Arhiva

Posts Tagged ‘Mareșalul Ion Antonescu’

Ispita de pe marginea unei poze komsomoliste

Așa cum o ispită care ne încearcă este o oportunitate de a recunoaște și a opri un păcat, trebuie să vă mărturisesc că am nutrit și nutresc o „dragoste” aparte față de komsomolistele de ieri și, mai ales, față de cele de azi.
Anume asta m-a și făcut să preiau de pe Fb și să distribui, în ajunul zilei ocupației sovietice – 28 iunie, o poză mai veche cu Maia Sandu și Dumitru Braghiș, fostul prim-secretar al Komsomolului din RSS Moldovenească (și proaspăt ambasador al lui Dodon, nu mai contează țara în care a fost trimis de el), pe când munceau ambii, din câte am înțeles, în Casa Guvernului, cu următorul comentariu: „Iata de ce Maia niciodata nu va fi „candidatul comun al forțelor de dreapta din Republica Moldova” pentru alegerile prezidențiale din toamnă, cum tare își dorește ea! Pentru că nu are cum o ordinară komsomolistă să fie de dreapta!”.
Evident, am avut și replici, dar nu de la Maia și nici de la D. Braghiș, cu care m-am intersectat prima dată în Parlament pe la începutul anilor 2000, când eram amândoi deputați, ci de la un vechi frontist, Mihai Roscovan, care umblă supărat pe mine de mai mulți ani de zile, chiar dacă stăm în același bloc și la aceeași scară.
Pentru că țin foarte mult la toți foștii mei colegi de la PPCD, inclusiv și în primul rând la cei supărați pe mine, și pentru că adun cu multă grijă orice amănunt legat de istoria zbuciumată și destinul organizației noastre de suflet – Frontul Popular sau PPCD, pentru a le înmănunchea într-un viitor volum de publicistică, voi reda mai jos răspunsul meu la replica lui Mihai Roșcovan, precum și tot dialogul care a urmat între noi pe marginea pozei cu Maia și D. Braghiș:
– Fii mai explicit, Mihai, și arată-mi „baba” din mine!
Te deranjează cumva atitudinea exprimată de mine în legătură cu figurile komsomoliste din imagine (fie ea și trunchiată sau trucată, dacă spui tu!)?
Înțeleg că eu sunt „babă” pentru tine! Cine este atunci Maia Sandu, cea din imagine și cea de azi, care ofensează tot poporul român prin declarația ei de la un post rusesc: „Ion Antonescu este un criminal de război!”?
Se deosebește ea cumva prin ceva de fostul prim-secretar al Komsomolului din RSS Moldovenească, D. Braghiș, care declara aceleași neadevăruri și ofense născocite de propaganda bolșevică de ocupație de la toate tribunele komsomoliste de la Chișinău, Moscova și tot imperiul sovietic?
Ce „târg” ai cu ei de mă faci pe mine „babă”?
Ori crezi că Maia reprezintă o opțiune politică pentru tine? Nu știam!
– Nu discuta nimic cu mine, Mihai!
Părerea mea, nu despre Maia, ci despre acțiunile ei în detrimentul interesului românesc, eu mi-am expus-o deschis și ea a rămas aceeași pe parcursul anilor.
Faptul că anume tu te ocupi de adevărurile ori neadevărurile legate de Maia, faptul că tu, nu Maia, îmi dai replici privind „răspândirea neadevărurilor” despre ea mă face acum să constat că te încadrezi de minune în detașamentul neomarxist pe care Maia îl conduce cu brio de când a intrat să guverneze cu Kozak și toată șleahta rusească!
Nu am văzut să te revolți împotriva acțiunilor Maiei, împreună cu Kozak, în detrimentul interesului general românesc!
