Cod albastru de alertă teroristă…

De luni dimineață, ni se aduce la cunoștință:

„Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) a emis, pe un termen nedeterminat, cod albastru sau nivel scăzut de alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. (Sentimentul care mă cuprinde la citirea acestei știri este asemănător sentimentului trăit de mulți dintre noi în zilele din timpul regimului sovietic de ocupație, anul 1983, când eram anunțați la Radio Moscova că în fruntea URSS-ului a fost numit șeful KGB-ului Andropov și, mai apoi, peste câteva luni de zile, că acesta „s-a stins subit din viață”).

Anunțul în cauză, cel puțin pentru mine, înseamnă următoarele:

În următorul „termen nedeterminat”, în condiții de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, vor avea loc constituirea noii-vechii majorități parlamentare, „alegerea” democratică” a noului Președinte al Parlamentului, desemnarea noului premier și votarea, tot democratică, a noii componențe a Guvernului de la Chișinău!

Evident, în condițiile de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova” sunt în alertă, în mod obligatoriu, și poliția, și procurorii, și judecătorii.

Rămâne ca PSRM-ul să-și pună în funcție toți avocații. Shor nu mai are nevoie de ei.

O zi bună să aveți!

(Anti)reformă pentru eliminarea indezirabililor regimului PD-ist

A trebuit să se încheie mascarada electorală banditească ca să fiu anunțat azi dimineață de conducerea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, unde exercit funcția de specialist redactor, că persoana mea nu se mai regăsește în noua structură a acestei instituții în urma unei reforme diabolice pusă la cale de Guvernul Filip și reformatorii din PD-ul lui Plahotniuc.

Adică, mai pe scurt, sunt disponibilizat.

Trăiesc acum exact clipele din 30 aprilie 1994, când, după venirea în forță la putere a agrarienilor în frunte cu Lucinschi și Diacov, am fost dat afară de la postul național de radio, acolo unde lucrasem în calitate de redactor și crainic timp de peste 11 ani, în urma difuzării la microfon a unei știri despre o întâlnire secretă dintre președintele de atunci M. Snegur și separatistul de la Tiraspol I. Smirnov în unul din restaurantele de pe malul Nistrului.

În același timp, actuala șefă a AGEPI, L. Bolocan, a ținut cu tot dinadinsul să-și reangajeze în noua structură a instituției două surori, un cumnat și încă o duzină de verișoare, cumătri și finuțe, majoritatea dintre ei neavând nici în clin nici în mânecă cu ceea ce se cheamă proprietatea intelectuală și nefiind în stare a lega în limba română barem două fraze corecte, dar fiind trimise, pe post de promotori ai instituției, în desele deplasări bine plătite peste hotare.

Cam aceasta a fost și a rămas să fie și după alegerile de ieri mentalitatea celor care constituie actuala și viitoarea putere din RM.

Bineînțeles, nu sunt înfricoșat de cele întâmplate azi.

După splendida acțiune de românism pe care am realizat-o cu cahulenii mei, m-am întărit în ideea că putem schimba fața Basarabiei doar prin continuarea demersului nostru ferm de înlăturare a egoismului și abuzului administrativ, moștenit din regimul bolșevic ateu, și de afirmare neîncetată și profundă a credinței în Mântuitorul Nostru Iisus Hristos și în trăinicia Neamului Românesc Biruitor!

Doamne, ajută!

 

25 februarie 2019

Avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu!

Maria Isaicu, profesoară de istorie din satul transnistrean Cocieri, a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală.

Ce-ar fi zis legendara noastră eroină luptătoare împotriva ocupației rusești dac-ar fi aflat, acolo în mormânt, că țara pentru care și-a dat viața, azi, după aproape 30 de ani, îi are drept deputați pe Shor și toți stăpânii săi cu care a jefuit băncile basarabenilor!?

Ce-ar fi zis toți eroii noștri de la Nistru împușcați din față și din spate de KGB-ul ocupantului dacă ar afla, acolo în mormânturi, că ucigașii lor au rămas neclintiți și stăpânesc și jefuiesc azi Patria lor și a noastră pentru care și-au vărsat sângele?!

Fraților, avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu, nu de Partidul Șor și de alte atâtea monstruozități electorale preparate de KGB pentru a ne ține sub ciubota rusească!

Opoziția cu aceleași rădăcini ca și ale puterii

Un rătăcit frustrat, Viorel Chivriga, s-arată supărat rău pe postările mele despre sfârșitul tragic al artizanilor Marii Uniri de la 1918 în închisorile regimului bolșevic de pe cele două maluri ale Prutului.

 

„Lasă într-o parte oamenii, care nu sunt murdari ca voi. Frustrați sunteți, voi, cei care ați deturnat și ați terfelit mișcarea de eliberare națională și doriți cu orice preț să reveniți în politică. Te supraestimezi, Ștefane. Numai bine!”, scrie acesta.

