Arhiva

Posts Tagged ‘Mihai Roșcovan’

Frontul „kaghebiștilor”

Fostul meu coleg de la Frontul Popular din Moldova, Mihai Roșcovan, nu poate rămâne indiferent față de mărturisirile mele legate de o anumită dispută iscată între doi foști miniștri din Guvernul Druc – Constantin Tampiza și Ion Costaș.
Așa este, Mihai, în ajunul oricăror alegeri mai toată lumea este cuprinsă de un spirit mobilizator, chiar dacă în toată treaba asta s-ar ascunde, câteodată, și interese obscure, mai ales în clipa în care, în această campanie de mobilizare, în vremurile de când există internetul și Facebook-ul, este inclusă, la comandă, și armata de troli ai unei sau ai altei grupări interesate!
Cât privește dl Constantin Tampiza și mulți alții ca el, care ar fi lucrat pentru o companie rusească sau alta sau care ar fi fost membri ai PCUS și ar fi activat în organele acestuia, ar trebui să observăm câteva lucruri:
Procesul mult așteptat de readucere a teritoriilor românești înstrăinate la sânul României ne va cuprinde pe toți cei născuți în aceste teritorii – fie că am fost sau nu membri ai PCUS, fie că, după dezmembrarea imperiului, am fi lucrat sau nu pentru firmele rusești apărute după dezmembrare!
Ne vom uni cu Țara toți – și cei care au fost comuniști și cei care nu au fost comuniști, și securiștii și nesecuriștii, și pro-românii și anti-românii, și ocupanții chiar vor rămâne să se unească și ei cu Țara noastră România având cetățenia Republicii Moldova!
Nu cred că un fost membru al PCUS, inclusiv cel care a activat în Comitetul Central sau în alte organe comuniste, nu are dreptul să mobilizeze lumea în vederea constituirii unei forțe consolidate a basarabenilor care-și doresc reunirea cu Țara!
Adu-ți aminte, Mihai, cât de puternic era Frontul Popular după ce miile de foști comuniști își depuneau, public, carnetele de membru al PCUS în chiar sala Congresului II al FPM din 29-30 iunie 1990!
Numește-mi un ministru din fostul Guvern Druc care nu ar fi fost membru al PCUS!
Numește-mi pe unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai noștri care nu ar fi fost membri ai PCUS – Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Liviu Damian etc., etc., dar care au fost cei mai viguroși promotori ai valorilor noastre naționale!
În calitatea mea de redactor-șef al publicației noastre ȚARA, numit în această funcție inclusiv cu votul tău, Mihai, la Congresul II al Frontului, îi voi ține minte pe toți cei care mi-au întins o mână de ajutor pentru a asigura apariția publicației noastre de suflet (Congresul și organele de conducere ale Frontului nu au decis niciodată din ce mijloace urma să apară ȚARA, din păcate! Și nici nu mi-au acordat vreodată bani pentru asta! Numai eu știu cum găseam banii necesari pentru ca să scot la timp ȚARA!)!
Trebuie să-ți mărturisesc acum, peste ani, că cei care m-au ajutat în acest sens nu au fost președintele Frontului de atunci, I. Hadârcă, sau cel care se zbătea să-i ia locul, I. Roșca!
Cei care m-au sprijinit atunci absolut dezinteresat au fost oameni ca Constantin Tampiza sau ca Constantin Iavorschi, să zicem, iertată să-mi fie cacofonia, și el membru în Guvernul Druc (Constantin Iavorschi care m-a ajutat să procur chiar și primul mijloc de transport pentru redacție și care nu uita, stabilit fiind la București deja, după demiterea Guvernului Druc, să mă invite pentru a-mi înmâna „niște bani” pentru ȚARA, bani pe care Roșca, după ce îi raportam, ca șef ce era, de unde-i am, insista să-i scot din contul redacției pentru a-i da lui cu împrumut, împrumut pe care nu l-a mai întors niciodată!).
De aceea, zic, este creștinește să nu judecăm pe nimeni atunci când aceștia vor să-și pună osul, în condițiile vitrege de azi, la relansarea Frontului sau a unei largi Mișcări a Basarabenilor (fie ei foști comuniști sau necomuniști, „kaghebiști” sau nekaghebiști), Mișcare menită să lucreze pentru reunificarea teritoriilor românești înstrăinate!
Nu Tampiza, și nici Iavorschi, și nici alții dintre miniștrii de bună-credință din Guvernul Druc lucrează azi pentru Rusia lui Putin!
Pentru Rusia lucrează azi I. Roșca și „jurnaliștii lui de la SPUTNIK”, rețea propagandistică a Kremlinului menită să asigure „înaintarea Rusiei”, cum spunea Eminescu, adică expansiunea rusească asupra Republicii Moldova și asupra întregii Românii.
Pentru Rusia lucrează, conștient sau inconștient, cei care au făcut concubinajul politic cu Kozak și Dodon, sculele lui Putin cu misiunea de a ține sub control Republica Moldova prin realizarea planului rusesc de federalizare și de legalizare cu orice preț a prezenței trupelor rusești în stânga Nistrului, precum și de zădărnicire pe toate căile a procesului firesc de afirmare a identității noastre românești!
Pentru Rusia lucrează toate natașele, lorenele, teveopturile, proteveurile marxiste, neomarxiste, progresiste, lucinschiste, platoniste sau renatousatiste!
Pentru Rusia lucrează Procurorul general al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, care a reușit în câteva luni de zile de când este în funcție să blocheze toate dosarele deschise împotriva lui Dodon și să-l elibereze din închisoare pe una dintre cele mai perfide unelte rusești, Platon!
Pentru Rusia lucrează Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și celelalte instituții strategice ale statului ajunse pe mâna Rusiei după concubinajul Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase cu Kozak și Dodon!
Pentru Rusia lucrează toți cei care mențin cu bună știință fragmentat și dezunit segmentul românesc din stânga Prutului!
Pentru Rusia lucrează toți cei care își neagă apartenența la marea și viguroasa noastră națiune română!

