Arhiva

Posts Tagged ‘Humanitas’

Cuvintele rostite de Părintele Stăniloae ÎN CLIPELE DINAINTEA MORȚII

octombrie 4, 2013 Lasă un comentariu

poza_galerie_foto___16_391.jpg

 

“Cand moare un parinte sfant,/Asculta-i ultimul cuvant” obisnuiau sa spuna cei vechi. Iata ultimele cuvinte-rugaciune rostite pe patul mortii, in aceasta zi de 5 octombrie, acum exact 14 ani, de Sfantul nostru Parinte Dumitru Staniloae, care sunt o reflectare absolut emotionanta, tulburatoare a ceea ce se afla in adancul inimii sale. Necredinciosii pot sa numeasca aceasta delir, dar cei ce-L cunosc pe Dumnezeu stiu ca este glasul Duhului Sfant in om. Sa citim cu bucurie si cu cutremur si… sa ne indemnam si noi: HAI SA NE SCULAM! PANA CAND SA RAMANEM AICI? HAI!

 

161.jpg

… Sa iesim de aici… Scoate-ne de aici, Doamne, nu mai vrem sa ramanem aici… Doamne, scoate-ne de aici…Vorbim despre Tine, Doamne… Vorbim pentru Tine, Doamne… Plini de har si de adevar ne sculam din somn, nu mai suntem in somn…

Maica Domnului, sa iesim de aici… Hai sa ne sculam… Maica Domnului, nu mai vrem sa ramanem aici… Nu mai vrem sa ramanem in somn… Pana cand sa ramanem?… Nu mai vrem sa ramanem aici… Plini de har si de adevar… Vai, vai, vai… Vrem sa ne sculam… Plini de har… Avem si noi haine… Avem haine… Doamne… Plini de har si de adevar… Plini de har si de vointa de a vorbi si de cuvantul adevarului…

Vorbim despre Tine, Doamne… Cu vointa… Plini de har si de adevar… Hai… Hai… Hai!… Plini de har si de adevar… Hai… hai… hai… Hai sa ne trezim … Hai sa ne sculam… Hai sa vorbim… Haide, Doamne… Hai… Hai… Hai… Hai sa vorbim… 

lazarus.jpg

(Din: “Lumina faptei din lumina cuvantului – impreuna cu tatal meu, Dumitru Staniloae” de Lidia Staniloae Ionescu, Ed. Humanitas)

 

Via : http://www.razbointrucuvant.ro

CEZAR IVĂNESCU: SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA MORŢII ŞI A ÎNVIERII

septembrie 30, 2011 Lasă un comentariu


Convorbire realizată de CLARA T. VÂLSAN, revista Transilvania, nr. 4/1996

Despre bogata şi dramatica mitologie românească a morţii ar trebui să se scrie o întreagă operă, după cum bine observa Mircea Eliade în lucrarea pe care dumneavoastră, domnule Cezar Ivănescu, împreună cu doamna Măria Ivănescu aţi tradus-o, De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei orientale, (Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980). Vă invit să desprindeţi din această mitologie românească a morţii câteva motive arhaice asupra cărora poetul Cezar Ivănescu s-a aplecat în teoria d-sale despre bocet şi doina.

Cezar Ivănescu: Cartea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, apărută cu mari dificultăţi în 1980 la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, a fost retipărită în 1995 la Editura Humanitas. Ambele ediţii reproduc prefaţa la traducerea românească, în care Eliade îşi exprimă intenţia de a alcătui un al doilea volum al cărţii: „Dar câteva cursuri şi seminarii recente, ţinute la Universitatea din Chicago – despre mitologiile morţii şi riturile funerare, despre urmele scenariilor iniţiatice în ceremonialele grupărilor tinereşti, specifice societăţilor rurale din România şi Europa orientală, şi, mai ales, despre necesitatea integrării materialelor etnologice şi folclorice europene în orizontul istoriei universale a religiilor – m-au convins că De Zalmoxis à Gengis-Khan trebuie completat cu un al doilea volum, în care, alături de studiile despre Colinde şi Căluşari, toate aceste probleme vor fi analizate cu atenta pe care o merită“ (op. cit, p. 5)…

În ce fel s-a desăvârşit sau nu intentia lui Mircea Eliade, nu ştiu, probabil ştiu cei care au acces la manuscrisele marelui savant. Oricum, opinia lui Mircea Eliade despre mitologiile morţii ne-ar fi interesat foarte mult gândindu-ne că în Capitolul V, Meşterul Manole şi Mănăstirea Argeşului şi în Capitolul VIII, Mioara năzdrăvană, din amintita carte, mitologiile morţii sunt atinse şi implicate într-o sublimată viziune religioasă. În afară de cartea lui Mircea Eliade, mai avem o excelentă lucrare de sinteză, Mitologia română (Bucureşti, Editura Academiei, 1985) semnată de Romulus Vulcănescu. Un capitol din Partea a III-a a cărţii este intitulat chiar Mitologia morţii. Aş mai putea cita o carte a lui Constantin Prut, Calea rătăcită (Editura Meridiane, Bucureşti, 1991) şi, fireşte, bibliografia problemei citată de Eliade în cartea lui; toate acestea pentru a spune că lucrarea de referinţă rămâne înmormântarea la români, a lui S. Fl. Marian, studiu neegalat încă în cei o sută de ani care au trecut de la tipărirea lui şi până azi… Cercetarea mea, strict literară şi muzicală, urmând sugestii din Mircea Eliade şi Marian s-a îndreptat mai ales asupra textelor folclorice, bocetele, fragmente incipiente de mitologie, cele mai vechi, mai vechi chiar decât învelişul lor lingvistic actual, şi doinele ca relicte ale unei arte tradiţionale.

Citește mai mult…