Cine îmi sunt prietenii

Unii îmi trimit mesaje pe Fb și îmi cer să le explic de ce i-am eliminat din lista de prieteni.

Răspunsul meu este acesta:

I-am exclus din lista de prieteni Fb (atât cât am reușit) pe toți cei care m-au insultat în comentariile lor la unele postări ale mele, mai ales cele legate de vizita doamnei președintă nou aleasă, Maia Sandu, la mitropolitul Vladimir al Rusiei. Unii au fost chiar blocați!

Locul celor excluși sau blocați a fost completat cu numele solicitanților de prietenie (sunt câteva sute în așteptare).

În legătură cu subiectul dat, voi face următoarea precizare:

Oricine dorește a-și exprima punctul de vedere pe marginea intervențiilor mele publice, inclusiv postările pe Fb, ori să polemizeze cu subsemnatul o poate face în deplină libertate și în chip civilizat, cu argumente pe fiecare cuvânt sau frază scrisă sau rostită de mine!

Nu-i voi tolera pe niciunul dintre cei care intră pe pagina mea pentru a mă ofensa ori amenința!

Sărbători cu bine vă doresc tuturor!

Cât de „degeaba o critic eu pe Maia Sandu”

Zilele acestea, un prieten pe care îl consideram foarte apropiat mi-a reproșat și el, distant, că „degeaba o critic pe Maia Sandu”.

Pentru că sunt un om „sensibil” (așa îmi spunea unchiul meu Dumitru Popeia din Câmpulung Mușcel în 1966 când eu eram copil iar el a venit cu mătușă-mea Lența, sora lui taică-meu, prima dată la noi după reocuparea Basarabiei de trupele lui Stalin în 1944 și după ce ei au fost nevoiți să se refugieze peste Prut), am stat să analizez atent încă o dată cele scrise de mine în ultima mea intervenție pe Fb în care am luat atitudine pe marginea vizitei Maiei Sandu, imediat după alegeri, la Mitropolitul Vladimir al Bisericii ortodoxe din Rusia și mi-am zis:

Știu cu exactitate că la 15 noiembrie Mitropolitul Vladimir al Rusiei, în calitatea lui de cetățean al Republicii Moldova și alegător, a votat, ca și tot detașamentul de clerici ai Rusiei din subordinea lui, cu Igor Dodon!

Și știu cu exactitate că, la aceleași alegeri din 15 noiembrie, Mitropolitul Petru al Basarabiei, care reprezintă Biserica noastră națională – Biserica Ortodoxă Română, a votat, ca și mine, ca și toți clericii și credincioșii Mitropoliei Basarabiei, cu Maia Sandu!

Însă, Maia Sandu, în calitatea ei deja de președinte al Republicii Moldova nou ales, a mers să i se închine, operativ, lui Vladimir, mitropolitul Moscovei, care, bineînțes, nu a votat-o!

Evident, la câteva zile, după reacțiile critice care au urmat acestui gest, inclusiv ale subsemnatului, noua președintă i-a făcut și o vizită, de ochii lumii, ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei, care, o spun cu toată certitudinea, și-a dat votul pentru ea!

Acum, sensibil fiind, mă tot frământă gândul cât de „degeaba o critic eu pe Maia Sandu”!

Chiar că nu-mi doresc să-mi iau încă un păcat asupra mea.

Precizări în legătură cu vizita Maiei Sandu la Vladimir, mitropolitul Rusiei

Celor care îmi tot reproșează cu înverșunare că o critic pe nou aleasa în fotoliul de președinte, Maia Sandu, pentru recentele ei mulțumiri adresate mitropolitului Vladimir al Moscovei la care a mers să se închine și să primească binecuvântări după alegeri, sunt nevoit a le aduce următoarele precizări:

Gestul Maiei, în calitatea ei de persoană oficială pusă în fotoliul de șef de stat prin votul majorității cetățenilor, de a nu se fi închinat, imediat după alegeri, Bisericii Noastre Românești, ci bisericii ruse de ocupație este semnificativ și de o gravitate imensă!

