Arhiva

Posts Tagged ‘Chioselia Mare’

De Crăciun, cu pozele părinților…

ianuarie 17, 2021 Lasă un comentariu
Casa noastră de la Chioselia Mare, Cahul, cu portretele părinților Vera și Gheorghe.
De Crăciun, trecem prin odaia lor și prin toată casa… aproape pustie.
În toate satele Basarabiei rămân casele cu portretele părinților, bunicilor și străbunicilor noștri, semn al îndărătniciei lor de a nu pleca din ele și de a fi veșnici stăpâni ai acestor meleaguri triste…
Dumnezeu sa-i odihnească!
7 ianuarie 2021
Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Rănile de după o imagine cu tata…

ianuarie 12, 2020 Lasă un comentariu
Chioselia Mare, Cahul. Ferma sovhozului-fabrică „Iskra”, cred că imaginea e de pe la sfârșitul anilor optzeci!
Taică-meu, Ghiță Secăreanu (al doilea din rândul de jos, cu multe medalii în piept, veteran de război, a fost soldat în Armata Română, iar în 1944 rușii l-au înrolat în armata sovietică trimițându-l, împreună cu frate-său Ionel Secăreanu, primul din același rând, în prima linie a frontului tocmai la Königsberg, a rămas viu ca prin minune; alături de el, în stânga lui, este fratele mamei mele Alexe Boboc, bunicul interpetelor surori Ana Maria Boboc Oțel și Doina Boboc), a lucrat, după colectivizare și pănă la bătrânee, la ferma kolhozului-sovhozului din satul nostru.
Cred că e o imagine cu lucrătorii de la fermă prilejuită de „ziua victoriei” sărbătorită cu mult fast de sovietici, ca și azi, de altfel, unde veteranii, obligai să-și pună medaliile în piept, erau poftiți mai mult în calitate de decor.
Exact ca la războiul provocat de ruși, unde basarabenii erau trimiși în prima linie în calitate de carne de tun, ca să nu se mai întoarcă vii…
Zeci de tineri din satul nostru și din satele din jur au fost duși în 1944, împreună cu taică-meu, în prima linie la Königsberg, de unde s-au întors foarte puțini, cu răni adânci pe care le-au îndurat toată viața lor.
Cât de multă durere ascundea „viața fericită” din kolhozul ocupației sovietice!

Satul meu Chioselia Mare se numea Mocani…

octombrie 7, 2019 Lasă un comentariu

Inimoasa mea prietenă și colegă de la PPCD (organizația de tineret Noua GenerațieDidina Solomon, stabilită, după căsătorie, în partea dreaptă a Prutului, la Tecuci, căreia îi transmit pe această cale un salut frățesc, mă întreabă de unde vine numele Tecuci al fostului meu profesor de română de la școala-internat din Cahul, Alexandru Tecuci, despre care am scris în „Șoapte de românism”, și dacă acesta este cumva originar din mun. Tecuci.

Nu, profesorul Alexandru Tecuci este din Văleni, r. Cahul, pe malul stâng al Prutului.

Nu exclud că ar fi având și o legătură cu Tecuci, municipiul… ( Îl voi întreba neapărat când voi merge la Cahul sau când voi încerca să-l contactez la telefon. Sper să-l găsesc sănătos, a atins deja vârsta de 86 de ani!).

Așa cum numele meu și al tatălui meu vine de la or. Săcele de lângă Brașov…

Săceleanu a devenit Săcăreanu, Secăreanu…

La Săcele, spun izvoarele, trăieşte una dintre cele două mari comunităti de mocani din Transilvania, cealaltă aflându-se în Mărginimea Sibiului. Mocanii reprezintă comunități pastorale autohtone de oieri români, asociaţi în trecut cu fenomenul transhumanţei. Mocanii din zona Brașov-Săcele sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au practicat transhumanța cu turme imense de oi, iar in secolul al XIX-lea, mai ales după tratatul de la Adrianopole, care le-a îngrădit mișcarea, au fost și cărăuși, conducând garnituri sau caravane de mărfuri pe mari distanțe.

În cursul procesului de transhumanţă, ce avea loc din Săcele pană în Dobrogea, mocanii din Săcele au înfiinţat o localitate cu acelaşi nume, in judeţul Constanţa, dar aceștia s-au stabilit și dincoace de Prut în Basarabia adevărată, până la mare, înființând numeroase localități.

Denumirea veche a satului meu Chioselia Mare, Cahul, este Mocani! Aș dori mult de tot să reușesc împreună cu consătenii mei să revenim la vechea denumire.

Astfel, prin procesul de transhumanţă, mocanii săceleni au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională, contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti.