Ca orice intelectual incapabil a ieși de sub fusta manipulatoare a unei prostituate politice, recurgi la argumente legate de prezența ori legăturile iminente pe care le-am avut cu trădătorul Roșca în virtutea apartenenței noastre la aceeasi organizație politică, PPCD!
Atât ai învățat să faci!
Nu te-am văzut să reacționezi pe marginea dezvăluirilor făcute de mine despre un criminal ca Roșca!
Pentru că adevărurile ori neadevărurile pe care le cauți sunt în funcție exclusivă de confortul pe care îl urmărești!
Nu te-am auzit, Mihai, să-i dai replici prietenului tău S. Burcă, care a umplut cercurile de conformiști cu minciuni și neadevăruri, puse și în scena unui teatru din Chișinău, si care a fost unul dintre cei mai apropiati confidenți ai lui Roșca!
Dar invocările în acest sens mi le aduci mie, care nu am fost niciodată confidentul lui Roșca!
Mă provoci acum să vă dau replica, atât ție, cât și lui Burcă, despre acțiunile pe care le-au pus la cale ambii, el și cu Roșca, împotriva colegilor de partid si împotriva organizatiei!
– Nu am spus așa ceva! Nu inventa și nu ofensa, Mihai!
Pentru că „mortăciunile” le-au comis doi inși în organizația noastră: Roșca și Burcă!
Numele lor (alături de al lui V. Năstase, cumătrul lui Roșca și fratele lui A. Năstase, și al altora) figurează în lista, din vara anului 1988, a persoanelor recomandate de KGB-ul de la Moscova pentru a fi propulsate în organele Mișcării Democratice care se fonda în acel an.
Roșca, în afară de crimele săvârșite încă în perioada sovietică, a avut și are încă pistolul ațintit asupra fiecăruia dintre noi!
Iar Burcă, veșnicul profitor de lângă Roșca și mai târziu de lângă tine, cel aciuat pe lângă tine și finanțat de tine de ani buni de zile, în afară de crima săvârșită cu automobilul organizației, nu cumva mai are pe conștiința lui și o altă crimă abominabilă?
Nu cumva el și cu Roșca sunt autorii răpirii colegului nostru Vlad Cubreacov de-acum 18 ani?!
De asta mă întreb: ce interes a avut Burcă și ce interes ai urmărit tu ca să-i acorzi protecție ani de zile lui Burcă, ce interes ai avut tu, Mihai, în sprijinirea minciunilor lui din jurul acestui caz și montării acestor minciuni pe scena unui teatru, inclusiv cu concursul unui alt profitor ordinar, ca și Burcă, nașul de cununie al lui Roșca – Val Butnaru?!
Și încă ceva, Mihai: un frontist adevărat nu va ajunge niciodată să ducă țucalul neomarxist al lui Filat sau al Maiei, așa cum o faci tu!
Spre deosebire de tine, eu nu am mers să intru în joc cu brigada lui Kozak de la Chișinău!
Cu toată amărăciunea din suflet și cu toată povara care îmi revine în calitatea mea de a fi fost unul dintre liderii din ultimii ani ai organizației, povară asumată și pentru greșelile de a nu fi fost în stare să dezghioc și să avertizez colegii la timp în legătură cu trădările și crimele comise de un agent al serviciilor ruse cum a fost și a rămas Roșca, eu nu mi-am hulit organizația și nu am invocat numele colegilor mei în încercarea de a mă victimiza, așa cum o faci tu!
Avem un trecut zbuciumat pe care trebuie să ni-l asumăm, Mihai!
Măcar pentru a încerca să urmăm exemplul marilor luptători pentru cauza și interesul general românesc!
Dar să nu ajungem sub poalele unei prostituate politice ca Maia Sandu, care-i ofensează public pe acești eroi ai neamului nostru la televiziunile ocupantului rus, așa cum ai ajuns, din păcate, tu, Mihai.

