Arhiva

Posts Tagged ‘jurnalist’

Manipulatori și netrebnici!

octombrie 1, 2020 Un comentariu

Există în Republica Moldova un site „CEI MAI POPULARI BLOGGERI DIN ULTIMELE 30 DE ZILE” (blogtop.md) pe care, recunosc, nu obișnuiam a-l urmări, deși am și eu un mic blog al meu în care îmi mai adun gândurile care mă încearcă din când în când.

De la o vreme însă – de când observasem c-am intrat și eu în primii zece „cei mai populari bloggeri” din cei 300 câți sunt monitorizați – am prins a vizita, aproape cu regularitate, site-ul respectiv, dând peste un șir întreg de materiale scrise cu talent de colegii care practică jurnalismul și nu doar de aceștia!

Surpriza mi-a fost și mai mare însă când, de vreo două sau trei luni de zile, mă văd urcat chiar în fruntea clasamentului, iar lângă mutra mea de „blogger” a fost plasată și imaginea unei coroane!

Ca să vezi, îmi zic, adică, aș fi un fel de „încoronat” (sau încornorat!), cum ar veni!

Am înțeles că platforma în cauză se constituie într-o comunitate social media foarte serioasă, care „generează clasamentul” dat „în baza statisticilor şi altor criterii incluse într-un algoritm complex de monitorizare”.

Am mai înțeles de asemenea că topul este creat „în mod automat”, administratorii platformei neavând posibilitatea de a interveni în modificarea acestuia.

Imaginea ușor trunchiată însă despre acest clasament, în mare al jurnaliștilor, este creată – de cine credeți? – tot de jurnaliști, și anume de jurnaliștii (dacă așa se consideră ei!) de la portalul diez.md, care difuzează cu regularitate știrea despre cei zece bloggeri în top.

Am observat (am prostul obicei, ca jurnalist, să urmăresc cu atenție aproape toate știrile „create” la noi) că, de regulă, știrea lunară despre clasamentul bloggerilor este însoțită și de pozele primilor trei clasați.

Dar, de când subsemnatul a ajuns pe primul loc în top, uite că cei de la portalul DIEZ.MD (o fi fiind unul al muzicienilor, al muzicanților sau al celor care „cântă în strună”!) nu mai prezintă, printre cele trei poze ale celor trei concurenți de pe locurile I, II și III, așa cum o făceau de obicei, și poza umilei mele persoane!

Altfel, de ce pui doar trei poze când dai lista celor de pe primele zece locuri?

Într-o asemenea situație, când ești obligat să manifești maximă echidistanță și obiectivitate (dar nu ești în stare a atinge o asemenea cotă a echidistanței și obiectivității din cauza că ești ranchiunos și dominat de năravurile ascunse ale jurnalismului de două parale), căutând a ieși cumva din încurcătură, ori le pui pe toate zece, ori nu pui nici una!

Că devii și mai ridicol, și mai conjuncturist!

Un „netrebnic”, cum spunea jurnalistul model al românilor, Mihai Eminescu!

 

 

Din ce bani trăiește și câți bani cheltuie pe lună Natalia Morari

septembrie 25, 2020 Lasă un comentariu
Îmi place replica Tatianei Drăghici la comentariul Marianei Rață de la TV8 care se-arată iritată de reacțiile cetățenilor la felul speculativ și tendențios al ei de a adresa politicienilor invitați la emisiunea „Cutia neagră” „intima” întrebare: „Din ce bani trăiți și câți bani cheltuiți pe lună?”, cerșind, în încheiere, mieros și ostentativ, părerea și sprijinul „norodului” iubitor de TV8: „Da voi ce credeți, prieteni, are dreptul norodul să știe cum și din ce bani trăiesc cei care ne vor votul?”.
 
„Și din ce bani există „televiziunea liberă și independentă?”, – întreabă, pe bună dreptate, în replică, inimoasa noastră prietenă pe Fb, Tatiana Drăghici.
 
 
Cu siguranță, „norodul” este în drept să fie informat și să cunoască din ce bani trăiesc cei care intenționează să-i ceară votul pentru a ocupa un fotoliu de demnitate publică.
 