Nu mi-ar fi trezit mare interes acest fapt dacă ea ar fi mers să se închine lui Vladimir ca persoană fizică sau mirean de rând. Ea ne-a reprezentat însă acolo, în fața lui Vladimir, pe toți cei care am votat-o!

Multumirile ei pentru vladâka și binecuvântările pentru ea de la vladâka confirmă faptul că Maia Sandu recunoaște actul de ocupare a Basarabiei de către Rusia în 1944 și acționează în consecință!

Acest gest al Maiei Sandu este o dovadă și a altui fapt: lozinca ei deșartă și gălăgioasă de „luptă cu corupția” și cu „corupții” este trâmbițată cu ostentație și se constituie într-o perdea de fum pentru acoperirea concubinajului ei politic cu structurile rusesti de ocupație!

În acest sens, mă convig încă o dată că alianța ei cu Kozak și Dodon de anul trecut, întâlnirile secrete cu ambasadorul Rusiei la Chișinău, batjocorirea memoriei luptătorilor căzuți în războiul de la Nistru prin calificarea acestuia de către guvernul ei ca fiind drept conflict intern, adică provocat de moldovenii cu aspirații românești, și, desigur, închinatul ei de zilele trecute în fața lui Vladimir, reprezentantul bisericii ruse de ocupație, nu au fost deloc fapte întâmplătoare!

Din contră: toate aceste acțiuni au fost gândite cu premeditare și pregătite minuțios de consilierii ori anturajul ei de partid și încuviințate de ea!

Poziția mea de mai sus este una principială, pe care am exprimat-o și o voi exprima cu hotărâre, pentru că atitudinea unui om politic și cu atât mai mult a unui șef de stat față de Biserica Națională, după mine, constituie esența programului său politic și a demersului său public, de persoană aleasă!

Viitorul aparține națiunilor, și nu globaliștilor, spune Președintele Donald Trump, pe care eu îl susțin din toată inima mea.

Iar viitorul și trăinicia noastră ca națiune se măsoară în credința pe care o avem fiecare dintre noi în Biserica Noastră Națională – Biserica Ortodoxă Română, mama spirituală a poporului român, după cum spunea adevăratul și cel mai profund om politic al românilor, gazetarul Mihai Eminescu!

„Înalt Preasfințitul” Maiei Sandu

Scrie presa: Președinta aleasă, Maia Sandu, a avut o întrevedere cu Mitropolitul Vladimir.

Maia mărturisește pe Fb că i-a mulțumit chiar Mitropolitului pentru felicitările pe care i le-a adresat cu ocazia alegerii în funcția de președinte al R. Moldova.

„Astăzi am avut o întrevedere cu Înalt Preasfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, la care i-am mulțumit pentru felicitările adresate cu ocazia alegerii în funcția de Președinte al Republicii Moldova. Am adus mulțumiri și pentru darul Mitropolitului Vladimir – o Icoană a Maicii Domnului. Am discutat despre perioada dificilă prin care trece țara noastră și cum putem ajuta oamenii să treacă mai ușor prin criză”, a scris Maia Sandu.

Și V. Filat se lauda, acum câțiva ani, pe Fb cu întâlnirile lui cu același Vladimir, mitropolit „al întregii Moldove” subordonat Patriarhiei de la Moscova!

De ce tu, Președinte ales, să te lauzi că te-ai întreținut, atât de fulgerător, ca și Voronin, ca și Lucinschi, ca și Snegur, ca și Sangheli, ca și Braghiș, ca și Sturza, ca și Filat, ca și toți foștii și actualii oficiali de la Chișinău, cu „Înalt Preasfințitul” unei biserici necanonice pe teritoriul nostru, unei biserici care se constituie într-o structură de ocupație a Rusiei?

Când o să avem și noi, basarabenii, un președinte ales care să meargă întâi de toate la Înalt Preasfințitul Bisericii noastre Naționale, Mitropolia Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române, singura biserică canonică în acest spațiu?

Pentru că la noi, la ortodocși, Biserica este una cu Neamul!

