Arhiva

Posts Tagged ‘Ion Costaș’

Despre „tactică și strategie” când nu-i nicio „tactică și strategie”

septembrie 21, 2020 Lasă un comentariu
Atitudinea exprimată de mine pe marginea învinuirilor aduse de unii concurenți „de dreapta” altor concurenți „de dreapta” că ar fi scris în declarațiile de la CEC „limba de stat”, și nu „limba română”, a stârnit foarte multe reacții (inclusiv în mesaje private), mai ales din partea unor vechi prieteni și foști colegi de la Frontul Popular și adepți de azi ai blocului Unirea. Unii m-au apostrofat și stigmatizat pe loc că aș fi „dezbinator”, „trădător” și că aș „luneca” de pe nu știu care linie de comportament (cu părere de rău, din acest considerent, cu unii dintre ei am fost pus în situația de a rupe „prietenia pe Fb”), alții s-au arătat a fi mai înțelegători.
Pentru că subiectul în discuție abordează chestiunea unității dreptei românești din stânga Prutului, voi reda mai jos doar câteva dintre aceste reacții și răspunsurile mele la ele:
– Nu există glotonimul „limba de stat”, fraere! Glotonim înseamnă numele dat unei limbi, deci glotonim este, în cazul nostru, „limba română”! „Limba de stat”, invocată de tine și de alți deștepți, care, văd, nu au cu ce se ocupa, este atributul de stat, elementul de statalitate și atât! Dacă spuneați „limba de stat, româna”, era altceva! Nu căutați nod în papură, ci apucați-vă de lucru pentru consolidarea dreptei naționale! Nu căutați capăt de gâlceavă cu mine sau cu altcineva dintre românii basarabeni în situația în care flancul românesc din stânga Prutului este pur și simplu la pământ! Lăsați mândriile trecătoare din piepturile voastre zvelte, cultivate acolo de propaganda neomarxistă, și îmbrățișații pe toți frații, altfel nu avem sorți de izbândă!
– Nu pot, Tatiana, „lua” eu pe nimeni să-l „așez” la vreo „masă” cu cineva! Am încercat să propun, public, doar niște nume concrete de posibile candidaturi pentru prezidentiale care ar fi putut fi susținute de flancul românesc și european al alegătorilor noștri și care ar fi putut să consolideze acest flanc în vederea acestor alegeri și alegerilor viitoare parlamentare. Din păcate, nu se iau în considerație asemenea propuneri de către partidele, atât de multe, de pe acest flanc! Toți s-au grăbit să-și propulseze propriii candidați politici! Eu, ce să fac în asemenea situație? Să constat doar că actualelor entități politice declarate proromânești și europene, liderilor acestor entități, le este într-un loc de ideea și unitatea națională românească la care speră toți românii basarabeni! Unde mai pui că propunerile venite din partea unui frontist ca mine pur și simplu sunt ignorate și luate în furci din cauza atitudinilor preconcepute, dușmănoase și nedrepte care au fost cultivate în rândul societății în raport cu tot ce înseamnă Frontul Popular, sau PPCD, sau Mișcarea de Eliberare Națională și reprezentanții acestora! Este rezultatul propagandei promovată de uriașele și înspăimântătoarelor rețele antiromânești extinse pe ambele maluri ale Prutului.
– Este principial, domnule, dar nimeni dintre cei pe care i-ați învinuit că au scris la CEC „limba de stat”, si nu „limba română” nu fac parte din rândul dușmanilor României și ai limbii române! Puteai spune acest lucru în raport cu Dodon, cu Greceanâi, cu toți moldoveniștii si pro-rușii, dar nu cu ei! Pentru că îi cunosc și îi cunoaște toată lumea, pe unii de peste 30 de ani! De ce să-l învinuiești pe C. Oboroc sau pe I. Costaș că nu ar fi adepții limbii române, dacă eu știu că ei au apărat limba română încă în 1989, în timpul sovietic, atunci când au votat pentru oficializarea ei și pentru alfabetul latin? De ce să inflamezi lucrurile în acest sens și să spui niște minciuni despre ei, cu toate rezervele pe care le avem față de păcatele lor. De ce să-l învinuiești pe O. Tâcu sau pe A. Năstase de același păcat dacă eu știu și o lume întreagă știe că ei nu fac parte din dușmanii limbii române?! Poți spune orice despre ei, și în primul rând faptul de a fi comis cel mai grav act de lașitate – alianța cu Kozak și Dodon, dar numai nu că-și neagă limba română! Despre asta-i vorba, Vasile, în intervenția mea! Ce va obține blocul Unirea din treaba asta? Voturi mai multe? Mă îndoiesc! Ce vor obține românii basarabeni din chestia asta? Vor fi mai uniți? Din contră! Despre ce tactică și despre ce strategie să fie vorba aici când nu-i nici zare de tactică și strategie?