În același timp, același „norod”, sărăcit, furat de bandiții și infractorii politici, dar amăgit, prostit și manipulat cu ajutorul uneltelor de presă ale acestora, este tot atât de îndreptățit să afle „din ce bani trăiesc” și „câți bani cheltuie pe lună” cochetele fandosite – mereu importante, ispititoare, rebele, acuzatoare, atoateștiutoare, îngâmfate și autoconsiderate drept etalon în tot ceea ce cred ele că sunt și reprezintă – de la TV8 și de la toate celelalte televiziuni „libere și independente” din Republica Moldova, care intră, de cele mai multe ori fără să vrem noi, în casele noastre furându-ne o bună parte din viața fiecăruia dintre noi!
 
Trebuie să cunoască și „norodul” din ce trăiește și cât câștigă pe lună una ca Natalia Morari și celelalte „eliberatoare” din închisoare ale lui Platon și Filat!
 
Trebuie să știe „norodul” din ce bani este finanțată imensa rețea propagandistică, liberă și independentă, a lui Dodon și a Partidului Socialiștilor și cum sunt plătiți lunar toată armata de angajați ai acesteia!
 
Să mai știe „norodul”, să zicem, ce sume încasează PROTV-ul de la Chișinău și alte atâtea instituții media, libere și independente, de la pușcăriabilul Ilan Shor, principalul jefuitor al mijloacelor bănești ale moldovenilor păstrate în fosta Bancă de Economii, pentru publicitatea zilnică făcută acestuia, și ce parte din această sumă revine frumoaselor, profundelor și elegantelor angajate de la aceste instituții de presă!
 
Întâi de toate, ar trebui să știm cum sunt plătite acestea, câți bani din sumele pe care le iau lunar de la patronii oficiali și neoficiali sunt impozitați și ce sume sunt primite de ele în plic?
 
Care este jurnalistul, angajatul puzderiilor de televiziuni și posturi de radio din Republica Moldova, libere și foarte independente, gata a dezvălui cum și în ce măsură este plătit pentru serviciile prestate?
 
Astfel am cunoaște și cauzele creșterii în sondaje a reprezentanților și entităților politice care constituie partida rusească din Republica Moldova.
 
Doar orbii și inconștienții nu observă cum sunt promovați și cum cresc, după Dodon, la fiecare sondaj prezentat cu regularitate înainte de alegeri, Usatâi și Shor!
 
Cu o asemenea asistență financiară pentru „presa liberă și independentă” din Republica Moldova și cu asemenea jurnaliști „liberi și independenți”, care știu cu siguranță „din ce bani trăiesc” și „câți bani cheltuie pe lună”, ne vom putea trezi după viitoarele eventuale alegeri parlamentare cu o majoritate parlamentară formată din PSRM-ul lui Dodon, partidul lui Usatâi și cel al lui Shor.
 
Atunci Kozak cu siguranță nu va mai avea nevoie de serviciile Maiei Sandu, nici de cele ale lui Andrei Năstase, nici de serviciile oricărui alt partid „european” sau „unionist”.
 

MHAI EMINESCU: Pentru libertatea presei și a jurnalistului

noiembrie 10, 2013 Un comentariu

Victoria în alegeri, îngenunchierea națiunii înaintea puterii uzurpatoare, deșteaptă și apetituri tiranice, printre care pretențiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat și aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.
E logic într-adevăr ca, după un câștig, să se urmărească un altul, și în fine tot, spre deplina satisfacțiune a acaparatorului.

Regimul dobândise darea din mâna și chiar din picioare a celor ce poartă numele de mandatari ai națiunii; astfel dispune el la discrețiune de toată puterea în stat, făcând ori și ce vrea, fără a fi controlat, și nu se gândește decât la mijlocul de a se întări în această situație de desfătare și răsfăț.

Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, și aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exercițiul puterii discreționare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.

Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentațiile ei continue, îi face negreșit efectul unei hârâitoare din Brașov care, prin scârțâitul ei strident, dă crispațiuni nervoase. Neapărat dar că se simțea și nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se năbușească țipătul contra trădării și contra fără-de-legilor regimului, spre a fi liniștit în domnia sa absolută.

Însă, ca contra a tot răul ce cată a fi combătut, așa și contra presei cată să se uzeze de arme îndestul de eficace de a o învinge.

