Arhiva

Posts Tagged ‘Dumitru Matcovschi’

Omul Dumitru Matcovschi!

septembrie 10, 2019 Lasă un comentariu
Dumitru Matcovschi Stefan Secareanu
Cu Dumitru Matcovschi la un congres al Uniunii Jurnaliștilor.
Nu țin bine minte anul. Cred că era prin 1993, 1994 sau 1995…
Nici să-mi imaginez că, mai încoace, în toamna lui 2008, unul care se consideră și azi „președinte al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova”, V. Saharneanu, avea să emită, cu de la sine putere, un „ordin” sau o „decizie” a dânsului de „excludere” a subsemnatului „din Uniunea Jurnaliștilor”!
Știți care a fost motivul?
Pentru că, în calitatea mea de atunci de deputat și președinte al Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului, am „avut tupeul” să critic, de la tribuna Parlamentului, o instituție de presă – PRO TV Chișinău (pentru faptul de a fi dezinformat opinia publică în legătură cu o presupusă maltratare a unui cameraman al acestei instituții de către polițiștii Comisariatului Buiucani al capitalei, acțiune care, potrivit deciziei instanței de judecată, pur și simplu nu a avut loc!) și să cer, în strictă conformitate cu Statutul Deputatului, tragerea la răspundere a autorilor actului de dezinformare publică, precum și informații exhaustive despre proprietarii acestui post de televiziune!
Am fost pus la zid și stigmatizat ca fiind cel mai mare atacator al „libertății de expresie” și cel care „a cerut închiderea PRO TV-ului”!
Dar nu mă mai preocupă această istorie tristă din viață.
Privind la această imagine cu poetul-martir Dumitru Matcovschi, artizanul Mișcării Românești din Basarabia de la sfârșitul anilor optzeci, care a fost stigmatizat și marginalizat de potentații zilei, dar și de „intelectualii cu ștaif”, de tot felul de „moderniști” și „post-moderniști”, din simplul motiv că era „om al Frontului Popular”, alături de poetul Gheorghe Vodă sau de ilustrul nostru cărturar Valentin Mândâcanu, mi-am amintit ce spunea scriitorul nostru în anul 2011, cand implinea 72 de ani si primea ca recunoaștere Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer din partea Președintelui Traian Băsescu:
„Eu nu sunt martir, nu sunt apostol, nu sunt mesager, sunt om al acestui pământ. Și sper că după ce mă vor petrece în ultimul drum, pe lespedea mea de mormânt prietenii vor lăsa această inscripție, în rol de epitaf: «A fost om!»”.
Categorii:Fără categorie Etichete:, ,

Val Butnaru, un laureat „oligarhic”

august 21, 2019 Lasă un comentariu
Și, uite-așa, după ce am pus oamenii noștri politici în toate posturile-cheie din justiție, ca s-o controlăm (că nu suntem mai proști ca alții!), hai să-mpărțim și Premiile Naționale tot la ai noștri (așa cum au făcut și alții, că nu suntem mai proști ca ei!)!
Zis și făcut!
Val Butnaru, care este director al holdingului media pro-guvernamental Jurnal Trust Media, dar și moderator al emisiunii pro-guvernamentale „Cabinetul din Umbră” de la postul pro-guvernamental JurnalTV, a fost desemnat, de către Guvernul Maia Sandu, drept unul dintre laureații Premiului Național, ediția 2019 (în domeniul culturii, cum s-ar spune), în valoare de 100.000 lei!
Normal?
Normal!
Se declară careva cumva împotrivă?
Nu!
Val Butnaru, după ce că este nașul de cununie al lui Iu. Roșca (dar asta nu ne interesează deloc acum), este și nașul de cununie al PAS-PPDA (blocul ACUM), precum și nașul de cununie al ACUM-PSRM (Alianța Kozak).
Ați văzut voi vreodată cumva la noi, la moldoveni, ca tinerii însurăței, după ce se iubesc tare de tot, să nu aducă cadoul de rigoare nașului?
Nu!
Păi, atunci de ce să ne mirăm și să ne tot întrebăm cu ce-s mai buni aiștia, Guvernul Sandu, decât Guvernul Filip, să zicem?
Sau cu ce este mai bun Val Butnaru decât unii dintre laureații fostului Guvern „oligarhic” Filip, desemnați, să zicem, în locul ilustrului nostru cărturar Ion Ciocanu, care „nu trecu concursul”?
Vă amintiți?
Eu, ca prostul, credeam că Guvernul Sandu, „democratic” și „antioligarhic”, va face dreptate sau, cel puțin, nu va proceda exact ca precedentul „guvern oligarhic” – să dea premii naționale celora care îi cântă în strună!
N-a fost să fie!
Guvernul Maia a procedat exact ca ceilalți!
Și Val Butnaru a rămas exact ca ceilalți – a primit Premiul Național pentru că este un banal troll guvernamental sau oligarhic!
Nu zic (Doamne, ferește!) că el nu ar merita să fie laureat.
Dar dacă te consideri un intelectual adevărat, cu smerenie, cu frică de Dumnezeu, ai fi arătat, pur și simplu, că nu ești ca ceilalți!
Sau le-ai fi sugerat celor de la guvernul pe care l-ai adus să guverneze ca anul acesta, când se împlinesc 30 de ani de la marile frământări pentru identitatea noastră românească, Premiile Naționale pentru scriitori și oameni de cultură să fie acordate post-mortem lui Petru Cărare, sau lui Veniamin Apostol, sau lui Dumitru Matcovschi, sau lui Valentin Mândâcanu, sau lui Gheorghe Vodă, sau lui Grigore Vieru, sau lui Ion Vatamanu, sau Leonidei Lari, sau lui Ion și Doina Aldea Teodorovici, sau lui Nicolae Sulac, sau lui Gheorghe Vrabie, sau… altor atâția mărturisitori ai românismului care nu au știut a cânta în strună „guvernelor oligarhice”.
Știi ce spunea basarabeanul nostru, Arhimandritul Sofian Boghiu (născut la Cuconestii-Vechi, judeţul Bălti), mare duhovnic ajuns a fi numit, pe drept cuvânt, „apostolul Bucurestiului”?
El zicea așa:
„Sunt două smerenii. Smerenia cea dintâi constă în a socoti pe aproapele său mai înţelept decât sine si întrecându-l pe el în toate; a se socoti pe sine mai prejos decât toţi. Ce greu este acest lucru: a renunţa la orgoliul nostru, la mândria noastră si a ne umili din toată inima! E foarte greu, dar foarte preţios înaintea lui Dumnezeu. Iar a doua smerenie constă în a pune pe seama lui Dumnezeu toate faptele noastre bune”.

