Arhiva

Posts Tagged ‘Maria Isaicu’

PERVERSIUNEA MORALĂ SAU IPOCRIZIA CU ȘTAIF A PREȘEDINTEI MAIA SANDU

martie 4, 2021 2 comentarii

 

 

Dacă doriți să înțelegeți mai profund sensul sintagmei „om ipocrit” sau a sinonimelor acesteia: „fățarnic”, „mincinos”, „perfid”, „prefăcut”, „șiret”, „viclean”, sau „curvă”, „cutră”, „om cu două fețe”, sau „fariseu”, „proclet” etc., etc., citiți această frază din cuvântarea Președintei Maia Sandu din 2 martie, Ziua Memoriei și a Recunoștinței, de comemorare a eroilor căzuți în războiul de la Nistru din 1992, declanșat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova:

 

„În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”!

 

Să înțelegem că toți confrații căzuți cu moarte de erou în acea perioadă cumplită de după destrămarea imperiului sovietic au fost uciși de niște „hoți” ordinari?!

 

Să înțelegem că chipul zvelt și mândru, dornic de dreptate, al tânărului judecător din sectorul Ciocana al capitalei, Anatol Popovici, plecat cu arma în mâini să opună rezistență în fața tancurilor armatei a 14-ea rusești de la Tiraspol, a fost sfârtecat la Tighina de niște „hoți” (intenționau probabil să-l jefuiască de bani!)?

 

Să înțelegem că Maria Isaicu, profesoara de istorie din satul transnistrean Cocieri a fost omorâtă și aruncată în fântână, la  19 decembrie 1991, cu mai bine de două luni înainte de declanșarea agresiunii militare rusești asupra Republicii Moldova, de niște „hoți” banali de drumul mare? Or, ea a fost ucisă și aruncată în fântână de KGB-ul rusesc pentru că-și afirma deschis, în fața elevilor ei, identitatea românească şi pentru faptul că purta cu mândrie tricolorul românesc pe drumul spre şcoală!

 

Să înțelegem că haita de gardiști care, în ziua de 3 aprilie 1992, au atacat prin surprindere și au dat foc, în centrul satului Gâsca, mașinii de poliție în care au ars de vii polițistul Valeriu Dumbravă,  de numai 23 de ani (!), și încă trei camarazi ai săi, erau niște amărâți de „hoți” de buzunare?

 

Să înțelegem că frontistul Grigore Vârtosu a fost împușcat cu luneta din spate de niște „hoți” de la Tighina?

 

Să înțelegem că eroul nostru luptător pentru independent acestui stat, Filip Lupașcu, care a băgat în sperieți bandele de separatiști, a fost împușcat mortal de niște „hoți”?

 

Să înțelegem că sutele de luptători de la Nistru care au eliberat de câteva ori Tighina și Dubăsariul au fost trădați și lăsați să moară în bătaia gloanțelor trase de armata lui Lebed de niște simpli „hoți” de la Chișinău? Or, ăștia constituiau agentura rusească aflată în chiar fruntea Ministerului Securității Naționale de atunci și în celelalte structuri de forță ale Chișinăului care își coordona perfect acțiunile cu KGB-ul de la Tiraspol și Moscova?

 

Să înțelegem că confrații noștri din „grupul Ilașcu” au fost arestați, judecați și ținuți ani de zile în pușcăria de la Tiraspol de „hoții” pe care îi are în vedere în discursul său doamna președintă Maia Sandu?

 

Să înțelegem că „hoții” de drumul mare le interzic copiilor români să învețe în școlile din stânga Nistrului?

 

Să înțelegem că niște „hoți” au închis și expulzat din stânga Nistrului Universitatea de la Tiraspol cu miile de studenți și profesori?

 

Să înțelegem că în decizia sa cu privire la grupul Ilașcu Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat zona separatistă drept „teritoriu ocupat de Federația Rusă” presupunând că „ocupantul” este un „hoț” pe care îl are în vedere azi Maia Sandu în dicursul său?

 

Ce să mai înțelegem?

 

Maia Sandu este același Dodon ori mai rău chiar?

 

Dacă un trădător ca Dodon calcă cu bocancii săi pe sângele vărsat de moldoveni la Nistru depunând flori la mormântul ucigașii separatiști sau transmițând către stăpânii săi de la Kremlin toată informația secretă pe care i-o punea la dispoziție Serviciul de Informații și Securitate în calitatea lui de șef de stat, comițând astfel cea mai gravă crimă împotriva statului și a intereselor noastre naționale, Maia Sandu pur și simplu ne spală creierii pentru a ne face să uităm crimele ocupantului, pentru ca aceste crime împotriva Republicii Moldova și a ființei noastre naționale să fie șterse din memoria și inimile noastre!

