Arhiva

Posts Tagged ‘Frontul Popular din Moldova’

Copilul în plus, Andrei Caramitru

februarie 1, 2020 Lasă un comentariu

Ca să înțelegeți ce monstruozitate este valul neomarxismului ce vine peste România (trece și Prutul dincoace în Basarabia), haideți să vedem ce îndrugă unul care se numește Andrei Caramitru, membru al USR, sfetnic principal al lui Dan Barna și fiu al actorului Ion Caramitru, pe care noi, basarabenii, îl aplaudăm și pe scenele de teatru din Chișinău când acesta se află în turneu pe aici.

Iată ce dă din mintea suferindă a individului, citată de dcnews.ro:

„Să plăteasca toată lumea sănătatea. Să plătească și pensionarii, și părinții care au copii în plus”!

Dacă ăsta reprezintă tineretul european al României noastre, eu mă întreb îngrijorat:

Ce se întâmplă cu România noastră?

Dacă ăsta este fiul lui Ion Caramitru, pe care-l vedeam la braț cu Iliescu în timpul revoluției române din 1989 și pe care l-am întâlnit și pe la sediul Frontuilui Popular din Moldova la începutul anilor nouăzeci, venit, din câte înțelegeam, să ne ajute să scăpăm de ocupaia bolșevică, mă întreb:

De ce nu l-a ajutat și pe fiu-său să iasă de sub aceeași ocupație?! O fi acesta un copil în plus al distinsului artist revoluționar?!

Și în turul II: Numai nu Iohannis!

noiembrie 11, 2019 Un comentariu
Pentru mine, basarabeanul, și pentru turul II al alegerilor din România rămâne în vigoare îndemnul „Numai nu Iohannis!”!
 
Pentru că Klaus Iohannis a demonstrat, cu vârf și îndesat, în cei cinci ani cât a stat la Cotroceni, după ce, în 2014, am votat și eu cu el, că nu are nicio treabă cu problemele și suferințele basarabenilor și ale tuturor românilor din teritoriile românești înstrăinate!
 
Și pentru că Klaus Iohannis a ofensat, în modul cel mai brutal posibil, Biserica Ortodoxă Română, pentru inițierea, promovarea și susținerea exemplară a Referendumului Familiei de acum mai bine un an, și i-a insultat, cu aceeași ură în sufletul lui, pe cele aproape patru milioane de români care au ieșit la Referendum și care au sprijinit prin votul lor familia tradițională formată din soț și soție, numindu-i „fanatici religioși”!
 
Prin atacul mârșav asupra Bisericii Ortodoxe Române și enoriașilor ei, Președintele Iohannis și-a bătut joc și de noi, credincioșii Mitropoliei Basarabiei, singura instituție românească reactivată, prin grija, răbdarea și efortul exemplar și îndelungat al Prea Fericitului Patriarh Teoctist și al echipei noastre de la Frontul Popular din Moldova (aceasta fiind una din principalele revendicări ale Mișcării Românești din stânga Prutului de până și după dispariția imperiului sovietic), după ocuparea Basarabiei de la 1944 de către trupele bolșevice ale Moscovei!
 
Iată de ce, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, eu, aici la Chișinău, sunt pus în situația să aleg între a vota cu cel de-al doilea candidat, Viorica Dăncilă (mai puțin mă interesează partidul pe care aceasta îl reprezintă) și a nu ieși la vot!
 
Dar ieșirea la vot, în asemenea circumstanțe, se constituie într-o acțiune românească de mobilizare și consolidare a segmentului unionist din stânga Prutului!

DE CE MERG CU PL-ul

ianuarie 29, 2019 Lasă un comentariu
 
De ce am acceptat să merg în alegeri pe o circumscripție uninominală din partea Partidul Liberal, sunt întrebat!
 
Pentru că PL-ul, al cărui membru nu sunt, este singura entitate politică de orientare românească din stânga Prutului care mi-a făcut această invitație.
 