Primul meu angajament în fața alegătorilor din zona Cahul este desființarea AUTONOMIEI GĂGĂUZE

februarie 1, 2019 2 comentarii

De ce AUTONOIMIA GĂGĂUZĂ, în varianta adoptată de agrarienii lui Lucinschi și Diacov în 1994, trebuie lichidată?

– Pentru că a fost concepută și promovată de grupările controlate de KGB din sânul puterii de la Chișinău exclusiv în favoarea intereselor rusești și în defavoarea Republicii Moldova, a populației majoritare românești din acest teritoriu și a grupului etnic găgăuz. Scopul de bază al adoptării Legii cu privire la autonomia găgăuză a fost și a rămas menținerea Republicii Moldova sub control rusesc, permanentizarea și întețirea procesului de rusificare a populației găgăuze și a altor grupuri etnice din cel de-al doilea stat românesc, precum și obstrucționarea afirmării identității românești a basarabenilor.

– Pentru că, prin crearea și funcționarea „autonomiei teritoriale” în cauză, s-a urmărit chiar de la început, acționându-se metodic și nestingherit până în prezent, cu concursul direct al autorităților centrale, concentrarea potențialului administrativ și socio-economic din sudul Republicii Moldova la Comrat în detrimentul municipiului Cahul și al localităților din raionul Cahul:

  • După constituirea autonomiei de la Comrat, cele 18 localități care au fost trecute în componența raionului Cahul din raioanele Vulcănești, Comrat și Taraclia (satele din lunca Prutului: Giurgiuleşti, Câşliţa Prut, Slobozia Mare, Văleni, Brânza, Colibaşi, Vadul lui Isac, cât şi localităţile Alexandru Ioan Cuza, Nicolaevca, Vladimirovca, Greceni, Burlăceni, Iujnoe, Alexandrfeld şi Găvănoasa, precum și localitățile Borceag, Chioselia Mare și Frumușica) au fost lipsite de patrimoniul fostelor raioane Comrat, Vulcănești și Taraclia, la crearea căruia au luat parte pe parcursul aflării lor în componența acestor unități administrativ-teritoriale. (Se impune adoptarea unei Legi privind participarea acestor primării ca acționari ai patrimoniului fostelor raioane Comrat, Vulcănești și Taraclia)
  • O mare parte dintre instituțiile care oferă servicii deconcentrate au fost transferate de actualul Guvern al PD din centrele raionale din sudul RM la Comrat. Astfel, Serviciul Fiscal de Stat, Trezoreria, Centrul de Standardizare și Metrologie Cahul, Secția de evaluare și control a CNAM (Compania Națională de Asigurări în Medicină) etc. sunt transferate de la Cahul în orașe din Găgăuzia. Mai mult, activități ale unor autorități centrale cu privire la dezvoltarea proiectelor de infrastructură ocolesc raionul Cahul și dau prioritate Găgăuziei. Acest lucru ne amintește de afirmația bașcanului autonomiei Irina Vlah, care declara în martie 2017: „Capitala Sudului Moldovei trebuie mutată de la Cahul la Comrat”. Ea a recunoscut în același discurs că Gagauzia nu a fost niciodată centrul sudului: „Găgăuzia nu a fost niciodată un centru al Sudului. Dar am reușit să convingem Ministerul Finanțelor și Inspectoratul Fiscal ca Inspectoratul Fiscal al Sudului să fie deschis la noi, în orașul Comrat. Acesta este un precedent excelent, când centrul Sudului se mută de la Cahul la Comrat”. Acest lucru i-a luat prin surprindere pe angajații din sectorul public responsabili cu aceste activități, dar și pe agenții economici din sectorul privat din sudul RM, care până acum raportau situațiile financiare către autoritățile raionale. Acțiunea în cauză se constituie într-un act de sfidare, desconsiderare și diminuare premeditată a rolului și importanței municipiului și raionului Cahul în regiune. Raionul Cahul este al cincilea după suprafață (1545,28 kmp) și cu 124,6 mii de locuitori (3,51% din populația R. Moldova). Întreaga U.T.A. Găgăuzia are cu doar 1% mai multă populație. Amplasarea strategică a raionului Cahul, infrastructura cu acces la comunicații de transport naval, terestru, cale ferată, frontiera cu două state vecine definește importanța sa incontestabilă pentru securitatea și stabilitatea, inclusiv economică și financiară, a regiunii.  Raionul Cahul este parte componentă în cadrul a două euroregiuni: „Dunărea de Jos” și euroregiunea „Marea Neagră”. Aceste realități au fost ignorate cu desăvârșire de Guvernul Filip și demonstrează că mutarea capitalei Sudului de la Cahul la Comrat a fost făcută din considerente exclusiv politice.
  • De la adoptarea Legii cu privire la autonomia gagauză (1994) şi până acum (25 de ani!) comunicaţiile din raionul Cahul nu sunt încă unificate pe deplin: infrastructura mai multor localități trecute în raionul Cahul din fostele raioane Vulcănești, Comrat și raionul Taraclia nu a fost încă integrată în rețeaua de comunicații a raionului Cahul!