Români fiind, avem o singură Biserică – Biserica Ortodoxă Română!

Dacă te închini altei biserici decât celei naționale, în cazul dat bisericii ocupante reprezentată de vladâca Vladimir, înseamnă că faci parte sau ești cu neamul rus, al lui Putin.

„Țara Moldovei” de sub sutana lui Putin

Trăim s-o auzim și pe asta:

 

„Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a înconjurat Țara Moldovei, cu icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și Sfinte Moaște”!

 

Acesta este titlul unui comunicat al „Episcopiei de Ungheni și Nisporeni” din cadrul „Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove” (supusă Patriarhiei de la Moscova), din care aflăm că episcopul în cauză „a făcut înconjorul țării noastre Moldova” la bordul unui avion, cu ,,Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăț” și cu Icoana Maicii Domnului ,,Kasperscaia”, și „s-a rugat din suflet ca oamenii să capete tămăduire, iertare de păcate, ferire de boală și întărire în prevenirea și lupta cu virusul COVID-19”.

 

Este salutară orice rugăciune rostită din suflet în aceste zile de grea încercare pentru toată lumea, dar mare păcat este ca, în loc de rugăciuni, să înalți minciuni „către Dumnezeu-Vindecătorul, către Maica Domnului, Ocrotitoarea noastră și către toți sfinții”.

 

Căci minciună este și ipocrizie este să spui că ai „înconjorat Țara Moldovei” și te-ai rugat pentru binele ei!

 

Pentru că „Țara Moldovei” din mintea „episcopului” moscovit numai „rugăciune din suflet” nu este, ci curată și „din suflet” provocare și propagandă rusească este!

 

Pentru că Republica Moldova (ca și restul teritoriilor românești înstrăinate în urma Pactului Ribbentrop-Molotov), peste care Biserica Rusă s-a extins și o stăpânește necanonic de la 1944 încoace prin „Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove” în frunte cu Mitropolitul Vladimir, nu are cum să fie „Țara Moldovei” sau Principatul Moldovei cu teritoriul său care „apare în 1359 între Nistru și Marea Neagră la est, culmile Carpaților Orientali la vest, râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și fluviul Dunărea la sud”, teritoriu asupra căruia Moscova jinduieșete azi a-și extinde controlul cu ajutorul aceleiași structuri ecleziastice, a agenților ei în sutană de mitropolit sau episcop și a avioanelor puse la dispoziția acestora pe timp de epidemie!

 

Și, bineînțeles, cu ajutorul uriașei și încpăimântătoarei mașinării propagandistice rusești și cu implicarea directă a lui Dodon din fotoliul său de șef de stat, care, profitând de starea de urgență instituită în legătură cu epidemia de coronavirus, creează toate condițiile necesare Moscovei pentru a-și înteți expansiunea.

 

Potrivit credinței noastre ortodoxe, o viață trăită în minciună este mai rea chiar decât moartea însăși și, de aceea, o condiție sine qua non pentru salvarea noastră este lupta pentru adevăr – luptă necruțătoare împotriva minciunii, din noi și din afara noastră.

 

Cei care nu trăiesc în adevăr sunt considerați de către Mântuitorul Hristos a fi fiii celui rău: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8.44).

 

Iar adevărul este că „episcopul” urcat în avion să se roage „înconjorând Țara Moldovei” face propagandă rusească, expansionistă, de esență stalinistă, și reprezintă o structură ecleziastică străină de neamul românesc şi necanonică, creată de Moscova ca rezultat al ocupării unei părți de teritoriu românesc.

 

La ortodocși, Biserica este una cu Neamul!

 

Conform legislației canonice (Canonul 34), fiecare enoriaș trebuie să asculte de ierarhul neamului său.

 

Ierarhul superior al românilor din stânga Prutului, din punct de vedere canonic, este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, reprezentat aici la noi de Mitropolia Basarabiei, singura structură ecleziastică canonică în acest teritoriu!

