Arhiva

Posts Tagged ‘Comisariatul Buiucani’

Jurnalismul moral!

august 6, 2020 Un comentariu
Pe marginea postării mele de acum câteva zile referitoare la promovarea lui Șor de către Protv Chișinău prin difuzarea spoturilor publicitare ale acestuia, Mihaela Bîtcă observă, pe bună dreptate:
De regulă, nu urmăresc postul public de televiziune, pentru că acesta, în loc să fie al societății, slujește puterii, indiferent de culoarea politică a acesteia.
Nu încape îndoială că, în regimul de astăzi, postul public de televiziune se află sub controlul total al lui Dodon, deci slujește celor care au furat împreună cu Șor banii de la BEM (Numai milioanele luate drept credit, dar nereturnate, de către familia Zinaidei Greceanâi, Președintele Parlamentului, ajunsă în această funcție inclusiv cu votul deputaților blocului ACUM, în urma târgului dintre Maia Sandu, Andrei Năstase și trimisul Moscovei, Dmitri Kozak, cât prejudiciu au adus basarabenilor!).
Nu exclud că materialul publicitar al lui Șor a fost plasat și la alte instituții de presă, pe care nu am cum să le urmăresc.
La banii pe care îi deține Șor după jefuirea sistemului bancar, este posibil ca spoturile publicitare ale pușcăriabilului ascuns în Israel să fi fost și să fie difuzate încă, în condiții absolut legale, de majoritatea posturilor de radio și TV din Republica Moldova. Toate aceste instituții au nevoie de „surse de finanțare”, nu am nimic împotrivă!
Pe mine mă interesează însă „principiul moralității”, cum spune fidela mea prietenă de pe Facebook, Mihaela Bîtcă, principiu pe care ar trebui să-l pună în față instituțiile de presă atunci când acestea își caută „sursele de finanțare”!
Și întâi de toate mă interesează cum este respectat acest „principiu al moralității” de către posturile TV care pretind a fi independente și preocupate „profund” de scoaterea adevărului la suprafață, mai ales când vine vorba de furtul miliardului din sistemul bancar al moldovenilor!
Ca meseriaș în ale jurnalismului, nu pot să accept ca un jurnalist să fie remunerat pentru munca prestată din banii furați de la oameni!
Când stai și urmărești zilnic spotul publicitar al lui Șor difuzat de Protv, fără să vrei te întrebi: cum poți s-o faci pe profunda, să zicem, în emisiunea care se numește „În profunzime” și în același timp sa accepți să fii plătită, la salariu, din banii obținuți în urma publicității celui care a furat miliardul?!
Da, sunt adeptul moralității în jurnalism!
Pentru că jurnalismul fără acest principiu este unul imoral!
Îmi amintesc bine zilele din anul 1997, când la Chișinău apărea Protv Chișinău.
Împreună cu echipa mea de la ziarul ȚARA ne bucuram sincer că în spațiul basarabean apărea, în sfârșit, și un post de televiziune de respirație românească!
Am și publicat atunci pe paginile publicației noastre un material cu titlul: „Mai la deal de PFD a venit un Protv!”, PFD fiind Partidul Forțelor Democratice, sediul acestuia aflându-se în apropierea noii instituții de presă.
Mare mi-a fost însă surprinderea ca, după câteva luni de zile, în primăvara anului 1998, când dețineam și mandatul de deputat, obținut pe lista Convenției Democrate din Moldova (entitate electorală formată din Partidul Renașterii și Concilierii Naționale și PPCD), să fiu invitat de șeful proaspătului Protv Chișinău la o cafea pentru a mi se propune o ciudată „tranzacție”: eu, în calitate de redactor-șef al ziarului ȚARA, să public materiale critice la adresa Protv Chișinău astfel încât Protv Chișinău să aibă motive indubitabile pentru a critica ziarul ȚARA!
Evident, am respins propunerea „fratelui meu de peste Prut”, crezând sincer că omul este dezinformat asupra evoluțiilor mediatice și politice din stânga Prutului ori, și mai rău, ar fi având accese de instabilitate emoțională în urma impactului cu realitatea basarabeană.
Mai târziu însă mi-am dat seama că prietenul nostru din fruntea Protv Chișinău era foarte bine informat asupra felului în care decurg lucrurile dincoace de Prut și era foarte stabil emoțional în tot ceea ce făcea: în emisiunile informative ale postului său de televiziune predomina, cu regularitate, tonul persiflant, batjocoritor, la adresa Mitropoliei Basarabiei, instituție românească pe care ziarul ȚARA, alături de echipa frontistă, a susținut-o și promovat-o constant și plenar de la reactivare, în 1992, până la reintroducerea în legalitate, în 2002; în 2005, alături de consilierii Președintelui României, Traian Băsescu, ne îndemna suspect de insistent, căutând a ne convinge pe noi, deputații PPCD, să votăm în favoarea realegerii lui V. Voronin în funcția de Președinte al RM; în toamna lui 2008, difuza o profundă emisiune de lansare a Nataliei Morari, ca mare jurnalistă occidentală prigonită de FSB-ul lui Putin, și punea la cale, cu câteva luni înainte de tragicele evenimente din aprilie 2009, o amplă campanie de dezinformare și manipulare a opiniei publice în legătură cu o presupusă maltratare a unui cameraman Protv în incinta Comisariatului de poliție Buiucani, campanie menită să trezească și să cultive ura populației asupra reprezentanților organelor de ordine.
Mai mult decât atât: în luna octombrie a aceluiași an 2008, după ce, în calitatea mea de jurnalist, dar și de deputat și președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine de la tribuna Parlamentului în legătură cu abuzurile și imoralitatea actelor relatate mai sus, am fost taxat, stigmatizat și, culmea, eliminat, public și arbitrar, din Uniunea Jurnaliștilor din Moldova de către un autointitulat președinte al acestei organizații – V. Saharneanu!
În definitiv, „principiul moralității”, adus azi în discuție de Mihaela Bîtcă, este unul indispensabil și definitoriu în actul de jurnalism! Mai ales în actul de jurnalism legat de corupția și jaful bancar din Republica Moldova în care au fost implicate persoane publice precum Șor și toți cei ce i-au ținut hangul din sânul puterii!
Doar punând în față un asemenea principiu, vom fi capabili să construim o presă morală, presă a „caracterelor tari”, asemeni celui mai convingător reprezentant al jurnalismului moral românesc, Mihai Eminescu, care scria în ultimul său articol publicat la TIMPUL în ziua de 28 iunie 1883:

