Arhiva

Posts Tagged ‘Mihai Eminescu’

Echidistanța, ca formă de ipocrizie la Bălți

Am ascultat și citit mai multe știri și comentarii despre conflictul „dintre cele două mitropolii” din ziua comemorării victimelor deportărilor regimului de ocupație, 6 iulie, de la Bălți.
 
Dar cel mai tare m-a scârbit comentariul pe marginea acestui regretabil eveniment scris de Anatol Moraru de la portalul bălțean „Nordnews”.
 
Chiar din titlul răsunător al materialului – „Cum preoții de la Bălți au transformat comemorarea deportaților într-un spectacol penibil” – autorul pune cu premeditare semnul egalității între Mitropolia Basarabiei și cea care reprezintă, necanonic și agresiv, biserica rusă.
 
„(…) Preoții din Bălți de la cele două mitropolii: a Moldovei și a Basarabiei, veniți să oficieze slujbe de pomenire pentru sufletul celor pierduți în ghețurile Siberiei, la monumentul înălțat în memoria deportaților, s-au dat sub ochii participanților la comemorare și pe căldură mare într-un spectacol penibil”, mai scrie echidistantul ziarist, întrebându-se dezgustat:
 
„Oare când vom trăi (în viața asta) într-o țară așezată?”.
 
Vom „trăi într-o țară așezată” când vor înțelege și unii ziariști, inclusiv autorul materialului de mai sus, că este greșit și păgubos să pui semn de egalitate între Mitropolia Basarabiei, Biserica Noastră Românească, care este canonică aici la ea acasă, și biserica rusească, expansionistă, de ocupație și necanonică pe pământul Basarabiei!
 
Accentuez că autorul materialului anume acest lucru ticălos (în chip neomarxist și progresist) îl face prin felul ipocrit în care interpretează lucrurile: celui care îi va citi relatarea trebuie să i se facă a lehamite de „spectacolul penibil” în care s-au dat „preoții de la Bălți”, deci, toți preoții, inclusiv cei de la Mitropolia Basarabiei peste care a tăbărât, a văzut toată lumea, în chip banditesc șleahta moscovită!
 
Ar fi bine ca acest autor, înainte de a scrie „despre cele două mitropolii”, să citească cele scrise de Mihai Eminescu despre ce înseamnă Biserica ortodoxă a Răsăritului pentru noi, românii, și ce forme ia aceasta la ruși.
 
Iată ce scria marele ziarist în TIMPUL la 6 septembrie 1880:
 
„Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblînzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă, e un drept”.

„Turnul Babilonului” în care au intrat Sergiu Mocanu și „prostul satului”

L-am auzit aseară pe fostul meu coechipier politic, Sergiu Mocanu, justificându-se în fața unui „mare intelectual”, am înțeles, care l-ar fi învinuit pe el că este „împotriva rușilor”. Iată ce spunea Mocanu în intervenția sa săptămânală online:
„Eu nu sunt naționalist! Eu sunt un om de dreapta. Pentru mine contează foarte mult identitatea mea personală. Eu am o identitate personală ca om. Identitatea mea și profilul meu este de român. Eu consider atașamentul sau apartenența mea față de o națiune una doar culturală, nu și de sânge și detest orice naționalism care la noi ajunge până la rasism”.
Înțelege cineva ce se întâmplă cu Sergiu Mocanu?
Eu unul rămân îngrijorat: cum poți să aparții nației tale „doar cultural”? Ce instituție medicală i-a dat lui Sergiu Mocanu un asemenea verdict în urma analizelor sale „de sânge”?
Mi-am dat seama aseară, urmăridu-l pe Sergiu, cât de mult seamănă el acum cu „prostul satului”, cum îl numește dânsul pe A. Năstase, care se bătea cu pumnul în piept, în toiul campaniei pentru Primăria Chișinăului, la un canal tv din Rusia, că nu este unionist, adică, nu este român!
Fără să vreau, îmi vine în minte un citat al unuia dintre cei mai profunzi naționaliști români, Petre Țuțea, care spunea așa:
„Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului”.
Iar „Turnul Babilonului” din zilele noastre, după cum spune un mare duhovnic, „nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri”!
Este Turnul deznădejdii, al lepădării de Dumnezeu, de Biserica Ortodoxă Română, pe care același Sergiu Mocanu o combătea în toamna lui 2018 îndemnându-i sârguincios pe basarabeni să-i boicoteze Referendumul pentru Familie! Vă mai amintiți?
Dar, vorba lui Mihai Eminescu, simbolul central al românismului, „cine-o combate pe ea (Biserica Răsăriteană – n.a.) şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”
Părerea mea, pe scurt, este că atât Sergiu Mocanu, cât și „prostul satului”, care umblă acum haihui prin Europa, în loc să-și pună osul la construirea majorității de guvernare fără socialiștii lui Dodon, au intrat în Turnul Babilonului de unde, din păcate, nu mai au nicio ieșire.
Este Turnul celor cărora le este rușine de apartenența la marea și viguroasa nație românească, adică Turnul rătăciților care au în cap argumentația otrăvită a corifeilor Școlii de la Frankfurt, Turnul progresiștilor și neomarxiștilor.
Anume pe acești rătăciți îi avea în vedere Grigore Vieru atunci, în timpul regimului bolșevic de ocupație, când scria:
Da, urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ți-o-na-list!