Bravada egoiștilor „de dreapta”

septembrie 19, 2020 Un comentariu
Unii dintre cei înscriși în actuala cursă electorală, care pretind că sunt „de dreapta”, au prins a se strofoli la alți înscriși în cursa electorală, care și ei pretind că sunt „de dreapta”, pentru că ultimii, urmând niște formalități impuse de legea electorală, ar fi scris în actele de înregistrare la CEC a grupurilor lor de susținere o declarație pe propria răspundere, prin care confirmă că îndeplinesc toate condițiile pentru a deveni președinte al Republicii Moldova, inclusiv faptul că „posedă limba de stat”, îmbinare de cuvinte prezentă în textul legislativ, în timp ce primii, printre care Maia Sandu, Dorin Chirtoacă și Tudor Deliu, au fixat în cele declarate că „posedă limba română”, dovedind prin asta că ar fi mai români decât ceilalți.
 
Eu nu cred că în cazul dat persoanele luate în răspăr (Andrei Năstase, Octavian Țâcu, Constantin Oboroc și Ion Costaș) au scris „posed limba de stat” cu intenția de a înlocui glotonimul „limba română”!
 
Anul trecut, la alegerile parlamentare, când am candidat la Cahul reprezentând Partidul Liberal, am semnat și eu o asemenea declarație, elaborată de Comisia electorală după textul legii electorale, în care noțiunea de „limbă de stat” are rolul de a reflecta un atribut, un element constitutiv al statului, pe care oricine intenționează să ocupe o funcție publică este obligat a-l recunoaște și a-l stăpâni, dar nu denumirea limbii de stat, care, evident, este limba română!
 
În cazul dat se exagerează!
 
Și se exagerează pentru a stârni zâzanie, ori, și mai rău, pentru a transforma chestiunea sensibilă și spinoasă a limbii și identității noastre românești în motiv de discordie între alegătorii de pe flancul românesc!
 
Nu avem destulă ură si suspiciune în randul românilor basarabeni provocate de rețelele și detașamentele antiromânești?
 
Să adâncim ura si suspiciunile dintre noi și cu chestii din astea de doi bani?!
 
Am ajuns să transformăm valorile noastre românești, pentru care unii dintre frații noștri au plătit cu viața, în pretexte de gâlceavă!
 
Cu toate rezervele pe care le am fată de toti cei „de dreapta” înscriși în cursa electorală, nu cred că, în acest caz, barem unul dintre ei ar fi avut intentia de a nega sau de a nu recunoaste limba română drept limbă de stat în Republica Moldova!
 
Bravada afișată de unii care preferă să transforme problemele noastre de limbă și identitate românească într-un drog, în situația în care segmentul românesc din stânga Prutului a ajuns să fie paralizat din punct de vedere politic, provoacă și mai multă repulsie din partea alegătorilor de orientare românească și europeană.
 
Dacă nu ați avut bunul simț de a depăși disensiunile dintre voi pentru a identifica un candidat comun al românilor basarabeni la aceste alegeri astfel încât să nu admitem instalarea uneltelor Kremlinului în fruntea statului, măcar țineți-vă gurile, din care țipați că sunteți români, și nu vă scuipați unul pe altul invocând limba română și identitatea noastră românească!
 