DEZECHILIBRELE UNUI ANALIST ”CU RADIAȚIE”

iunie 2, 2015 Un comentariu

Secareanu tribuna parlamentZilele trecute eram apostrofat de un prieten de pe Fb, membru al Platformei DA, pentru faptul de a fi reprodus pe pagina mea de socializare un comentariu al lui Nicolae Negru, din Ziarul Național, pe marginea relațiilor ușor ”zburlite” între ”dadaiști” și unioniștii de la ”Tinerii Moldovei”. ”Bun comentariul lui Nicolae Negru”, am zis eu atunci, având în vedere  poziția echilibrată și judicioasă a autorului în raport cu reprezentanții celor două tabere și acțiunile lor.

Cu unele rezerve de rigoare, am postat pe pagina mea de Fb și comentariul de vineri al lui Nicolae Negru referitor la ”unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA”, autorul insinuând că reprezentanții acesteia ar face jocul lui Dodon.

Ieri am constatat cu părere de rău că editorialistul de la Ziarul Național și-a pierdut tot ”echilibrul”. Acesta a lansat niște acuzații dure și de-a dreptul deplasate la adresa unor lideri ai Platformei DA, pe care nu-i nominalizează, dar îi poreclește ”leitenanți ai lui Roșca”.

Deși nu am nimic cu Platforma DA, nu sunt membru și nici activist al acesteia, una dintre săgețile otrăvite ale analistului ”dezechilibrat” a fost îndreptată chiar spre umila mea persoană. (”PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv.”, scrie Negru amintindu-și de una din luările mele de poziție, în calitate de deputat, din toamna anului 2008, fără a cunoaște sau a se interesa barem de circumstanțele în care s-au derulat lucrurile în perioada tulbure a ”regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci”).

În legătură cu presupusa ”campanie anti-PRO TV” invocată de ziaristul Nicolae Negru, dar nu numai de el (nu am dorit să abordez acest  subiect sensibil pentru a nu fi pus în situația de a face și niște dezvăluiri mai puțin plăcute pentru ”monștrii sacri” ai libertății presei din Republica Moldova), mă văd nevoit să fac următoarele precizări:

În toamna lui 2008, în calitatea de atunci a subsemnatului de președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am luat atitudine față de campania (de mai bine de două săptămâni) a PRO TV – ului , stridentă, agresivă și provocatoare, de dezinformare a opiniei publice pe marginea unui presupus act de maltratare a unui cameraman al acestei instituții de presă în comisariatul de poliție Buiucani al capitalei. Seară de seară, telespectatorul era întărâtat și manipulat în mod cu totul scandalos. După câteva zile, instanța a constatat că un asemenea act pur și simplu nu a avut loc! Instituția de presă în cauză nici nu a catadicsit barem să-și prezinte scuzele în fața polițiștilor discreditați, împotriva cărora s-a îndreptat un val nestăvilit de ură din partea populației.

