Arhiva
Dumitru Diacov ori noua Constituție a KGB-ului
La PD, plânge KGB-ul la telefon
Răspuns „deținutului politic” Ilie Ilașcu
Cod albastru de alertă teroristă…
De luni dimineață, ni se aduce la cunoștință:
„Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) a emis, pe un termen nedeterminat, cod albastru sau nivel scăzut de alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”. (Sentimentul care mă cuprinde la citirea acestei știri este asemănător sentimentului trăit de mulți dintre noi în zilele din timpul regimului sovietic de ocupație, anul 1983, când eram anunțați la Radio Moscova că în fruntea URSS-ului a fost numit șeful KGB-ului Andropov și, mai apoi, peste câteva luni de zile, că acesta „s-a stins subit din viață”).
Anunțul în cauză, cel puțin pentru mine, înseamnă următoarele:
În următorul „termen nedeterminat”, în condiții de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, vor avea loc constituirea noii-vechii majorități parlamentare, „alegerea” democratică” a noului Președinte al Parlamentului, desemnarea noului premier și votarea, tot democratică, a noii componențe a Guvernului de la Chișinău!
Evident, în condițiile de „alertă teroristă pe întreg teritoriul Republicii Moldova” sunt în alertă, în mod obligatoriu, și poliția, și procurorii, și judecătorii.
Rămâne ca PSRM-ul să-și pună în funcție toți avocații. Shor nu mai are nevoie de ei.
O zi bună să aveți!
(Anti)reformă pentru eliminarea indezirabililor regimului PD-ist
A trebuit să se încheie mascarada electorală banditească ca să fiu anunțat azi dimineață de conducerea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, unde exercit funcția de specialist redactor, că persoana mea nu se mai regăsește în noua structură a acestei instituții în urma unei reforme diabolice pusă la cale de Guvernul Filip și reformatorii din PD-ul lui Plahotniuc.
Adică, mai pe scurt, sunt disponibilizat.
Trăiesc acum exact clipele din 30 aprilie 1994, când, după venirea în forță la putere a agrarienilor în frunte cu Lucinschi și Diacov, am fost dat afară de la postul național de radio, acolo unde lucrasem în calitate de redactor și crainic timp de peste 11 ani, în urma difuzării la microfon a unei știri despre o întâlnire secretă dintre președintele de atunci M. Snegur și separatistul de la Tiraspol I. Smirnov în unul din restaurantele de pe malul Nistrului.
În același timp, actuala șefă a AGEPI, L. Bolocan, a ținut cu tot dinadinsul să-și reangajeze în noua structură a instituției două surori, un cumnat și încă o duzină de verișoare, cumătri și finuțe, majoritatea dintre ei neavând nici în clin nici în mânecă cu ceea ce se cheamă proprietatea intelectuală și nefiind în stare a lega în limba română barem două fraze corecte, dar fiind trimise, pe post de promotori ai instituției, în desele deplasări bine plătite peste hotare.
Cam aceasta a fost și a rămas să fie și după alegerile de ieri mentalitatea celor care constituie actuala și viitoarea putere din RM.
Bineînțeles, nu sunt înfricoșat de cele întâmplate azi.
După splendida acțiune de românism pe care am realizat-o cu cahulenii mei, m-am întărit în ideea că putem schimba fața Basarabiei doar prin continuarea demersului nostru ferm de înlăturare a egoismului și abuzului administrativ, moștenit din regimul bolșevic ateu, și de afirmare neîncetată și profundă a credinței în Mântuitorul Nostru Iisus Hristos și în trăinicia Neamului Românesc Biruitor!
Doamne, ajută!
25 februarie 2019
Avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu!
Maria Isaicu, profesoară de istorie din satul transnistrean Cocieri, a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală.
Ce-ar fi zis legendara noastră eroină luptătoare împotriva ocupației rusești dac-ar fi aflat, acolo în mormânt, că țara pentru care și-a dat viața, azi, după aproape 30 de ani, îi are drept deputați pe Shor și toți stăpânii săi cu care a jefuit băncile basarabenilor!?
Ce-ar fi zis toți eroii noștri de la Nistru împușcați din față și din spate de KGB-ul ocupantului dacă ar afla, acolo în mormânturi, că ucigașii lor au rămas neclintiți și stăpânesc și jefuiesc azi Patria lor și a noastră pentru care și-au vărsat sângele?!
