Arhiva

Posts Tagged ‘KGB’

La PD, plânge KGB-ul la telefon

februarie 28, 2020 Lasă un comentariu
Am înțeles în seara asta că un alt deputat PD, Gheorghe Braşovschi, a părăsit fracţiunea lui Dumitru Diacov în favoarea grupului „Pro-Moldova” în frunte cu Andrian Candu.
 
Ni se mai spune că despre asta a scris chiar „președintele de onoare” al PD, plângând, pe Fb!
 
„Acum câteva minute m-a sunat colegul de fracţiune Gheorghe Braşovschi. Cu lacrimi în ochi, cerându-şi scuze, mi-a spus că părăseşte fracţiunea şi se alătură grupului Candu. Am încercat să-i lamuresc, să-l conving. Am înţeles că totul deja e rezolvat. A plâns el, am plâns şi eu! Mare tragedie! Când înţelegi şi nu poţi face nimic!”, a scris Diacov abia stăpânindu-și șiroaiele de lacrimi!
 
Măi oameni buni, vă dați seama câte lacrimi curg chiar în clipa asta la PD?
 
Tragedie mare:
 
Cel care părăsește PD plânge!
 
Diacov plânge!
 
E mare jale politică în Basarabia!
 
Mai ales când „totul deja e rezolvat”!
 
Mai ales „când înţelegi şi nu poţi face nimic!”!
 
Mai ales când omul își cere scuze la telefon iar tu îi vezi și lacrimile din ochii lui la celălalt capăt de fir și începi a plânge ca și el!
 
Mai în scurt, „mare tragedie”, cum spune Diacov!
 
Știe cineva ce tragedie este acum la partidul lui Diacov?
 
Știe cineva de ce KGB-ul plânge în seara asta la telefon?

Răspuns „deținutului politic” Ilie Ilașcu

noiembrie 11, 2019 Lasă un comentariu
M-am trezit azi cu o replică-surpriză din partea fostului meu coleg de la Frontul Popular, Ilie Ilaşcu, după ce am îndrăznit a-mi expune, într-o postare pe Fb, poziția mea referitor la cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România, explicând că îndemnul meu din primul tur „Numai nu Iohannis!” rămâne valabil și pentru cel de-al doilea tur și că sunt pus în situația de a alege, după două săptămâni, între a vota cu Dăncilă și a nu ieși la vot, aducând și argumentele de rigoare în acest sens.
 
Iată ce-mi scrie misteriosul „deținut politic”, Ilie Ilașcu:
 
„Stefane, nu-i mai mitralia asa indesat pe Basarabeni, ca in turul 2 sa nul voteze pe Iohanis….Ei si-au spus cuvantul inca din primul tur…Gandeam cu ceva timp in urma ca, din neatentie la-I pupat atatia ani in fund, pe iuric de ,,Budulai”…dar ai un crez bine determinat:doar cu comunistii prorusi… Ramai acolo cu ei cum ai fost si dupa cum se vede si ai ramas…cu Kozak. PSD au fost si SUNT ramasitele comuniste din Romania !!!”
 
Îmi pare rau că gândești astfel despre mine, Ilie Ilaşcu!
 
Umbli și manipulezi lumea ca un provocator cu experiență!
 
Să-ti fie rușine, pentru ca știi exact care a fost și este opinia mea despre Kozak si neokaghebismul dughinist de pe ambele maluri ale Prutului!
 
Este altcineva în stânga Prutului, în afară de subsemnatul și colegul meu Vlad Cubreacov, care am scos în vileag în acești ani mârșava operație de expansiune rusească a Kremlinului prin Dughin și uneltele lui de la Chișinău, cea mai odioasă dintre acestea fiind I. Roșca, camaradul tău de KGB?
 
Rămâne să mă întreb și eu ce rol ai avut tu în organizatia noastră de ai ținut cu tot dinadinsul ca să nu rămâi în memoria sutelor și miilor de membri ai Frontului Popular din Moldova drept deținut politic, așa cum am crezut că ești și cum te-am promovat eu personal, ani de zile, în ziarul nostru de suflet „Țara”, ci ofiter al KGB-ului de la Chișinău arestat la Tiraspol?
 
Ce misiune ai avut în acei ani tulburi pentru Mișcarea noastră românească încât să preferi titulatura de „ofițer al Ministerului Securității Naționale”, fostul KGB de la Chișinău, în loc de membru și reprezentant al Mișcării de Eliberare din Basarabia?
 
Nu cumva ai avut exact același rol ca și Roșca – deturnarea, compromiterea și eliminarea în definitiv a Frontului Popular (PPCD), cea mai viguroasă echipă de respirație românească din stânga Prutului, de pe scena politică?
 
Deloc întâmplător faptul că după eliberare ai fost predat de Voronin exact cercurilor prorusești de la București?
 
Vrei să continuăm discuția despre rolul tău de provocator ordinar în interiorul Frontului?
 
Îți scot pe masă zecile de „scrisori” ale tale din pușcărie, descifrate și îngrijite de mine pentru a fi publicate în ziarul „Țara” și aduse la redacție de ciudații curieri ai KGB-ului!
 
Un lucru este cert: toate acțiunile murdare ale Moscovei împotriva României și a Republicii Moldova de la începutul anilor nouăzeci, și în primul rând vărsările de sânge de la Nistru, au fost puse la cale prin intermediul și cu participarea directă a KGB-ului de la Chișinău (Ministerul Securității Naționale în frunte cu A. Plugaru) și Tiraspol!
 
Iar unul dintre „ofițerii Ministerului Securității Naționale” de la Chișinău erai chiar tu!
 

Cod albastru de alertă teroristă…

martie 25, 2019 Lasă un comentariu

De luni dimineață, ni se aduce la cunoștință:

„Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) a emis, pe un termen nedeterminat, cod albastru sau nivel scăzut de alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. (Sentimentul care mă cuprinde la citirea acestei știri este asemănător sentimentului trăit de mulți dintre noi în zilele din timpul regimului sovietic de ocupație, anul 1983, când eram anunțați la Radio Moscova că în fruntea URSS-ului a fost numit șeful KGB-ului Andropov și, mai apoi, peste câteva luni de zile, că acesta „s-a stins subit din viață”).

