Arhiva

Posts Tagged ‘ministru’

Iubirea și… Lacrima din ochii lui Iurie Badâr

octombrie 19, 2017 Lasă un comentariu

 

 

 

Domnul Iurie Badâr, un bun prieten și coleg de muncă, împlinește azi niște ani…

Îl cunosc din anii sovietici, când ținea cursuri de economie în cadrul facultății noastre de jurnalism.

Mai apoi drumurile ni s-au intersectat pe la sfârșitul anilor nouăzeci, când domnia sa era ministru al Privatizării într-un anume guvern ADR, iar eu, deputat fiind, îi puneam întrebări „chipărate” de la microfonul Parlamentului…

Astăzi este unul dintre corifeii din branșa Minții și a Inimii – propritatea intelectuală.

Mintea și Inima ni se intersectează la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, dânsul fiind aici responsabil pentru activitatea de instruire în acest domeniu sensibil, iar subsemnatul – redactor al Revistei „Intellectus”.

În calitatea lui de autor al nenumăratelor și inspiratelor materiale pentru revista noastră, este unul dintre cei mai atenți la… „exactitatea cuvintelor” şi la… „ordinea învăţăturilor”.

Dar cel mai dăinuitor liant între cel care este Iurie Badâr și toți noi din jurul lui este altceva.

Este „Roada Duhului”, este Dragostea, Bucuria, Pacea și… Lacrima din ochii lui…

Iubirea este prima când ne gândim la Iurie Badâr.

Pentru că, după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, „Iubirea este mai presus decât oricare altă putere şi bogăţie, este mai importantă şi decât domnia, şi chiar decât lumina”.

La Mulți Ani, iubite coleg și prieten Iurie Badâr!

 

19 octombrie 2017

MIHAI EMINESCU: REFORMA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

De la o vreme vedem că serviciile publice (ce-i drept rău ocupate) se declară deprisos. De ce? Pentru că funcţionarii sînt incapabili. Dar vor rămînea vecinic aşa daca se va urma înainte cu acelaşi sistem 1 de numiri, destituiri, permutări ca-n satul lui Cremene.

Relele sistemului de azi sînt:

1) Amploiaţii nu sînt speciali, pentru c-au ocupat posturi în cele mai deosebite ramuri ale mecanismului administrativ.

2) Prin destituiri şi reintegrări pe cîte două luni devin neoneşti, căci cine-şi va da osteneala de-a rămînea om de treabă cînd ştie că bunul plac al ministrului sau al comitetelor de partid îl zvîrle mîni pe uliţă oricît de bun ar fi.

3) Înmulţirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanţe nouă se aşază un nou cîrd de postulanţi şi cumularzi pe spatele bugetului, cari, o dată numai să fi fost funcţionari, joacă în urmă rol de victime politice şi bat vecinic la uşile acelor miniştri cari sînt duşmani celui ce-au destituit pe victima în cestiune.

Citește mai mult…

MIHAI EMINESCU: Gunoaiele societăţilor din toate unghiurile lumii s-au aşezat la noi

ianuarie 24, 2012 2 comentarii

 

Dorinţe de progres şi de libertate nechibzuite au introdus prea ades în mecanismul nostru politic fraza goală în locul realităţii. Nu credem ca cititorul să mai ceară probe pentru evidenţă. Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?

Pe de altă parte dorinţa de progres şi de libertate a introdus fraza goală în locul realităţii, în mecanismul nostru politic.
Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ţară în care un om cu patru clase primare şi peste aceasta din fire mărginit e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, specialist într-ale drumului de fier şi curînd ministru de finanţe, într-o ţară în care […] procurele false ca şi falsele cărţi de alegător joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se-ntîmplă, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.

Puţine avem de zis ca concluziune la o polemică cu mult prea lungă pentru obiectul ei. Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajază ignoranţa, neconsecvenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în descompunere deplină. Dovadă despre această descompunere este imigrarea continuă de elemente străine, care n-a fost nicicînd mai mare decît sub sistemul actual de guvernămînt. Deşi aceste imigraţiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuţi şi inteligenţă, al popoarelor învecinate, totuşi acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene.

Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naţionalitate nehotărîtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare şi emigrează.
[TIMPUL, 22 iulie 188]

Sursa: CERTITUDINEA