Fraților, avem nevoie urgentă de Partidul Maria Isaicu, nu de Partidul Șor și de alte atâtea monstruozități electorale preparate de KGB pentru a ne ține sub ciubota rusească!
Opoziția cu aceleași rădăcini ca și ale puterii
Gânduri academice preelectorale
Prima măsură concretă a lui Plahotniuc în vederea pregătirii unirii RM cu România este asta: înlăturarea din PD a antiunioniștilor!
M. Lupu ar fi unul dintre aceștia.
Zvonul că cel mai înalt membru PD va fi instalat în funcția de președinte la Academia de Științe nu pare a fi doar un zvon, chiar dacă M. Lupu nu are nimic cu știința și știința cu el.
Al doilea antiunionist încrâncenat din PD ar fi D. Diacov.
Potrivit unor surse din interiorul PD, din cauza legăturilor sale cu KGB-ul sovietic, Diacov ar aduce mari prejudicii de imagine formațiunii, fapt ce îl neliniștește tot mai mult pe Plahotniuc.
Deaceea următorul pas al distinsului om politic de la Grozești și viitor deputat de Nisporeni ar fi mutarea lui Diacov din funcția de „președinte de onoare” al PD într-o altă funcție „de onoare”.
Eventual, ambasador pe Lună sau pe alte planete unde RM își are ambasadele.
7 decembrie 2018
Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” s-a încheiat!
Fostul Președinte român, Traian Băsescu, pierde, și la Curtea Supremă de la Chișinău, „bătălia” pentru „cetățenia moldovenească”.
Repet acum ceea ce am mai spus pe marginea acestui subiect:
Tot acest demers al lui Traian Băsescu pentru „obținerea cetățeniei moldovenești” a fost o adevărată aventură, o acțiune iresponsabilă a fostului lider de la Cotroceni, acțiune care comportă mai multe riscuri și pericole nu pentru el, ci pentru noi, basarabenii unioniști, și demersul nostru sincer de reîntregire cu Țara.
Băsescu, prin gestul său, nu a consolidat unionismul în Basarabia. El a consolidat partida rusească în preajma viitoarelor alegeri parlamentare de aici!
Pierderea lui Băsescu este victoria lui Dodon și a tuturor celor din spatele acestuia, care au ales recent să meargă pe „cea de-a patra cale: pro-Moldova”!
Măcar acest lucru putea să-l înțeleagă un fost comandant de navă și comandant de Țară?
Măcar acum, după lovitura încasată, este în stare fostul comandant de navă și comandant de Țară să conștientizeze că ceea ce se află dincoace de Prut nu este statul Republica Moldova, a cărui cetățenie și-o dorește, ci altceva: KGB!
De ce să ceri atât de insistent cetățenia KGB-ului când noi, înstrăinații de aici, umblăm să ne cerșim cetățenia noastră adevărată și naturală, cetățenia română?!
Suntem datori să scoatem în față și un alt adevăr dureros:
Aventura lui Băsescu cu „cetățenia moldovenească” se constituie într-o probă concludentă că partidele politice de la București, de la putere sau din opoziție, tratează problema Basarabiei în scopuri exclusiv electorale!
Din păcate, aproape toate partidele de la București își croiesc filiale la Chișinău nu pentru înlăturarea hotarului de la Prut, ci pentru atingerea pragului electoral și accederea în Parlamentul de la București pe seama idealului nostru de reîntregire românească, fragmentându-ne aici și după culorile politice de dincolo de Prut.
Exact ceea ce își dorește KGB-ul în fața căruia a pierdut zilele acestea Traian Băsescu – să fim cât mai fragmentați, cât mai dispersați și cât mai demoralizați.
Dumitru Diacov „știe precis” despre „ideea lichidarii unui coleg de partid”
Răspuns domnului Dumitru Diacov
D. Diacov își caută de treabă: treaba KGB-ului!
D. Diacov zice după ce PD-ul, al cărui președinte de onoare este, s-a opus introducerii limbii române în Constituție:
„Nouă astăzi numai subiectul limbii ne lipsește, trebuie să ne căutăm de treabă”.
Ăsta este discursul demagogic al acestei unelte rusesti încă din 1994 când a intrat în Parlament cu armata agrariana!
