Arhiva

Posts Tagged ‘Eminescu’

Părintele IUSTIN PÂRVU DESPRE EMINESCU ȘI PATRIOTISMUL BASARABENILOR

mai 15, 2016 Un comentariu

parintele-iustin-parvu-manastirea-petru-voda

„În opera politică a lui Eminescu era și este un miez al vieții noastre, al rezistenței în istorie… Mă uit la basarabenii care îl zeifică pe Eminescu, au trăit sau au prins sevă din patriotismul lui Eminescu, din cuvântul lui. Ca și Ștefan cel Mare și Eminescu a ajunsla înălțimea aceasta de mărturisitor!”

(Părintele IUSTIN PÂRVU, „DARURI DUHOVNICEȘTI”, pag. 37)

Imagine: Cristina Nichitus Roncea http://nichitus.ro/

Dumitru Matcovschi: Nu mai suntem sovietici, să fim așadar ce-am fost de la natură, copii ai României Mari și moldoveni de viță, Basarabi, Mușatini

Marele poet și luptător pentru dezrobirea Basarabiei, Dumitru Matcovschi, s-a stins din viață în seara zilei de 26 iunie, la vârsta de 73 de ani. Lovitura crâncenă care i-a fost aplicată mișelește de uneltele criminale ale regimului sovietic de ocupație în ziua de 17 mai 1989 l-a răpus pe poet abia după 24 de ani. Criminalii nu au reușit și nu vor reuși, însă, să răpună verbul lui Matcovschi, care cade peste ei ca sabia lui Ștefan cel Mare peste vrăjmașii Moldovei.

Dumitru Matcovschi: Nu mai suntem sovietici, să fim așadar ce-am fost de la natură, copii ai României Mari și moldoveni de viță, Basarabi, Mușatini

Citiți mai jos un fragment-eseu din  volumul  ”Poezii în genunchi” de Dumitru Matcovschi.
Fotografie: fragment eseu din noul volum Poezii în genunchi - Dumitru Matcovschi

 

Cine au fost și au rămas prietenii adevărați ai lui Dumitru Matcovschi

”Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dvs.?”, aceasta a fost una din întrebările ziaristului Tudor Iașcenco adresate lui Dumitru Matcovschi în cadrul unui interviu publicat la 29 noiembrie 2012 în săptămânalul orheian ”Cuvântul”. Vezi mai jos răspunsul poetului, trecut la Domnul în seara zilei de 26 iunie 2013, la această întrebare:

Cine au fost prietenii adevărați ai lui Dumitru Matcovschi

– Să fie om.

– Să nu mi se vâre în suflet.

– Să nu fie certat cu morala.

– Să nu umble cu capul plecat şi cu mâna întinsă.

– Să nu atenteze la valorile naţionale.

– Să creadă, ca şi mine, că „numele adevărat al nebuniei lui Eminescu adevărul e”.

– Să nu stoarcă profit din unionism, românism.

– Să nu-şi asume niciodată merite străine.

– Să nu vândă gogoşi.

– Să mă înţeleagă şi când plâng, şi când mă bucur.

 

Săptămânalul ”Cuvântul”, 29 noiembrie 2012

Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta): Trupul, cortul lui Dumnezeu

 

Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec ) alături de Parintele Iustin Parvu (Arhimandrit la Sf. Mănăstire Negru Vodă-Poiana Mărului, jud. Neamţ)

Per total nu m-am gândit niciodată la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine…

Când eram copil, eram foarte timidă. După părerea mea eram ăi foarte cuminte. Mă socoteam puţin nedreptaţită. În jurul meu erau copii foarte frumoşi (verişoarele mele) care-mi dădeau complexe încă de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scăpat însă nici până azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea în public, nu m-am vindecat. În întreaga mea carieră universitară făceam puls peste 90 la fiecare curs şi la fiecare seminar, ori de câte ori le vorbeam studenţilor. Şi aveam pâna la şase ore pe zi. Eram încleştată, crispată, de fiecare dată. Pe măsură ce vorbeam, sub înrâurirea ideilor care se succedau în mintea mea, aceastăp stare se risipea.

Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut însa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele…

Citește mai mult…