Arhiva

Posts Tagged ‘Dumitru Moldovanu’

Cine stă „să aprindă flacăra unionismului” în Basarabia

octombrie 9, 2017 Lasă un comentariu

Băsescu spune că obiectivul lui este ca PUN, „la fel ca și PMP în România, să aprindă flacăra unionismului în R. Moldova”.

Ar fi de înțeles că până la el, la Băsescu, „flacăra unionismului” a fost stinsă-n Basarabia.

Acum, când Băsescu stă deasupra noastră, a basarabenilor, cu sârnicul între degete gata să ne „aprindă flacăra unionismului”, mă întreb:

Dumitru Matcovschi, în 1989, pentru ce a fost călcat de roțile KGB-ului?

Pentru că în inima lui ardea „flacăra unionismului”!

Dumitru Moldovanu, în 1990, pentru ce a fost înjunghiat în plină stradă a Chișinăului?

Pentru că în inima lui ardea „flacără unionismului”!

În 1992, basarabenii luptători la Nistru pentru ce au fost împușcați, au fost arși de vii de ocupantul rus?

Pentru că în inimile lor ardea „flacăra unionismului”!

Grigore Vârtosu, frontistul luminos la chip, cu palmele-i bătătorite de grijile pământului și ale celor patru copii cărora le-a dat viață, cel care, în 1988, cu Tricolorul în mâini, în fiecare duminică făcea drumul de la Cârnățeni, Căușeni, până la Chișinău pentru a susține Mișcarea de Eliberare Națională a Basarabenilor ce-și lua avântul, pentru ce a fost împușcat din spate de luneta KGB-ului în marginea Tighinei în 1992?

Pentru că avea inima de român, de la Tighina, în care ardea „flacăra unionismului”!

Ion și Doina Aldea-Teodorovici, pentru ce au fost uciși?

Pentru că muzica, cântecul lor au fost și sunt o adevărată „flacără a unionismului”!

Dar primarul Chișinăului, Nicolae Costin, pentru ce a fost iradiat de KGB?

Dar Gheorghe Ghimpu, pentru ce a fost asasinat de KGB?

Dar colegul nostru frontist, Valentin Ciobanu, pentru ce a fost lovit mortal cu ranga-n cap în toamna anului 1998?

Dar primarul frontist Andrei Buzu de la Drăsliceni, Criuleni, pentru ce a fost aruncat de viu în fântână la 4 august 2007?

Dar primarul liberal Mihai Lari de la Sângera, Chișinău, vechi frontist, pentru ce a fost împușcat în cap, mortal, în vara lui 2017?

Dar grupul Ilașcu?..

Dar zecile de mii de copii din Transnistria și profesorii lor care apără limba română în fața separatiștilor lui Putin?..

Dar părinții, buneii noștri, ai basarabenilor, pentru ce au fost duși, cu sutele de mii, să moară în Siberia în 1941, 1944, 1949, 1952?

Pentru ce au fost lăsați să moară, cu sutele de mii, de foame, în 1946-47?

Dar luptătorii din Rezistența Anticomunistă din Basarabia, pentru ce-au fost exterminați de regimul ocupant?

Pentru că în inimile lor ardea FLACĂRA ROMÂNISMULUI!

Domnul Băsescu ar face bine să facă un singur lucru:

Să pună osul la menținerea acestei FLĂCĂRI A ROMÂNISMULUI BASARABEAN, flacără aprinsă de veacuri de moșii și strămoșii noștri și care nu a fost stinsă de nicio ciubotă ocupantă.

Provocator de tot este să „aprinzi” o flacără care arde de veacuri…

 

7 octombrie 2017

Tudor Strișcă a luptat şi a crezut în victoria românismului

decembrie 9, 2016 Lasă un comentariu

frontul-1991

Pe data de 13 iunie 1995, o moarte tragică l-a răpit dintre noi pe camaradul nostru de luptă politică, Tudor Strişcă, membru al Sfatului Frontului Popular Creștin Democrat de atunci și preşedinte al secţiei Botanica (Chișinău) a F.P.C.D.

Reiau aici un text din publicația „ȚARA”  despre pierderea unuia dintre miile de luptători pentru cauza românească din Basarabia din anii nouăzeci ai secolului trecut.  