Anume Diacov cu agrarienii, cu Lucinschi, cu Interfrontul au făcut „gagauzia”, au formulat art. 13 cu„ „limba moldovenească”-n Constituție, au anulat imnul Desteapta-te, române!, au consolidat separatismul transnistrean etc, etc până când acest KGB-ist cu misiuni clare-n Basarbia a ajuns, prin șantaj, presedinte de Parlament in 1998!
Spun aceste lucruri în cunostinîă de cauză, pentru că am fost atunci deputat: a venit și ne-a șantajat că, dacă nu-l votam președinte, va face alianță cu Voronin, care intrase cu 40 de deputati in Parlament.
Este unealta rusească care lucrează metodic pentru menținerea acestui teritoriu cât mai mult cu putință sub influența și controlul Moscovei.
Iar pentru asta, problema limbii este una de principiu.
O secătură ordinară care a lucrat toata viața lui împotriva identității noastre românesti!
Unul cu frica de pistol mai mare decât frica de Dumnezeu
Bunul nostru frontist de la Ștefan Vodă, Alexandru Filimonov, mă întreabă, chiar azi, pe Fb, dacă mă mai văd cu Iu. Roșca și ce mai face el…
Nu, frate Alexandru, nu am mai vorbit cu această persoană de vreo 8-9 ani!
El a trădat organizația noastră.
El lucrează deschis pentru interesele Rusiei în acest teritoriu mult încercat.
Nu mai are rost să-i cerem vreo explicație!
Această secătură a fost și a rămas omul serviciilor rusești!
Tot timpul!
De la începuturile Mișcării noastre românești!
În fiecare clipă a perioadei zbuciumate prin care a trecut organizația noastră:
atunci când ceream dreptul nostru la Limba Română, la Istoria Românilor, la Tricolor;
atunci când ne-am revendicat Independența de Moscova;
atunci când am protestat împotriva includerii noastre în CSI;
atunci când au provocat marșul spre sud pentru a determina și „justifica” crearea Găgăuziei pe pământul nostru românesc;
atunci când erau arestați frații noștri la Tiraspol;
atunci când KGB-ul împușca primul nostru polițist la Nistru;
atunci când KGB-ul îi ardea de vii pe luptătorii nostri la Nistru;
atunci când KGB-ul de la Chișinău și cel de la Moscova trăgeau, ciocnind pahare cu șampanie, harta „Transnistriei separatiste” pe mulți ani înainte astfel încât astăzi, după mai bine de un sfert de veac, tot sub Moscova să fim;
atunci când colegul nostru de la Botanica, Valentin Ciobanu, era lovit mortal cu ranga-n cap;
atunci când colegii nostri de la Chișinău și din teritoriu erau molestați și aruncați pe marginea șoselelor;
atunci când primarii nostri erau aruncați în fântână;
atunci când tinerele noastre erau manipulate, ademenite, intimidate și chiar agresate dacă nu se lăsau supuse pentru a-i satisfice poftele donjuane;
atunci când era adus Lucinschi, când erau aduși agrarienii, când era adus Voronin;
atunci când protestele noastre din 2002 și 2003 erau împânzite cu lumpeni de tot felul pentru a fi compromise;
atunci când colegii nostri erau răpiți sau se punea la cale asasinarea unora dintre noi;
atunci când am fost aduși în situația de a-l vota pe Voronin;
atunci când sediul nostru central din str. Nicolae Iorga a fost invadat de elemente străine fiind transformat în centru de coordonare al FSB-ului rusesc;
atunci când insul în cauză era una din uneltele Rusiei în organizarea crimelor din 7 aprilie 2009 ca mai apoi, drept răsplată, să accepte, trădând organizația, calitatea de membru al guvernului comunist în frunte cu Greceanâi etc., etc.
Toate crimele împotriva organizației noastre și împotriva colegilor nostri au fost puse la cale de el.
Le-a comis cu premeditare.
Pistolul lui a fost ațintit asupra fiecăruia dintre noi.
Cu zi ce trece mă întăresc în această convingere.
Aparențele ne-au indus în eroare.
Am fost una din victimele acestor aparențe care m-au făcut să-l cred și să greșesc.
Îmi asum această greșeală!
Nu mi-am dat seama și nu am avut voința să acționez astfel încât să-mi anunț echipa că unui om care poartă zi și noapte pistolul cu el îi este mai mare frica de pistol decât frica de Dumnezeu.
Numai unul fără frică de Dumnezeu poate trăda o organizație patriotică exemplară.