 

Conform acelorași norme canonice, eparhia condusă de Mitropolitul Vladimir, poate avea jurisdicţie numai asupra credincioşilor ortodocşi ruşi din Republica Moldova, atâta vreme cât se supune jurisdicţiei Patriarhiei Moscovei.

 

„Însăşi titulatura oficială a Bisericilor Ortodoxe autocefale conţine numele etniei sau neamului pe care îl slujeşte Biserica respectivă. De aceea, pretenţiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicţie peste ortodocşi de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral”, spunea, la 13 mai 1993, PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, într-o scrisoare adresată PF Alexei al II-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse.

 

În definitiv, „Țara Moldovei”, „înconjorată” cu avionul (sub pretextul că se roagă pentru ea) pe timp de epidemie de agenții în sutane ai lui Putin, este teritoriu românesc în care s-au născut și trăiesc românii, numele neamului nostru ce face parte din titulatura oficială a Bisericii noastre naționale – Biserica Ortodoxă Română!

TVR Moldova și demnitatea poporului român

Astăzi, la ora 18.00, am urmărit, cum fac în fiecare zi, Telejurnalul de la TVR Moldova ca să constat, consternat, următoarele:

 

Principala ediție de știri de la Chișinău a principalului post public de televiziune al statului român, în subiectul de deschidere dedicat Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, sărbătorită de majoritatea basarabenilor pe stil vechi, transmite cu această ocazie, în exclisivitate, mesajul pastoral și imaginea Mitropolitului Moldovei Vladimir, subordonat Patriarhiei de la Moscova, plus un amplu reportaj de la Liturghia oficiată în Catedrala din centrul Chișinăului din cadrul aceleiași Mitropolii, și niciun cuvânt, nicio imagine, în această măreață zi, din bisericile Mitropoliei Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române, niciun cuvânt, nicio imagine a ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei, sau a celorlalți doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, PS Antonie, Episcop de Bălți, și PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud!

 

La sărbătorirea Nașterii Domnului în Basarabia, TVR Moldova nu-mi spune nimic de Biserica noastră mamă, Biserica Ortodoxă Română!

 

Din contră, TVR Moldova îmi prezintă, cu această ocazie, o biserică necanonică pe teritoriul Basarabiei, o biserică de ocupație, Mitropolia Moldovei, sau Întregii Moldove, cum se autointitulează asta, fondată de Stalin odată cu ocuparea Basarabiei în 1944, după ce Mitropolia Basarabiei a fost închisă, averile ei au fost distruse sau confiscate, iar preoții ei au fost împușcați sau deportați în Siberia, de unde nu s-au mai întors!

 

Astăzi, în cele peste 300 de lăcașuri sfinte ale Mitropoliei Basarabiei a fost serbată Nașterea Domnului, înălțându-se, totodată, rugăciuni pentru pomenirea tuturor eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea Patriei şi a Credinţei strămoşeşti, pentru Întregirea Neamului, Libertatea şi Demnitatea Poporului Român!

 

Îi întreb pe cei de la TVR Moldova și pe diriguitorii lor de la București:

 

Biserica Rusă, de ocupație, necanonică în Basarabia, pe care ne-ați prezentat-o azi atât de copios, ignorând cu ostentație Biserica noastră națională, Biserica Ortodoxă Română, canonică pe teritoriul Basarabiei, pentru întregirea cărui neam s-a rugat, pentru libertatea și demnitatea cărui popor s-a rugat?!

 

Și, în definitiv, după toate astea, ce hram poartă TVR Moldova în Basarabia, dacă Mitropolia Basarabiei a fost ignorată azi cu desăvârșire de toate celelalte televiziuni din stânga Prutului, aflate sub control rusesc, și doar el, TVR-ul, mai putea s-o ia în seamă?!

A. Năstase, un alt Iuda care bagă Basarabia sub sutana lui Putin!

Privind la această poză, postată pe Fb de domnul Valentin Dolganiuc, mi-am amintit de Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel la proclamarea solemnă a anului 2018 ca „An omagial al unității de credință și de neam” și „An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”

„Mihai Eminescu, cunoscând rolul Bisericii și al credinței creștine în dezvoltarea culturii și a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință și al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă Română „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului””, spune Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române!