Pentru că, prin acest gest, echipa condusă de fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, și-a arătat respectul și prețuirea pentru mine și colegii mei din Partidul Popular Creștin Democrat, singura organizație politică al cărui membru am fost și am rămas, denumirea căreia se află confiscată în prezent de un grup minuscul în frunte cu I. Roșca, dovedit a fi unealtă a serviciilor secrete ruse.
 
Pentru că o bună parte a foștilor mei camarazi de la PPCD, trădați de Roșca, au sprijinit prin votul lor, în ultimii ani, inclusiv la îndemnul meu, demersul politic al PL-ului, organizație ce-și are rădăcinile, ca și PPCD-ul, în fostul Front Popular din Moldova, expresia Mișcării Românești din stânga Prutului ce-și are începutul la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut.
 
Pentru că atât PPCD-iștii, cât și PL-iștii au fost și au rămas frontiști!
 
Pentru că, frontiști fiind, nu vom accepta ca sângele vărsat de frații noștri în războiul de la Nistru, declanșat de Moscova, să fie câlcat în picioare de hoții și jefuitorii de azi care au pus stăpânire pe Patria noastră!
 
Pentru că, frontiști fiind, nu vom admite un Kozak-2 în Basarabia!
 
Pentru că avem cu toții un ideal comun suprem: Reîntregirea Neamului Românesc!
 
Iar pentru asta, pentru Reîntregirea Neamului Românesc, avem nevoie, aici în Basarabia, de o clasă politică cu credință în Dumnezeu și conștiință românească!
 
Așa să ne ajute Dumnezeu!

ACUM DA PAS și spiritul frontist

decembrie 16, 2018 Lasă un comentariu

ACUM câteva zile, M. Sandu și A. Năstase salutau cu zâmbetul pe buze, neîntrebați de nimeni, unul – printr-un comunicat oficial al PAS, iar cel de-al doilea – pe Fb, ruperea zgomotoasă de PL a încă unui supărat și aderarea acestuia la blocul lor electoral, zis de opoziție.

Astăzi, după ce PL-ul a decis, statutar, să meargă la viitoarele alegeri împreună cu blocul ACUM, M. Sandu și A. Năstase nu mai dau semne de salut, ci reacționează sec, în doi peri, prin vocea unei purtătoare de cuvânt:

„Am aflat din presă despre decizia Consiliului Republican al PL. Astăzi a fost creat Blocul ACUM DA PAS și constituit Consiliul politic al blocului electoral, care va decide pașii următori, inclusiv în raport cu potențialii candidați, ce vor face dovada integrității și corespund criteriilor meritocrației”.

E un semn clar că binomul M. Sandu – A. Năstase, pretins de opoziție, în spatele căruia se află o altă structură mafiotă, rivală celei aflate azi la guvernare, nu va accepta, din tot felul de motive, o formulă de participare la alegeri alături de o entitate politică de respirație românească (aici și ACUM nu mai țin argumentele legate de atitudinile rezervate față de M. Ghimpu ori față de aflarea, temporară, a PL-ului la guvernare alături de PD)!

Motivul neacceptării formațiunii lui Chirtoacă în blocul amintit este cu totul altul.

PL-ul este la ora actuală singura echipă politică din RM care provine (și datorită lui M. Ghimpu) din fostul Front Popular din Moldova!

Tocmai din acest considerent o bună parte, dacă nu majoritatea, din membrii și susținătorii PL-ului au fost și au rămas frontiștii, foști membri ai PPCD, formațiune de respirație românească, explodată și eliminată de pe scena politică cu concursul banditesc al lui I. Roșca, care s-a dovedit a fi unealtă a serviciilor rusești.

Anume spiritul frontist este cea mai de temut amenințare atât pentru puterea de la Chișinău, cât și pentru așa-zisa opoziție, neomarxistă, de aici, ambele implicate în jefuirea sistemului bancar al basarabenilor cu concursul structurilor securiste ale Moscovei.

ȚARA noastră, tinerețea noastră!

decembrie 2, 2018 Lasă un comentariu

De Centenar, nu pot să nu-mi amintesc cu pioșenie de toți colegii din echipa Redacției publicației noastre profund românești, ȚARA!