Iar cauza principală a dezmățului politic de azi este lipsa acestei organizații patriotice exemplare.
Sultanul Erdogan pe „pământ găgăuzesc”
La Comrat, nicio lozincă în limba română, oficială în RM, la întâlnirea cu sultanul.
Doar în turcă (găgăuză)!
Nimic surprinzător: în 1994, la adoptarea legii cu privire la autonomie, KGB-ul (Lucinschi era atunci președinte de Parlament, iar Diacov deputat agrarian cu misiune clară) le-a oferit găgăuzilor și teritoriul în cauză – Gagauz Yeri în română înseamnă „pământ găgăuzesc”.
Procesul de federalizare se desfășoară după planul stabilit.
Iar noi, basarabenii, chiar nu putem face nimic: sultanul, după ce și-a lăsat amprentele pe instituția prezidențială a Republicii Moldova (a fost dezvelită oficial inscripția privind cheltuielile turcești de reparație a clădirii prezidențiale), după ce și-a mai lăsat niște amprente pe la Comrat, i-a adus în dar KGB-ului de autonomii de la Chișinău și două vehicule pentru combaterea demonstrațiilor în masă (TOMA)!
Așa ne trebuie după ce ni s-a impus alegerea președintelui de pe PLATFORMĂ, adică „de tot poporul”.
Așa pățește, de fapt, un „popor” cu un președinte idiot!
„alternativenews.ro”, o unealtă de propagandă a lui Putin!
România, atacată prin uneltele mediatice de la Chișinău ale KGB-ului
Iată ce scrie o fosilă securistă din mediul ziaristic din stânga Prutului, Viorel Mihail:
„Românii nu vor să răspundă la o întrebare, o ocolesc cu îndîrjire, crezînd că, tăcînd-o, ea n-ar exista. Iat-o: ”De ce cetățenii Moldovei nu doresc unirea cu România?”
–Răspunsul e simplu: pentru că nu-s români.
Moldovenii se consideră popor aparte, deosebit de poporul român.
Ortodocși de rit vechi, purtînd în codul genetic frica copiilor hăituiți de jandarmii români pentru faptul că îmblau cu uratul pe vechi.
Mitropolia Basarabiei – o diversiune a binevoitorilor
frați de peste Prut.
În genere, cu toată pomparea de fonduri venite dinspre
România, cu toate eforturile Bucureștiului, Proiectul ”Unirea prin Rău”, pe care partea română l-a promovat cu osîrdie timp de aproape 3 decenii, e un eşec lamentabil. Al părţii române.”
Atragem atenția asupra faptului că respectivul comentariu al vechii secături securistice a fost preluat din „Săptămîna” de portalul oficialităților R. Moldova „oficial.md”.
De ce nu am fost la mitingul de „rezistență”
Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu m-au văzut ieri în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul „Mișcării” sau „Comitetului Național de Rezistență” sau „de Rezistență Națională”, că nu am înțeles până la urmă despre ce fel de „rezistență” este vorba…
Precizez că din ziua de 6 septembrie 2015 nu am mai călcat la niciuna din acțiunile organizate de Platforma DA.
Organizatorii mitingului de ieri, pe care l-am urmărit de-acasă, dar și ai mitingului din 6 septembrie 2015 și ai altor acțiuni ale Platformei (cu certitudine, acum, și ale PAS și PLDM), coordonate de pe scenă sau din spatele scenei de Natalia Morari, mi-au dat de înțeles și m-au întărit în convingerea că eu, basarabeanul cu idealul românesc în suflet, nu am ce căuta la asemenea manifestații.
Absolut toate discursurile pe care am avut răbdarea să le ascult ieri seamănă, ca mesaj și țintă, cu discursurile și intervențiile lui Vladimir Solonari (cred că mulți și-l amintesc) de la mitingurile Interfrontului din perioada perestroikăi lui Gorbaciov sau de la microfonul Parlamentului RM unde acesta si-a manifestat antiromânismul mai mulți ani la rând.
Singura deosebire pe care am observat-o fără mare efort este că discursurile de la mitingul de ieri, fără mesaj românesc, au fost precedate, sau chiar însoțite, de muzica profund românească a legendarului cuplu basarabean Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Sunt ferm în ideea că orice acțiune de felul celei de ieri din centrul Chișinăului, care afișează cu ostentație un mesaj antimafie și antidictatorial (mesaj justificat, bineînțeles, după ultimele abuzuri strigătoare la cer ale guvernării Plahotniuc), dar care îi exclude și îi îndepărtează cu premeditare, în chip interfrontist, pe exponenții și purtătorii mesajului românesc, nu este altceva decât o mimare a luptei cu corupția și dictatura din Basarabia de la ora actuală!