Tot în acea perioadă, PRO TV-ul de la Chișinău a lansat, în mod inexplicabil de revoltător, un șir de materiale denigratoare și atacuri murdare împotriva Mitropoliei Basarabiei și reprezentanților ei.

Aceste fapte reprobabile, în opinia mea, comise de o instituție de presă declarată liberă, democratică și echidistantă, m-au determinat atunci să iau atitudine solicitând organelor abilitate, potrivit cu prevederile Regulamentului Parlamentului și Legii cu privire la statutul deputatului, verificarea modului în care acțiunile în cauză ale mai sus pomenitei entități media se înscriu în câmpul legal al Republicii Moldova. Am insistat de asemenea, tot în corespundere cu rigorile legale, asupra prezentării  informațiilor exhaustive privitoare la patronii PRO TV-ului de la Chișinău și felului în care această instituție este finanțată! (Probleme pe care le ridică astăzi întreaga societate în raport cu toate instituțiile media!).

Accentuez: A fost o luare de atitudine a subsemnatului față de acțiunile ilegale, de dezinformare, comise cu premeditare și rea-voință de o instituție de presă, și nu o cerere de închidere a acesteia ori o ”campanie anti-PRO TV”, așa cum au fost interpretate și sunt interpretate încă lucrurile de mai mulți jurnaliști isterizați, dar și de comentatorul Ziarului Național.

Referitor la ”pericolul de radiație” venit dinspre PRO TV și ”frunzele îngălbenite căzute peste copaci”, dar și peste imaginația lui Nicolae Negru și a altor atâția panicarzi din ”presa galbenă” de la noi, trebuie să menționez următoarele: aceste ”dezechilibre” se conțin într-o petiție anonimă, ticluită în chip securistic, ca pe timpul NKVD-ului, și expediată pe adresa Comisiei pentru Drepturile Omului la câteva zile după intervenția ”anti-PRO TV” a subsemnatului de la tribuna Parlamentului, petiție care a fost retrimisă, potrivit aceluiași Regulament al Parlamentului, împreună cu alte zeci și sute de petiții și plângeri sosite în Comisie, însoțite de câte o interpelare în scris a președintelui Comisiei,  Guvernului Republicii Moldova pentru examinare și luare de măsuri potrivit cu prevederile legale în vigoare. (Precizăm că până în 2001, petițiile anonime sosite în adresa instituțiilor statului nu erau supuse examinării. După venirea comuniștilor la guvernare, Legea cu privire la petiționare a fost modificată de aceștia fiind reintrodusă obligativitatea examinării petițiilor anonime de toate instituțiile statului, iar în sarcinile  Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului intrau și atribuțiile fostei Comisii pentru petiții, care, între timp, fusese dizolvată).

Evident, ”anonimka” cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” a fost extrasă de autorii ei adevărați din teancul de petiții ieșite din Comisia pentru Drepturile Omului și ”dată pe mâna presei”, mai ales pe mâna PRO TV-ului… Și, evident, ”radiațiile” și ”frunzele îngălbenite” din jurul PRO TV-ului au fost atribuite subsemnatului și ”împrăștiate” în toată țara… Procedura diabolică din cele mai negre timpuri ale stalinismului a fost pusă în practică cu brio… Cu concursul direct al PRO TV-ului care nu a încercat barem să ceară și opinia ori explicațiile subsemnatului pe marginea subiectului.

Recunosc, am înțeles atunci ce înseamnă să fii în pielea victimei unei campanii de presă… (Între timp, un autodeclarat președinte al unei presupuse Uniuni a Jurnaliștilor, fost aparatcik pe la Teleradio, cu diplomă a Școlii Superioare de Partid din fosta URSS, lansa, cu spume la gură, declarații publice și acuzatoare privind excluderea subsemnatului din imaginata-i organizație de jurnaliști, subiect delicios pentru presa de senzație). Un deputat, ditamai președinte de comisie parlamentară este pur și simplu dezarmat în fața unei asemenea campanii, mai ales în fața unei campanii declanșată de PRO TV, darmite un cetățean simplu… (Cazul recent al tinerei profesoare de la Ungheni dezonorată public de PRO TV în modul cel mai scârbos și sfidător posibil este unul concludent).