Vă îmbrățișez din toată Inima, Lilia Stegărescu, Liliana Armașu, Grubii Lilia, Elena Stratulat, Mihai Pascaru, Petru Bogatu, Ion Preașcă, Aureliu Cornescu, Ludmila Gorgos, Marcela Gafton, Viorica Zaharia, Iurie Babii, Elena Viziru, Elena Sajin, Andrei Grumeza, Pavel Brădescu, Margareta Apostol, Leonid Andrieș, Sergiu Mocanu, Veaceslav Plugaru, Gheorghe Budeanu, Ilie Lupan, Mihai Molodoi etc, etc (să mă ierte cei numele cărora îmi scapă în aceste clipe…).

Gândul meu se îndreaptă de asemenea către confrații noștri de la ȚARA, care au plecat atât de tineri de printre noi: Virgil Bohanțov (cel care a „extras” din publicistica lui Eminescu citatul emblematic „Suntem români și punctum!” și a insistat să-l imprimăm pe harta României Mari de pe frontispiciul publicației, pentru care am fost dați în judecată de prietenul lui Roșca, dughinistul Boris Marian), Ion (Nelu) și Stela Butnaru, Vicu Tomencu, Sergiu Cucuietu, Petru Poiată, Oleg Galițev (redactorul ediției de limbă rusă a ȚĂRII)…

Dumnezeu să-i odihnească!

ȚARA noastră, tinerețea noastră!

La mulți ani, România!

1 Decembrie 2018

Răspuns domnului Dumitru Diacov

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Dumitru Diacov îmi răspunde la intervenția mea de ieri pe Fb pe marginea declarației dânsului în legătură cu refuzul PD-ului, al cărui președinte de onoare este, de a vota introducerea glotonimului „limba română” în Constituție.
„Stefan Secareanu, si asta vorbeste asistentul lui Rosca, colaboratorul de la Sputnik, care ani la rand au muls serviciile romanesti, iar acum, impreuna cu fostul lui sef, ii slujesc pe cele rusesti. Bravo Secareanu, tu esti adevarat exemplu de slujire… a celora, care te platesc!”, scrie Diacov pe Fb.
Domnule Dumitru Diacov, eu nu am fost asistentul lui Roșca! Niciodată! Eu nu am fost asistentul nimănui de când sunt pe fața pământului ăsta.
Eu am fost și sunt membru al PPCD, succesor al Frontului Popular din Moldova, organizație politică de respirație creștină și românească, pe care am slujit-o din toată inima mea și pe care Roșca a trădat-o, confiscându-i numele și proprietățile. Amănuntele și argumentele în acest sens au fost expuse de mine în intervențiile mele publice.
Din contră, „asistentul” pe linie securistică al lui Roșca ai fost și ai rămas dumneata!
În anul 2011, an în care eu am călcat ultima dată pragul sediului PPCD din str. Nicolae Iorga 5, dumneata mergeai acolo, împreună cu Voronin, să-l feliciți pe Roșca cu ocazia celor 50 de ani ai lui și să-i duci buchetul de flori și coniacurile nomenklaturiste.
31 octombrie 2011, sediul PPCD din str. Nicolae Iorga. V. Voronin și D. Diacov felicitându-l pe I. Roșca cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani.
Eu nu am „slujit serviciile rusești”, cum insinuezi dumneata.
„Serviciile rusești” sunt „slujite” de dumneata împreună cu Roșca!
El, Roșca, la Sputnik-ul lui Putin, fapt despre care am scris de atâtea ori, iar dumneata acolo în Parlament, în Comisia de cultură și mass-media, al cărei membru ești, și cu acordul căreia Sputnik-ul lui Putin acționează nestingherit pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv pe banii BEM furați de Shor, pe care dumneata îl protejezi să nu ajungă la pușcărie)!
Nu te-am auzit niciodată să iei atitudine în legătură cu activitatea diversionistă a rețelei Sputnik în țara noastră! Așa cum nu te-am auzit să iei în general vreo atitudine față de agresiunile și acțiunile Moscovei împotriva Republicii Moldova prin intermediul regimului separatist de la Tiraspol și armatei rusești staționate ilegal pe teritoriul nostru național!
Pentru că ați servit și serviți aceleași interese, ale Moscovei, fapt pentru care Kremlinul îți plătește azi pensie! Pensia de securist la ambasada URSS din București sub acoperirea de corespondent TASS.
Ești pensionarul lui Putin!
Insinuezi că eu aș fi profitat de banii statului român? Singurii bani românești de gestionarea cărora am fost responsabil, cu toate dările de seamă contabilicești de rigoare, au fost cei acordați oficial de statul român, prin intermediul Ministerului Culturii, pentru susținerea publicației ȚARA, al cărei redactor-șef și director am fost.
Roșca, colegul dumitale pe linia KGB-ului, a profitat de banii statului român, o știi doar dumneata și tot KGB-ul în interesul căruia aceștia au fost cheltuiți.