Anunțul în cauză, cel puțin pentru mine, înseamnă următoarele:

În următorul „termen nedeterminat”, în condiții de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, vor avea loc constituirea noii-vechii majorități parlamentare, „alegerea” democratică” a noului Președinte al Parlamentului, desemnarea noului premier și votarea, tot democratică, a noii componențe a Guvernului de la Chișinău!

Evident, în condițiile de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova” sunt în alertă, în mod obligatoriu, și poliția, și procurorii, și judecătorii.

Rămâne ca PSRM-ul să-și pună în funcție toți avocații. Shor nu mai are nevoie de ei.

O zi bună să aveți!

(Anti)reformă pentru eliminarea indezirabililor regimului PD-ist

A trebuit să se încheie mascarada electorală banditească ca să fiu anunțat azi dimineață de conducerea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, unde exercit funcția de specialist redactor, că persoana mea nu se mai regăsește în noua structură a acestei instituții în urma unei reforme diabolice pusă la cale de Guvernul Filip și reformatorii din PD-ul lui Plahotniuc.

Adică, mai pe scurt, sunt disponibilizat.

Trăiesc acum exact clipele din 30 aprilie 1994, când, după venirea în forță la putere a agrarienilor în frunte cu Lucinschi și Diacov, am fost dat afară de la postul național de radio, acolo unde lucrasem în calitate de redactor și crainic timp de peste 11 ani, în urma difuzării la microfon a unei știri despre o întâlnire secretă dintre președintele de atunci M. Snegur și separatistul de la Tiraspol I. Smirnov în unul din restaurantele de pe malul Nistrului.

În același timp, actuala șefă a AGEPI, L. Bolocan, a ținut cu tot dinadinsul să-și reangajeze în noua structură a instituției două surori, un cumnat și încă o duzină de verișoare, cumătri și finuțe, majoritatea dintre ei neavând nici în clin nici în mânecă cu ceea ce se cheamă proprietatea intelectuală și nefiind în stare a lega în limba română barem două fraze corecte, dar fiind trimise, pe post de promotori ai instituției, în desele deplasări bine plătite peste hotare.

Cam aceasta a fost și a rămas să fie și după alegerile de ieri mentalitatea celor care constituie actuala și viitoarea putere din RM.

Bineînțeles, nu sunt înfricoșat de cele întâmplate azi.

După splendida acțiune de românism pe care am realizat-o cu cahulenii mei, m-am întărit în ideea că putem schimba fața Basarabiei doar prin continuarea demersului nostru ferm de înlăturare a egoismului și abuzului administrativ, moștenit din regimul bolșevic ateu, și de afirmare neîncetată și profundă a credinței în Mântuitorul Nostru Iisus Hristos și în trăinicia Neamului Românesc Biruitor!

Doamne, ajută!

 

25 februarie 2019

Avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu!

Maria Isaicu, profesoară de istorie din satul transnistrean Cocieri, a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală.

Ce-ar fi zis legendara noastră eroină luptătoare împotriva ocupației rusești dac-ar fi aflat, acolo în mormânt, că țara pentru care și-a dat viața, azi, după aproape 30 de ani, îi are drept deputați pe Shor și toți stăpânii săi cu care a jefuit băncile basarabenilor!?

Ce-ar fi zis toți eroii noștri de la Nistru împușcați din față și din spate de KGB-ul ocupantului dacă ar afla, acolo în mormânturi, că ucigașii lor au rămas neclintiți și stăpânesc și jefuiesc azi Patria lor și a noastră pentru care și-au vărsat sângele?!

Fraților, avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu, nu de Partidul Șor și de alte atâtea monstruozități electorale preparate de KGB pentru a ne ține sub ciubota rusească!

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

Opoziția cu aceleași rădăcini ca și ale puterii

decembrie 9, 2018 Lasă un comentariu
Un rătăcit frustrat, Viorel Chivriga, s-arată supărat rău pe postările mele despre sfârșitul tragic al artizanilor Marii Uniri de la 1918 în închisorile regimului bolșevic de pe cele două maluri ale Prutului.
 
„Lasă într-o parte oamenii, care nu sunt murdari ca voi. Frustrați sunteți, voi, cei care ați deturnat și ați terfelit mișcarea de eliberare națională și doriți cu orice preț să reveniți în politică. Te supraestimezi, Ștefane. Numai bine!”, scrie acesta.
 
Nu înțeleg ce pot avea postările despre chinurile la care au fost supuși de regimul bolșevic înaintașii noștri de la 1918 cu persoana subsemnatului sau cu formatiunea din care am facut parte si eu? De ce umbli cu insinuări? Multe din amănuntele din aceste postări au fost publicate de mine, de-a lungul anilor, în paginile ziarului ȚARA.
 
Ori poate îmi interzici să plasez în spațiul virtual ceea ce cred eu că trebuie să cunoască și alți utiizatori Fb?
 
De când te-ai angajat și ca cenzor?
 
Un lucru însă îl înțeleg: iti este frica de revenirea mea in politică! Sau, mai bine zis, îți este frică de revenirea PPCD-ului în întregime, din care, îmi dau seama acum, nu ai făcut parte și pe care l-ai disprețuit tot timpul?
 
PPCD-ul nostru, cel românesc, în care eram si eu, nu mai există de vreo 10-12 ani!
 
A fost explodat!
 
Denumirea lui și ce-a mai rămas din el au fost confiscate de Roșca, agent vechi al Moscovei, și un mic grup din jurul lui. Mi-am expus punctul de vedere public asupra acestui subiect. Nu am de gând să revin.
 
Te enervează prezența mea pe Fb ori faptul că am rămas încă viu, nu am fost încă strivit de rețelele criminale de proveniență rusească, dirijate de „bărbos”, așa cum s-a întâmplat cu atâția coechipieri de-ai mei?
 
Cât privește „supraestimarea” pe care mi-o incriminezi, îți pot spune doar atât:
 
Sunt un om cu frică de Dumnezeu!
 
Tu, Viorel, confunzi „supraestimarea”, adică „mândria de sine”, unul dintre cele mai mari păcate omenești, cu mândria, exprimată neîncetat de mine, de a fi fost membru al unei organizații politice românești și creștine, PPCD-ul nostru drag! Mândria de a fi fost fericit alături de miile de frontiști cărora nu le-a fost frică să-și afirme și să-și apere identitatea românească, unii dintre ei uciși de KGB-ul de la Chișinău în războiul sângeros de la Nistru. Uciși pentru simplul motiv că au fost frontiști!
 