Pentru că deveniți și mai ridicoli și pentru că-i demoralizați și mai mult pe basarabeni, care vor, din tot sufletul lor, unitate românească, dar nu gâlceava și egoismul vostru!

„Reflexele mele de bunătate” din această campanie electorală

septembrie 16, 2020 Lasă un comentariu
Nu știu cum se face că feisbucul ăsta reia zilnic „amintirile” fiecărei victime a sa!
 
Una dintre aceste victime ale feisbucului este și umila mea persoană!
 
Această mașinărie grandioasă și nemiloasă îmi amintește de ce scriam și postam eu exact acum un an, în aceeași zi de 16 septembrie: îi dădeam replica scriitorului nostru Ion Bradu la un îndemn al său, spus din toată inima, cu ocazia a o sută de zile ale Guvernului Maia Sandu, de a manifesta „reflexele noastre de bunătate” pentru a o susține pe „fragila” de prim-ministru de atunci, îndemn însoțit și de o poză cu Maia prin omătul din campania pentru Parlament din iarna lui 2019.
 
 
 
Astăzi, după ce feisbucul reia replica mea de mai sus, amintindu-mi de ce scriam eu acum un an, inimosul nostru scriitor Ion Bradu îmi mai adresează, cu multă tristețe în suflet, un îndemn!
 
 
Sigur, sunt pus în situația să dau următoarele explicații:
 
E o reactie a mea de acum un an de zile pe marginea unei trădări care a avut loc: alianța Maiei și a lui Năstase cu Dodon și trimisul Kremlinului, Kozak!
 
Este o reactie de care nu mă dezic: am fost și am rămas neschimbat în atitudinile mele față de prestația politică a acestor actori de pe scena politică de la prima lor apariție!
 
Acum, nu am nicio vină că feisbucul reia aceste „amintiri” ale mele!
 
Cât privește actuala campanie electorală, ce sa zic?
 
Am așteptat să se „topească omătul”, cum spui, dragă maestre Ion Bradu, din inimile „omuleților de dreapta” pentru a-și pune osul la identificarea unei personalități basarabene din afara actualelor „partide unioniste”, „europene” sau „proeuropene” astfel încât să adunăm și să ținem grămadă votul proromânesc și proeuropean, pentru a nu admite ca o scursură ordinară ca Dodon sau altă unealtă a Moscovei s-ajungă din nou președinte!
 
Din păcate, nu a fost să fie!
Și-au „înaintat”, cum se spune la noi, fiecare candidaturile lor partiinice, exact așa ca noi să rămânem dezbinați, suspicioși și înrăiți unul pe altul!
 
Personal, am încercat a propune, atâta cât pot și cum pot, pe feisbuc, pe blog, candidaturi ale unor personalități concrete în acest sens!
 
Nu am fost auzit!
 
E și firesc, poziția unuia ca mine, care vine să reprezinte vechea gardă frontistă, este, de obicei, luată în răspăr și ignorată cu desăvârșire!
 
Din aceste considerente, ca replică la dezinteresul și atitudinea sfidătoare a partidelor pomenite mai sus față de ideea de unitate a rândurilor noastre românești, voi pune umărul la promovarea în calitate de candidat pentru prezidențiale a generalului Ion Costaș, inițiativă venită din partea unui număr important al luptătorilor de la Nistru și al vechilor frontiști!
 
Poate așa se va reuși să revigorăm ideea de unitate în jurul unui nou val al Mișcării românești din Basarabia.
 
Doamne, ajută!

Vreau un Președinte independent: Alexei Repede!

august 13, 2020 Lasă un comentariu

 

E trist că timpul se scurge iar alegerile din acest an ne prind  tot așa cum am fost: dezbinați și nepregătiți.

Într-un teritoriu controlat din afară, cum este Republica Moldova, cel mai bine pregătiți de toate alegerile care au avut și au loc aici după destrămarea imperiului sovietic au fost și au rămas, ca de obicei, diriguitorii externi ai proceselor politice importante de la noi.