Scopurile unor asemenea luptători sunt altele: preluarea puterii de la concurenții lor de jefuire a statului „fără români” și „fără România” și consolidarea în stânga Prutului a unei construcții statale fără identitate românească, cu cetățeni și clasă politică fără conștiință românească!
Guvernările corupte care-au jefuit acest stat, inclusiv cea de azi, dar și cea în frunte cu Filat, ai cărui exponenți sunt organizatorii mitingului din PMAN, sunt o reminiscență grăitoare a regimului sovietic de ocupație, prezent astăzi prin armata rusă la Tiraspol și secesionismul apărat de ea, prin uneltele KGB-ului din toate structurile statului, dar și prin mentalitatea de laș a guvernanților de pe malul Bâcului, incapabili de rezistență în fața acestui regim.
Iată de ce „rezistența” strigată de la tribuna mitingului de ieri nu are nimic cu adevărata rezistență națională a basarabenilor în fața ocupantului rus, manifestată de un Matcovschi, de Doina și Ion Aldea Teodorovici, de grupul Ilașcu și, mai ales, de luptătorii noștri în războiul sângeros de la Nistru din 1992, rezistență compromisă azi de jefuitorii acestui stat din guvernările Filat, Leancă, Plahotniuc…
Adevărata rezistență poate fi doar a celor cu conștiință românească!
Cât caracter, atâta „rezistență”!
Pledoarie pentru unitatea noastră
Petru Lucinschi, cetățean al României împotriva căreia a acționat!
Petru Lucinschi, simbolul antiromânismului promovat de regimul sovietic în Basarabia ocupată, a devenit cetățean al României!
Intuiesc că astfel este răsplătit personajul-cheie al KGB-ului sovietic pentru executatrea exemplară a misiunii pe care acesta a avut-o în declanșarea și desfășurarea pe teritoriul României a tragicelor evenimente din decembrie 1989.
În toamna lui 1989, sub umbrela „perestroicii” lui Gorbaciov și a dezghețului „democratic” pe care aceasta l-a provocat în stânga Prutului, Lucinschi, factor de încredere în cadrul conducerii URSS de atunci, este parașutat de Kremlin în fruntea filialei PCUS de la Chișinău, Partidul Comunist al Moldovei (în locul lui Semion Kuzmici Grossu), având ca sarcină „schimbărea la față” a lui și „democratizarea întregii societăți moldovenești”.
Aducerea lui Lucinschi la Chișinău a fost precedată de un șir de acțiuni provocatoare puse la cale de KGB-ul local prin intermediul uneltelor sale plasate în rândurile sau chiar în fruntea Frontului Popular, cea mai răsunătoare dintre acestea fiind incendierea, în timpul unei ample demonstrații, a clădirii Ministerului de Interne, unde pe post de ministru se afla un alt ștab comunist, Vladimir Voronin.
De fapt, provocările KGB-ului de la Chișinău din toamna lui 1989 se constituiau în pretexte pentru schimbarea lui Grossu cu Lucinschi la conducerea Partidului Comunist al Moldovei, schimbare revendicată mai ales de „intelectualitatea lui Lucinschi” în cadrul acțiunilor de protest organizate de Frontul Popular.
Anume în acea toamnă a lui 1989, odată cu aducerea lui Lucinschi la Chișinău cu câteva luni înainte de declanșarea „revoluției” române din 22 decembrie, lua amploare un alt fenomen: invadarea teritoriului României cu „turiști sovietici”, agentura KGB-ului care avea să provoace, împreună cu elementele lui din cadrul structurilor de forță românești, acțiunile diversioniste soldate cu numeroase victime în rândul populației, cu debarcarea și uciderea cuplului Ceaușescu și, în definitiv, cu instalarea la putere pe malul Dâmboviței a FSN-ului în frunte cu „gorbaciovistul” Ion Iliescu. „Turiștii sovietici” din RSS Moldovenească aveau un rol esențial atunci pentru că erau cunoscători ai limbii române.