Anume de spiritul acestei forțe, viguroase și curate, PPCD-ul nostru, cel românesc, se teme cel mai mult tot sistemul de proveniență securistă care stă neclintit la Chișinău și astăzi la aproape trei decenii de la destrămarea imperiului sovietic!
 
Și încă ceva, extrem de important pentru tine, Viorel:
 
Anume de aceeași frică este cuprinsă astăzi și „opoziția” căcăcioasă, neomarxistă, de la Chișinău, care-și ascunde identitatea românească și-i respinge pe unioniști, dar se simte foarte bine lângă idolii ei, Usatâi și Dodon, pe care-i întâmpina cu flori în PMAN acum doi sau trei ani – frica de PPCD!
 
O opoziție cu aceleași rădăcini ca și ale puterii – rusești – este tot atât de mafiotă și antiromânească!

Gânduri academice preelectorale

decembrie 7, 2018 Lasă un comentariu

Prima măsură concretă a lui Plahotniuc în vederea pregătirii unirii RM cu România este asta: înlăturarea din PD a antiunioniștilor!

M. Lupu ar fi unul dintre aceștia.

Zvonul că cel mai înalt membru PD va fi instalat în funcția de președinte la Academia de Științe nu pare a fi doar un zvon, chiar dacă M. Lupu nu are nimic cu știința și știința cu el.

Al doilea antiunionist încrâncenat din PD ar fi D. Diacov.

Potrivit unor surse din interiorul PD, din cauza legăturilor sale cu KGB-ul sovietic, Diacov ar aduce mari prejudicii de imagine formațiunii, fapt ce îl neliniștește tot mai mult pe Plahotniuc.

Deaceea următorul pas al distinsului om politic de la Grozești și viitor deputat de Nisporeni ar fi mutarea lui Diacov din funcția de „președinte de onoare” al PD într-o altă funcție „de onoare”.

Eventual, ambasador pe Lună sau pe alte planete unde RM își are ambasadele.

 

7 decembrie 2018

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” s-a încheiat!

noiembrie 8, 2018 Un comentariu

 

 

 

Fostul Președinte român, Traian Băsescu, pierde, și la Curtea Supremă de la Chișinău, „bătălia” pentru „cetățenia moldovenească”.

Repet acum ceea ce am mai spus pe marginea acestui subiect:

Tot acest demers al lui Traian Băsescu pentru „obținerea cetățeniei moldovenești”  a fost o adevărată aventură, o acțiune iresponsabilă a fostului lider de la Cotroceni, acțiune care comportă mai multe riscuri și pericole nu pentru el, ci pentru noi, basarabenii unioniști, și demersul nostru sincer de reîntregire cu Țara.

Băsescu, prin gestul său, nu a consolidat unionismul în Basarabia. El a consolidat partida rusească în preajma viitoarelor alegeri parlamentare de aici!

Pierderea lui Băsescu este victoria lui Dodon și a tuturor celor din spatele acestuia, care au ales recent să meargă pe „cea de-a patra cale: pro-Moldova”!

Măcar acest lucru putea să-l înțeleagă un fost comandant de navă și comandant de Țară?

Măcar acum, după lovitura încasată, este în stare fostul comandant de navă și comandant de Țară să conștientizeze că ceea ce se află dincoace de Prut nu este statul Republica Moldova, a cărui cetățenie și-o dorește, ci altceva: KGB!

De ce să ceri atât de insistent cetățenia KGB-ului când noi, înstrăinații de aici, umblăm să ne cerșim cetățenia noastră adevărată și naturală, cetățenia română?!

Suntem datori să scoatem în față și un alt adevăr dureros:

Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” se constituie într-o probă concludentă că partidele politice de la București, de la putere sau din opoziție, tratează problema Basarabiei în scopuri exclusiv electorale!

Din păcate, aproape toate partidele de la București își croiesc filiale la Chișinău  nu pentru înlăturarea hotarului de la Prut, ci pentru atingerea pragului electoral și accederea în Parlamentul de la București pe seama idealului nostru de reîntregire românească, fragmentându-ne aici și după culorile politice de dincolo de Prut.

Exact ceea ce își dorește KGB-ul în fața căruia a pierdut zilele acestea Traian Băsescu – să fim cât mai fragmentați, cât mai dispersați și cât mai demoralizați.

Dumitru Diacov „știe precis” despre „ideea lichidarii unui coleg de partid”

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Dumitru Diacov îmi dă, chiar acum, următoarea replică pe marginea răspunsului meu de azi la replica lui de ieri pe Fb:
„Stefane, eu te inteleg: ai consumat o importanta perioada a vietii pentru nimic. Te gandeai ca luptati pentru binele patriei, numai ca sefu nu v-a informat pentru care anume patrie laptati. Sper ca si tu ai fost unul din cei ratacici…Tu stii ca eu am multi prieteni la Bucuresti. Unii din ei imi spuneau cum Talpes ii aducea lui Rosca dolari cu sacul. Si voi nici odata nu ati intrebat de unde vin acesti dolari…Eu stiu precis ca si tu ai fost la curent cu ideea lichidarii unui coleg de partid care era anuntat disparut…Eu niciodata nu am avut nici un fel de relatii cu KGB, insa multi din activistii fostului Front popular si astazi mucesc sirguincios pentru cosolidarea stangii radicale in Republica Moldova. Poti sa spui orice, Stefane, dar eu personal, am facut mult mai mult, decit tot frontul vostru popular, pentru imbunatatirea relatiilor moldo-romane. Si pentru mine aceasta constatare este cu mult mai importanta, decat toate insinuarile voastre!”
Domnule Dumitru Diacov, „dolari cu sacul”?
Am spus eu în răspunsul pe care ți l-am dat azi, și cred că am avut dreptate, că doar dumneata și tot KGB-ul știa cum a profitat Roșca de banii statului român!
Cât privește „lichidarea unui coleg de partid” despre care eu aș fi știut, fapt despre care dumneata „știi precis”, pot spune atât: doar un provocator instruit poate scrie așa ceva! Iar un asemenea provocator poate fi doar unul care a făcut școala KGB, la Minsk sau în alte centre de pregătire din fosta URSS.
Întrebarea pe care mi-o pun acum, după ce am citit „provocarea” dumitale, este asta:
De ce dumneata, care ai deținut funcția de deputat și pe cea de președinte al Parlamentului, „știind precis” despre o asemenea crimă – „lichidarea unui coleg de partid”nu ai sesizat organele de anchetă ale statului?
De ce nu ai mers să depui declarații în fața procurorilor care anchetau cazul dispariției unui coleg de-al nostru?
Așa procedează un om responsabil cu funcții responsabile în stat!
Doar un provocator cu școală la KGB umblă cu insinuări de acest fel pe marginea unui caz tragic care a avut loc atâția ani în urmă.
Mai spui că sunt un „rătăcit” și că mi-am  „consumat o importanta perioada a vietii pentru nimic” luptând „pentru binele Patriei” alături de unul ca Roșca.
Au greșit amarnic cei care l-au propulsat pe Roșca în fruntea PPCD-ului, adică KGB-ul, atunci când s-au gândit că această scursură va fi identificată cu formațiunea noastră politică.
Zecile și sutele de mii de membri și simpatizanți ai Frontului Popular din Moldova, ai PPCD-ului se identifică cu IDEEA ȘI IDENTITATEA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ pe care le-a promovat și pentru care a luptat frumoasa și viguroasa noastră echipă politică, dar nicidecum cu numele trădătorului Roșca!
Iată de ce eu sunt bucuros că mi-am „consumat”, îmi „consum” și îmi voi „consuma” viața toată, alături de frații mei din PPCD, pentru apărarea IDENTITĂȚII ROMÂNEȘTI A BASARABIEI și readucerea ei la sânul Patriei noastre România!
Numai unul care își ascunde identitatea românească, așa cum o faci dumneata, domnule Dumitru Diacov, își consumă viața în zadar.
Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Răspuns domnului Dumitru Diacov

