Arhiva

Posts Tagged ‘Chioselia Mare’

Ion Suruceanu, celentanul nostru interfrontist

ianuarie 15, 2018 Lasă un comentariu
În timp ce urmăream în seara asta la TVR Moldova o emisiune dedicată legendarului interpret basarabean Ion Suruceanu, consătenii mei de la Chioselia Mare, Cahul, anunțau pe Fb despre cum „un grup de activiști găgăuzi, în aceste zile de sărbători au bătut în toate porțile sătenilor pentru a-i întreba dacă doresc să voteze ca satul să treacă în componența găgăuziei”.
 
Evident, în emisiunea-elogiu s-a vorbit numai de bine despre emblematicul nostru cântăreț Ion Suruceanu…
 
S-a pomenit în treacăt și despre faptul că Ion Suruceanu a fost și deputat în Parlamentul de la Chișinău în anii 1994-1998, atunci ocupând chiar funcția de vicepreședinte al Comisiei parlamentare pentru cultură și educație.
 
Dar tinerii realizatori ai emisiunii nu au spus (nici nu aveau cum să spună) un cuvânt despre faptul că vedeta noastră a ajuns în Parlament pe lista Partidului Democrat Agrar din Moldova, că a cântat pentru agrarieni în campania electorală de atunci și a făcut agitație pentru ei…
 
Nu au spus o vorbă, nici măcar nu l-au întrebat pe interpret, prezent în studio, despre cum acesta a votat împreună cu toți agrarienii și interfrontiștii legea despre autonomia găgăuză…
 
Despre cum a votat atunci împreună cu coloana Moscovei eliminarea Imnului nostru național „Deșteaptă-te, române!”…
 
Despre cum a votat atunci, împreună cu toată șleahta de antiromâni din Parlament în frunte cu Lucinschi, articolul 13 din Constituție în varianta „limba moldovenească cu grafie latină”…
 
Despre cum a votat celentanul nostru de pe Bâc atâtea alte căcaturi aruncate peste chipul chinuit al Basarabiei de cercurile KGB-iste de la Chișinău…
 
Atunci, în 1995, a trebuit să merg în satul meu de baștină, Chioselia Mare, precum și la Frumușica, localități românești care fuseseră în componența raionului Comrat, ca, timp de trei zile, împreună cu colegii mei deputați ai Frontului Popular, să ne opunem și să oprim referendumul pentru trecerea acestor sate în componența autonomiei găgăuze, diversiune rusească gândită la Moscova și realizată de puterea agrariană de la Chișinău în frunte cu Lucinschi.
 
Dar câți artiști de-ai noștri cântau mai ieri sistemul mixt de alegeri al binomului Dodon-Plahotniuc?
13 ianuarie 2018
Reclame

Despre neamurile mele de la Câmpulung Mușcel

Aflu cu durere în suflet de trecerea la Domnul a lui nea Nicu Grejdan, soțul verișoarei mele Stăncuța de la Pitești, fiica mai mică a mătușii mele Lența Popeia (sora mai mare a lui taică-meu Ghiță Săcăreanu), refugiată peste Prut în august 1944 în urma ocupației rusești.

Taică-meu le-a dus atunci pe mama Lența (însărcinată cu Stăncuța) și pe cele 3 fiice ale ei minore (Neta, Țica și Toly) cu căruța de la Chioselia Mare, unde era și este casa noastră bătrânească în care s-au născut (bunicii mei muriseră de tineri astfel încât taică-meu, surorile lui Lența și Veta și fratele lor mai mic Ionel au rămas orfani din fragedă copilărie, mama Lența, cea mai mare dintre ei, fiindu-le ca o mamă), până la Prut în zona Oancei sau a Galațiului. Era singură cu fetițele, pentru că bărbatul ei, nea Mitică Popeia, făcea în acele zile armata în Garda regală la București. A ajuns cu mare greu, după un drum de câteva săptămâni, la neamurile soțului ei de la Câmpulung Mușcel unde s-a stabilit și a locuit până la sfârșitul vieții (2004).

Acolo a născut-o pe Stăncuța.

Acolo am găsit-o și eu în 1988 când, după dezghețul gorbaciovist, am avut posibilitatea să trec pentru prima dată Prutul ca să-mi văd și să-mi îmbrățișez mătușa, pe cele patru verișoare, pe bărbații lor, pe copiii și nepoții lor…

Acolo am aflat și am înțeles tot calvarul prin care au trecut toți basarabenii noștri refugiați peste Prut de frica urgiei bolșevice care se abătuse asupra Basarabiei.

Le îmbrățișez acum fierbinte pe verișoara mea Stăncuța de la Pitești și pe fiica ei Gaby în greaua încercare prin care trec.

Dumnezeu să-l ierte și să-l treacă în ceata drepților pe nea Nicu!

Vă îmbrățișez pe voi, neamuri basarabene de la Câmpulung Mușcel și de pe unde mai sunteți: Neta, Țica, Toly, Cristi, Cătălin, Elena, Ady, Ema, nea Ghică, Săndel, Bebe, Raluca, Victor etc., și vă mărturisesc că ne sunteți scumpi și dragi așa cum scumpă și dragă ne este Patria noastră România.

Unuia care-mi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu

iunie 12, 2016 15 comentarii

Ion Antonescu copii

Un „înțelept” de la București îmi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu.

Taică-meu, Ghiță Secăreanu, basarabean de la Chioselia Mare, Cahul, ne povestea, cu mare respect, nouă, celor zece feciori și fiice ale lui, de Ion Antonescu, care a fost comandantul său suprem atunci când era soldat în Armata Română.

Mareșalul Ion Antonescu a fost comandantul suprem al tuturor basarabenilor înrolați în Armata Română în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial!

Cum poți să-i cinstești pe eroii români dezrobitori ai Basarabiei fără a pomeni numele comandantului lor suprem?!

Cel care mă îndeamnă să nu-l cinstesc pe Ion Antonescu, mă îndeamnă să nu cinstesc memoria tatălui meu, cel care mi-a dat viață și al cărui sânge îmi curge prin vene!

Credeam c-am scăpat de regimul bolșevik criminal care ne-a pângărit, timp de jumătate de veac, pământul, sufletul, credința și strămoșii.

Uite că noi, basarabenii, am mai avea de înfruntat un regim, kominternist, tot atât de antiromânesc!

Unirea, care va avea loc, oricum, înseamnă pentru noi, basarabenii, întâi și-ntâi, libertatea de a ne plânge și a ne cinsti din toată INIMA noastră ÎNDURERATĂ memoria EROILOR DEZROBITORI AI BASARABIEI!

Or, credeți cumva că aici, pe pământurile românești înstrăinate, n-au mai rămas OAMENI CU INIMĂ?