De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”

Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…

Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.

Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.

Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.

Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!

Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!

Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.

Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…

Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!

(In)Diferențe basarabene

Cei mai inimoși dintre noi, basarabenii, ne zbuciumăm de peste treizeci de ani cu gândul cum să scăpăm de sub ocupația rusească, cum să ne vedem mai repede la sânul mamei noastre România, cum să nu mai îndurăm batjocura, umilința, nevoile și sărăcia…
 
În zbuciumul ăsta pentru Limba Română, Alfabetul Latin, Tricolorul Românesc, pentru Identitatea Românească, Dreptatea și Libertatea basarabenilor, înstrăinați de Țara Noastră România și ocupați de ruși, s-au vărsat multe lacrimi, s-a vărsat mult sânge:
 
– un Matcovschi, care n-a avut frică și a rupt tăcerea publicând adevărul despre Limba Română, trezindu-ne pe noi, a fost călcat de roțile KGB-ului;
– Doina și Ion, care-au cântat din străfundul Inimii lor Românismul, au fost aruncați în miez de noapte de pe șosea și striviți de-aceleași roți ale KGB-ului;
– primarul Nicolae Costin, care-a românizat capitala Basarabiei, Chișinău, a fost răpus prin iradiere de aceleași structuri diabolice ale KGB-ului;
 
– frații noștri polițiști, militari și frontiști care-au luptat cu hoarda rusească la Nistru, apărând cu arma în mâini Independența de Rusia și Ideea Românească, au fost împușcați, arși de vii, aruncați în fântâni de structurile, vii și azi, ale KGB-ului de la Tiraspol și Chișinău, unii dintre ei fiind urmăriți și acum pentru fapta lor patriotică din 1992;
 
 
– zeci și sute de mii de români din Tighina și de peste Nistru, care s-au refugiat lăsându-și casele, care nu pot să-și lucreze ogoarele ori să-și învețe copiii la școala românească, continuă să fie umiliți și batjocoriți de regimul criminal de la Tiraspol;
 
– zeci și sute de mii de basarabeni care-și părăsesc zilnic casele și copiii pentru a-și câștiga bucățica de pâine în țări străine, își plâng amarul din cauza bandiților politici de la putere care-au jefuit băncile și și-au subordonat justiția și celelalte instituții fundamentale ale statului…
 
Și-n tot acest zbucium, paraziții și criminalii care-au jefuit țara umblă-n libertate ocrotiți de lege.
 