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Dumitru Diacov îmi răspunde la intervenția mea de ieri pe Fb pe marginea declarației dânsului în legătură cu refuzul PD-ului, al cărui președinte de onoare este, de a vota introducerea glotonimului „limba română” în Constituție.
„Stefan Secareanu, si asta vorbeste asistentul lui Rosca, colaboratorul de la Sputnik, care ani la rand au muls serviciile romanesti, iar acum, impreuna cu fostul lui sef, ii slujesc pe cele rusesti. Bravo Secareanu, tu esti adevarat exemplu de slujire… a celora, care te platesc!”, scrie Diacov pe Fb.
Domnule Dumitru Diacov, eu nu am fost asistentul lui Roșca! Niciodată! Eu nu am fost asistentul nimănui de când sunt pe fața pământului ăsta.
Eu am fost și sunt membru al PPCD, succesor al Frontului Popular din Moldova, organizație politică de respirație creștină și românească, pe care am slujit-o din toată inima mea și pe care Roșca a trădat-o, confiscându-i numele și proprietățile. Amănuntele și argumentele în acest sens au fost expuse de mine în intervențiile mele publice.
Din contră, „asistentul” pe linie securistică al lui Roșca ai fost și ai rămas dumneata!
În anul 2011, an în care eu am călcat ultima dată pragul sediului PPCD din str. Nicolae Iorga 5, dumneata mergeai acolo, împreună cu Voronin, să-l feliciți pe Roșca cu ocazia celor 50 de ani ai lui și să-i duci buchetul de flori și coniacurile nomenklaturiste.
31 octombrie 2011, sediul PPCD din str. Nicolae Iorga. V. Voronin și D. Diacov felicitându-l pe I. Roșca cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani.
Eu nu am „slujit serviciile rusești”, cum insinuezi dumneata.
„Serviciile rusești” sunt „slujite” de dumneata împreună cu Roșca!
El, Roșca, la Sputnik-ul lui Putin, fapt despre care am scris de atâtea ori, iar dumneata acolo în Parlament, în Comisia de cultură și mass-media, al cărei membru ești, și cu acordul căreia Sputnik-ul lui Putin acționează nestingherit pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv pe banii BEM furați de Shor, pe care dumneata îl protejezi să nu ajungă la pușcărie)!
Nu te-am auzit niciodată să iei atitudine în legătură cu activitatea diversionistă a rețelei Sputnik în țara noastră! Așa cum nu te-am auzit să iei în general vreo atitudine față de agresiunile și acțiunile Moscovei împotriva Republicii Moldova prin intermediul regimului separatist de la Tiraspol și armatei rusești staționate ilegal pe teritoriul nostru național!
Pentru că ați servit și serviți aceleași interese, ale Moscovei, fapt pentru care Kremlinul îți plătește azi pensie! Pensia de securist la ambasada URSS din București sub acoperirea de corespondent TASS.
Ești pensionarul lui Putin!
Insinuezi că eu aș fi profitat de banii statului român? Singurii bani românești de gestionarea cărora am fost responsabil, cu toate dările de seamă contabilicești de rigoare, au fost cei acordați oficial de statul român, prin intermediul Ministerului Culturii, pentru susținerea publicației ȚARA, al cărei redactor-șef și director am fost.
Roșca, colegul dumitale pe linia KGB-ului, a profitat de banii statului român, o știi doar dumneata și tot KGB-ul în interesul căruia aceștia au fost cheltuiți.

D. Diacov își caută de treabă: treaba KGB-ului!

noiembrie 3, 2018 Lasă un comentariu

D. Diacov zice după ce PD-ul, al cărui președinte de onoare este, s-a opus introducerii limbii române în Constituție:

„Nouă astăzi numai subiectul limbii ne lipsește, trebuie să ne căutăm de treabă”.

Ăsta este discursul demagogic al acestei unelte rusesti încă din 1994 când a intrat în Parlament cu armata agrariana!

Anume Diacov cu agrarienii, cu Lucinschi, cu Interfrontul au făcut „gagauzia”, au formulat art. 13 cu„ „limba moldovenească”-n Constituție, au anulat imnul Desteapta-te, române!, au consolidat separatismul transnistrean etc, etc până când acest KGB-ist cu misiuni clare-n Basarbia a ajuns, prin șantaj, presedinte de Parlament in 1998!

Spun aceste lucruri în cunostinîă de cauză, pentru că am fost atunci deputat: a venit și ne-a șantajat că, dacă nu-l votam președinte, va face alianță cu Voronin, care intrase cu 40 de deputati in Parlament.

