Arhiva

Posts Tagged ‘intelectuali basarabeni’

Aripile lui Eugen Doga nu pot fi frânte de nimeni

Reacții multe, interesante, și chiar neașteptate, a trezit propunerea mea privind candidatura maestrului Eugen Doga pentrui funcția de Președinte al Republicii Moldova.
 
Cele mai surprinzătoare reacții însă vin din partea unor intelectuali care au interpretat gestul meu ca fiind unul hazardat, neserios și, culmea, în bătaie de joc față de maestrul Eugen Doga.
 
Iată ce-mi scrie jurnalistul bălțean Pavel Dumbraveanu legat de acest subiect:
 
 
Îmi pare rău că tragi asemenea concluzii, Pavele!
 
De ce tu îți bați joc de maestru gândind că el nu ar fi capabil a ne reprezenta în această funcție înaltă?
 
De ce trebuie să ne batem joc de jertfa celor care și-au dat viața în incăierarea cu ocupantul de la răsărit crezând că bandiții ordinari, trădătorii de țară si de neam, cărora le permitem prin prostia noastra să ajungă la putere, sunt capabili să facă față funcției de Președinte, iar un Eugen Doga, nu?
 
 
Și ce este mai măreț, mai sfânt și mai necesar, cum spui tu, Pavele, decât să-ți slujesti Țara și Neamul atunci când ne paște pericolul real ca, printr-un Dodon rămas în fotoliul de Președinte, să fim federalizați, cu armata rusă legalizată în stânga Nistrului și cu imposibilitatea de a ne mai putea gândi barem la șansele noastre de reîntregire națională?
 
De ce atâția intelectuali (care în replicile lor îmi argumentează că sunt simpatizanți ai Maiei Sandu pentru că PAS ar fi „un partid al intelectualior”) sunt înclinați să creadă că o curvă politică care a intrat în concubinaj cu Kozak, cea mai odioasă figură a Kremlinului îsărcinată cu reocuparea Republicii Moldova prin federalizare, ar fi cea mai indicată persoană pentru funcția de Președinte, iar maestrul Eugen Doga, nu?!
 
De ce atâția trădători și netrebnici sunt puși să facă politica la Chișinău, iar maestrului Eugen Doga nu-i este indicat să se implice în politică pentru că, vezi, Doamne, spune jurnalistul nostru de la Bălți, „El e nascut pentru alte treburi. Politica ii va frange aripile a tot ce este Dumnealui”.
 
Mă întreb: cum de politica antinațională a unui trădător ca Dodon nu-i „frânge aripile” acestuia?
 
Mă întreb: cum de politica mârșavă a tuturor celor care-l pupă-n cur acum pe Dodon, guvernând cu el și servind astfel interesele Rusiei, nu le „frânge” acestora „aripile”?
 
Cum de toți bandiții politici de la Chișinău au rămas cu aripile lor întregi, viguroase și larg desfăcute spre Moscova, iar proeminenta figură basarabeană, Eugen Doga, ori alte personalități marcante și-ar „frânge aripile” dacă ar încerca să zboare politic altfel?
 
De unde atâta lașitate în noi?

Incoruptibilul Valentin Mândâcanu

iulie 25, 2010 2 comentarii
Generaţia lui Valentin Mândâcanu părea să fie una ratată din start, sortită pieirii prin anonimat, deşi o parte a intelectualilor din Basarabia îşi punea mari speranţe în ocupaţia sovietică, însă toate aşteptările au fost înşelate, întrucât paradisul sovietic nu s-a dovedit a fi altceva decât teroare, lagăre de detenţie, penitenciare, deportări în masă, muncă silnică, cenzură spirituală etc. În aceste condiţii a opune rezistenţă directă regimului torţionar sovietic însemna sinucidere. Din această cauză, cei mai mulţi intelectuali basarabeni s-au refugiat în rezistenţa culturală, continuând, pe cât era posibil, tradiţia culturală românească, în pofida tiparelor vulgare şi aberante ale pretinsului realism socialist.