 

Este aceeași acțiune de trădare, ca și a lui Dodon, dar cu ștaif!

 

Este o acțiune marca Kozak! (A mers la miezul nopții să bată palma cu Kozak, omul lui Putin, dar nicidecum nu i se dă să procedeze la un dialog civilizat cu fracțiunile parlamentare pentru a desemna un prim-ministru!)

 

Este o acțiune cu diplomă de la Harvard!

 

Unde mai pui că agresiunea/războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992 este catalogat de către Maia Sandu în același discurs al său din 2 martie drept „conflict armat pentru apărarea independenței și integrității teritoriale din 1992”!

 

O adevărată perversiune morală despre care distinsul și regretatul ziarist Constantin Tănase scria astfel:

 

„Noua „elită politică” a discreditat, de fapt, și a îngenuncheat spiritul național, iar odată cu aceasta – a compromis noțiunile de patriotism și naționalism. S-a ajuns, astfel, până acolo, încât astăzi multora le este rușine să recunoască faptul că au participat cândva la mitingurile organizate de Frontul Popular, că au luptat cu arma în mână la războiul împotriva rușilor, la Tiraspol sau la Tighina etc. Lucrurile au fost denaturate într-o asemenea măsură, încât acest război, astăzi, este numit ba „conflictul militar de pe Nistru”, ba „luptele pentru integritatea republicii”, evitându-se denumirea adevărată – „războiul moldovenilor împotriva rușilor”(…) Noua „elită politică” i-a făcut pe moldoveni să se simtă VINOVAȚI și să se RUȘINEZE de acțiunile lor naționale și patriotice de la sfârșitul deceniului trecut. Tot ei au avut grijă să inoculeze opiniei publice ideea că situația proastă din economie, sărăcia, corupția și jaful deschis se datorează faptului că moldovenii au cerut limbă de stat și alfabet latin. Cu alte cuvinte, noii guvernanți au mers pe linia unei cumplite perversiuni morale și ideologice, totul fiind întors cu fundul în sus. Discreditând intelectualitatea, și nu numai pe ea, dar pe toți acei care au îngenuncheat în Piața Marii Adunări Naționale”.

 

Eroismul românilor transnistreni. Maria ISAICU, omorâtă și aruncată în fântână pentru că purta Tricolorul românesc

martie 1, 2018 7 comentarii

 

 

Câți și-ar da viața pentru tricolor?

Maria Isaicul, învăţătoare (profesoară de istorie) din satul transnistrean Cocieri din R.Moldova a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală. Citisem despre această eroină în articolul scris de E.Nirca în revista Basarabia nr.10/1992, pag.205.

Recent am aflat mai multe din articolele Svetlanei Corobceanu (în Apropo Magazin MD) și Valentinei Ursu (Radio Europa Liberă MD):

Maria Isaicu a fost cea mai mare dintre frați. Fire perfecţionistă, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. Inițial a lucrat profesoară la Dancu, Hâncești, apoi, la rugămintea mamei sale, s-a mutat în satul de baștină, Cocieri. Nu avea familie. A lucrat director adjunct la liceul din satul vecin, Roghi, și avea câteva ore de istorie în școala din satul natal. Iubea nespus de mult elevii și îi antrena în diverse activități extrașcolare.

În septembrie 1991, avea 52 de ani. Alături de câteva sute de oameni din satul natal, a protestat timp de mai multe zile în or. Dubăsari, în fața Executivului raional. „Lozincile pe care le scandam cel mai des erau: ”Noi suntem acasă!” și ”Чемодан, вокзал, Россия!”. Maria organiza lumea la protest, rostea discursuri, arăta că ținem la pământul acesta, că optăm pentru suveranitatea R. Moldova. Se iscau certuri, la un moment dat, a fost atrasă într-o gloată de rusofoni, însă bărbații noștri au sărit și au apărat-o. Protestele au durat până la sfârșitul lui septembrie”, povesteşte colega Mariei, Lidia Cojuşnean.

Potrivit surorii Mariei, Liuba, femeia a primit ulterior câteva scrisori cu amenințări cu moartea. S-au adresat și la poliție. În seara de 19 decembrie Maria era cu mama ei, o femeie în vârstă de 79 de ani. Bătrâna avea să spună a doua zi că o strigase cineva pe fiica ei la poartă și aceasta a ieșit. Nu s-a întors peste o oră, nici peste două, tot așteptând-o, bătrâna a ațipit, apoi s-a trezit, lumina continua să ardă, în geam se iveau zorii. Maria lipsea. Primii trecători din zorii zilei de 20 decembrie aveau să găsească un halat pe un gard de la marginea drumului în preajma unei fântâni de lângă casă.