Este unealta rusească care lucrează metodic pentru menținerea acestui teritoriu cât mai mult cu putință sub influența și controlul Moscovei.

Iar pentru asta, problema limbii este una de principiu.

O secătură ordinară care a lucrat toata viața lui împotriva identității noastre românesti!

Unul cu frica de pistol mai mare decât frica de Dumnezeu

octombrie 26, 2018 Lasă un comentariu

 

Bunul nostru frontist de la Ștefan Vodă, Alexandru Filimonov, mă întreabă, chiar azi, pe Fb, dacă mă mai văd cu Iu. Roșca și ce mai face el…

Nu, frate Alexandru, nu am mai vorbit cu această persoană de vreo 8-9 ani!

El a trădat organizația noastră.

El lucrează deschis pentru interesele Rusiei în acest teritoriu mult încercat.

Nu mai are rost să-i cerem vreo explicație!

Această secătură a fost și a rămas omul serviciilor rusești!

Tot timpul!

De la începuturile Mișcării noastre românești!

În fiecare clipă a perioadei zbuciumate prin care a trecut organizația noastră:
 atunci când ceream dreptul nostru la Limba Română, la Istoria Românilor, la Tricolor; 
 atunci când ne-am revendicat Independența de Moscova; 
 atunci când am protestat împotriva includerii noastre în CSI; 
 atunci când au provocat marșul spre sud pentru a determina și „justifica” crearea Găgăuziei pe pământul nostru românesc; 
 atunci când erau arestați frații noștri la Tiraspol; 
 atunci când KGB-ul împușca primul nostru polițist la Nistru; 
 atunci când KGB-ul îi ardea de vii pe luptătorii nostri la Nistru; 
 atunci când KGB-ul de la Chișinău și cel de la Moscova trăgeau, ciocnind pahare cu șampanie, harta „Transnistriei separatiste” pe mulți ani înainte astfel încât astăzi, după mai bine de un sfert  de veac, tot sub Moscova să fim; 
 atunci când colegul nostru de la Botanica, Valentin Ciobanu, era lovit mortal cu ranga-n cap; 
 atunci când colegii nostri de la Chișinău și din teritoriu erau molestați și aruncați pe marginea șoselelor; 
 atunci când primarii nostri erau aruncați în fântână; 
 atunci când tinerele noastre erau manipulate, ademenite, intimidate și chiar agresate dacă nu se lăsau supuse pentru a-i satisfice poftele donjuane;
 atunci când era adus Lucinschi, când erau aduși agrarienii, când era adus Voronin; 
 atunci când protestele noastre din 2002 și 2003 erau împânzite cu lumpeni de tot felul pentru a fi compromise; 
 atunci când colegii nostri erau răpiți sau se punea la cale asasinarea unora dintre noi; 
 atunci când am fost aduși în situația de a-l vota pe Voronin;
 atunci când sediul nostru central din str. Nicolae Iorga a fost invadat de elemente străine fiind transformat în centru de coordonare al FSB-ului rusesc; 
 atunci când insul în cauză era una din uneltele Rusiei în organizarea crimelor din 7 aprilie 2009 ca mai apoi, drept răsplată, să accepte, trădând organizația, calitatea de membru al guvernului comunist în frunte cu Greceanâi etc., etc.

Toate crimele împotriva organizației noastre și împotriva colegilor nostri au fost puse la cale de el.

Le-a comis cu premeditare.

Pistolul lui a fost ațintit asupra fiecăruia dintre noi.

Cu zi ce trece mă întăresc în această convingere.

Aparențele ne-au indus în eroare.

Am fost una din victimele acestor aparențe care m-au făcut să-l cred și să greșesc.

Îmi asum această greșeală!

Nu mi-am dat seama și nu am avut voința să acționez astfel încât să-mi anunț echipa că unui om care poartă zi și noapte pistolul cu el îi este mai mare frica de pistol decât frica de Dumnezeu.

Numai unul fără frică de Dumnezeu poate trăda o organizație patriotică exemplară.

Iar cauza principală a dezmățului politic de azi este lipsa acestei organizații patriotice exemplare.

Sultanul Erdogan pe „pământ găgăuzesc”

octombrie 18, 2018 Lasă un comentariu

 

 

La Comrat, nicio lozincă în limba română, oficială în RM, la întâlnirea cu sultanul.

Doar în turcă (găgăuză)!

Nimic surprinzător: în 1994, la adoptarea legii cu privire la autonomie, KGB-ul (Lucinschi era atunci președinte de Parlament, iar Diacov deputat agrarian cu misiune clară) le-a oferit găgăuzilor și teritoriul în cauză – Gagauz Yeri în română înseamnă pământ găgăuzesc”.

Procesul de federalizare se desfășoară după planul stabilit.

Iar noi, basarabenii, chiar nu putem face nimic: sultanul, după ce și-a lăsat amprentele pe instituția prezidențială a Republicii Moldova (a fost dezvelită oficial inscripția privind cheltuielile turcești de reparație a clădirii prezidențiale), după ce și-a mai lăsat niște amprente pe la Comrat, i-a adus în dar KGB-ului de autonomii de la Chișinău și două vehicule pentru combaterea demonstrațiilor în masă (TOMA)!

Așa ne trebuie după ce ni s-a impus alegerea președintelui de pe PLATFORMĂ, adică „de tot poporul”.

Așa pățește, de fapt, un „popor” cu un președinte idiot!

 

„alternativenews.ro”, o unealtă de propagandă a lui Putin!

octombrie 3, 2018 Lasă un comentariu
Un site care face parte din rețeaua propagandistică a KGB-ului rusesc, alternativenews.ro, lansează o provocare împotriva poporului român.
 
„A apărut petiția online: Vreți ca România să iasă din UE?”, scriu ofițerii lui Putin chemând concomitent lumea să iasă la Referendumul familiei.
 
Eu zic să nu vă luati după alternativenews.ro cu iesirea din UE!
 
E o provocare rusească!
 
E și o acțiune perversă a Moscovei de compromitere a Referendumului Românesc din 6-7 octombrie!
 
Să mergem la Referendum, dar să nu ne lăsăm ademeniți de KGB-ul lui Putin!
 
