Și în turul II: Numai nu Iohannis!

Pentru mine, basarabeanul, și pentru turul II al alegerilor din România rămâne în vigoare îndemnul „Numai nu Iohannis!”!

 

Pentru că Klaus Iohannis a demonstrat, cu vârf și îndesat, în cei cinci ani cât a stat la Cotroceni, după ce, în 2014, am votat și eu cu el, că nu are nicio treabă cu problemele și suferințele basarabenilor și ale tuturor românilor din teritoriile românești înstrăinate!

 

Și pentru că Klaus Iohannis a ofensat, în modul cel mai brutal posibil, Biserica Ortodoxă Română, pentru inițierea, promovarea și susținerea exemplară a Referendumului Familiei de acum mai bine un an, și i-a insultat, cu aceeași ură în sufletul lui, pe cele aproape patru milioane de români care au ieșit la Referendum și care au sprijinit prin votul lor familia tradițională formată din soț și soție, numindu-i „fanatici religioși”!

 

Prin atacul mârșav asupra Bisericii Ortodoxe Române și enoriașilor ei, Președintele Iohannis și-a bătut joc și de noi, credincioșii Mitropoliei Basarabiei, singura instituție românească reactivată, prin grija, răbdarea și efortul exemplar și îndelungat al Prea Fericitului Patriarh Teoctist și al echipei noastre de la Frontul Popular din Moldova (aceasta fiind una din principalele revendicări ale Mișcării Românești din stânga Prutului de până și după dispariția imperiului sovietic), după ocuparea Basarabiei de la 1944 de către trupele bolșevice ale Moscovei!

 

Iată de ce, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, eu, aici la Chișinău, sunt pus în situația să aleg între a vota cu cel de-al doilea candidat, Viorica Dăncilă (mai puțin mă interesează partidul pe care aceasta îl reprezintă) și a nu ieși la vot!

 

Dar ieșirea la vot, în asemenea circumstanțe, se constituie într-o acțiune românească de mobilizare și consolidare a segmentului unionist din stânga Prutului!

De ce nu vreau să particip la referendum

Un prieten Fb, Serghei Petrovschi, își exprimă tare de tot nedumerirea lui legată de faptul cum de eu nu sunt în stare a înțelege cât de important este referendumul de azi convocat de Președintele României, referendum pe care eu am zis că îl ignor.

„Chestia cu referendumul e la nivelul copiilor”, îmi scrie el, insinuând că eu aș fi votat chiar cu PSD!

Dacă „e la nivelul copiilor”, cum spui, de ce-mi bagi „chestia cu referendumul” pe gât acum?

Nu mă interesează absolut nicio inițiativă a actualului președinte de la Cotroceni, pe care l-am votat și eu în 2014 aici la Chișinău și de care am rămas dezamăgit!

Îmi pare rău că l-am votat și aștept să-i expire mai repede mandatul. Este părerea mea sinceră și o spun din toată inima.

După umila mea părere, actualul lider de la Cotroceni plutește deasupra României, dar nu reprezintă România.

M-am întărit în această convingere toamna trecută când a dat cu piciorul în demersul celor peste trei milioane de români care au inițiat Referendumul pentru căsătorie, acțiune menită să decidă o chestiune fundamentală pentru existența poporului român!

Un președinte care a procedat astfel nu este al românilor!

Indiferent cât de multă dreptate ar avea s-au nu ar avea el în problemele de justiție pe care le invocă la actualul referendum!

Cât privește PSD-ul, nu am nicio legătură cu acesta! Nu l-am votat niciodată pentru că nu mă reprezintă. Nu sunt social-democrat!

Sunt un român de dincoace de Prut, din Basarabia, care toată viața lui trăiește cu gândul să se unească cu Țara lui de care a fost despărțit de la naștere și care se zbate încă, ca și Basarabia înstrăinată, în mâinile netrebnicilor.

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” s-a încheiat!

 

 

 

Fostul Președinte român, Traian Băsescu, pierde, și la Curtea Supremă de la Chișinău, „bătălia” pentru „cetățenia moldovenească”.