O vecină avea să spună că a fost mirată să audă noaptea zgomotul valului de la fântână. O fântână adâncă de 52 de metri. Căldarea a coborât cu mare zgomot în apă!
Fratele Tudor se întorcea cu pâine de la magazin când a aflat despre ce s-a întâmplat cu sora sa. Apropiindu-se de fântână, unde era adunat deja întregul sat, a simțit cum nu-l mai ascultă trupul, i s-au înmuiat picioarele, nu şi-a mai recunoscut glasul. A înțeles că femeia care le aducea în casă sărbătoarea, care îi întâmpina în pragul casei mamei, zăcea acolo, jos, fără suflare, cu urme de vânătăi pe brațe și pe gât.

Tudor spune că „Separatiştii au vrut să bage frica în oameni și le-a reușit. Lumea era foarte speriată după aceea. Seara nu mai vedeai pe nimeni pe uliţe. Nu se mai organizau mitinguri. Din decembrie până la 2 martie 1992, am simțit o frică mai mare decât în timpul războiului, căci combatanții au blocat intrările în sat și separatiștii nu puteau intra”, ne spune Ludmila Cușnariov, o altă profesoară din sat.

Avertismente cu moartea a primit și o profesoară de franceză. Crima nu a fost investigată. Unicul anchetator la care s-a adresat sora Mariei, un rus originar din or. Dubăsari, i-a spus acesteia că apa a spălat urmele crimei, sugerându-i că are două fete mari și ar face bine să uite această istorie.

În inimile oamenilor din sat, Maria rămâne femeia cu un suflet mare care, timp de 30 de ani, a învățat elevii cum să îmbrățișeze valorile umane, femeia cu un tragic destin care a servit ca avertisment criminal al structurilor separatiste în preajma Războiului de pe Nistru.

Aurelia Ursu, directoarea din urmă cu câțiva ani a Liceul Teoretic „Vlad Ioviţă” din satul Cocieri, raionul Dubăsari spune că „Profesorii, practic, au fost primii acei care s-au ridicat să apere sediul poliţiei din oraşul Dubăsari, atunci când băieţii au fost încercuiţi de forţele separatiste. Am stat acolo trei zile, eram oameni paşnici, ne-am dus cu cântece să le arătăm că nu dorim să fugărim pe nimeni, să le spunem să plece cei care au venit, dar printre ei, desigur, erau infiltrate şi forţe separatiste, cărora le sunt străine valorile la care ţinem noi. Am avut o profesoară de istorie, dna Maria Isaicul, care a îndrăznit şi a arborat tricolorul şi a costat-o viaţa acest gest, a fost aruncată în fântână de forţele separatiste care s-au furişat în sat pe timp de noapte, mascaţi, au chemat-o afară, dumneaei a ieşit şi dimineaţă am găsit-o în fântâna de lângă casă.”

Ludmila Cuşnariov își amintește și ea: „Chiar în prima zi, făceam lecţii. Lucram atunci profesoară. Directorul şcolii ne-a spus să trimitem copiii acasă, dar să nu meargă pe strada centrală. Eu mi-am luat copiii din clasă şi m-am dus în beci la mine acasă. Puţin am stat. Au început a veni părinţii, au luat copiii şi în vremea asta a trecut o maşină blindată dinspre Dubăsari, împuşcând în toate părţile. Era lume, era dimineaţă, erau răniţi. De atunci s-a început necazurile noastre. La Dubăsari am întrat la magazinul universal şi când mă coboram, m-am întâlnit faţă în faţă cu o învăţătoare, care a activat la noi. Învăţătoare de limbă rusă. Şi ea a început a striga: ”oameni, adunaţi-vă, Frontul Popular. Eu eram Frontul Popular. Eu nici nu ţin minte cum am ajuns acasă, pe care drum.” Până acum încă care au ură pe noi, ne zic că ”voi sunteţi români, duceţi-vă cu România” cu toate că şi acum paşaportul bunicăi, este scrisă cu grafie latină, româneşte este scris. „Până acum. Să nu fi fost armata a 14-a, se rezolva problema de mult”, spune fosta profesoară, colega eroinei Maria Isaicul.

 

Viorel Dolha.

 

https://www.facebook.com/viorel.dolha?hc_ref=ARTPSaHqY6a4x0nLwDPPEQBMPBpGIddDckMSZlPqgi2EZ8tRL6_mrPAlY_UUnFTEhRU