Aceștia, ofițerii lui Putin, care au împânzit teritoriul românesc, mai ales Basarabia, ca la „revoluția română din decembrie 1989”, au misiunea să „prăfuiască” tot ce exprimă ființa națională la români!
 
Tot aceștia, ofițerii lui Putin, lucrează metodic acum pentru amânarea și compromiterea actului Unirii, readucerii teritoriilor românești înstrăinate, prin federalizarea Republicii Moldova și legalizarea prezenței militare rusești în Transnistria!

România, atacată prin uneltele mediatice de la Chișinău ale KGB-ului

august 13, 2018 Lasă un comentariu

Iată ce scrie o fosilă securistă din mediul ziaristic din stânga Prutului, Viorel Mihail:

„Românii nu vor să răspundă la o întrebare, o ocolesc cu îndîrjire, crezînd că, tăcînd-o, ea n-ar exista. Iat-o: ”De ce cetățenii Moldovei nu doresc unirea cu România?” 
–Răspunsul e simplu: pentru că nu-s români.

Moldovenii se consideră popor aparte, deosebit de poporul român.

Ortodocși de rit vechi, purtînd în codul genetic frica copiilor hăituiți de jandarmii români pentru faptul că îmblau cu uratul pe vechi.

Mitropolia Basarabiei – o diversiune a binevoitorilor
frați de peste Prut.

În genere, cu toată pomparea de fonduri venite dinspre
România, cu toate eforturile Bucureștiului, Proiectul ”Unirea prin Rău”, pe care partea română l-a promovat cu osîrdie timp de aproape 3 decenii, e un eşec lamentabil. Al părţii române.”

Atragem atenția asupra faptului că respectivul comentariu al vechii secături securistice a fost preluat din „Săptămîna” de portalul oficialităților R. Moldova „oficial.md”.

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”

Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…

Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.

Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.

Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.

Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.

Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!

Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!

Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.

Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…

Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!

Cât caracter, atâta „rezistență”!

Azi, M. Sandu s-a referit, de pe scena din PMAN, la „Mișcarea Națională de Rezistență”.
 
Rezoluția citită la încheierea mitingului din centrul Chișinăului face referire la „Mișcarea de Rezistență Națională”.
 
Ar fi bine să știm despre ce fel de Mișcare este totuși vorba, pentru că e o mare deosebire între aceste două noțiuni:
 
Dacă Mișcarea în cauză este „de Rezistență Națională”, asemeni MIșcării de Rezistență Națională de la noi și din toată România din anii 50 ai secolului trecut, această acțiune ar trebui să fie de esență anticomunistă și îndreptată împotriva ocupării de către Rusia lui Stalin a Basarabiei și celorlalte teritorii românești înstrăinate.
 
Dacă acțiunea inițiată de PPDA și PAS este una „Națională de Rezistență”, așa cum spune M. Sandu, atunci ar trebui să ni se explice clar acest lucru!
 
Se rezistă împotriva cui și împotriva a ce?
 
Doar împotriva lui Plahotniuc și dictaturii instaurată de acesta?
 
Dar rădăcina tuturor dictaturilor din Basarabia și din celelalte teritorii românești înstrăinate este comunismul instaurat după ocuparea acestor teritorii și sugrumarea credinței și ființei noastre naționale de către Puterea Sovietică și armata roșie criminală a lui Stalin, care nu a plecat de aici până azi!
 
Aceasta ar trebui să fie esența unei Mișcări de Rezistență Adevărată!
 
Să te erijezi în luptător împotriva lui Plahotniuc și dictaturii acestuia fără a te pronunța împotriva cauzei „fenomenului Plahotniuc” – aflarea acestui teritoriu și a clasei politice de la Chișinău sub influența și controlul Kremlinului prin prezența armatei ruse la Tiraspol și a rețelelor KGB-ului în structurile decizionale ale statului – înseamnă a face în cel mai perfid mod, sub umbrela „democrației”, jocul aceleiași metropole de la răsărit.
 
Exponenții Mișcării de Rezistență Națională din întreg spațiul românesc, din anii 50 ai secolului trecut, tot ei mărturisitori și apărători ai credinței în Dumnezeu, au fost exterminați sau chinuiți în pușcăriile comuniste de pe ambele maluri ale Prutului.
 
Vouă vă este frică să pronunțați azi corect barem numele și definiția unei asemenea Mișcări – Mișcarea de Rezistență Națională!
 
Vorba lui Grigore Vieru: „Cât caracter, atâta Țară!”.
 
Eu aș spune acum:
 
Cât caracter, atâta „rezistență”!
 
 

