Arhiva

Posts Tagged ‘Biserica Ortodoxă’

„Lingurița comună” a presei mainstream: hula împotriva Duhului Sfânt!

martie 13, 2020 Lasă un comentariu
Mă uit cum ziaristele de la Ziarul de Gardă tot insistă în păcatul de neiertat de a culpabiliza Biserica Ortodoxă de favorizarea răspândirii epidemiei de coronavirus!
 
Mai ieri directorul acestei publicații, Alina Radu, lua în derâdere, într-o postare pe Fb, Sfânta Taină a Spovedaniei și Împărtășaniei, care este, după cum mărturisea marele nostru duhovnic, Arhimandritul Ioanichie Bălan, „cea mai înaltă formă de unire cu Hristos”.
 
„Oare de ce preoții se implică la discutat manuale, politici publice, dar acum, când autoritățile laice interzic adunările de peste 50 de oameni, preoții îi adună grămadă și îi servesc dintr-o linguriță comună?”, scrie în batjocură rătăcita ziaristă de la Chișinău.
 
Cum era și de așteptat, postarea în cauză s-a încununat de multe like-uri și comentarii, inclusiv reacția imediată a unui alt înfocat reprezentant al mainstream media, Vitalie Călugăreanu, care își bate joc de Sfânta Cruce și de cei ce o cinstesc prin replica lui ironică: „Isi va face repede cruciță si-i protejat”, replică ce a stârnit, bineînțeles, plăcerea și hohotele de râs ale altor atâția „prieteni Fb” (Acum câteva luni de zile, tot el, Călugăreanu, soma guvernul Maia Sandu, asemeni satrapului Lenin, să descurajeze construcția de biserici! „Sunt prea multe și nu sunt necesare!”, spunea revoluționarul corespondent al DW!).
 
Pentru a accentua pericolul pe care l-ar reprezenta Biserica Ortodoxă în aceste zile de „carantină” și a argumenta în vreun fel faptul că lăcașurile sfinte ar constitui adevărate cauze și factori de transmitere a coronavirusului, zeloasa patroană a Ziarului de Gardă face referire, într-o altă postare pe Fb, iar mai apoi și într-un material pentru ziar, la cazul „Pacientului cu nr.31” din Coreea de Sud, o femeie infectată cu coronavirus și care, vizitând „o biserică”, ar fi molipsit mai multă lume cu temutul virus.
 
„Coronavirusul la biserică. Cum a explodat numărul de îmbolnăviri într-un locaș de cult din Coreea de Sud”, titrează zgomotos și panicard Ziarul de Gardă, bineînțeles, fără a explica cititorilor că cele întâmplate în Coreea de Sud au avut loc în cadrul unei secte, al unui cult pseudo-creștin, milenarist, în frunte cu un lider mesianic, ermetic și auto-centrat, și că acestea nu au nimic în comun cu Biserica noastră Ortodoxă, „una, sfântă, sobornicească şi apostolească“, care, după cum spune părintele Constantin Necula, este „un spital de suflete și că mai mult decât atât, aceasta găzduiește taine ce transced materia și puterea de înțelegere a oamenilor”.
 
Iar dacă vrem să depășim criza legată de epidemia cu coronavirus, „în locul persecutării și a trimiterii în fața plutonului de execuție, spune același părinte Constantin Necula, autoritățile și societatea ar trebui să vadă în biserică nu problema, ci o posibilă soluție în rezolvarea problemei”!
 
„Dacă prima școală românească a apărut în incinta unei biserici, primul spital de pe teritoriul țării noastre a apărut în incinta unei mănăstiri de pe strada Azilului din orașul Sibiu pe data de 24 iunie 1292, mai precizează părintele Necula. Biserica a fost așadar atât leagănul educației cât și al sistemului sanitar”.
 
Dar asta nu contează deloc pentru mainstream media, exponenții căreia sunt pur și simplu incapabili a înțelege că hula împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat care nu poate fi iertat niciodată!