Așa se face că, mai întotdeauna, începând cu 1991, ne-am ales, după toate campaniile electorale, cu președinți și majorități parlamentare controlate de Moscova și care au făcut jocul Moscovei. Cea mai concludentă dovadă în acest sens este consolidarea, pe parcursul acestei perioade, a separatismului transnistrean și a prezenței militare a Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.

Cei instalați la putere de către fosta metropolă care au dat semne de ieșire de sub control sau de neexecutare a ordinelor ei au fost pedepsiți, trecuți pe linie moartă. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cazul președintelui V. Voronin, pus în această funcție în 2001 cu votul a 71 de deputați ai majorității parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, sprijinit masiv de Moscova în campania electorală din primăvara acelui an, dar intrat în disgrația lui Putin în toamna lui 2003, din clipa în care s-a opus planului Kozak de federalizare, și înlocuit, mai târziu, cu una dintre cele mai perfide cozi de topor pe care Kremlinul le-a avut vreodată aici, I. Dodon!

A mai fost unul aflat în disgrația Moscovei – V. Plahotniuc.

Acesta, ajuns în fruntea unui partid reprezentând spectrul mafiot din Republica Moldova și cu rădăcini în structurile secrete ale Rusiei (numai Diacov cât face!) – PDM – și supunându-și absolut toate instituțiile statului, în primul rând justiția și organele de anchetă, în urma sclipuirii unei majorități parlamentare eterogene prin metode – puțin spus abuzive și neordinare – tipic interlope, deși nu a deținut nici funcția de președinte, nici pe cea de prim-ministru, i-a dat mari bătăi de cap Kremlinului, după ce a interzis accesul în Republica Moldova al unor scule ale rețelei propagandistice rusești și accesul spre Tiraspol al cadrelor din comandamentul trupelor ruse, precum și după arestarea lui Platon, una dintre cele mai sigure unelte ale agenturii rusești, fiind trecut, până la urmă, ca și Voronin, pe linie moartă ca rezultat al  acordului încheiat de Maia Sandu și Andrei Năstase cu trimisul Federației Ruse, Dmitri Kozak, acord soldat, în definitiv, cu trecerea sub control rusesc a instituțiilor strategice ale statului, fortificarea prezenței militare ruse la Tiraspol și consolidarea regimului Dodon.

Așadar, moldovenii din stânga Prutului, și la alegerile din acest an, riscă să fie puși în situația de a alege între două marionete ale stăpânitorilor din exterior – I. Dodon și M. Sandu.

Sunt cel puțin două cauze principale ale acestei stări de lucruri:

1) Moldovenii se dau în gât după mituri, mai ales după cele umflate de uriașele mașinării propagandistice rusești în colaborare cu cele neomarxiste din occident;

2) Candidaturile pentru funcțiile-cheie în stat, cu precădere cele ajunse în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu sunt persoane independente, ci sunt exponenții anumitor grupări politice antinaționale, cu interese străine ori mafiote.

Cum putem depăși această situație?

Pentru asta, cred, ar trebui să ne întărim capacitatea noastră de a nu cădea pradă mașinăriilor propagandistice rusești și neomarxiste și să ne învățăm a-i promova în funcțiile cele mai responsabile pe reprezentanții adevărați ai intereselor noastre, pe cei independenți de grupările politice antinaționale, banditești, criminale, pe cei necorupți, integri, morali, cu frică de Dumnezeu, care nu depind de banul și hatârul nimănui!

Fiind preocupat de starea politică de moment și căutând soluții pentru a nu admite perpetuarea influenței rusești în actul de guvernare de la Chișinău, am încercat să propun variante de conlucrare a forțelor de orientare democratică, românească și europeană din Republica Moldova astfel încât să se ajungă la un consens în promovarea unui candidat comun al acestora.

Cu acest scop am dat curs invitației de a lua parte la adunările grupului de inițiativă care a lansat recent Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, inițiativă a domnului general Ion Costaș, anunțată a fi întâi de toate o platformă de discuții, menită să impulsioneze acest proces.