Repet acum ceea ce am mai spus pe marginea acestui subiect:

Tot acest demers al lui Traian Băsescu pentru „obținerea cetățeniei moldovenești”  a fost o adevărată aventură, o acțiune iresponsabilă a fostului lider de la Cotroceni, acțiune care comportă mai multe riscuri și pericole nu pentru el, ci pentru noi, basarabenii unioniști, și demersul nostru sincer de reîntregire cu Țara.

Băsescu, prin gestul său, nu a consolidat unionismul în Basarabia. El a consolidat partida rusească în preajma viitoarelor alegeri parlamentare de aici!

Pierderea lui Băsescu este victoria lui Dodon și a tuturor celor din spatele acestuia, care au ales recent să meargă pe „cea de-a patra cale: pro-Moldova”!

Măcar acest lucru putea să-l înțeleagă un fost comandant de navă și comandant de Țară?

Măcar acum, după lovitura încasată, este în stare fostul comandant de navă și comandant de Țară să conștientizeze că ceea ce se află dincoace de Prut nu este statul Republica Moldova, a cărui cetățenie și-o dorește, ci altceva: KGB!

De ce să ceri atât de insistent cetățenia KGB-ului când noi, înstrăinații de aici, umblăm să ne cerșim cetățenia noastră adevărată și naturală, cetățenia română?!

Suntem datori să scoatem în față și un alt adevăr dureros:

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” se constituie într-o probă concludentă că partidele politice de la București, de la putere sau din opoziție, tratează problema Basarabiei în scopuri exclusiv electorale!

Din păcate, aproape toate partidele de la București își croiesc filiale la Chișinău  nu pentru înlăturarea hotarului de la Prut, ci pentru atingerea pragului electoral și accederea în Parlamentul de la București pe seama idealului nostru de reîntregire românească, fragmentându-ne aici și după culorile politice de dincolo de Prut.

Exact ceea ce își dorește KGB-ul în fața căruia a pierdut zilele acestea Traian Băsescu – să fim cât mai fragmentați, cât mai dispersați și cât mai demoralizați.

Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor

Portalul DESCHIDE.MD, finanțat din banii statului român, anunță cu emfază:

 

„Candidatul PUN, Constantin Codreanu, invitat de Klaus Ioahannis la Cotroceni”.

 

Textul știrii „bombă” este însoțit, bineînțeles, de o poză impunătoare în care Președintele României îi strange mâna celui PUS de basarabeni să le apere drepturile în Parlamentul de la București, dar ajuns în scurt timp să fie PUS de București să cucerească Chișinăul la alegerile din 20 mai.

 

Cei care au PUS la cale evenimentul în cauză au avut, fără îndoială, scopul transferului de imagine de la Președintele României către cel PUS în misiune cuceritoare în capitala Basarabiei, mahmură încă după guleaiul și canonadele putiniste de aici petrecute la 9 mai sub aplauzele și privirile „victorioase” ale guvernării Plahotniuc-Dodon.

 

Exact așa a făcut Putin cu Dodon înaintea alegerilor prezidențiale din toamna lui 2016: l-a invitat pe Dodon (însoțit de Greceanâi) la Kremlin pentru o poză!

 

Vă mai amintiți?

 

Iar poza (ștampila) de la Putin a topit atunci până și inima „blindată” a lui Plahotniuc, care nu a stat mult pe gânduri: l-a scos fulgerător pe Lupu din cursă și a montat toată mașinăria de partid a PD-ului pentru asigurarea victoriei lui Dodon!

 

Dar noi, românii, nu trebuie să procedăm ca Putin!

 

A urma exemplul Rusiei, mai ales când este vorba de teritoriile noastre aflate sub controlul ei, înseamnă a cădea în plasa ei!