Asta este diferența dintre naivii, dar inimoșii, de basarabeni deprinși să sufere și bandiții de ieri și de azi, reci și pragmatici, cu inimile lor blindate ca ale NKVD-ului…
 

Sfatul Țării 2, structură diversionistă menită să asigure perpetuarea antiromânismului camuflat în stânga Prutului

mai 4, 2018 Un comentariu
Mai citesc o noutate:
„Candidatul unionist la funcţia de primar general al Capitalei, Constantin Codreanu, este susţinut şi de Mişcarea Unionistă „Sfatul Ţării 2″”.
Mi se dă și un citat dintr-o declarație a „preşedintelui Mişcării, acad. Nicolae Dabija”, potrivit căruia Codreanu „e cel mai sigur dintre toţi cei care s-au lansat în bătălia pentru funcţia de primar al Chişinăului”.
Mai mult decât atât, Dabija îi îndeamnă amenințător „pe candidaţii de dreapta să se retragă în favoarea lui Codreanu cât nu e prea târziu”.
Eu cred că ceea ce face Dabija este o diversiune întreagă.
Întâi de toate, ca orice diversionist cu experiență în Partidul lui Lenin și în KGB, el ne ia cu minciuna spunând că Codreanu „e cel mai sigur dintre toți candidații”.
Codreanu nu este un candidat sigur și nici nu poate fi. El este o unealtă a SISTEMULUI folosită în campania electorală de la Chișinău pentru dispersarea unioniștilor și a votului lor cu scopul asigurării victoriei în aceste alegeri a unuia dintre cei doi candidați ai Binomului Dodon-Plahotniuc: I. Ceban și S. Radu.
Așa cum o unealtă a aceluiași SISTEM a fost și este „academicianul Dabija”, omul laș al regimului sovietic de ocupație care s-a opus, în 1988, publicării în „Literatura și Arta” a tulburătorului eseu manifest „Veșmântul ființei noastre” al ilustrului lingvist și patriot Valentin Mândâcanu, studiu program care a spulberat cu vehemență diabolicele neadevăruri ale bolșevicilor despre limba română a basarabenilor, declanșând Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia din anii optzeci ai secolului trecut, după ce Dumitru Matcovschi, noul redactor-șef al revistei „Nistru”, a admis spre publicare lucrarea interzisă de Dabija, fapt pentru care poetul martir Dumitru Matcovschi a plătit cu prețul vieții lui, devenind victimă a unei tentative de asasinat.
Este dureros pentru noi, basarabenii, să ne dăm seama acum că deputatul pe care l-am votat să ne apere interesele în Parlamentul de la București ne-a dezamăgit în așa măsură încât a devenit o măciucă ordinară în mâinile grupărilor criminale de sorginte sovieto-rusească care au ajuns să guverneze în chip huliganic cel de-al doilea stat românesc din stânga Prutului.
În al doilea rând, Sfatul Țării 2 nu este o „mișcare unionistă”, ci o structură moartă din start, menită ca, prin profanarea lozincilor și idealurilor noastre românești, să țină loc de perdea de fum pentru camuflarea celei mai mari crime comise în Republica Moldova de la independență încoace de către grupările banditești cu rădăcini adânci în nomenklatura sovietică care se mențin la putere până azi: FURTUL MILIARDULUI!
Din păcate, am devenit azi martori neputincioși ai unei realități crude: perpetuarea antiromânismului camuflat în stânga Prutului prin menținerea la Putere a elementelor de sorginte ruso-kaghebistă cu sprijinul și implicarea directă a factorilor politici și nu numai din dreapta Prutului.

Cine stă „să aprindă flacăra unionismului” în Basarabia

octombrie 9, 2017 Lasă un comentariu

Băsescu spune că obiectivul lui este ca PUN, „la fel ca și PMP în România, să aprindă flacăra unionismului în R. Moldova”.

Ar fi de înțeles că până la el, la Băsescu, „flacăra unionismului” a fost stinsă-n Basarabia.

Acum, când Băsescu stă deasupra noastră, a basarabenilor, cu sârnicul între degete gata să ne „aprindă flacăra unionismului”, mă întreb:

Dumitru Matcovschi, în 1989, pentru ce a fost călcat de roțile KGB-ului?

Pentru că în inima lui ardea „flacăra unionismului”!

Dumitru Moldovanu, în 1990, pentru ce a fost înjunghiat în plină stradă a Chișinăului?

Pentru că în inima lui ardea „flacără unionismului”!

În 1992, basarabenii luptători la Nistru pentru ce au fost împușcați, au fost arși de vii de ocupantul rus?

Pentru că în inimile lor ardea „flacăra unionismului”!

Grigore Vârtosu, frontistul luminos la chip, cu palmele-i bătătorite de grijile pământului și ale celor patru copii cărora le-a dat viață, cel care, în 1988, cu Tricolorul în mâini, în fiecare duminică făcea drumul de la Cârnățeni, Căușeni, până la Chișinău pentru a susține Mișcarea de Eliberare Națională a Basarabenilor ce-și lua avântul, pentru ce a fost împușcat din spate de luneta KGB-ului în marginea Tighinei în 1992?

Pentru că avea inima de român, de la Tighina, în care ardea „flacăra unionismului”!

Ion și Doina Aldea-Teodorovici, pentru ce au fost uciși?