 

         Actuala „autonomie găgăuză” trebuie înlocuită cu adevărata autonomie de care găguzii au nevoie, de autonomia culturală, care să servească dezvoltării limbii și culturii găgăuze, dar nu rusificării acestui grup etnic din Republica Moldova. Anume sub această formă de autonomie localitățile din actuala „autonomie găgăuză” trebuie incluse în componența viitorului județ Cahul în urma unei veritabile reforme administrativ-teritoriale.

 

Morții cu groapă de nisip de la Chioselia Mare

octombrie 23, 2018 Lasă un comentariu

 

Aud că în cariera neautorizată de nisip din satul meu de baștină, Chioselia Mare, Cahul, în această dimineață a căzut un morman de nisip peste un consătean de-al meu în vârstă de 43 de ani, Alexe Mihail…

La această oră, 15.00, salvatorii încă nu au reușit să-i scoată de sub maluri trupul neînsuflețit.

Consăteanul meu mort în urma tragediei de azi dimineață este a patra victimă de sub malurile înalte de peste 30 de metri ale carierei de nisip neautorizate din Chioselia Mare: în anul 2001 aici și-au pierdut viața doi copii minori care se jucau pur și simplu în „nisipărie”, peste câțiva ani un tânăr avu aceeași soartă în timp ce lucra „cu ziua” la săpatul și încărcatul ILEGAL de nisip pentru fel de fel de „agenți economici” din Congaz, Comrat și de pe aiurea…

Acești „agenți economici” fac bani (construiesc case, drumuri etc.) cu nisipul furat din „nisipăria” de la Chioselia Mare, fără a plăti un ban în contul primăriei, adică al cetățenilor de aici, cărora le aparține nisipul furat.

Nici după tragedia din 2001, nici mai târziu instituțiile abilitate ale statului nu au luat nicio măsură legală în vederea stopării furtului de nisip.

Anume această crimă, lipsa de acțiune din partea statului, a generat și crima de astăzi, moartea lui Alexe Mihail, în urma căruia acum rămân fără niciun sprijin soția și doi adolescenți…

Câți săteni de-ai mei trebuie să mai fie înghițiți de malurile de nisip săpate ilegal și criminal de constructorii hoți și de acest stat, cu pereții de nisip, rămas la cheremul hoților?

Ion Suruceanu, celentanul nostru interfrontist

ianuarie 15, 2018 Lasă un comentariu
În timp ce urmăream în seara asta la TVR Moldova o emisiune dedicată legendarului interpret basarabean Ion Suruceanu, consătenii mei de la Chioselia Mare, Cahul, anunțau pe Fb despre cum „un grup de activiști găgăuzi, în aceste zile de sărbători au bătut în toate porțile sătenilor pentru a-i întreba dacă doresc să voteze ca satul să treacă în componența găgăuziei”.
 
Evident, în emisiunea-elogiu s-a vorbit numai de bine despre emblematicul nostru cântăreț Ion Suruceanu…
 
S-a pomenit în treacăt și despre faptul că Ion Suruceanu a fost și deputat în Parlamentul de la Chișinău în anii 1994-1998, atunci ocupând chiar funcția de vicepreședinte al Comisiei parlamentare pentru cultură și educație.
 
Dar tinerii realizatori ai emisiunii nu au spus (nici nu aveau cum să spună) un cuvânt despre faptul că vedeta noastră a ajuns în Parlament pe lista Partidului Democrat Agrar din Moldova, că a cântat pentru agrarieni în campania electorală de atunci și a făcut agitație pentru ei…
 
Nu au spus o vorbă, nici măcar nu l-au întrebat pe interpret, prezent în studio, despre cum acesta a votat împreună cu toți agrarienii și interfrontiștii legea despre autonomia găgăuză…
 
Despre cum a votat atunci împreună cu coloana Moscovei eliminarea Imnului nostru național „Deșteaptă-te, române!”…
 
Despre cum a votat atunci, împreună cu toată șleahta de antiromâni din Parlament în frunte cu Lucinschi, articolul 13 din Constituție în varianta „limba moldovenească cu grafie latină”…
 
Despre cum a votat celentanul nostru de pe Bâc atâtea alte căcaturi aruncate peste chipul chinuit al Basarabiei de cercurile KGB-iste de la Chișinău…
 
Atunci, în 1995, a trebuit să merg în satul meu de baștină, Chioselia Mare, precum și la Frumușica, localități românești care fuseseră în componența raionului Comrat, ca, timp de trei zile, împreună cu colegii mei deputați ai Frontului Popular, să ne opunem și să oprim referendumul pentru trecerea acestor sate în componența autonomiei găgăuze, diversiune rusească gândită la Moscova și realizată de puterea agrariană de la Chișinău în frunte cu Lucinschi.
 