Petru Lucinschi, cetățean al României împotriva căreia a acționat!

 

 

 

 

Petru Lucinschi, simbolul antiromânismului promovat de regimul sovietic în Basarabia ocupată, a devenit cetățean al României!

 

Intuiesc că astfel este răsplătit personajul-cheie al KGB-ului sovietic pentru executatrea exemplară a misiunii pe care acesta a avut-o în declanșarea și desfășurarea pe teritoriul României a tragicelor evenimente din decembrie 1989.

 

În toamna lui 1989, sub umbrela „perestroicii” lui Gorbaciov și a dezghețului „democratic” pe care aceasta l-a provocat în stânga Prutului, Lucinschi, factor de încredere în cadrul conducerii URSS de atunci, este parașutat de Kremlin în fruntea filialei PCUS de la Chișinău, Partidul Comunist al Moldovei (în locul lui Semion Kuzmici Grossu), având ca sarcină „schimbărea la față” a lui și „democratizarea întregii societăți moldovenești”.

 

Aducerea lui Lucinschi la Chișinău a fost precedată de un șir de acțiuni provocatoare puse la cale de KGB-ul local prin intermediul uneltelor sale plasate în rândurile sau chiar în fruntea Frontului Popular, cea mai răsunătoare dintre acestea fiind incendierea, în timpul unei ample demonstrații, a clădirii Ministerului de Interne, unde pe post de ministru se afla un alt ștab comunist, Vladimir Voronin.

 

De fapt, provocările KGB-ului de la Chișinău din toamna lui 1989 se constituiau în pretexte pentru schimbarea lui Grossu cu Lucinschi la conducerea Partidului Comunist al Moldovei, schimbare revendicată mai ales de „intelectualitatea lui Lucinschi” în cadrul acțiunilor de protest organizate de Frontul Popular.

 

Anume în acea toamnă a lui 1989, odată cu aducerea lui Lucinschi la Chișinău cu câteva luni înainte de declanșarea „revoluției” române din 22 decembrie, lua amploare un alt fenomen: invadarea teritoriului României cu „turiști sovietici”, agentura KGB-ului care avea să provoace, împreună cu elementele lui din cadrul structurilor de forță românești, acțiunile diversioniste soldate cu numeroase victime în rândul populației, cu debarcarea și uciderea cuplului Ceaușescu și, în definitiv, cu instalarea la putere pe malul Dâmboviței a FSN-ului în frunte cu „gorbaciovistul” Ion Iliescu. „Turiștii sovietici” din RSS Moldovenească aveau un rol esențial atunci pentru că erau cunoscători ai limbii române.

 

Trecerea Prutului de către „turiștii sovietici” avea să se întețească în chiar timpul evenimentelor „revoluționare” de la București, evenimente care au determinat crearea de către Lucinschi la Chișinău a unui Comitet pentru susținerea Revoluției Române, conducerea căruia era exercitată de prim-vicepreședintele „Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești”, Mihail Platon. Sub diriguirea acelui Comitet, au fost organizate și trimise peste Prut atunci coloane întregi de TIR-uri cu „ajutoare pentru frații români”. Nu-ți venea a crede ce se întâmpla: peste noapte, ca la un ordin anume, pe cei mai înveterați antiromâni îi pălise dragostea față de „frații români”! Coloanele de TIR-uri erau însoțite, bineînțeles, de echipe bine școlite în ale „frăției românești”.