O poză rară cu Ion Antonescu și câte ceva despre propaganda istoriografică a Rusiei

Ambasada Rusiei la București este ferm angajată pe frontul istoriografic și furnizează adesea pe Facebook traduceri de articole cu conținut istoric din presa rusă.

Din cea mai recentă astfel de intervenție diplomatică (traducerea unui articol al revistei Argumentî i Faktî) mi-a atras atenția o fotografie extrem de rară cu Ion Antonescu, o vedeți mai jos.

ion antonescu
Mareșalul Ion Antonescu sub paza sovieticilor.

Fotografia a fost făcută cel mai probabil între 28 – 30 august 1944, după ce Ion Antonescu a fost preluat de trupele ruse de la grupul lui Emil Bodnăraș care îl ținuse pe mareșal închis într-o casă conspirativă a comuniștilor din cartierul Vatra Luminoasă începând cu seara zilei de 23 august. Știm că Ion Antonescu a fost transportat la Moscova cu o oprire într-un sat din județul Ialomița – cred că fotografia a fost făcută în acest sat, la ieșirea din casa unde au dormit; tot ce se vede în imagine indică o localitate de câmpie românească.

Mi se pare interesant faptul că rușii s-au gândit să-l fotografieze pe Ion Antonescu în drumul spre Moscova. Să fi fost o inițiativă a unui ofițer care avea la el un aparat de fotografiat? Greu de crezut totuși, Ion Antonescu s-a aflat în custodia unității speciale SMERȘ, cei de pe acolo nu cred să fi avut astfel de inițiative.

Frumos este că mandatul de arestare a lui Ion Antonescu a fost emis de autoritățile române pe data de 29 ianuarie 1945 – când omul se găsea în arest la Moscova. Delirul obișnuit al autorităților române. Ion Antonescu a fost reținut pe 23 august din ordinul regelui – după care organizatorii loviturii de stat s-au trezit că nu știu ce să facă cu el din punct de vedere legal. Era o mare problemă faptul că unii generali și colonei ar fi vrut să-l elibereze, dar în sfârșit, asta nu este o scuză pentru ce s-a întâmplat: Ion Antonescu a fost predat lui Emil Bodnăraș – spion sovietic parașutat în România. Cei care au dat lovitura de stat din 23 august 1944 nu au vrut să-și murdărească mâinile, așa că și-au predat fostul șef în mâinile unui grup de spioni și sabotori sovietici. Sperau că Emil Bodnăraș îl va executa sumar pe Antonescu?

Din punctul de vedere al sovieticilor Bodnăraș a fost un super spion: a reușit să-l captureze pe șeful unui stat inamic, pe care l-a predat viu și nevătămat. De-asta este importantă fotografia mareșalului Ion Antonescu fără centură și înconjurat de soldați sovietici, în mișcare, probabil în dimineața zilei când avea să părăsească teritoriul României. Întrebarea este câte astfel de imagini necunoscute se mai găsesc ascunse prin arhivele rusești.

Articolul propriu zis din Argumentî i Faktî este o manipulare obișnuită a istoriografiei de factură sovietică, traducerea o găsiți aici, originalul aici.

 

George DAMIAN

Preluat de pe historice.ro

Ce spunea Nicolae Steinhardt, evreul convertit la Ortodoxie, despre maresalul Antonescu

 

 

 

Ce spunea Nicolae Steinhardt, evreul convertit la Ortodoxie, despre maresalul Antonescu:

„Despre Antonescu insa nu pot sa nu arat ca, oricum, a fost singurul in toata Europa care a cutezat sa i se opuna lui Hitler, sa-i tina piept intr-o chestiune de onoare personala pentru acesta, in care nici Petain, nici cardinalii nu i-au spus nu. In vreme ce floarea aristocratiei germane, generalii si feldmaresalii acoperiti de medalii si decoratii stateau smirna in fata lui si tremurau, iar el facea spume la gura si alerga urland de la un capat la altul al incaperii, Antonescu i-a tinut piept in propriul lui barlog de la Berchtesgaden; darz, cu modestia cuvenita, a scapat de la moarte cateva sute de mii de suflete de evrei.” (…) „Si pot afirma ca nici un evreu din Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de concentrare din Germania sau din Polonia. Nici unul!”

(Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii”)

Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un scriitor, critic literar,eseist, jurist, publicist si scriitor roman, originar din Pantelimon, judetul Ilfov. De origine evreiasca, s-a convertit la religia crestina ortodoxa in inchisoarea de la Jilava, si-a luat numele de fratele Nicolae, si s-a calugarit dupa punerea sa in libertate.

Este autorul unei opere unice in literatura romana, Jurnalul fericirii. A fost doctor in drept constitutional.

Hrișca și murăturile lui Plahotniuc pentru Europa

Imagine: Agora

Portalul „Agora” ni-i arată în mai multe imagini pe Plahotniuc, Candu și Filip mâncând hrișcă și murături de 9 mai, meniu „ostășesc”, spun ei, în cantina mobilă amenajată de PD în Scuarul Catedralei.

Ne întrebăm și noi, ca proștii:

– în cinstea sau în memoria cui mânâncă ei hrișcă și castraveți murați: a celor 400.000 de soldați români, care au trecut Prutul, la 22 iunie 1941, la ordinul generalului Ion Antonescu, și au eliberat cu arma în mâini Basarabia și nordul Bucovinei de sub ocupația armatei roșii bolșevice a lui Stalin, sau a „ostașilor sovietici eliberatori” care au reocupat Basarabia și nordul Bucovinei în 1944-45?