Am făcut, în intervențiile mele publice, urmărind același scop, propunerea de a promova candidatura maestrului Eugeniu Doga pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova, argumentând rolul pe care îl pot avea personalitățile marcante basarabene în reconstituirea și revigorarea Mișcării de Eliberare Națională începută în anii 1988-1989.

Bineînțeles, reacțiile au fost diferite, una dintre acestea fiind cea legată de vârsta înaintată a îndrăgitului nostru compozitor. Nici nu m-am așteptat ca propunerea mea să ia foc din prima, cum s-ar spune (maestrul a și declinat-o, dar nu a declinat și ideea consolidării mișcării naționale și democratice  din Republica Moldova!).

Important este să ne apucăm de treabă, să nu așteptăm indiferenți, să avansăm idei, propuneri, soluții – avem atâția oameni de bună-credință care merită a fi promovați la conducerea statului și ar putea face față cu demnitate și dăruire misiunilor ce le-ar reveni în acest sens.

Pornind de aici, lansez astăzi o altă propunere privind candidatul pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova care ar putea fi susținută de forțele naționale și democratice.

Este vorba de Președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, Alexei Repede, ziaristul basarabean care nu a fost implicat niciodată în politică, dar care a reușit să ajungă unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, lider la ora actuală în Europa la proiectarea, ingineria, fabricația și serviciile tehnice pentru industria petrolului, după ce a știut a pune pe roate, cu familia sa, una dintre cele mai performante uzine de utilaj petrolier, numită REPEDE Pressure Control (amplasată dincolo de Prut, la Mizil, lângă oraşul Ploieşti, având peste 200 de angajați, majoritatea moldoveni de dincoace de Prut) și să obțină, în urma unei munci titanice împreună cu echipa sa de ingineri și proiectanți, licențele American Petroleum Institute, cel mai înalt indicator de certificare şi performanţă internaţională!

Să nu credeți că fac această propunere din considerentul că Alexei Repede mi-a fost coleg de facultate acum câteva zeci de ani.

Nu îl propun nici din considerentul că el este un om mărinimos (În timpul războiului moldo-rus din 1992, și-a vândut apartamentul, rămânând să locuiască cu soția și copiii în biroul din sediul redacției unde muncea, pentru a procura medicamentele de care aveau nevoie urgent luptătorii noștri, iar astăzi, de când își are casa într-un cartier rezidențial din capitala României, aproape săptămânal trece Prutul pentru a aduce ajutoare bătrânilor din casele de azil și copiilor din grădinițe).

Nu m-am oprit asupra candidaturii lui Alexei Repede nici pentru că, în calitatea sa de Preşedinte al Asociației Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni, a ajutat  peste 50 de businessmeni să-şi dezvolte afaceri de succes și a realizat proiecte de amploare pentru fermierii noștri uitați de mai marii zilei.

Am ales să-l promovez la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că este un om independent!

El și-a identificat și a parcurs singur drumul hopuros pe care a mers și înaintează. Pentru succesul său în afaceri nu-i datorează nimănui absolut nimic!

În spatele lui nu a stat și nu se află nicio figură politică de dincoace sau de dincolo de Prut. Din contră, a avut de suferit din cauza grangurilor politici care l-au amenințat că va avea probleme mari dacă nu li se va oferi un anumit procent din afacerea sa.

A știut să reziste acestor amenințări rămânând cu capul sus, pentru că este un om integru, iar banul pe care și l-a făcut l-a muncit din greu și cinstit!

Îl vreau Președinte pe colegul meu ziarist Alexei Repede pentru că este un luptător și pentru că nu-i plac hoții și bandiții de tot felul, inclusiv cei politici!

Sper să nu să se supere pe mine pentru că nu am vorbit cu el înainte de a scrie aceste rânduri și nu am de unde să-i cunosc reacția la propunerea pe care o fac.

Am auzit că propuneri de acest fel i-ar fi fost înaintate și din partea unor partide.