 

Îmi revin în memorie acele evenimente și dintr-un alt motiv.

 

Pentru că printre cei cărora li s-a permis atunci să treacă nestingherit hotarul de la Prut se aflau mulți ziariști, dar și unii dintre colegii de la Frontul Popular, am încercat și eu, în chiar ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, să trec Prutul. Nutream o dorință de nedescris s-ajung, întâi și-ntâi, la Câmpulung Mușcel, acolo unde se aflau mătușă-mea, sora lui taică-meu, și cele patru fiice ale ei, refugiate din Basarabia în vara lui 1944. Din cei cinci câți ne-am pornit cu un „Jiguli” spre vama Ungheni (Iurie Roșca, Vasile Năstase, Sergiu Burcă, șoferul și proprietarul mașinii, numele căruia îmi scapă acum, și subsemnatul), au trecut Prutul doar primii trei, eu și șoferul făcând cale întoarsă spre Chișinău a doua zi, după ce personajul care ne-a întâmpinat (din câte am înțeles atunci, Roșca „aranjase” călătoria noastră) și care asigura trecerea hotarului (cu locomotiva trenului) , Vasile Pavlovici Calmoi, șeful filialei KGB Ungheni, nu a mai apărut să ne invite să urcăm în locomotiva trenului, așa  cum o făcuse cu ceilalți trei condrumeți ai nostri. Pentru că înghețaserăm de-a binelea de atâta așteptare și eram și obosiți, hotărâsem să  luăm o cameră la hotelul din Ungheni. Acolo am și urmărit la televizor (pe malul Prutului se prindea TVR-ul), în acea noapte de Crăciun,  executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, crimă care m-a marcat atât de mult încât nu am mai putut închide  un ochi până dimineața când am plecat înapoi spre Chișinău.

 

Voi reveni la subiectul de la Ungheni din 25 decembrie 1989 poate cu altă ocazie. Tot așa cum va trebui să nu trecem cu vederea un alt subiect interesant: Podul de flori din 1990, admis și organizat din „bunăvoința” acelorași structuri ale KGB-ului nu din respect pentru sentimentul profund de frățietate al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci cu scopul repatrierii miilor de agenți ai KGB-ului care nu apucaseră să revină din misiunea pe care au avut-o de îndeplinit pe teritoriul României începând cu toamna lui 1989 sau poate chiar mult mai de demult!

 

Acum însă continui să mă întreb, cum mă întrebam și atunci, în ziua de Crăciun 1989: de ce unii dintre  basarabeni, printre care și colegi de-ai mei de la Frontul Popular, au fost admiși și ajutați de KGB-ul de la Chișinău să intre pe teritoriul României în timpul „revoluției române” din 1989, iar alții, printe care și eu, nu s-au bucurat de asemenea „privilegii”?

 

Tot așa continui să mă întreb acum, când citesc știrea despre acordarea cetățeniei române lui Petru Lucinschi:

 

De ce un exponent al regimului criminal de ocupație, regim care a exterminat  milioane de români din teritoriile românești ocupate pentru „vina” de a fi români, regim pe ale cărui rădăcini se menține neclintit și azi în stânga Prutului același SISTEM ANTIROMÂNESC, ajunge să obțină calitatea de cetățean (aproape „de onoare”, aceasta este impresia creată după felul în care ne este prezentată știrea însoțită de poze ale Lucinschi cu foștii președinți ai României) al României?

 

Statul român dispune cumva de un criteriu, de o condiție, una fundamentală, care ar fi să fie pusă în fața celui care dorește să-și redobândească cetățenia română: condiția de a nu fi acționat, niciodată în viața lui și sub nicio formă, împotriva României și identității noastre românești?!