietică, oferit în cantină mobilă ostășească de PD?

– dacă PD ne tot asigură că ne integrează în Europa, de ce ne tot hrănește cu hrișcă și murături, mâncarea preferată a soldaților lui Stalin?

 

Hristos a Înviat, frați români!

Doar curvele politice sărbătoresc „ziua Victoriei” la Chișinău

mai 8, 2018 2 comentarii
Îl aud azi pe Plahotniuc că el „va sărbători la 9 mai și ziua Europei, și ziua Victoriei”.
 
Nu întâmplător pe Piața Marii Adunări Naționale, care a fost închisă pentru că se instala acolo scena pentru guleaiul de mâine, răsuna strident muzică rusească.
 
În legătură cu asta, reiau aici un strălucit citat dintr-o declarație a celebrului istoric român, Florin Constantiniu, care spunea despre cel de-Al Doilea Război Mondial că a fost „lupta între două bande de criminali, una condusă de Hitler, alta de Stalin. Un Stalin, ale cărui crime erau acoperite de cei doi complici ai săi, Churchill și Roosevelt. Nu cred că victoria bandei sovieto-anglo-americane trebuie celebrată. Pentru țările baltice și cele din Europa de Est ea a adus o robie de peste patru decenii. Este momentul să ne întrebăm: victoria cui o sărbătorim la 9 mai 1945? Personal, cred că nu este nimic de sărbătorit”.
 
A sărbători „ziua Victoriei” azi la Chișinău, mai ales de către unul care tot caută disperat să-i facă loc PD-ului pe dreapta, înseamnă a batjocori memoria și numele sutelor de mii de soldați români care au luptat cu arma în mâini și și-au dat viața pentru eliberarea de sub ocupația bolșevică a teritoriilor românești înstrăinate în urma odiosului pact fascisto-stalinist din 1939.
 
A sărbători azi la Chișinău și „ziua Europei”, și „ziua Victoriei” înseamnă a fi curvă politică care face jocurile murdare ale Kremlinului de rând cu Dodon.
 
A sărbători „ziua Victoriei” înseamnă a fi una cu Dodon.
 
A sărbători „ziua Victoriei” înseamnă a nu avea conștiință românească!
 
Nu avem ce sărbători pentru că 9 mai de fapt este o zi tragică pentru noi, basarabenii, ziua reocupării noastre de către armata satanistă a lui Stalin și a reinstalării odiosului regim comunist de exterminare națională aici în Basarabia și în toată România.
 
Acest regim este viu și azi prin cei care „sărbătoresc ziua Victoriei”, adică PD-ul lui Plahotniuc și Diacov, care a furat miliardele din băncile noastre și încearcă cu disperare să măsluiască alegerile de la Chișinău și cele parlamentare de la toamnă pentru a se menține la putere și a scăpa astfel de pedeapsa ce îi așteaptă.