Pledoarie pentru unitatea noastră

Tragedia noastră, a basarabenilor care-și afirmă cu mândrie identitatea românească și revendică deschis, hotărât și legitim (!) readucerea la trupul României a teritoriilor românești ocupate de ruși, constă în faptul că am ajuns să fim prinși acum între construcțiile a cel puțin două mari șlehte de mafioți, înfiripate și consolidate în anii de după căderea imperiului sovietic, ambele antiromânești sau străine de idealul nostru de reîntregire românească și cu rădăcini adânci în nomenklatura și KGB-ul URSS:
Prima construcție de acest fel este axată pe SHORISM (de la Shor) și este reprezentată de gruparea Plahotniuc cu masca ei politică PD și cu celelalte unelte politice (PPEM-ul lui Leancă, PSRM-ul lui Dodon și alte structuri deochiate ieșite de sub poala PCRM-ului lui Voronin, plus un șir de transfugi cumpărați și șantajați de Plahotniuc), care se află la guvernare și ține sub control absolut toate instituțiile statului, inclusiv justiția și entitățile media publice. Unealta principală prin care această șleahtă mafiotă a jefuit statul, își ține în șah adversarii și corupe și prostește o bună parte de populație este afaceristul Ilan Shor, cu toată țâțâna nomenklaturistă de sub el pornită de la tatăl acestuia. Antiromânismul grupării în cauză este exprimat prin DODONISM (de la Dodon) – tot ce nu-și permite a reda pe față în raport cu România și idealul nostru de Unire PD-ul lui Diacov și Plahotniuc o spune deschis Igor Dodon, înscăunat în funcția supremă de Președinte al Republicii Moldova cu sprijinul camuflat al PD-iștilor.
Construcția celei de-a doua șlehte mafiote este axată pe PLATONISM (de la Platon) și este reprezentată de Platforma DA (PPDA) cu elementele ȚOP-iste din spatele ei, Partidul Nostru (Usatâi), rămășițele PLDM-ului lui Filat și PAS-ul Maiei Sandu care tot de la Filat se trage. În conjunctura politică actuală această grupare are rolul de opoziție. Elementul criminal central prin care aceasta a jefuit statul se numește Veaceslav Platon. Antiromânismul grupării respective este exprimat prin SLIUSARISM (de la Sliusari Alexandru, vicepreședinte al PPDA, ajuns în această poziție după fuzionarea PPDA-ului lui A. Năstase cu Partidul „Forța Poporului” al lui Nicolae Chirtoacă, angajat al GRU, serviciul militar de spionaj sovietic, apoi rusesc, în perioada 1977-1990, unul dintre cei 47 de spioni sovietici expulzați de la Ambasada URSS din Franța în 1983, una dintre persoanele-cheie care a negociat cu Rusia acordul de încetare a focului în 1992, acord rușinos prin care, practic, a fost recunoscută independența Transnistriei și prin care a fost trecută sub „jurisdicția” separatiștilor de la Tiraspol și Tighina românească!).
Ambele grupări, deci, una la putere, alta în opoziție, nu au nici în clin nici în mânecă cu tot zbuciumul nostru pentru reîntregirea teritoriilor românești furate de Rusia lui Stalin.
Ambele grupări au luat parte la jaful sistemului bancar al Republicii Moldova și la celelalte crime de acest fel comise de-a lungul anilor, dar mai ales de la 2009 încoace.
Ambele grupări au adânci conexiuni cu Rusia și cu structurile banditești și securistice din această țară.
Ambele structuri se află într-un permanent și degradant proces de reglare de conturi în urma căruia avem de suferit cu toții!
Ambele grupări antiromânești caută să ademenească, să manipuleze și să flirteze cu segmentul românesc din Basarabia, dar, din păcate, și cu puterea și instituțiile de peste Prut, în scopuri meschine, electorale, de conjunctură politică. Ultimele alegeri din Chișinău se constituie în cel mai elocvent exemplu în acest sens.
Iată de ce, iubiți basarabeni, cei care păstrați Idealurile Românești în inimile voastre, trebuie să punem punct oricărei implicări în activitățile acestor două grupări antiromânești și să ne apucăm a ne îngriji, la modul cel mai serios posibil, de FORTIFICAREA UNEI SINGURE ENTITĂȚI POLITICE DE ORIENTARE ROMÂNEASCĂ (eventual, în baza unei forțe politice cu actele în regulă deja, pentru a nu mai pierde timpul cu formalitățile de înregistrare la Ministerul Justiției), capabilă să participe și să facă față viitoarelor alegeri parlamentare.
Se impune cu necesitate inițierea neîntârziată a negocierilor în acest sens dintre partidele unioniste. Toate „cioburile” fostului Front Popular trebuie să se adune pentru a deveni o forță românească redutabilă.
Urmașii noștri nu ne vor putea ierta peste ani pentru faptul de a fi fost lași și incapabili să REÎNTREGIM ȚARA ASTA.
Doamne ajută!

Petru Lucinschi, cetățean al României împotriva căreia a acționat!

 

 

 

 

Petru Lucinschi, simbolul antiromânismului promovat de regimul sovietic în Basarabia ocupată, a devenit cetățean al României!

 

Intuiesc că astfel este răsplătit personajul-cheie al KGB-ului sovietic pentru executatrea exemplară a misiunii pe care acesta a avut-o în declanșarea și desfășurarea pe teritoriul României a tragicelor evenimente din decembrie 1989.

 

În toamna lui 1989, sub umbrela „perestroicii” lui Gorbaciov și a dezghețului „democratic” pe care aceasta l-a provocat în stânga Prutului, Lucinschi, factor de încredere în cadrul conducerii URSS de atunci, este parașutat de Kremlin în fruntea filialei PCUS de la Chișinău, Partidul Comunist al Moldovei (în locul lui Semion Kuzmici Grossu), având ca sarcină „schimbărea la față” a lui și „democratizarea întregii societăți moldovenești”.

 

Aducerea lui Lucinschi la Chișinău a fost precedată de un șir de acțiuni provocatoare puse la cale de KGB-ul local prin intermediul uneltelor sale plasate în rândurile sau chiar în fruntea Frontului Popular, cea mai răsunătoare dintre acestea fiind incendierea, în timpul unei ample demonstrații, a clădirii Ministerului de Interne, unde pe post de ministru se afla un alt ștab comunist, Vladimir Voronin.

 

De fapt, provocările KGB-ului de la Chișinău din toamna lui 1989 se constituiau în pretexte pentru schimbarea lui Grossu cu Lucinschi la conducerea Partidului Comunist al Moldovei, schimbare revendicată mai ales de „intelectualitatea lui Lucinschi” în cadrul acțiunilor de protest organizate de Frontul Popular.

 

Anume în acea toamnă a lui 1989, odată cu aducerea lui Lucinschi la Chișinău cu câteva luni înainte de declanșarea „revoluției” române din 22 decembrie, lua amploare un alt fenomen: invadarea teritoriului României cu „turiști sovietici”, agentura KGB-ului care avea să provoace, împreună cu elementele lui din cadrul structurilor de forță românești, acțiunile diversioniste soldate cu numeroase victime în rândul populației, cu debarcarea și uciderea cuplului Ceaușescu și, în definitiv, cu instalarea la putere pe malul Dâmboviței a FSN-ului în frunte cu „gorbaciovistul” Ion Iliescu. „Turiștii sovietici” din RSS Moldovenească aveau un rol esențial atunci pentru că erau cunoscători ai limbii române.

 

Trecerea Prutului de către „turiștii sovietici” avea să se întețească în chiar timpul evenimentelor „revoluționare” de la București, evenimente care au determinat crearea de către Lucinschi la Chișinău a unui Comitet pentru susținerea Revoluției Române, conducerea căruia era exercitată de prim-vicepreședintele „Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești”, Mihail Platon. Sub diriguirea acelui Comitet, au fost organizate și trimise peste Prut atunci coloane întregi de TIR-uri cu „ajutoare pentru frații români”. Nu-ți venea a crede ce se întâmpla: peste noapte, ca la un ordin anume, pe cei mai înveterați antiromâni îi pălise dragostea față de „frații români”! Coloanele de TIR-uri erau însoțite, bineînțeles, de echipe bine școlite în ale „frăției românești”.