Cum s-o ajut pe ziarista Elena Robu să se simtă „în siguranță în biserică”?

martie 10, 2020 Un comentariu
„Nu pot fi în siguranță în biserică”, scrie ziarista Elena Robu în aceste zile de panică provocată de coronavirus când Biserica Ortodoxă își cheamă credincioșii să-i calce pragul și să se împărtășească.
 
„Imaginați-vă doar ce se poate întâmpla când cu aceeași linguriță sunt împărtășiți toți oamenii din biserică?”, se mai întreabă Elena.
 
Ce pot să-i răspund colegei mele ziariste ca s-o ajut a-și spulbera îndoielile?
 
Îmi amintesc aici de întâmplarea cu Sfântul Nicolae Planas – părintele care s-a împărtășit după un lepros și a rămas sănătos (Monahia Marta, Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp. 62-63):
 
„În parohia sa, pe o stradă îngustă, se ascundea un lepros într-o stare gravă. I se stricaseră buzele din cauza înfricoșătoarei boli. Odată, Părintele a mers să-l împărtășească, dar gura lui distrusă n-a putut primi Sfântul Trup al Domnului, care a căzut alături. Fără nicio șovăială, Părintele s-a aplecat și cu gura sa a luat mărgăritarul dumnezeiesc care căzuse și l-a consumat. Asta s-o audă și cei care șovăie să se împărtășească, pentru că se tem de microbi! Într-adevăr, mare blasfemie! Dumnezeul viilor și al morților, Care a făcut cerul și pământul să fie biruit de microbi! Aiureli ale necredinței celei întunecate.
 
Cât despre bolnavul acesta, l-a descoperit Poliția și l-a trimis la azilul de leproși împreună cu fiica lui, care și ea se molipsise mâncându-i-se degetele. Cu toate acestea, Părintele n-a pățit nimic”.
 
De ce n-a pățit nimic Părintele?
 
Iată cum răspunde la această întrebare Părintele Constantin Sturzu, Consilier al Sectorului comunicare şi relaţii publice al Arhiepiscopiei Iaşilor și Purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei:
 
„Linguriţa cu care preotul îi împărtăşeşte pe toţi credincioşii – aceeaşi linguriţă, nu o alta! –, este folosită mai apoi de acesta spre a consuma tot ceea ce rămâne în potir. Dacă ar exista vreun pericol de natură medicală în actul comun al împărtăşirii, primii afectaţi ar fi, aşadar, preoţii. La câte boli infecţioase au fost şi mai sunt pe lume, aceştia ar trebui să fie o specie pe cale de dispariţie – în caz că s-ar adeveri fie şi doar un procent din scenariile alarmiste ale celor care, brusc, nu mai pot dormi de grija Bisericii şi a slujitorilor ei. Aşa cum preciza într-un recent Cuvânt pastoral şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „Sfânta Euharistie nu este şi nu poate fi niciodată izvor de îmbolnăvire şi de moarte, ci izvor de viaţă nouă în Hristos, de iertare a păcatelor, de vindecare a sufletului şi a trupului”.”
 
Anume convingerea nestrămutată că cele sfinte nu pot constitui sursă de îmbolnăvire pentru cei ce se apropie de ele „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”, îl face și pe Gigi Becali, patronul FCSB, să declare:
 
„Noi mergem la Biserică și nu ținem cont de guvernanții necredincioși care spun erezii. Bă, dacă în Biserică sunt 100 de oameni care au coronavirus și se împărtășesc, mă duc și eu și mă împărtășesc cu lingurița lor.
 
Prin Sfânta Împărtășanie, Hristos ne însănătoșește! La rugă ne rugăm să ne ferească Dumnezeu de virus. Nu vine boala, nu are ce căuta boala aici. Dumnezeu îndepărtează pericolul”.

Ce treabă are un Iohannis cu Neamul Românesc?

noiembrie 8, 2019 Lasă un comentariu
Am avut imprudența să constat, de aici din Basarabia, pe pagina mea de Fb, că „România, țară majoritar ortodoxă, are în această clipă un președinte și un premier neortodox!”.
 