Viaţa lui Valentin Mândâcanu este o viaţă rară la noi, dedicată totalmente luptei pentru triumful adevărului istoric şi al spiritului naţional românesc. Din întreaga-i activitate de redactor rezultă un lucru pe care el a voit să-l probeze cu orice preţ şi la afirmarea căruia voia să contribuie cu toate puterile: cultivarea limbii române din Basarabia în spiritul tradiţiei culturale româneşti, chiar dacă această activitate nu era lipsită de riscuri venite din partea politrucilor de la cultură şi academie. Denigratori ai neamului românesc au fost şi încă mai sunt. Astfel există cu certitudine un curent nenorocit care cere coborârea de pe piedestal a lui Valentin Mândâcanu. Există deci acea nerecunoştinţă a epigonilor exclusivişti, care cred în pornirea lor nedreaptă că recent convertitul la o nouă religie trebuie să sfarme mai întâi pe zeul trecutului imediat. El, însă, veşnic senin şi străin de orice compromisuri cu publicul, nu a manifestat nici o supărare în faţa insultelor ce se debitează în contra-i.

Scrierile lui au fost ca o suflare de vânt răcoritor într-o atmosferă viciată de miasme insuportabile; fără altă armă decât bunul-simţ şi curajul naţional, el a curăţat limba maternă de hiperinternaţionalismul sovietic, şovinism, ultrarusificare şi de elucubraţii maladive de tot felul. Pentru majoritatea oamenilor de cultură basarabeni, volumele “Exprimarea corectă” şi „Cuvântul potrivit la locul potrivit” au constituit cartea de căpătâi în activitatea lor de zi cu zi, îndrumarul cel mai valoros în labirintul limbii noastre. Activitatea lui Valentin Mândâcanu ca redactor subtil cuprinde viaţa strămoşilor şi viaţa urmaşilor, întrucât în lumea civilizată schimbările bruşte de direcţie creează abisuri între două generaţii vecine.

Totuşi, opera sa de căpătâi, rodul nopţilor nedormite, este eseul „Veşmântul fiinţei noastre”, unde a scris cu sângele inimii sale adevărul istoric despre unitatea limbii române, necesitatea revenirii la alfabetul latin şi cea a oficializării limbii române în Basarabia.

Dacă până atunci, din când în când, se făceau auzite ecouri care aminteau că suntem acelaşi neam, acestea încă nu aveau puterea să apropie cât de cât sufletele înstrăinate, să le ducă la înţelegerea unui ideal comun. Era necesar înainte de toate să se ivească personalităţi care, cu energia şi curajul lor, să redea celor mulţi încrederea în triumful adevărului. Unul din acei care au contribuit prin operă la redeşteptarea românilor basarabeni a fost şi este Valentin Mândâcanu.

În prezent, în pofida calomniilor şi insinuărilor inamicilor de idei şi idealuri, dl Valentin Mândâcanu urmează drumul cel sigur, luminat de credinţa în mai bine şi în Dumnezeu, care l-a însufleţit în permanenţă. Pe când tulburarea domnea aproape în mintea tuturor, pe când iniţiatorii eliberării naţionale din Basarabia credeau că totul este pierdut, dar, în realitate, totul abia începuse, el scrie, vorbeşte, îndeamnă, convinge în favoarea ideilor democratice şi a idealului naţional.

Om energic, bun român, cult, cinstit, Valentin Mândâcanu a moştenit tot ce a fost mai valoros la înaintaşi, aceste calităţi căpătând la el forme majore de manifestare.

În încheiere, cu prilejul atingerii vârstei de 70 de ani, ţin să-i urez maestrului Valentin Mândâcanu multă sănătate, noi realizări în lupta de eliberare naţională a basarabenilor şi tradiţionalul „La mai mult şi la mai mare!”.

Vasile BAHNARU, [“Ţara”, 27 iulie 2000. Nr. 60]