Mi-am dat seama de asemenea că autorii petiției anonime cu ”radiații” și ”frunze îngălbenite” sunt chiar autorii scenariului macabru de îngropare a PPCD-ului și de compromitere a fruntașilor acestui organism politic de respirație națională și creștină, scenariu elaborat de ani de zile și realizat cu concursul direct al fostului lider pepecedist, bărbosul pistolar ”cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație, autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…

În acest context, sunt nevoit să dezvălui pentru prima dată un detaliu foarte important… Capcana din 4 aprilie 2005 a fost întinsă PPCD-ului cu ajutorul și prin participarea directă a PRO TV-ului de la Chișinău. Directorul acestui post de televiziune a fost unul dintre ”comisarii” nu știu căror structuri interesate din exteriorul Republicii Moldova care aveau sarcina menținerii cu orice preț a lui Voronin pe post de președinte. În acest sens, șeful PRO TV-ului de la Chișinău, alături de tot plutonul de sfătuitori cu misiune veniți de aiurea, a ”negociat” cu Roșca votarea lui Voronin, insistând ca întregul grup parlamentar al creștin-democraților să fie determinat să facă acest pas…  sinucigaș. Astfel, în noaptea de 3 spre 4 aprilie, ”bărbosul”, călcând în picioare decizia  grupului nostru de deputați privind respingerea candidaturii liderului comunist pentru cea mai înaltă funcție în stat, a bătut palma cu acesta…

Să nu scăpăm din vedere încă un detaliu… PRO TV-ul de la Chișinău, cu tot arsenalul său de manipulare, a avut un rol deloc de neglijat în promovarea și spălarea imaginii lui Voronin și a PCRM-ului la alegerile parlamentare din primăvara lui 2005. Cine nu-și mai amintește de ”sfătosul”, ”mucalitul” și ”buruienosul” de Voronin din profundele ”lungmetraje” ale Lorenei Bogza din acea perioadă?

Vom constata că aceeași misiune a avut-o PRO TV-ul și în pregătirea sau crearea circumstanțelor necesare pentru ”revoluția” din 7 aprilie 2009. Campania de dezinformare crasă legată de presupusa maltratare a cameramanului PRO TV în incinta Comisariatului de poliție Buiucani din toamna anului 2008 urmărea de fapt un scop sinistru: cultivarea și provocarea urii cetățeanului simplu față de reprezentanții forțelor de ordine cu câteva luni înainte de evenimentele de la 7 aprilie 2009!

Vom observa de asemenea că această acțiune dezgustătoare a PRO TV-ului era precedată de apariția subită și foarte ”profundă” în emisiunea Lorenei Bogza a unei anonime bâlbâite, mare luptătoare pentru drepturi și libertăți, hăituită și dezagreată chipurile de nu știu care structuri de la Moscova, amazoana cu portavoce de la 7 aprilie 2009, Natalia Morari…

Baghirov, ”bloggerul” și tăvălitorul de amazoane, avea să apară ceva mai târziu…

În încheiere vom constata că, de fapt, ”dezechilibrele” din comentariul lui Nicolae Negru ne-au determinat să scoatem în prim plan câteva întrebări deocamdată fără vreun răspuns:

1. Cine sunt, totuși, patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău și ce scop au urmărit aceștia în efortul lor pentru menținerea majorității comuniste în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din primăvara anului 2005 și propulsarea lui Voronin la funcția de șef al statului la 4 aprilie același an?

2. Interesul căror structuri au fost reprezentate de patronii din umbră ai PRO TV-ului de la Chișinău în pregătirea și desfășurarea dezordinilor din 7 aprilie 2009 alături de Natalia Morari, Eduard Baghirov, guvernarea comunistă de atunci cu toți provocatorii ei și foarte mulți ”revoluționari revoltați” din piață?

3. Din ce raționamente analiștii și editorialiștii Ziarului Național au promovat și încurajat un guvern minoritar votat de comuniști în defavoarea unui guvern format și susținut de cele trei partide ”proeuropene” pentru care a optat majoritatea alegătorilor din Republica Moldova la alegerile din 30 noiembrie 2014? 

4. Care este deosebirea dintre Voronin votat la 4 aprilie 2005 și Voronin care a votat în 2015 guvernul minoritar Gaburici?

Ștefan Secăreanu

2 iunie 2015