 

Nu înțeleg ce pot avea postările despre chinurile la care au fost supuși de regimul bolșevic înaintașii noștri de la 1918 cu persoana subsemnatului sau cu formatiunea din care am facut parte si eu? De ce umbli cu insinuări? Multe din amănuntele din aceste postări au fost publicate de mine, de-a lungul anilor, în paginile ziarului ȚARA.

 

Ori poate îmi interzici să plasez în spațiul virtual ceea ce cred eu că trebuie să cunoască și alți utiizatori Fb?

 

De când te-ai angajat și ca cenzor?

 

Un lucru însă îl înțeleg: iti este frica de revenirea mea in politică! Sau, mai bine zis, îți este frică de revenirea PPCD-ului în întregime, din care, îmi dau seama acum, nu ai făcut parte și pe care l-ai disprețuit tot timpul?

 

PPCD-ul nostru, cel românesc, în care eram si eu, nu mai există de vreo 10-12 ani!

 

A fost explodat!

 

Denumirea lui și ce-a mai rămas din el au fost confiscate de Roșca, agent vechi al Moscovei, și un mic grup din jurul lui. Mi-am expus punctul de vedere public asupra acestui subiect. Nu am de gând să revin.

 

Te enervează prezența mea pe Fb ori faptul că am rămas încă viu, nu am fost încă strivit de rețelele criminale de proveniență rusească, dirijate de „bărbos”, așa cum s-a întâmplat cu atâția coechipieri de-ai mei?

 

Cât privește „supraestimarea” pe care mi-o incriminezi, îți pot spune doar atât:

 

Sunt un om cu frică de Dumnezeu!

 

Tu, Viorel, confunzi „supraestimarea”, adică „mândria de sine”, unul dintre cele mai mari păcate omenești, cu mândria, exprimată neîncetat de mine, de a fi fost membru al unei organizații politice românești și creștine, PPCD-ul nostru drag! Mândria de a fi fost fericit alături de miile de frontiști cărora nu le-a fost frică să-și afirme și să-și apere identitatea românească, unii dintre ei uciși de KGB-ul de la Chișinău în războiul sângeros de la Nistru. Uciși pentru simplul motiv că au fost frontiști!

 

Anume de spiritul acestei forțe, viguroase și curate, PPCD-ul nostru, cel românesc, se teme cel mai mult tot sistemul de proveniență securistă care stă neclintit la Chișinău și astăzi la aproape trei decenii de la destrămarea imperiului sovietic!

 

Și încă ceva, extrem de important pentru tine, Viorel:

 

Anume de aceeași frică este cuprinsă astăzi și „opoziția” căcăcioasă, neomarxistă, de la Chișinău, care-și ascunde identitatea românească și-i respinge pe unioniști, dar se simte foarte bine lângă idolii ei, Usatâi și Dodon, pe care-i întâmpina cu flori în PMAN acum doi sau trei ani – frica de PPCD!

 

O opoziție cu aceleași rădăcini ca și ale puterii – rusești – este tot atât de mafiotă și antiromânească!

Gânduri academice preelectorale

Prima măsură concretă a lui Plahotniuc în vederea pregătirii unirii RM cu România este asta: înlăturarea din PD a antiunioniștilor!

M. Lupu ar fi unul dintre aceștia.

Zvonul că cel mai înalt membru PD va fi instalat în funcția de președinte la Academia de Științe nu pare a fi doar un zvon, chiar dacă M. Lupu nu are nimic cu știința și știința cu el.

Al doilea antiunionist încrâncenat din PD ar fi D. Diacov.

Potrivit unor surse din interiorul PD, din cauza legăturilor sale cu KGB-ul sovietic, Diacov ar aduce mari prejudicii de imagine formațiunii, fapt ce îl neliniștește tot mai mult pe Plahotniuc.

Deaceea următorul pas al distinsului om politic de la Grozești și viitor deputat de Nisporeni ar fi mutarea lui Diacov din funcția de „președinte de onoare” al PD într-o altă funcție „de onoare”.

Eventual, ambasador pe Lună sau pe alte planete unde RM își are ambasadele.

 

7 decembrie 2018

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” s-a încheiat!

 

 

 

Fostul Președinte român, Traian Băsescu, pierde, și la Curtea Supremă de la Chișinău, „bătălia” pentru „cetățenia moldovenească”.

Repet acum ceea ce am mai spus pe marginea acestui subiect:

Tot acest demers al lui Traian Băsescu pentru „obținerea cetățeniei moldovenești”  a fost o adevărată aventură, o acțiune iresponsabilă a fostului lider de la Cotroceni, acțiune care comportă mai multe riscuri și pericole nu pentru el, ci pentru noi, basarabenii unioniști, și demersul nostru sincer de reîntregire cu Țara.

Băsescu, prin gestul său, nu a consolidat unionismul în Basarabia. El a consolidat partida rusească în preajma viitoarelor alegeri parlamentare de aici!

Pierderea lui Băsescu este victoria lui Dodon și a tuturor celor din spatele acestuia, care au ales recent să meargă pe „cea de-a patra cale: pro-Moldova”!