Mă întreb, ce are biserica lui Vladimir al Moscovei, căreia i se închină Andrei Năstase, unul din cei doi lideri ACUM, care se dă drept român și chiar are și cetățenie română, cu unitatea Limbii Române și a Neamului Românesc?!

Anul trecut, în campania pentru primăria Chișinău, l-am văzut călcând pragul Mitropoliei Basarabiei, Biserica Noastră Românească, și sărutând mieros Crucea ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei!

Era sărutul lui Iuda!

Era sărutul electoral al unuia dintre mulții trădători ai idealurilor românești din rândul „politicienilor basarabeni”, unelte ale regimului rusesc de ocupație!

Se mai îndoiește cineva dintre cei care-mi sar la beregată să mă apostrofeze de ce-l „critic„ pe „prostul satului” de faptul că Andrei Năstase „al vostru” nu este altcineva decât o ordinară sculă a Moscovei?

El, Năstase, și Maia au fost plăzmuiți, metodic și îndelung, de structurile securiste ale rușilor pentru a pune capăt „mofturilor românești” de la Chișinău și pentru a încheia readucerea noastră sub sutana lui Putin!

Câtă dreptate avea Mihai Eminescu când scria că „Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului”!

Și câtă dreptate avea marele nostru poet și ziarist când biciuia fără milă pe aceste cozi de topor ale ocupantului, zicându-le drept „netrebnici” sau „elemente nesănătoase”, „fizic şi intelectual stârpituri, neavând nici tradiţii, nici patrie, nici naţionalitate hotărâtă”, pe care „le vedem punându-se la discreţia străinilor”!

Preotul Ciuntu și biserica lui ruptă de Biserica Ortodoxă Română

PRO Tv Chișinău transmite în seara asta:

„Boboteaza a fost sărbătorită astăzi în toate bisericile Mitropoliei Basarabiei. De dimineată, zeci de oameni s-au înghesuit la Catedrala Teodora de la Sihla pentru a lua agheasmă, considerată cea mai bună din an”.

Evident, ne este prezentat în prim plan parohul acestei biserici, preotul Ioan Ciuntu.

Din ignoranță sau poate din rea-credință, telespectatorului și enoriașului basarabean i se inoculează ideea că Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla” din centrul Chișinăului ar aparține Mitropoliei Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române.

Pe când lucrurile stau cu totul altfel.

Un ziarist care-și respectă meseria și telespectatorii, dacă ar fi depus un minim efort pentru a se documenta, ar fi putut constata că:

– Biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, pragul căreia este călcat de atâta lume bună din Basarabia crezând că intră într-un lăcaș sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu parohul ei Ioan Ciuntu, nu a ținut și nu ține de Mitropolia Basarabiei.

– Aceasta a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 Ianuarie 2014 cu denumirea „cultul religios Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit”. Potrivit presei de atunci, „numele lui Ioan Ciuntu nu apare în nici unul din documentele juridice legalizate, însă printre „fondatorii pioşi” figurează Elvira Ciuntu, nevasta-preoteasă a parohului bisericii „Sf. Teodora de la Sihla“, și fiica sa, Ina Ciuntu. Acest demers bizar, suspect nu miroase deloc a smirnă şi tămâie, ci mai curând a… altceva, chiar și a unui atac de tip raider asupra Bisericii Ortodoxe”.

– Potrivit actelor legalizate, sediul acestui „nou cult” se află într-un… apartament, care i-ar aparţine unui anume Gheorghe Vasiliu, care ar fi fost ales drept „preşedinte” al acestei „Mitropolii”.

– preotul Ioan Cosoi, vicarul administrativ al Mitropoliei Basarabiei, declara atunci presei: „Preotul Ioan Ciuntu şi-a format o mitropolie nerecunoscută de nimeni. Este, pur şi simplu, o organizaţie acceptată de Ministerul Justiţiei ca persoană juridică, care nu este susţinută de nici o Biserică nici din ţară, nici de peste hotare şi este o mişcare separatistă în sânul Bisericii Ortodoxe. Părintele Ioan s-a folosit mereu de numele Mitropoliei Basarabiei, şi-a făcut capital de imagine şi de resurse umane.”

– Ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă, declara: „Nu este menţionată jurisdicţia de care aparţine această Mitropolie, ceea ce înseamnă că se vrea o Mitropolie autocefală, dar nici acest lucru nu este stabilit şi nici principiul comuniunii dogmatice, canonice şi liturgice cu celelalte Biserici Ortodoxe. E o organizaţie religioasă fantomă, ruptă de Biserica Ortodoxă Universală, cu scopul de a face bani şi de a amăgi lumea.“

– Fiul preotului Ioan Ciuntu, diaconul Adrian Ciuntu, a fost hirotonit în preot, în ziua de sâmbătă, 10 iunie 2017, de către Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al „întregii Moldove”, conducătorul structurii eclesiastice a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova.

– Potrivit Mitropoliei Basarabiei, „hirotonia diaconului Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu, în preot, de către un ierarh al Bisericii Ruse reprezintă o încredinţare în plus pentru românimea din Basarabia că părintele Ioan Ciuntu, considerat ca fiind cleric al Mitropoliei Basarabiei, s-a aflat şi se află într-o altă jurisdicţie eclesiastică, decât cea pe care o anunţă Sfinţia Sa public”.

– Potrivit aceleiași Mitropolii a Basarabiei, „unul din scopurile apariţiei acestui nou „cult” este subminarea activităţii Mitropoliei Basarabiei şi denigrarea Întâistătătorului ei.”

– Anume din aceste considerente de mai bine de zece ani ierarhii Mitropoliei Basarabiei nu slujesc la biserica „Sfântul Teodor Tiron şi Sfânta Teodora de la Sihla”, precum și la biserica „Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Cuviosul Daniil Sihastrul” din sectorul Ciocana al mun. Chişinău, care aparține unei comunități de români, dar paroh al căreia a ajuns fiul lui Ioan Ciuntu, hirotonit în preot de Mitropolitul Vladimir al Moscovei.

Așadar, „noul cult religios” în spatele căruia se află preotul Ioan Ciuntu are alte scopuri decât cele creștinești…

Cine nu știe poate afla că doar pentru arenda anexei din spatele Catedralei lui Ioan Ciuntu acesta încasează lunar de la patronii postului de radio „Vocea Basarabiei” (aflat acum sub controlul total al lui Plahotniuc) suma de 1000 de euro.

Iar deunăzi, 1 ianuarie, această Catedrală, despre care mai toată lumea bună crede că ar aparține Bisericii Ortodoxe Române confundându-l pe parohul de aici Ioan Ciuntu cu Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei, găzduia „ceremonia de rămas bun”, după cum scrie rețeaua „Sputnik”, a generalului Tudor Botnaru, unul dintre foștii șefi ai KGB-ului de la Chișinău, trecut la Domnul…

 

6 ianuarie 2018

Păcatul de a fi dodon

Dodonii sunt consecințele unui fenomen la care iau parte inconștient aproape toți basarabenii care se declară proeuropeni:

– 80-90 la sută dintre basarabeni frecventează biserica lui Vladimir, care este a Rusiei și se roagă zilnic de pe amvonul ei pentru Putin și armata rusă;

– basarabenilor, aproape sută la sută, le place să țină toate sărbătorile sfinte după calendarul bisericii ruse a lui Putin. Mai mult, se mândresc peste măsură cu asta;

– 80-90 la sută dintre basarabeni ignoră Mitropolia Basarabiei, românească, reactivată de 25 de ani, biserică ce se roagă neîncetat de pe amvonul ei pentru poporul român și armata română. Mai mult decât atât, unii dintre aprigii țipători ai Unirii sunt cei mai înverșunați hulitori ai Mitropoliei Basarabiei;

– De peste 25 de ani, la toate sărbătorile creștine guvernanții de la Chișinău își afișează ostentativ prezența lângă mitropolitul Vladimir, care se roagă, zilnic, neîncetat, pentru Putin și armata rusă. De 25 de ani aceștia continuă să nu treacă pragul Mitropoliei Basarabiei, care este parte a Bisericii Române, se roagă neîncetat pentru poporul român și armata română. Mai mult decât atât, aceștia o hulesc și o țin conștient în izolare;

– Până mai ieri, și fostul ambasador al României la Chișinău își mărturisea păcatele în biserica lui Vladimir mitropolitul, care se roagă neîncetat pentru Putin și armata rusă.