Trecerea Prutului de către „turiștii sovietici” avea să se întețească în chiar timpul evenimentelor „revoluționare” de la București, evenimente care au determinat crearea de către Lucinschi la Chișinău a unui Comitet pentru susținerea Revoluției Române, conducerea căruia era exercitată de prim-vicepreședintele „Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești”, Mihail Platon. Sub diriguirea acelui Comitet, au fost organizate și trimise peste Prut atunci coloane întregi de TIR-uri cu „ajutoare pentru frații români”. Nu-ți venea a crede ce se întâmpla: peste noapte, ca la un ordin anume, pe cei mai înveterați antiromâni îi pălise dragostea față de „frații români”! Coloanele de TIR-uri erau însoțite, bineînțeles, de echipe bine școlite în ale „frăției românești”.
Îmi revin în memorie acele evenimente și dintr-un alt motiv.
Pentru că printre cei cărora li s-a permis atunci să treacă nestingherit hotarul de la Prut se aflau mulți ziariști, dar și unii dintre colegii de la Frontul Popular, am încercat și eu, în chiar ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, să trec Prutul. Nutream o dorință de nedescris s-ajung, întâi și-ntâi, la Câmpulung Mușcel, acolo unde se aflau mătușă-mea, sora lui taică-meu, și cele patru fiice ale ei, refugiate din Basarabia în vara lui 1944. Din cei cinci câți ne-am pornit cu un „Jiguli” spre vama Ungheni (Iurie Roșca, Vasile Năstase, Sergiu Burcă, șoferul și proprietarul mașinii, numele căruia îmi scapă acum, și subsemnatul), au trecut Prutul doar primii trei, eu și șoferul făcând cale întoarsă spre Chișinău a doua zi, după ce personajul care ne-a întâmpinat (din câte am înțeles atunci, Roșca „aranjase” călătoria noastră) și care asigura trecerea hotarului (cu locomotiva trenului) , Vasile Pavlovici Calmoi, șeful filialei KGB Ungheni, nu a mai apărut să ne invite să urcăm în locomotiva trenului, așa cum o făcuse cu ceilalți trei condrumeți ai nostri. Pentru că înghețaserăm de-a binelea de atâta așteptare și eram și obosiți, hotărâsem să luăm o cameră la hotelul din Ungheni. Acolo am și urmărit la televizor (pe malul Prutului se prindea TVR-ul), în acea noapte de Crăciun, executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, crimă care m-a marcat atât de mult încât nu am mai putut închide un ochi până dimineața când am plecat înapoi spre Chișinău.
Voi reveni la subiectul de la Ungheni din 25 decembrie 1989 poate cu altă ocazie. Tot așa cum va trebui să nu trecem cu vederea un alt subiect interesant: Podul de flori din 1990, admis și organizat din „bunăvoința” acelorași structuri ale KGB-ului nu din respect pentru sentimentul profund de frățietate al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci cu scopul repatrierii miilor de agenți ai KGB-ului care nu apucaseră să revină din misiunea pe care au avut-o de îndeplinit pe teritoriul României începând cu toamna lui 1989 sau poate chiar mult mai de demult!
Acum însă continui să mă întreb, cum mă întrebam și atunci, în ziua de Crăciun 1989: de ce unii dintre basarabeni, printre care și colegi de-ai mei de la Frontul Popular, au fost admiși și ajutați de KGB-ul de la Chișinău să intre pe teritoriul României în timpul „revoluției române” din 1989, iar alții, printe care și eu, nu s-au bucurat de asemenea „privilegii”?
Tot așa continui să mă întreb acum, când citesc știrea despre acordarea cetățeniei române lui Petru Lucinschi:
De ce un exponent al regimului criminal de ocupație, regim care a exterminat milioane de români din teritoriile românești ocupate pentru „vina” de a fi români, regim pe ale cărui rădăcini se menține neclintit și azi în stânga Prutului același SISTEM ANTIROMÂNESC, ajunge să obțină calitatea de cetățean (aproape „de onoare”, aceasta este impresia creată după felul în care ne este prezentată știrea însoțită de poze ale Lucinschi cu foștii președinți ai României) al României?
Statul român dispune cumva de un criteriu, de o condiție, una fundamentală, care ar fi să fie pusă în fața celui care dorește să-și redobândească cetățenia română: condiția de a nu fi acționat, niciodată în viața lui și sub nicio formă, împotriva României și identității noastre românești?!
Comentarii recente