 

Când vine vorba de alegerile pentru capitala Basarabiei, care trebuie readusă la sânul Patriei noastre România, Președintele României ar fi obligat să-i invite la Cotroceni pe toți candidații unioniști de la Chișinău pentru a le strânge mâna! (Rusia și agentura ei, care funcționează perfect pe cele două maluri ale Prutului, a reușit, din păcate, să ne fragmenteze și să ne ostilizeze pe noi, basarabenii, România având sarcina să ne unească în jurul ideii românești!).

 

Eventual, pentru a-i împăca!

 

Eventual, pentru a-i determina să cedeze unul în fața altuia!

 

Eventual, pentru a face o poză cu toți candidații basarabeni împreună, dar nu doar cu cel care reprezintă „unionismul” planificat, coordonat și controlat în totalitate de mafia de la guvernarea Basarabiei cu panglica lui Putin în piept și care este convins din start că nu va ajunge niciodată primar de Chișinău, pentru că nu-și dorește acest lucru, el realizând perfect că are de executat doar un rol de conjunctură în aceste alegeri.

 

Am mai vorbit de asta și foarte mulți au rămas bosumflați pe mine (inclusiv bravul candidat PUN care m-a șters imediat din lista lui Fb, argument în plus că este slab și absolut nepregătit pentru sarcina ingrată pe care i-a pus-o Băsescu în față).

 

Este convingerea mea personală că România nu trebuie să acționeze electoral în raport cu basarabenii, așa cum a procedat Băsescu și așa cum procedează, din păcate, Iohannis.

 

Înstrăinarea Basarabiei și a celorlalte teritorii românești în 1940, dacă vă amintiți bine, a avut loc cu acordul Bucureștiului, chiar dacă a fost ultimatumul lui Stalin!

 

Iar cei care au avut curajul să ne elibereze în 1941 de sub ciubota Kremlinului au fost executați!

 

De asta nu trebuie să-i împărțiți pe basarabeni după culorile politice ale Bucureștiului sau după preferințele egoiste ale „statului paralel” pe care l-ați inventat și care a trecut, odată cu Băsescu, și Prutul.

 

De asta nu trebuie să abordați unionismul basarabean în chip selectiv, așa cum vă sugerează consilieri ca Iulian Chifu.

 

De asta, pur și simplu, nu trebuie să faceți jocul guvernărilor de la Chișinău, care, de la 1991 încoace, toate, absolut toate, au acționat și acționează în detrimentul inereselor noastre românești și în favoarea Rusiei.

 

De asta este nevoie de o clasă politică basarabeană cu conștiință românească care să lucreze dezinteresat exclusiv pentru interesul general românesc.

 

PUN-ul pe care l-ați zămislit în laboratoarele „statului paralel” nu se constituie în fundamentul unei clase politice basarabene cu conștiință românească, pentru că a fost conceput din start ca să dezbine, nu ca să unească!

 

Acum, în această clipă, Cotroceniul mai are șansa să strângă mâinile și să unească inimile basarabenilor!

 

Hristos a Înviat!

 

Încă o dată despre Băsescu și votul din 4 aprilie 2005

 

După ce am îndrăznit a exprima niște atitudini mai critice pe marginea incursiunilor politice în stânga Prutului ale fostului președinte român, Traian Băsescu, săgeți otrăvite din toate direcțiile s-au îndreptat asupra mea.

Unele vin de peste Prut, mai ales din partea unor frați de-ai noștri care au crezut și mai cred orbește în mitul politic Băsescu, altele, cele mai multe, vin de aici de la noi din Basarabia, mai ales din partea celor care m-au înfierat, pe mine și pe foștii mei colegi din PPCD, după ce, la 4 aprilie 2005, deputați fiind, am fost puși în situația de a-l vota pe Voronin președinte.

Săgețile îmi sunt aruncate pe Fb, la telefon, în stradă, dar și la postul de radio Vocea Basarabiei, acolo unde moderez, în fiecare seară, de luni până vineri, emisiunea Forum.

Am observat că cei mai înverșunați se dovedesc a fi indivizii cărora nu le vine a crede când le explic că anume Băsescu a fost cel care ne-a determinat, pe mine și pe colegii mei, să ridicăm mâna pentru Voronin la 4 aprilie 2005.