Al șaselea angajament în fața cahulenilor: Voi iniția ridicarea la Cahul a unui Complex statuar dedicat lui Alexandru Ioan Cuza și tuturor cahulenilor artizani ai Unirii

februarie 3, 2019 Lasă un comentariu

Sunt întrebat de presa de la Cahul: Ce voi face în calitate de deputat pentru raionul și municipiul Cahul?

– În calitatea mea de deputat de Cahul, având în vedere faptul că municipiul Cahul este singurul Oraș al Unirii de la 1859 din Republica Moldova, voi veni cu inițiativa ridicării la Cahul a unui Complex statuar dedicat lui Alexandru Ioan Cuza și tuturor cahulenilor artizani ai Unirii:

Dimitrie Crăciunescu (n. 1840), singurul cahulean membru în Divanul Ad-hoc de la Iași, jurist, publicist, membru al Societății „Junimea”, prieten cu Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, deputat în Parlamentul României, a fost preşedintele Comisiei Basarabiei de Sud şi anume datorită lui a fost păstrată forma de administrare şi legislaţia românească în perioada 1878-1918, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii la Crihana Veche, prefect al județului Cahul până în 1908, când moare fiind înmormântat la Cahul;

B. P. Hașdeu (1836-1907), marele savant și scriitor care a fost judecător al oraşului Cahul (1858), iar între anii 1867-1871 este ales deputat de Bolgrad şi Cahul, construieşte cu mijloace proprii o şcoală de fete, transformată mai târziu în Liceul „Iulia Hașdeu”;

Alexei Cara Vasile (1846-1915), deputat în Parlamentul României, primar de Cahul, a fost și deputat în Duma de Stat a Rusiei (legislatura III), a inaugurat la Cahul un cinematograf, care era al doilea în toată Rusia;

Dumitru Cara Vasile, cel mai bogat om din sudul Basarabiei, devenit cu timpul mare proprietar al unei companii maritime de comerţ, a fondat oraşul Cahul (pe moşia satului Frumoasa), a construit catedrala oraşului etc., etc.

Replică lui A. Pleșu: Niciodată Eminescu nu „și-a pierdut mințile”!

ianuarie 18, 2019 Lasă un comentariu
Replica mea pe marginea unui citat de pe Fb din A. Pleșu, care începe astfel: „Suntem în țara din care Caragiale a fugit, țara în care Eminescu și-a pierdut mințile…”, a fost asta:
 
„Chiar așa? Să nu știe A. Pleșu că Eminescu nu „și-a pierdut mințile”, ci a fost ucis de sistem pentru că își avea mintea trează și inima fierbinte și îndurerată pentru Țara lui?!”.
 
După asta, a urmat o replică la replica mea din partea unei doamne, Lucia Maier din Timișoara, care scrie:
 
„Stefan Secareanu, că a fost ucis, că și-a pierdut mințile, esența este aceeași din cauza sistemului”.
 
 
Aveți dreptate, stimată doamnă, dar DEX-ul spune clar: „A-și pierde mințile = a înnebuni”.
 
Iar Eminescu nu a fost nebun niciodată!
 
Sistemul este cel care a inoculat și inoculează și în această clipă în mințile românilor, în chip diabolic, ideea falsă că Eminescu a înnebunit!
 
Mie, celui născut în Basarabia ocupată de bolșevici, mi s-a spus la școala sovietică, insistent și accentuat, că Eminescu a murit din cauza că a fost un nebun!
 
M-a durut inima să constat că și dincolo de Prut, prin sistemul românesc de educație, copiilor li s-a inocullat aceeași idee falsă și păguboasă: că nu trebuie să luăm în serios cele scrise de marele poet și ziarist pentru că a fost un nebun!
 
Din contră, Eminescu, simbolul central al românismului, a fost ucis pentru că nu și-a pierdut mințile!
 