Ei, bine, care ar fi fost acelea?

Dacă, întru abaterea conștiintei alegătorilor, s-a dovedit cele mai eficace arme: corupțiunea, frauda, amenințarea; dacă cu acestea s-a putut respinge opozițiunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de bună-seamă că ele n-au putut nimic contra presei, pe cât timp aceasta, în majoritatea ei, este în opozițiune cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.

Armele ce numirăm sunt într-adevăr numai bune pentru cei cu bucate pe câmp și pentru cei cu copii de căpătuit, ori pentru aceia care, ei înșiși, urmăresc un folos direct, nepătrunși fiind de datoria de cetățean și de sântenia votului ce li s-a încredințat; dar, cât pentru persoana jurnalistului, hârșit în luptă și îndărătnic în profesarea principiilor, sunt custure fără tăiș.

Contra presei și jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare; și așa, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzațiune specială contra neregularitățior de la zisul credit;

dupa ce că, în acest proces de presă, a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, jurații, și l-au târât dinaintea tribunalelor guvernului, recomandând acestora să se declare competente și recompensând pe magistrații care au avut lipsa de scrupul pentru justiție și s-au supus trebuinței regimului;

acum a mers cu iuțeală pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese L’Indépendence roumaine, pentru că acesta este străin neîmpământenit încă.

În cazul de față guvernul, care este evident că a voit să lovească în existența jurnaluluiL’Indépendence roumaine, s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, și care privește petrecerea străinilor în țară.

Dacă vom ține socoteala de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispozițiunea de expulsare luată în privința d-lui Galli, pentru că, într-adevăr, ea nu a fost concepută decât sub impresiunea asasinatului comis asupra împaratului Alexandru II și în spiritul de a combate și a depărta de țara noastră acele parazite care își caută existența din acte de teroare, pe străinii fără căpătâi, pe nihiliști mai ales, în vreme ce directorul jurnalului francezL’Indépendence roumaine era aici un muncitor liniștit, stabilit de mai mult timp în țară și exercitând în asociație cu români comerciul de tipograf, îndeosebi de calitatea sa de jurnalist.

Când însa ne vom aminti de împrejurarea că numitul director al foii L’Indépendence roumainea fost încurajat și susținut ca jurnalist chiar de către guvernul actual, când vom aminti aci că dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de dânsul, L’Orient, a debutat în țara noastră ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur că se va vedea și mai bine cât de necuviincioasă este dispozițunea de expulsare de acum.

Ce fel? Pentru ca să cânte guvernul, un străin poate fi tolerat și încurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neagă fără rezon principul echității care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fără a o admite pe aceea de a zice ba.

Una din două: ori străinul dintru început nu este învoit a face politică în țară, și atunci înțelegem rațiunea unei dispozițiuni de expulsare când și-a permis el a face politică locală; ori că, dacă s-a tolerat o dată străinului d-a face politică guvernamentală, urmează a i se tolera să facă și politică de opozițiune. Fapta de la început a acestui guvern cu dl Galli, îl obligă la toleranța lui în urmă.

Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie.

Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea deja câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa.

(TIMPUL, 28 iunie 1883 – ultimul articol publicat de Mihai Eminescu la TIMPUL)

Via: www.certitudinea.ro

INTERVIU CU MIHAI EMINESCU. „Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini”

iunie 28, 2012 2 comentarii

 

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Pornind de la această realitate culturală care, deşi publică, este necunoscută publicului (căci Eminescu este mai mult citat decât citit), ne-am gândit să-l “confruntăm” cu situaţia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtuală este proiecţia în prezent, pentru că răspunsurile “intervievatului” sunt, de fapt, extrase din textele sale apărute în publicaţiile Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum.

 

Domnule Eminescu, aţi putea descrie, în câteva cuvinte, cam cum arată România de astăzi, în perspectivă socială şi politică?
Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ şi administrativ care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele lui simple şi care formează numai mii de pretexte pentru înfiinţare de posturi şi paraposturi, de primari, notari şi paranotari, toţi aceştia platiţi cu bani peşin din munca lui, pe care trebuie să şi-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susţine netrebnicia statului român. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică.

 

Citește mai mult…