Republica Moldova, pe care o guvernează glorios cei trei mâncători de hrișcă și murături, se înscrie cumva printre statele „victorioase” în cel de-Al Doilea Război Mondial, odată ce PD-ul, partid de guvernământ, celebrează Ziua Victoriei, sau se consideră un stat perdant, odată ce nu este în stare până astăzi să-și elibereze o parte din teritoriul său aflat sub controlul armatei ruse?

– dacă cei trei mâncători de hrișcă și murături, care guvernează glorios Republica Moldova, crapă la hrișcă și murături, ziua în amiaza mare, în cinstea Europei, de Ziua Europei, cum ar veni, ce are Europa, de ziua ei, cu „meniul ostășesc”, de inspirație sovietică, oferit în cantină mobilă ostășească de PD?

– dacă PD ne tot asigură că ne integrează în Europa, de ce ne tot hrănește cu hrișcă și murături, mâncarea preferată a soldaților lui Stalin?

 

Hristos a Înviat, frați români!

ÎNDEMN PENTRU BASARABENI

octombrie 12, 2016 Lasă un comentariu

ion-antonescu-maresal-al-romaniei

Pentru a învinge la alegerile din 30 octombrie, Românii Basarabeni au la îndemână, ca nimeni alții, două „arme”, cele mai eficiente:

IERTAREA și IUBIREA!

În aceste vremuri tulburi pentru Basarabia, noi, sutele de mii de basarabeni care am reușit până în această clipă să ne redobândim cetățenia română și alte sute de mii care nu au reușit să-și redobândească cetățenia română, să ne amintim cum gândea și cum simțea în vremuri de restriște pentru Patria noastră România eroul nostru național, cel care și-a sacrificat viața pentru dezrobirea Basarabiei, mareșalul Ion Antonescu:

„Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

De dragul Patriei noastre România, să ne IERTĂM!

De dragul Patriei noastre România, să ne IUBIM!

De dragul Patriei noastre România, să ne UNIM în jurul IDEALULUI NOSTRU SFÂNT de UNITATE NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ!

12 octombrie 2016

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , ,

Ion Antonescu: Cred în învierea Neamului Românesc!

octombrie 11, 2016 2 comentarii

ion-antonescu

București, ROMÂNIA. Generalul Ion Antonescu la scurt timp după numirea sa în calitate de șef alk Statului Român (septembrie 1940):

”Cred şi mărturisesc Învierea lui Christos. Cred în învierea Neamului Românesc!”

”Am dorit şi am visat, am luptat şi am îndurat, am fost bârfit şi am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credinţă; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credinţa ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare şi caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.”

”Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

”Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.”

”Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.”

”Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta, scump popor, pentru drepturile tale şi pentru libertăţile tale.”
(ION ANTONESCU)

ROMANIA, arhive istorice https://www.facebook.com/ArhiveIstorice/

Unuia care-mi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu

iunie 12, 2016 19 comentarii

Ion Antonescu copii

Un „înțelept” de la București îmi sugerează să nu vorbesc de mareșalul Ion Antonescu.

Taică-meu, Ghiță Secăreanu, basarabean de la Chioselia Mare, Cahul, ne povestea, cu mare respect, nouă, celor zece feciori și fiice ale lui, de Ion Antonescu, care a fost comandantul său suprem atunci când era soldat în Armata Română.

Mareșalul Ion Antonescu a fost comandantul suprem al tuturor basarabenilor înrolați în Armata Română în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial!

Cum poți să-i cinstești pe eroii români dezrobitori ai Basarabiei fără a pomeni numele comandantului lor suprem?!

Cel care mă îndeamnă să nu-l cinstesc pe Ion Antonescu, mă îndeamnă să nu cinstesc memoria tatălui meu, cel care mi-a dat viață și al cărui sânge îmi curge prin vene!

Credeam c-am scăpat de regimul bolșevik criminal care ne-a pângărit, timp de jumătate de veac, pământul, sufletul, credința și strămoșii.

Uite că noi, basarabenii, am mai avea de înfruntat un regim, kominternist, tot atât de antiromânesc!

Unirea, care va avea loc, oricum, înseamnă pentru noi, basarabenii, întâi și-ntâi, libertatea de a ne plânge și a ne cinsti din toată INIMA noastră ÎNDURERATĂ memoria EROILOR DEZROBITORI AI BASARABIEI!

Or, credeți cumva că aici, pe pământurile românești înstrăinate, n-au mai rămas OAMENI CU INIMĂ?