El a fost și a rămas cea mai trează conștiință românească de care se teme și azi SISTEMUL ANTIROMÂNESC de pe ambele maluri ale Prutului!

Încă o dată despre „cetățenia moldovenească” a domnului Traian Băsescu

noiembrie 8, 2018 Lasă un comentariu
Buna mea colegă de la fosta școală-internat din Cahul, ziarista Agapia Butuc, scrie un comentariu la postarea mea despre lipsirea de „cetățenie moldovenească” a fostului Președinte român, Traian Băsescu, de către justiția de la Chișinău.
„Dacă ar trebui să aleg la vot între tine și Băsescu, aș vota Băsescu. Cu tot respectul”, zice ea.
Dragă Agapia, orice opinie exprimată de mine nu este exprimată ca să fiu ales.
Nu voi candida la viitoarele alegeri pe nicio listă și în nicio circumscripție electorală!
Spun ceea ce gândesc, o fac din toată inima mai ales atunci când este vorba de idealul nostru de reîntregire națională.
Cât privește Traian Băsescu, la cele scrise de mine azi în legătură cu lipsirea lui de „cetățenia moldovenească” de către regimul actual de la Chișinău, aș mai adăuga următoarele:
Traian Băsescu niciodată nu va avea câștig de cauză în Basarabia dintr-un alt motiv, unul esențial!
Pe parcursul mandatului său de Președinte al României, dar și recent, în comentariile sale pe marginea referendumului românesc al familiei, Băsescu a atacat, deopotrivă cu toți detractorii poporului român, Biserica Ortodoxă Română!
Biserica Ortodoxă Română care a avut un rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri de la 1918!
Pentru mine, omul politic care batjocorește Biserica Neamului Nostru Românesc devine cadavru politic.
Mai scump decât Băsescu îmi este Eminescu, a cărui opinie în acest sens o reiau și aici:
„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).
Te rog mult, dragă Agapia, să mă ierți dacă te-am indispus și cu această opinie a mea spusă din toată inima.
Doamne, ajută!

„Nebunii” din toată România

septembrie 24, 2018 Lasă un comentariu

La afirmația mea într-o discuție pe Fb „Succesul referendumului din 6-7 octombrie va fi cea mai mare lovitură aplicată de poporul român celor care au instalat comunismul si teroarea pe pământul românesc”,  numita Doina Mustațea, de dincolo de Prut, îmi scrie:

„Uite altul care deține adevărul absolut. Toți cei de la Socola îl dețin, jură chiar că fiecare-n parte-i creatorul universului”.

Tocmai unii ca tine, Doina Mustațea, îl făceau nebun pe Eminescu acum aproape un secol și jumătate.

Tot ei l-au ucis!

Tocmai pentru că marele poet și ziarist, simbolul central al românismului, purta în inima lui si spunea adevărul durut pentru care va vota poporul român la referendumul din 6-7 octombrie.

Doamne, ajută!

Neunirea de la „Republica Unirii”

septembrie 20, 2018 Lasă un comentariu

Republica Unirii! Frumos!

Un singur lucru nu-l pot înțelege: de ce în timp ce afirmi că ești român, ești „credincios” și ești unionist, hulești Biserica Ortodoxă declarând, aproape obsedat, că „ortodoxia este cel mai mare pericol” pentru Republica Moldova?

Mai rău: în emisiunea de aseară a fost atacată chiar Biserica Ortodoxă Română  inoculându-se ideea că „structura”  acesteia ar reprezenta „un pericol” pentru democrația de pe cele două maluri ale Prutului!

Un creștin din Basarabia înstrăinată care-și afirmă identitatea românească niciodată nu-și va permite să discrediteze Biserica Ortodoxă, care este una cu Neamul Românesc, este „mama poporului român”, vorba lui Eminescu!

Din contră!

Un om politic onest va căuta să explice celor cărora li se adresează cu regularitate, atunci când vine vorba de rolul Bisericii în realizarea idealului nostru de reîntregire națională, deosebirea dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Rusească, expansionistă, care este adevăratul pericol din calea unității noastre românești. Așa cum Eminescu a făcut în timpurile zbuciumate pe care le-a trăit:

„[…] Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblînzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă, e un drept. Liniamintele organizării democratice a Bisericei Române se arată ab antiquo încă. Stînd cu alte Biserici în legături formale, nu de subordinaţie, ea a înlocuit la români, în timpii cei răi, organizaţia politică şi economică”,  scria Eminescu.

Și încă ceva.

 

Un om politic care vrea să slujească neamul ăsta românesc, va ține seama neîndoios și de următorul avertisment al lui Eminescu:

 

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

 

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).