 

Îmi revin în memorie acele evenimente și dintr-un alt motiv.

 

Pentru că printre cei cărora li s-a permis atunci să treacă nestingherit hotarul de la Prut se aflau mulți ziariști, dar și unii dintre colegii de la Frontul Popular, am încercat și eu, în chiar ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, să trec Prutul. Nutream o dorință de nedescris s-ajung, întâi și-ntâi, la Câmpulung Mușcel, acolo unde se aflau mătușă-mea, sora lui taică-meu, și cele patru fiice ale ei, refugiate din Basarabia în vara lui 1944. Din cei cinci câți ne-am pornit cu un „Jiguli” spre vama Ungheni (Iurie Roșca, Vasile Năstase, Sergiu Burcă, șoferul și proprietarul mașinii, numele căruia îmi scapă acum, și subsemnatul), au trecut Prutul doar primii trei, eu și șoferul făcând cale întoarsă spre Chișinău a doua zi, după ce personajul care ne-a întâmpinat (din câte am înțeles atunci, Roșca „aranjase” călătoria noastră) și care asigura trecerea hotarului (cu locomotiva trenului) , Vasile Pavlovici Calmoi, șeful filialei KGB Ungheni, nu a mai apărut să ne invite să urcăm în locomotiva trenului, așa  cum o făcuse cu ceilalți trei condrumeți ai nostri. Pentru că înghețaserăm de-a binelea de atâta așteptare și eram și obosiți, hotărâsem să  luăm o cameră la hotelul din Ungheni. Acolo am și urmărit la televizor (pe malul Prutului se prindea TVR-ul), în acea noapte de Crăciun,  executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, crimă care m-a marcat atât de mult încât nu am mai putut închide  un ochi până dimineața când am plecat înapoi spre Chișinău.

 

Voi reveni la subiectul de la Ungheni din 25 decembrie 1989 poate cu altă ocazie. Tot așa cum va trebui să nu trecem cu vederea un alt subiect interesant: Podul de flori din 1990, admis și organizat din „bunăvoința” acelorași structuri ale KGB-ului nu din respect pentru sentimentul profund de frățietate al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci cu scopul repatrierii miilor de agenți ai KGB-ului care nu apucaseră să revină din misiunea pe care au avut-o de îndeplinit pe teritoriul României începând cu toamna lui 1989 sau poate chiar mult mai de demult!

 

Acum însă continui să mă întreb, cum mă întrebam și atunci, în ziua de Crăciun 1989: de ce unii dintre  basarabeni, printre care și colegi de-ai mei de la Frontul Popular, au fost admiși și ajutați de KGB-ul de la Chișinău să intre pe teritoriul României în timpul „revoluției române” din 1989, iar alții, printe care și eu, nu s-au bucurat de asemenea „privilegii”?

 

Tot așa continui să mă întreb acum, când citesc știrea despre acordarea cetățeniei române lui Petru Lucinschi:

 

De ce un exponent al regimului criminal de ocupație, regim care a exterminat  milioane de români din teritoriile românești ocupate pentru „vina” de a fi români, regim pe ale cărui rădăcini se menține neclintit și azi în stânga Prutului același SISTEM ANTIROMÂNESC, ajunge să obțină calitatea de cetățean (aproape „de onoare”, aceasta este impresia creată după felul în care ne este prezentată știrea însoțită de poze ale Lucinschi cu foștii președinți ai României) al României?

 

Statul român dispune cumva de un criteriu, de o condiție, una fundamentală, care ar fi să fie pusă în fața celui care dorește să-și redobândească cetățenia română: condiția de a nu fi acționat, niciodată în viața lui și sub nicio formă, împotriva României și identității noastre românești?!

 

 

(In)Diferențe basarabene

Cei mai inimoși dintre noi, basarabenii, ne zbuciumăm de peste treizeci de ani cu gândul cum să scăpăm de sub ocupația rusească, cum să ne vedem mai repede la sânul mamei noastre România, cum să nu mai îndurăm batjocura, umilința, nevoile și sărăcia…
 
În zbuciumul ăsta pentru Limba Română, Alfabetul Latin, Tricolorul Românesc, pentru Identitatea Românească, Dreptatea și Libertatea basarabenilor, înstrăinați de Țara Noastră România și ocupați de ruși, s-au vărsat multe lacrimi, s-a vărsat mult sânge:
 
– un Matcovschi, care n-a avut frică și a rupt tăcerea publicând adevărul despre Limba Română, trezindu-ne pe noi, a fost călcat de roțile KGB-ului;
– Doina și Ion, care-au cântat din străfundul Inimii lor Românismul, au fost aruncați în miez de noapte de pe șosea și striviți de-aceleași roți ale KGB-ului;
– primarul Nicolae Costin, care-a românizat capitala Basarabiei, Chișinău, a fost răpus prin iradiere de aceleași structuri diabolice ale KGB-ului;
 
– frații noștri polițiști, militari și frontiști care-au luptat cu hoarda rusească la Nistru, apărând cu arma în mâini Independența de Rusia și Ideea Românească, au fost împușcați, arși de vii, aruncați în fântâni de structurile, vii și azi, ale KGB-ului de la Tiraspol și Chișinău, unii dintre ei fiind urmăriți și acum pentru fapta lor patriotică din 1992;
 
 
– zeci și sute de mii de români din Tighina și de peste Nistru, care s-au refugiat lăsându-și casele, care nu pot să-și lucreze ogoarele ori să-și învețe copiii la școala românească, continuă să fie umiliți și batjocoriți de regimul criminal de la Tiraspol;
 
– zeci și sute de mii de basarabeni care-și părăsesc zilnic casele și copiii pentru a-și câștiga bucățica de pâine în țări străine, își plâng amarul din cauza bandiților politici de la putere care-au jefuit băncile și și-au subordonat justiția și celelalte instituții fundamentale ale statului…
 
Și-n tot acest zbucium, paraziții și criminalii care-au jefuit țara umblă-n libertate ocrotiți de lege.
 
Asta este diferența dintre naivii, dar inimoșii, de basarabeni deprinși să sufere și bandiții de ieri și de azi, reci și pragmatici, cu inimile lor blindate ca ale NKVD-ului…