Ispita de pe marginea unei poze komsomoliste

Așa cum o ispită care ne încearcă este o oportunitate de a recunoaște și a opri un păcat, trebuie să vă mărturisesc că am nutrit și nutresc o „dragoste” aparte față de komsomolistele de ieri și, mai ales, față de cele de azi.
Anume asta m-a și făcut să preiau de pe Fb și să distribui, în ajunul zilei ocupației sovietice – 28 iunie, o poză mai veche cu Maia Sandu și Dumitru Braghiș, fostul prim-secretar al Komsomolului din RSS Moldovenească (și proaspăt ambasador al lui Dodon, nu mai contează țara în care a fost trimis de el), pe când munceau ambii, din câte am înțeles, în Casa Guvernului, cu următorul comentariu: „Iata de ce Maia niciodata nu va fi „candidatul comun al forțelor de dreapta din Republica Moldova” pentru alegerile prezidențiale din toamnă, cum tare își dorește ea! Pentru că nu are cum o ordinară komsomolistă să fie de dreapta!”.
Evident, am avut și replici, dar nu de la Maia și nici de la D. Braghiș, cu care m-am intersectat prima dată în Parlament pe la începutul anilor 2000, când eram amândoi deputați, ci de la un vechi frontist, Mihai Roscovan, care umblă supărat pe mine de mai mulți ani de zile, chiar dacă stăm în același bloc și la aceeași scară.
Pentru că țin foarte mult la toți foștii mei colegi de la PPCD, inclusiv și în primul rând la cei supărați pe mine, și pentru că adun cu multă grijă orice amănunt legat de istoria zbuciumată și destinul organizației noastre de suflet – Frontul Popular sau PPCD, pentru a le înmănunchea într-un viitor volum de publicistică, voi reda mai jos răspunsul meu la replica lui Mihai Roșcovan, precum și tot dialogul care a urmat între noi pe marginea pozei cu Maia și D. Braghiș:
– Fii mai explicit, Mihai, și arată-mi „baba” din mine!
Te deranjează cumva atitudinea exprimată de mine în legătură cu figurile komsomoliste din imagine (fie ea și trunchiată sau trucată, dacă spui tu!)?
Înțeleg că eu sunt „babă” pentru tine! Cine este atunci Maia Sandu, cea din imagine și cea de azi, care ofensează tot poporul român prin declarația ei de la un post rusesc: „Ion Antonescu este un criminal de război!”?
Se deosebește ea cumva prin ceva de fostul prim-secretar al Komsomolului din RSS Moldovenească, D. Braghiș, care declara aceleași neadevăruri și ofense născocite de propaganda bolșevică de ocupație de la toate tribunele komsomoliste de la Chișinău, Moscova și tot imperiul sovietic?
Ce „târg” ai cu ei de mă faci pe mine „babă”?
Ori crezi că Maia reprezintă o opțiune politică pentru tine? Nu știam!
– Nu discuta nimic cu mine, Mihai!
Părerea mea, nu despre Maia, ci despre acțiunile ei în detrimentul interesului românesc, eu mi-am expus-o deschis și ea a rămas aceeași pe parcursul anilor.
Faptul că anume tu te ocupi de adevărurile ori neadevărurile legate de Maia, faptul că tu, nu Maia, îmi dai replici privind „răspândirea neadevărurilor” despre ea mă face acum să constat că te încadrezi de minune în detașamentul neomarxist pe care Maia îl conduce cu brio de când a intrat să guverneze cu Kozak și toată șleahta rusească!
Nu am văzut să te revolți împotriva acțiunilor Maiei, împreună cu Kozak, în detrimentul interesului general românesc!