„Nu-i adevărat! Nu putea Băsescu să facă așa ceva!”, îmi răspund răutăcios aceștia.

„Ia să-mi spui cum te-a convins Băsescu? Te-a șantajat?”, mai adaugă ironic unii puși să adauge.

Ba este adevărat:

Președintele de atunci (2005) al României, Traian Băsescu, a fost cel care a insistat ca noi, deputații creștin-democrați, să-l votăm pe Voronin președinte, deși grupul nostru parlamentar luase decizia să nu voteze. Să-l votăm și să intrăm la guvernare alături de Voronin!

Băsescu și-a trimis atunci consilierii la Chișinău, consilieri care au stat aici zile întregi să ne explice și să ne convingă cât de importantă este pentru R. Moldova și România alegerea la acel moment a lui Voronin în fotoliul de președinte la Chișinău.

La una din acele întâlniri de „convingere”, consilierul domnului președinte Băsescu a fost însoțit de directorul postului de televiziune PRO tv Chișinău.

În dimineața zilei de 4 aprilie 2005, cu câteva ore înainte de vot, am fost martorul unei convorbiri telefonice între Roșca și Băsescu prin care eram rugați să votăm „de dragul României”.

Întâlniri de acest fel am avut atunci și cu Vladimir Socor, însoțit de un fost congresman american.

Precizez că unul dintre consilierii lui Băsescu cu care Roșca, liderul cu „doi plămâni diferiți” al PPCD care a trădat organizația, dovedindu-se a fi agent al serviciilor secrete ale Rusiei, ținea legătura permanentă era chiar Andrei Pleșu, responsabil, din câte bine îmi amintesc, pentru relațiile externe în cadrul Președinției de la Cotroceni.

Pe parcursul ultimilor ani, am scris cu lux de amănunte despre circumstanțele în care a avut loc votul din 4 aprilie 2005 și nu aș dori să revin asupra lor.

Indiferent de intențiile sfetnicilor și „binevoitorilor” PPCD-ului de atunci care au insistat să-l votăm pe liderul comunist la funcția de șef de stat, consider că scenariul cu votul nostru, al creștin-democraților, pentru Voronin a fost una din capcanele fatale întinse singurei, în acel moment, entități politice de respirație românească din Basarabia cu reprezentare parlamentară și cu grad de popularitate în continuă creștere după exemplarele acțiuni de protest anticomunist din 2002 și 2003.

Urmările au fost dezastruoase:

Ne-ați stigmatizat!
Ne-ați pus la zid pentru votul din 4 aprilie 2005!

După ce mi s-a terminat mandatul de deputat în 2009, ani buni la rând am fost pus în situația de a nu-mi putea găsi un loc de muncă: am rămas a fi considerați „oamenii lui Voronin”!

Pe o parte și pe alta a Prutului.

Întrebarea care se impune în această clipă este asta:

De ce mă înfierați acum, când vă spun cine m-a pus să votez la 4 aprilie 2005?

 

23 octombrie 2017

Valentin Mândâcanu, românul prin excelenţă

Lăsând ironia la o parte, mă întreb la o adică, de ce oare să fi fost respinsă de Cotroceni, bunăoară, propunerea decorării lingvistului Valentin Mândâcanu, unul din corifeii luptei pentru limba română din Basarabia? Nu găsesc un răspuns valabil.

Mă tem că lingvistul nostru nu s-a putut ridica pe scara preţuirii la nivelul primarului Mistreţ, al valoroasei poete Teodora Rotaru, al fostului director al Agenţiei de stat „Moldpres”, Dumitru Ţâra, sau la cel al valoroasei Alexandra Can, tocmai din cauza faptului că Valentin Mândâcanu, vigurosul şi consecventul luptător pentru sufletul românesc din Basarabia, a fost de la începuturi şi este şi astăzi membru al Partidului Popular Creştin Democrat.

(Vlad CUBREACOV, în „Flux”, 22 mai 2009)