Imediat, un anonim cu lozinca „Votez Barna” în loc de poză, mi-a și dat replica:
 
„Ce treaba are ortodoxia cu presedintia?”.
 
Biserica Ortodoxă este mama Neamului Românesc, vorba lui Eminescu!
 
Întrebarea mea este: ce treabă are un Iohannis cu Neamul Românesc?
Categorii:Fără categorie Etichete:, , ,

Doamna Aspazia Oţel Petrescu: “Tot jocul creştin al Rusiei este o capcană KGB-istă”

aprilie 21, 2017 Lasă un comentariu

 

 

– Ce opinie aveţi despre politica de azi a Rusiei din perspectiva credinţei?

– Tot jocul creştin al Rusiei este o capcană KGB-istă. Se vorbeşte despre folosirea ortodoxiei ca mijloc de cucerire a popoarelor răsăritene. Sub comuniști erau două biserici, biserica oprimată şi biserica profitoare. Ei, acum nu! E biserica sfântă, unică și pravoslavnică! Mă gândesc la preoţii noştri buni care spun: “Vai, s-a întors Biserica în Rusia, sfinţii ruşi au revenit în Rusia!”. “Marea” ortodoxie a Rusiei, la care noi ne închinăm astăzi! Au scos sfinţii mari la paradă, l-au sanctificat pe ţar! Totul sub controlul KGB-ului!

Am citit profeţiile unui călugăr, care se întâlnesc cu cele ale Sfântului Nicolae Velimirovici, cu privire la ce vor face ruşii la noi, în prima fază a unui posibil război. Vor face prăpăd. Ruşii vor să înghită toată Europa. Vor fi trei imperii, a spus şi Gorbaciov: unul arab, unul eurasiatic şi unul american. Cel euroasiatic, ortodox de „rit vechi”, ar putea fi visul de aur al lui Petru cel Mare. Eu nu am nicio părere proprie în acest domeniu, știu doar că omul propune, dar bunul Dumnezeu dispune.

Daniel, din groapa leilor, spunea că cele trei imperii nu se vor mai lipi, aşa cum nu se lipeşte lutul de fier. Deci, oamenii îşi fac planuri, numai că Dumnezeu are planul Lui. În orice caz, dacă se vor încăiera, va fi rău de tot. Ruşii, când vin să cucerească, au metoda lor de luptă: dau drumul oştilor. „Mergeţi, cuceriţi, faceţi ce vreţi, totul e al vostru!”. Aşa au venit şi la noi în timpul celui de-al doilea război mondial: violuri, omoruri, beţie etc.

 

Preluat Facebook

Imagine: Cristina Nichituș Roncea

Păcatul de a fi dodon

ianuarie 18, 2017 Lasă un comentariu

Dodonii sunt consecințele unui fenomen la care iau parte inconștient aproape toți basarabenii care se declară proeuropeni:

– 80-90 la sută dintre basarabeni frecventează biserica lui Vladimir, care este a Rusiei și se roagă zilnic de pe amvonul ei pentru Putin și armata rusă;

– basarabenilor, aproape sută la sută, le place să țină toate sărbătorile sfinte după calendarul bisericii ruse a lui Putin. Mai mult, se mândresc peste măsură cu asta;

– 80-90 la sută dintre basarabeni ignoră Mitropolia Basarabiei, românească, reactivată de 25 de ani, biserică ce se roagă neîncetat de pe amvonul ei pentru poporul român și armata română. Mai mult decât atât, unii dintre aprigii țipători ai Unirii sunt cei mai înverșunați hulitori ai Mitropoliei Basarabiei;

– De peste 25 de ani, la toate sărbătorile creștine guvernanții de la Chișinău își afișează ostentativ prezența lângă mitropolitul Vladimir, care se roagă, zilnic, neîncetat, pentru Putin și armata rusă. De 25 de ani aceștia continuă să nu treacă pragul Mitropoliei Basarabiei, care este parte a Bisericii Române, se roagă neîncetat pentru poporul român și armata română. Mai mult decât atât, aceștia o hulesc și o țin conștient în izolare;

– Până mai ieri, și fostul ambasador al României la Chișinău își mărturisea păcatele în biserica lui Vladimir mitropolitul, care se roagă neîncetat pentru Putin și armata rusă.