Pentru că muzica, cântecul lor au fost și sunt o adevărată „flacără a unionismului”!

Dar primarul Chișinăului, Nicolae Costin, pentru ce a fost iradiat de KGB?

Dar Gheorghe Ghimpu, pentru ce a fost asasinat de KGB?

Dar colegul nostru frontist, Valentin Ciobanu, pentru ce a fost lovit mortal cu ranga-n cap în toamna anului 1998?

Dar primarul frontist Andrei Buzu de la Drăsliceni, Criuleni, pentru ce a fost aruncat de viu în fântână la 4 august 2007?

Dar primarul liberal Mihai Lari de la Sângera, Chișinău, vechi frontist, pentru ce a fost împușcat în cap, mortal, în vara lui 2017?

Dar grupul Ilașcu?..

Dar zecile de mii de copii din Transnistria și profesorii lor care apără limba română în fața separatiștilor lui Putin?..

Dar părinții, buneii noștri, ai basarabenilor, pentru ce au fost duși, cu sutele de mii, să moară în Siberia în 1941, 1944, 1949, 1952?

Pentru ce au fost lăsați să moară, cu sutele de mii, de foame, în 1946-47?

Dar luptătorii din Rezistența Anticomunistă din Basarabia, pentru ce-au fost exterminați de regimul ocupant?

Pentru că în inimile lor ardea FLACĂRA ROMÂNISMULUI!

Domnul Băsescu ar face bine să facă un singur lucru:

Să pună osul la menținerea acestei FLĂCĂRI A ROMÂNISMULUI BASARABEAN, flacără aprinsă de veacuri de moșii și strămoșii noștri și care nu a fost stinsă de nicio ciubotă ocupantă.

Provocator de tot este să „aprinzi” o flacără care arde de veacuri…

 

7 octombrie 2017

Anume oameni ca Dumitru Matcovschi…


Dumitru Matcovschi

Aflu cu bucurie nespusă în suflet că astăzi, 29 iunie 2016, a fost dezvelit un bust al poetului și luptătorului pentru cauza românească în Basarabia, Dumitru Matcovschi, în satul său de baștină, Vadul Rașcov, Șoldănești.

Păcat că, după trei ani de la moartea lui Dumitru Matcovschi, nu avem un monument al lui la Chișinău!

Până acum ar fi trebuit să avem Bulevardul Dumitru Matcovschi în capitala Basarabiei, pe care a iubit-o și a cântat-o din toată inima lui!

Până acum ar fi trebuit să avem măcar un bust al poetului pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt!

Până acum ar fi trebuit ca Uniunea Scriitorilor din Moldova (dacă mai există!), Uniune ce nu l-a iubit pe Dumitru Matcovschi, să facă demersuri insistente către furătorii de miliarde pentru a obține reluarea editării revistei „Nistru” („Basarabia”), al cărui redactor- șef a fost Matcovschi!

Pentru că Dumitru Matcovschi, prin curajul său dovedit în calitatea de redactor-șef al acestei publicații, a fost adevăratul declanșator al Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia!

Anume Matcovschi este cel care a admis(!) și s-a îngrijit de apariția în numărul 4 al revistei ”Nistru” din 1988 a tulburătorului eseu manifest „Veșmântul ființei noastre” al ilustrului lingvist și patriot (neiubit și el de Uniunea Scriitorilor) Valentin Mândâcanu, studiu program care a spulberat cu vehemență diabolicele neadevăruri ale bolșevicilor despre limba română a basarabenilor, lucrare care se înscrie, după cum spunea Grigore Vieru, în letopiseţul dramaticei noastre istorii alături de cel mai frumos poem închinat Limbii Române, semnat de Mateevici, și care a reaprins flacăra românismului în stânga Prutului după zeci și zeci de ani de ocupație a regimului criminal sovietic!

Dumitru Matcovschi a sfidat acest regim! L-a dinamitat! Pentru asta a fost lovit bestial – i s-a înscenat, după aproape un an de zile, un accident cumplit, încercându-se asasinarea lui!

Dumitru Matcovschi a fost una dintre primele victime ale regimului de ocupație după declanșarea Mișcării Românești în Basarabia de la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut.

Anume oameni ca Dumitru Matcovschi, cinstiți și neînfricați, ar trebui să se afle la cârma acestei țări!

Anume oameni ca Dumitru Matcovschi ar trebui să se afle în fruntea unui Sfat al Țării 2, nu lepădături ale regimului de ocupație, netrebnici care au slujit SISTEMUL bolșevic rămas încă neclintit!

Anume oameni ca Dumitru Matcovschi ar trebui să se afle în fruntea unui eventual Sfat al Țării 3, care să lucreze realmente pentru Unirea mult așteptată, nu s-o mimeze!

Anume oameni ca Dumitru Matcovschi…