Arhiva
Și în turul II: Numai nu Iohannis!
De ce nu vreau să particip la referendum
Un prieten Fb, Serghei Petrovschi, își exprimă tare de tot nedumerirea lui legată de faptul cum de eu nu sunt în stare a înțelege cât de important este referendumul de azi convocat de Președintele României, referendum pe care eu am zis că îl ignor.
„Chestia cu referendumul e la nivelul copiilor”, îmi scrie el, insinuând că eu aș fi votat chiar cu PSD!
Dacă „e la nivelul copiilor”, cum spui, de ce-mi bagi „chestia cu referendumul” pe gât acum?
Nu mă interesează absolut nicio inițiativă a actualului președinte de la Cotroceni, pe care l-am votat și eu în 2014 aici la Chișinău și de care am rămas dezamăgit!
Îmi pare rău că l-am votat și aștept să-i expire mai repede mandatul. Este părerea mea sinceră și o spun din toată inima.
După umila mea părere, actualul lider de la Cotroceni plutește deasupra României, dar nu reprezintă România.
M-am întărit în această convingere toamna trecută când a dat cu piciorul în demersul celor peste trei milioane de români care au inițiat Referendumul pentru căsătorie, acțiune menită să decidă o chestiune fundamentală pentru existența poporului român!
Un președinte care a procedat astfel nu este al românilor!
Indiferent cât de multă dreptate ar avea s-au nu ar avea el în problemele de justiție pe care le invocă la actualul referendum!
Cât privește PSD-ul, nu am nicio legătură cu acesta! Nu l-am votat niciodată pentru că nu mă reprezintă. Nu sunt social-democrat!
Sunt un român de dincoace de Prut, din Basarabia, care toată viața lui trăiește cu gândul să se unească cu Țara lui de care a fost despărțit de la naștere și care se zbate încă, ca și Basarabia înstrăinată, în mâinile netrebnicilor.
Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” s-a încheiat!
Fostul Președinte român, Traian Băsescu, pierde, și la Curtea Supremă de la Chișinău, „bătălia” pentru „cetățenia moldovenească”.
Repet acum ceea ce am mai spus pe marginea acestui subiect:
Tot acest demers al lui Traian Băsescu pentru „obținerea cetățeniei moldovenești” a fost o adevărată aventură, o acțiune iresponsabilă a fostului lider de la Cotroceni, acțiune care comportă mai multe riscuri și pericole nu pentru el, ci pentru noi, basarabenii unioniști, și demersul nostru sincer de reîntregire cu Țara.
Băsescu, prin gestul său, nu a consolidat unionismul în Basarabia. El a consolidat partida rusească în preajma viitoarelor alegeri parlamentare de aici!
Pierderea lui Băsescu este victoria lui Dodon și a tuturor celor din spatele acestuia, care au ales recent să meargă pe „cea de-a patra cale: pro-Moldova”!
Măcar acest lucru putea să-l înțeleagă un fost comandant de navă și comandant de Țară?
Măcar acum, după lovitura încasată, este în stare fostul comandant de navă și comandant de Țară să conștientizeze că ceea ce se află dincoace de Prut nu este statul Republica Moldova, a cărui cetățenie și-o dorește, ci altceva: KGB!
De ce să ceri atât de insistent cetățenia KGB-ului când noi, înstrăinații de aici, umblăm să ne cerșim cetățenia noastră adevărată și naturală, cetățenia română?!
Suntem datori să scoatem în față și un alt adevăr dureros:
Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” se constituie într-o probă concludentă că partidele politice de la București, de la putere sau din opoziție, tratează problema Basarabiei în scopuri exclusiv electorale!
Din păcate, aproape toate partidele de la București își croiesc filiale la Chișinău nu pentru înlăturarea hotarului de la Prut, ci pentru atingerea pragului electoral și accederea în Parlamentul de la București pe seama idealului nostru de reîntregire românească, fragmentându-ne aici și după culorile politice de dincolo de Prut.
Exact ceea ce își dorește KGB-ul în fața căruia a pierdut zilele acestea Traian Băsescu – să fim cât mai fragmentați, cât mai dispersați și cât mai demoralizați.
Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor
Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005
După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.
Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.
Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.
Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.
„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.
„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.
Ba este adevărat:
Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!
Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.
La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.
În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.
Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.
Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.
Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.
Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.
Urmările au fost dezastruoase:
Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!
După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!
Pe o parte și pe alta a Prutului.
Întrebarea care se impune în această clipă este asta:
De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?
23 octombrie 2017
Valentin Mândâcanu, românul prin excelenţă
Lăsând ironia la o parte, mă întreb la o adică, de ce oare să fi fost respinsă de Cotroceni, bunăoară, propunerea decorării lingvistului Valentin Mândâcanu, unul din corifeii luptei pentru limba română din Basarabia? Nu găsesc un răspuns valabil.
Mă tem că lingvistul nostru nu s-a putut ridica pe scara preţuirii la nivelul primarului Mistreţ, al valoroasei poete Teodora Rotaru, al fostului director al Agenţiei de stat „Moldpres”, Dumitru Ţâra, sau la cel al valoroasei Alexandra Can, tocmai din cauza faptului că Valentin Mândâcanu, vigurosul şi consecventul luptător pentru sufletul românesc din Basarabia, a fost de la începuturi şi este şi astăzi membru al Partidului Popular Creştin Democrat.
(Vlad CUBREACOV, în „Flux”, 22 mai 2009)
Comentarii recente