Cum să nu ne alegem, după aproape 30 de ani de la destrămarea imperiului sovietic, cu un Dodon la cârma Basarabiei, dacă noi înșine suntem niște dodoni?!

Mai mult decât atât: nici nu vrem a înțelege explicația și durerea lui Eminescu legată de acest fenomen:

„[…] Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblînzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă, e un drept. Liniamintele organizării democratice a Bisericei Române se arată ab antiquo încă. Stînd cu alte Biserici în legături formale, nu de subordinaţie, ea a înlocuit la români, în timpii cei răi, organizaţia politică şi economică.”

(Mihai Eminescu. TIMPUL, 6 septembrie 1880)

Cum să apărăm familia de sputnik-ul Roșca

aprilie 21, 2016 5 comentarii

chirtoaca d loghin anisoara

Familia, la români, potrivit culturii și credinței ortodoxe, dezvăluie misterul Sfintei Treimi, este „Biserica cea mică”, în timp ce Biserica este „familia cea mare”. Această „Biserică mică”, instituție creată de Dumnezeu, este mai mult decât o „celulă a societății”. După cum spunea ilustrul teolog și marele apărător al familiei și neamului, părintele Ilie Moldovan, „familia adevărată, în calitatea ei de putere formativă a neamului nostru, este sursa creatoare și laborator sacru în care s-a plăsmuit și se mai plăsmuiește, a luat chip și se întreține ca atare, in fiecare moment, neamul și pământul său, cărora le dăm numele de România”.

Dacă suntem creștini și ținem la familia românească întemeiată pe tradiția neamului, adică pe fundamentul și cu suportul Bisericii Ortodoxe, ar trebui să-i încurajăm și să-i susținem din toată inima pe toți tinerii din țara asta în pasul lor spre CREAREA FAMILIEI!

Am rămas mâhnit zilele acestea când am văzut cu câtă încrâncenare și cu câtă dușmănie s-au năpustit asupra primarului Dorin Chirtoacă și logodnicei sale Anișoara Loghin o liotă de „bloggerași”, „agenți de știri” și… agenturi întregi, scornind și lansând minciuni crase în legătură cu viitoarea lor căsătorie.

O campanie de denigrare mai murdară ca asta nu mi s-a dat să văd!

Cei mai insistenți, mai zeloși și mai perfizi, bineînțeles, în această scârnavă acțiune securistică s-au dovedit a fi „agenții de știri” de la „agentura” rusească SPUTNIK, dirijată de dughinistul Roșca și finanțată prin intermediul lui Shor.

Ce vor mai scrie și ce vor mai pune la cale acești slujitori și propovăduitori ai panslavismului cu pistolul de cekist la brâu după nunta, hulită de ei, a lui Dorin și Anișoara, care, iată, se va juca în câteva zile?!

Am sărit să-i apăr pe acești tineri în întenția lor creștinească de a da naștere unei familii… Fac acest gest și întru susținerea jurnalistului și prietenului meu Vlad Loghin, tatăl Anișoarei Loghin, colegul meu de grupă de la facultatea de Jurnalism, pe care atacurile rețelei neokaghebismului dughinist nu-l pot opri din pregătirile pentru nunta copilei sale de după terminarea Postului Paștilor…

Doamne ajută!

21 aprilie 2016

Părintele Dumitru Stăniloae: Neamul românesc a biruit întotdeauna prin credinţa în Dumnezeu

dumitru staniloae neamul romanesc

„Neamul românesc a trecut prin multe momente grele în istoria sa, dar a răzbit şi a biruit întotdeauna prin credinţa în Dumnezeu şi prin speranţa în triumful final al binelui. Aşa se va întâmpla şi acum. Să răbdăm cu tărie şi smerenie suferinţa ce ni s-a dat.”

(Părintele Dumitru Stăniloae)