Dar câți artiști de-ai noștri cântau mai ieri sistemul mixt de alegeri al binomului Dodon-Plahotniuc?
13 ianuarie 2018

Despre neamurile mele de la Câmpulung Mușcel

Aflu cu durere în suflet de trecerea la Domnul a lui nea Nicu Grejdan, soțul verișoarei mele Stăncuța de la Pitești, fiica mai mică a mătușii mele Lența Popeia (sora mai mare a lui taică-meu Ghiță Săcăreanu), refugiată peste Prut în august 1944 în urma ocupației rusești.

Taică-meu le-a dus atunci pe mama Lența (însărcinată cu Stăncuța) și pe cele 3 fiice ale ei minore (Neta, Țica și Toly) cu căruța de la Chioselia Mare, unde era și este casa noastră bătrânească în care s-au născut (bunicii mei muriseră de tineri astfel încât taică-meu, surorile lui Lența și Veta și fratele lor mai mic Ionel au rămas orfani din fragedă copilărie, mama Lența, cea mai mare dintre ei, fiindu-le ca o mamă), până la Prut în zona Oancei sau a Galațiului. Era singură cu fetițele, pentru că bărbatul ei, nea Mitică Popeia, făcea în acele zile armata în Garda regală la București. A ajuns cu mare greu, după un drum de câteva săptămâni, la neamurile soțului ei de la Câmpulung Mușcel unde s-a stabilit și a locuit până la sfârșitul vieții (2004).

Acolo a născut-o pe Stăncuța.

Acolo am găsit-o și eu în 1988 când, după dezghețul gorbaciovist, am avut posibilitatea să trec pentru prima dată Prutul ca să-mi văd și să-mi îmbrățișez mătușa, pe cele patru verișoare, pe bărbații lor, pe copiii și nepoții lor…

Acolo am aflat și am înțeles tot calvarul prin care au trecut toți basarabenii noștri refugiați peste Prut de frica urgiei bolșevice care se abătuse asupra Basarabiei.

Le îmbrățișez acum fierbinte pe verișoara mea Stăncuța de la Pitești și pe fiica ei Gaby în greaua încercare prin care trec.

Dumnezeu să-l ierte și să-l treacă în ceata drepților pe nea Nicu!

Vă îmbrățișez pe voi, neamuri basarabene de la Câmpulung Mușcel și de pe unde mai sunteți: Neta, Țica, Toly, Cristi, Cătălin, Elena, Ady, Ema, nea Ghică, Săndel, Bebe, Raluca, Victor etc., și vă mărturisesc că ne sunteți scumpi și dragi așa cum scumpă și dragă ne este Patria noastră România.

Unuia care-mi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu

iunie 12, 2016 19 comentarii

Ion Antonescu copii

Un „înțelept” de la București îmi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu.

Taică-meu, Ghiță Secăreanu, basarabean de la Chioselia Mare, Cahul, ne povestea, cu mare respect, nouă, celor zece feciori și fiice ale lui, de Ion Antonescu, care a fost comandantul său suprem atunci când era soldat în Armata Română.

Mareșalul Ion Antonescu a fost comandantul suprem al tuturor basarabenilor înrolați în Armata Română în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial!

Cum poți să-i cinstești pe eroii români dezrobitori ai Basarabiei fără a pomeni numele comandantului lor suprem?!

Cel care mă îndeamnă să nu-l cinstesc pe Ion Antonescu, mă îndeamnă să nu cinstesc memoria tatălui meu, cel care mi-a dat viață și al cărui sânge îmi curge prin vene!

Credeam c-am scăpat de regimul bolșevik criminal care ne-a pângărit, timp de jumătate de veac, pământul, sufletul, credința și strămoșii.

Uite că noi, basarabenii, am mai avea de înfruntat un regim, kominternist, tot atât de antiromânesc!

Unirea, care va avea loc, oricum, înseamnă pentru noi, basarabenii, întâi și-ntâi, libertatea de a ne plânge și a ne cinsti din toată INIMA noastră ÎNDURERATĂ memoria EROILOR DEZROBITORI AI BASARABIEI!

Or, credeți cumva că aici, pe pământurile românești înstrăinate, n-au mai rămas OAMENI CU INIMĂ?