Pentru mine moartea lui Tudor Strișcă rămâne a fi învăluită încă de mister, așa cum învăluită de mister a rămas pentru mine moartea atâtor confrați de-ai noștri frontiști: Dumitru Moldovanu, Valentin Ciobanu, Simion Gurghiș, Stan Petcu, Constantin Oglinzeanu, Sergiu Cucuietu, Grigore Petelcă, Petru Poiată, Nicolae Stratulat etc.

Regretul meu este și mai apăsător  din cauza că nu am izbutit a găsi, acum, peste ani, o poză cu Tudor Strișcă pentru a o plasa alături de acest material. Nici internetul nu mi-a fost de folos în acest sens.

„Cu adâncă durere, anunţăm plecarea la Domnul şi întoar-cerea întru Fiinţă a fratelui nostru Tudor Strişcă, a cărui viaţă pământească poate servi drept exemplu pentru fiecare dintre cei care, prin voinţa Celui de Sus, au venit pe lume în acest spaţiu românesc, aflat în bătaia sălbatică a crivăţului rusesc. Şi dacă unii au socotit acest dat drept o tragedie, Tudor Strişcă l-a con-siderat drept ceva firesc, lăsat de Dumnezeu întru întărirea în Duh şi Credinţă.

Tudor Strişcă s-a născut în Satu Nou, Cimişlia, în 1953. Şcoala medie o absolveşte în satul natal şi, între anii 1972-1977, studiază la Facultatea de Geografie a Institutului Pedagogic din Tiraspol. Face doctorantura la Universitatea „M. Lomonosov” din Moscova şi susţine, în 1983, teza de doctorand cu tema „Geografia comerţului”, la acel moment – prima teză de acest gen din spaţiul sovietic. Din 1982 şi până în 1985, este lector superior la Catedra Geografie Economică a Universităţii de Stat din Moldova, iar între 1985 şi 1990 – lector superior la catedra omonimă a Institutului Pedagogic din Tiraspol.

În Mişcarea de eliberare naţională se încadrează din 1989. A fost preşedinte al secţiei F.P.M. de la Institut şi unul dintre colegii de luptă ai lui Ilie Ilaşcu. Refugiat la Chişinău, în perioada 1990-1991, activează în calitate de şef al Direcţiei eco-nomice a Departamentului de Stat pentru Ecologie, iar în ultima perioadă a vieţii (1992-1995), este conferenţiar la Catedra Geografie şi Istorie a Economiei a Academiei de Studii Eco-nomice.

Tudor Strişcă este autorul a peste 30 de lucrări ştiinţifice şi a numeroase materiale publicistice despre geografia comerţului şi relaţiile economice externe.

A fost întotdeauna onest, dârz şi demn. Numai în faţa Domnului şi-a plecat fruntea şi inima. A luptat şi a crezut în victoria românismului. Acolo, în ceruri, Tudor Strişcă va fi mesagerul cauzei noastre, a celor pe care ne-a lăsat – alături de soţia Nina, feciorul şi fiica – îndureraţi de această prematură plecare.

Fie-i veşnică amintirea.

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii!

Frontul Popular Creştin Democrat,
Colectivul Redacţiei „ŢARA”.
Ziarul Ţara, 16.06.1995”

APEL DIN INIMĂ ÎN LEGĂTURĂ CU VOTUL DIN 30 NOIEMBRIE

noiembrie 24, 2014 2 comentarii

          Stefan SecareanuMai mulți membri, foști membri, simpatizanți ai Partidului Popular Creștin Democrat, prieteni, cunoscuți, rude și apropiați mă abordează în aceste zile cu întrebarea sacramentală:  ”Cu cine votăm la 30 noiembrie ?”. Unii dintre ei mi s-au destăinuit că vor vota, ca de obicei, INIMA, adică PPCD-ul, fiind convinși că subsemnatul și alți coechipieri politici suntem candidați la funcția de deputat pe lista acestei formațiuni și urându-ne, ca altă dată, succese în bătălia electorală…

          În legătură cu cele menționate mai sus, mă văd obligat să fac următoarele precizări:

  • Subsemnatul, precum și colegul meu Vlad Cubreacov, numele căruia a fost pomenit în repetate rânduri în discuțiile noastre, nu candidăm la funcția de deputat pe nicio listă electorală.
  • Un grup de impostori în frunte cu fostul lider al PPCD, Iurie Roșca, s-au lansat în campania electorală din acest an folosind în mod samavolnic și fraudulos bunul nume al formațiunii noastre, Partidul Popular Creștin Democrat. Programul electoral al acestui grup de impostori promovează neokaghebismul dughinist și vine în contradicție flagrantă cu Programul PPCD, adoptat de Congresul formațiunii noastre și înregistrat la Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Program care a promovat consecvent integrarea noastră în UE și NATO! În același mod, însemnul nostru electoral, INIMA, a fost înlocuit cu un PALOȘ, un element, important ca și PISTOLUL sau RANGA, din arsenalul propovăduitorului de la noi al teoriilor aberante ale sfetnicului din umbră al lui Putin.
  • Cu PALOȘUL a fost înjunghiat mortal, în 1990, susținătorul Frontului Popular din Moldova, DUMITRU MOLDOVANU. RANGA a fost arma criminală cu care a fost lovit mortal în moalele capului, în toamna anului 1998, la ușa apartamentului său, președintele Filialei Botanica, mun. Chișinău, a Partidului Popular Creștin Democrat, VALENTIN CIOBANU. Tot cu RANGA a fost lovit criminal, în luna iunie a anului 2000, în preajma casei sale, unul dintre fruntașii PPCD, viceministrul Educației, MIRCEA CIOBANU. Tot în vara anului 2000, a fost bătut bestial cu PISTOLUL în cap, până la pierderea conștiinței, deputatul PPCD, DUMITRU OSIPOV. Aceeași soartă a avut-o, cu trei ani mai târziu, președintele Filialei Strășeni a PPCD, NICOLAE STRATULAT… În circumstanțe stranii de tot și-au pierdut viața, în anii 1998-1999, autorii paginii creștine a publicației ”ȚARA”, în fruntea căreia mă aflam, STAN PETCU și CONSTANTIN OGLINZEANU, preoți ai Mitropoliei Basarabiei…

           Acestea fiind precizate, îndemn toată lumea de bună credință SĂ IASĂ LA ALEGERI LA 30 NOIEMBRIE 2014 și să voteze pentru unul dintre concurenții electorali de orientare europeană cu șanse reale de accedere în Parlament (Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova, Partidul Liberal Democrat din Moldova), cu toate rezervele pe care e firesc să le avem față de prestația politică și morală a fiecăruia dintre aceștia! Numai în aceste condiții, vom putea asigura, după această dată istorică, ieșirea definitivă a Republicii Moldova de sub controlul Kremlinului și menținerea cursului de integrare europeană a ei.

Doamne ajută!

 

Ștefan SECĂREANU

24 noiembrie 2014

Valul trece, pietrele rămân sau cum ştabii nomenclaturişti de ieri au devenit brigadieri ai anticomunismului de paradă

februarie 21, 2010 Lasă un comentariu

Discursul domnului Ştefan Secăreanu, vicepreşedinte PPCD, la Congresul al XII-lea al PPCD

Stimaţi colegi,

Onoraţi oaspeţi,

Marţi, după ce colegul nostru Iurie Roşca a fost chemat la Procuratură, un vechi cunoscut de dincolo de Prut mă întreabă pe Facebook: “Ce mai faci?”. “Ce sa fac? – îi răspund . – Ia îmi admir şi eu Patria. Aştept să treacă şi valul liberal peste ea.”. “Şi după ce trece valul voi, frontiştii, ce aveţi de gând să faceţi?”, – mă iscodeşte cunoscutul de peste Prut. Zic: “Valul trece, da pietrele rămân.”. Nu a mai insistat vechiul meu cunoscut de dincolo de Prut, eu înţelegând că şi el aşteaptă şi este convins de trecerea valului. Îmi rămâne să intuiesc doar pe care val l-a avut în vedere prietenul meu de pe Facebook—pe cel de la Chişinău sau pe cel de la Bucureşti? Sau le-a avut în vedere pe ambele deodată? Sau poate pe unul singur care, iată, trece acum peste cele două capitale româneşti?

Republica Moldova a avut de înfruntat mai multe valuri în scurta ei viaţă. Dar noi, cei uniţi încă până la căderea imperiului sovietic în această familie mândră, dârză şi de suflet, care se numeşte Partidul Popular Creştin Democrat, am rămas de fiecare dată aceiaşi – in picioare şi neclintiţi, ca piatra după val! Chiar dacă, în vâltoarea luptelor pentru valorile naţionale şi idealurile libertăţii, unii dintre camarazii noştri au căzut răpuşi de mâna criminală a regimului de ocupaţie. Citește mai mult…