Nu cunosc! Eu prefer ca Alexei Repede să fie candidatul nostru independent! Inclusiv de orice partid!

Poate așa vom fi și noi, cu capul sus, în fața celor care ne-au ocupat și caută să ne mai ocupe!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Disputa Costaș-Tampiza

august 8, 2020 Un comentariu

Aud de niște disensiuni și replici tăioase între doi foști miniștri în Guvernul Druc din perioada anilor 1990-1991 – Constantin Tampiza și Ion Costaș, după ce, zilele trecute, ultimul dintre cei doi lansa Consiliul Integrării Europene a Republicii Moldova prin reunirea cu România, care se vrea a fi o largă mişcare civică menită să unifice forțele de dreapta din stânga Prutului.

Domnul Constantin Tampiza dezvăluie că a fost invitat și dânsul de către generalul Ion Costaș să facă parte din grupul de inițiativă al acestui Consiliu, dar a respins invitația din cauza unor neînțelegeri iscate între cei doi (Nu vreau să intru în detaliile pe care le puteți găsi ușor pe pagina de Fb a domnului Tampiza).

Țin doar să regret neînțelegerile dintre cei doi foști miniștri în Guvernul Druc susținut de organizația noastră de suflet – Frontul Popular din Moldova și să mărturisesc că și eu am fost invitat de către dl general Ion Costaș pentru a fi membru al grupului de inițiativă al unei largi Mișcări Naționale, menită să consolideze toate forțele de pe dreapta în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale ș parlamentare.

Susținând această idee, am participat chiar la câteva întâlniri ale acestui grup.

În prezența mea, dl general i-a contactat și a vorbit la telefon cu mai multe personalități marcante, inclusiv cu Eugeniu Doga și Mihai Cimpoi.

Am contribuit cu unele sugestii și redactări pe marginea textului unui Apel către societate în acest sens.

Pornind de la această idee, am lansat, din proprie inițiativă, îndemnul meu public privind promovarea maestrului Eugeniu Doga în calitate de eventual candidat pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova la viitoarele alegeri prezidențiale, candidat capabil să unească segmentul pro-românesc și pro-european al societății basarabene și să elimine pericolul alegerii sau realegerii reprezentantului stângii pro-ruse în această funcție. Am discutat în acest sens cu mai multă lume, inclusiv, în privat pe Fb, cu fiica maestrului, Viorica Doga.

Până la urmă, într-o reacție pe Fb, maestrul Eugeniu Doga, declinând inițiativa înaintării candidaturii Domniei sale pentru funcția de Președinte, a salutat ideea consolidării segmentului unionist și pro-european, aceasta urmând a se constitui într-o prioritate întâi de toate pentru intelectualitatea basarabeană.

Am înțeles că Apelul generalului Ion Costaș a și fost lansat în cadrul unei conferințe de presă cu participarea Domniei sale și a altor persoane.

Personal nu am fost prezent acolo, dar am susținut Apelul difuzat inclusiv pe Fb, chiar dacă mai multe sugestii ale subsemnatului nu și-au găsit loc în textul final al acestui document!

Cu toate acestea, cred cu tărie că ideea unei ample Mișcări Naționale care să ne consolideze pe noi, basarabenii, trebuie să rămână în picioare, indiferent cine ar fi autorul ei! Mai ales dacă această idee ar veni și ar fi îmbrățișată, cu bune intenții, inclusiv de către personalități ca Ion Costaș si Constantin Tampiza, pe care îi respect deopotrivă (Cu dl C. Tampiza mă leagă și sentimentul mândriei de cahulean, ambii venind de pe aceleași meleaguri și ambii având aceiași mentori printre profesorii fostei Școli-internat de la Cahul pe care am absolvit-o în perioade diferite)!

Consider că și aceste mici disensiuni apărute între cei doi foști miniștri în Guvernul Druc ar trebui să genereze discuții constructive, care să se constituie în același timp într-o platformă a împăcării și coeziunii noastre!

Dumnezeu să ne lumineze calea și mințile!