Măcar acest lucru putea să-l înțeleagă un fost comandant de navă și comandant de Țară?

Măcar acum, după lovitura încasată, este în stare fostul comandant de navă și comandant de Țară să conștientizeze că ceea ce se află dincoace de Prut nu este statul Republica Moldova, a cărui cetățenie și-o dorește, ci altceva: KGB!

De ce să ceri atât de insistent cetățenia KGB-ului când noi, înstrăinații de aici, umblăm să ne cerșim cetățenia noastră adevărată și naturală, cetățenia română?!

Suntem datori să scoatem în față și un alt adevăr dureros:

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” se constituie într-o probă concludentă că partidele politice de la București, de la putere sau din opoziție, tratează problema Basarabiei în scopuri exclusiv electorale!

Din păcate, aproape toate partidele de la București își croiesc filiale la Chișinău  nu pentru înlăturarea hotarului de la Prut, ci pentru atingerea pragului electoral și accederea în Parlamentul de la București pe seama idealului nostru de reîntregire românească, fragmentându-ne aici și după culorile politice de dincolo de Prut.

Exact ceea ce își dorește KGB-ul în fața căruia a pierdut zilele acestea Traian Băsescu – să fim cât mai fragmentați, cât mai dispersați și cât mai demoralizați.

Dumitru Diacov „știe precis” despre „ideea lichidarii unui coleg de partid”

Dumitru Diacov îmi dă, chiar acum, următoarea replică pe marginea răspunsului meu de azi la replica lui de ieri pe Fb:

„Stefane, eu te inteleg: ai consumat o importanta perioada a vietii pentru nimic. Te gandeai ca luptati pentru binele patriei, numai ca sefu nu v-a informat pentru care anume patrie laptati. Sper ca si tu ai fost unul din cei ratacici…Tu stii ca eu am multi prieteni la Bucuresti. Unii din ei imi spuneau cum Talpes ii aducea lui Rosca dolari cu sacul. Si voi nici odata nu ati intrebat de unde vin acesti dolari…Eu stiu precis ca si tu ai fost la curent cu ideea lichidarii unui coleg de partid care era anuntat disparut…Eu niciodata nu am avut nici un fel de relatii cu KGB, insa multi din activistii fostului Front popular si astazi mucesc sirguincios pentru cosolidarea stangii radicale in Republica Moldova. Poti sa spui orice, Stefane, dar eu personal, am facut mult mai mult, decit tot frontul vostru popular, pentru imbunatatirea relatiilor moldo-romane. Si pentru mine aceasta constatare este cu mult mai importanta, decat toate insinuarile voastre!”

Domnule Dumitru Diacov, „dolari cu sacul”?

Am spus eu în răspunsul pe care ți l-am dat azi, și cred că am avut dreptate, că doar dumneata și tot KGB-ul știa cum a profitat Roșca de banii statului român!

Cât privește „lichidarea unui coleg de partid” despre care eu aș fi știut, fapt despre care dumneata „știi precis”, pot spune atât: doar un provocator instruit poate scrie așa ceva! Iar un asemenea provocator poate fi doar unul care a făcut școala KGB, la Minsk sau în alte centre de pregătire din fosta URSS.

Întrebarea pe care mi-o pun acum, după ce am citit „provocarea” dumitale, este asta:

De ce dumneata, care ai deținut funcția de deputat și pe cea de președinte al Parlamentului, „știind precis” despre o asemenea crimă – „lichidarea unui coleg de partid” – nu ai sesizat organele de anchetă ale statului?

De ce nu ai mers să depui declarații în fața procurorilor care anchetau cazul dispariției unui coleg de-al nostru?

Așa procedează un om responsabil cu funcții responsabile în stat!

Doar un provocator cu școală la KGB umblă cu insinuări de acest fel pe marginea unui caz tragic care a avut loc atâția ani în urmă.

Mai spui că sunt un „rătăcit” și că mi-am  „consumat o importanta perioada a vietii pentru nimic” luptând „pentru binele Patriei” alături de unul ca Roșca.

Au greșit amarnic cei care l-au propulsat pe Roșca în fruntea PPCD-ului, adică KGB-ul, atunci când s-au gândit că această scursură va fi identificată cu formațiunea noastră politică.

Zecile și sutele de mii de membri și simpatizanți ai Frontului Popular din Moldova, ai PPCD-ului se identifică cu IDEEA ȘI IDENTITATEA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ pe care le-a promovat și pentru care a luptat frumoasa și viguroasa noastră echipă politică, dar nicidecum cu numele trădătorului Roșca!

Iată de ce eu sunt bucuros că mi-am „consumat”, îmi „consum” și îmi voi „consuma” viața toată, alături de frații mei din PPCD, pentru apărarea IDENTITĂȚII ROMÂNEȘTI A BASARABIEI și readucerea ei la sânul Patriei noastre România!

Numai unul care își ascunde identitatea românească, așa cum o faci dumneata, domnule Dumitru Diacov, își consumă viața în zadar.