Ca orice intelectual incapabil a ieși de sub fusta manipulatoare a unei prostituate politice, recurgi la argumente legate de prezența ori legăturile iminente pe care le-am avut cu trădătorul Roșca în virtutea apartenenței noastre la aceeasi organizație politică, PPCD!
Atât ai învățat să faci!
Nu te-am văzut să reacționezi pe marginea dezvăluirilor făcute de mine despre un criminal ca Roșca!
Pentru că adevărurile ori neadevărurile pe care le cauți sunt în funcție exclusivă de confortul pe care îl urmărești!
Nu te-am auzit, Mihai, să-i dai replici prietenului tău S. Burcă, care a umplut cercurile de conformiști cu minciuni și neadevăruri, puse și în scena unui teatru din Chișinău, si care a fost unul dintre cei mai apropiati confidenți ai lui Roșca!
Dar invocările în acest sens mi le aduci mie, care nu am fost niciodată confidentul lui Roșca!
Mă provoci acum să vă dau replica, atât ție, cât și lui Burcă, despre acțiunile pe care le-au pus la cale ambii, el și cu Roșca, împotriva colegilor de partid si împotriva organizatiei!
– Nu am spus așa ceva! Nu inventa și nu ofensa, Mihai!
Pentru că „mortăciunile” le-au comis doi inși în organizația noastră: Roșca și Burcă!
Numele lor (alături de al lui V. Năstase, cumătrul lui Roșca și fratele lui A. Năstase, și al altora) figurează în lista, din vara anului 1988, a persoanelor recomandate de KGB-ul de la Moscova pentru a fi propulsate în organele Mișcării Democratice care se fonda în acel an.
Roșca, în afară de crimele săvârșite încă în perioada sovietică, a avut și are încă pistolul ațintit asupra fiecăruia dintre noi!
Iar Burcă, veșnicul profitor de lângă Roșca și mai târziu de lângă tine, cel aciuat pe lângă tine și finanțat de tine de ani buni de zile, în afară de crima săvârșită cu automobilul organizației, nu cumva mai are pe conștiința lui și o altă crimă abominabilă?
Nu cumva el și cu Roșca sunt autorii răpirii colegului nostru Vlad Cubreacov de-acum 18 ani?!
De asta mă întreb: ce interes a avut Burcă și ce interes ai urmărit tu ca să-i acorzi protecție ani de zile lui Burcă, ce interes ai avut tu, Mihai, în sprijinirea minciunilor lui din jurul acestui caz și montării acestor minciuni pe scena unui teatru, inclusiv cu concursul unui alt profitor ordinar, ca și Burcă, nașul de cununie al lui Roșca – Val Butnaru?!
Și încă ceva, Mihai: un frontist adevărat nu va ajunge niciodată să ducă țucalul neomarxist al lui Filat sau al Maiei, așa cum o faci tu!
Spre deosebire de tine, eu nu am mers să intru în joc cu brigada lui Kozak de la Chișinău!
Cu toată amărăciunea din suflet și cu toată povara care îmi revine în calitatea mea de a fi fost unul dintre liderii din ultimii ani ai organizației, povară asumată și pentru greșelile de a nu fi fost în stare să dezghioc și să avertizez colegii la timp în legătură cu trădările și crimele comise de un agent al serviciilor ruse cum a fost și a rămas Roșca, eu nu mi-am hulit organizația și nu am invocat numele colegilor mei în încercarea de a mă victimiza, așa cum o faci tu!
Avem un trecut zbuciumat pe care trebuie să ni-l asumăm, Mihai!
Măcar pentru a încerca să urmăm exemplul marilor luptători pentru cauza și interesul general românesc!
Dar să nu ajungem sub poalele unei prostituate politice ca Maia Sandu, care-i ofensează public pe acești eroi ai neamului nostru la televiziunile ocupantului rus, așa cum ai ajuns, din păcate, tu, Mihai.