Cum să nu ne alegem, după aproape 30 de ani de la destrămarea imperiului sovietic, cu un Dodon la cârma Basarabiei, dacă noi înșine suntem niște dodoni?!

Mai mult decât atât: nici nu vrem a înțelege explicația și durerea lui Eminescu legată de acest fenomen:

„[…] Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblînzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă, e un drept. Liniamintele organizării democratice a Bisericei Române se arată ab antiquo încă. Stînd cu alte Biserici în legături formale, nu de subordinaţie, ea a înlocuit la români, în timpii cei răi, organizaţia politică şi economică.”

(Mihai Eminescu. TIMPUL, 6 septembrie 1880)

Mihai Eminescu și Mitropolia Basarabiei

Reluăm aici un citat cutremurător din publicistica lui Mihai EMINESCU:

„[…] Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul săbiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblînzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă, e un drept. Liniamintele organizării democratice a Bisericei Române se arată ab antiquo încă. Stînd cu alte Biserici în legături formale, nu de subordinaţie, ea a înlocuit la români, în timpii cei răi, organizaţia politică şi economică.”

(TIMPUL, 6 septembrie 1880)

Asta, pentru a înțelege cât de importante sunt pentru noi, basarabenii, reactivarea și reintroducerea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române.

Asta, pentru a înțelege cât de netrebnic este a te identifica drept român și în același timp a merge să te închini Mitropolitului Vladimir, care îl slăvește pe Patriarhul Kirill al Rusiei.

Asta, pentru a înțelege de ce toate guvernele de la Chișinău de după 1991 au prigonit și s-au opus înregistrării Mitropoliei Basarabiei, o prigonesc și o țin și astăzi în izolare.

Asta, pentru a înțelege de ce echipa noastră, frontistă, creștin-democrată, care a luptat (a ajuns până la CEDO) și s-a îngrijit ani la rând de reactivarea și înregistrarea Mitropoliei Basarabiei la Ministerul Justiției de la Chișinău, a fost spulberată, cu ajutorul agenturii rusești din interiorul organizației, de pe scena politică basarabeană.

Asta, pentru a înțelege de ce camaradul meu Vlad Cubreacov, care s-a ocupat nemijlocit de problema Mitropoliei Basarabiei, a fost răpit în toiul protestelor noastre anticomuniste din 2002, cu două luni înainte de întregistrarea acestei instituții românești la Ministerul Justiției.

Asta, pentru a înțelege, aici la Chișinău, că este ipocrizie curată a te declara român și unionist și, în același timp, a nu ști barem unde se află sediul Mitropoliei Basarabiei.

Asta, pentru a înțelege, aici la Chișinău, cât de important este ca noi, românii basarabeni, să fim uniți prin credință și acțiune, zi de zi și în cele mai grele clipe pentru Patria și națiunea noastră.

LA O HIROTONIE. O Vulpe Albastră pentru Moldova sau cum a ajuns Poligraf Pornografovici episcop

Aşadar, Patriarhia Moscovei înţelege să nu se înţeleagă cu noi şi nici cu Biserica noastră naţională. Vineri, 24 decembrie, în ajunul Crăciunului pe nou, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kirill, acompaniat de o mână de arhierei ruşi (alţi 6 mitropoliţi şi 5 sinodali), a dispus, cu de la sine putere, numirea arhimandritului Nicodim (Ion) Vulpe de la Orhei drept episcop de Edineţ şi Briceni, iar duminică, 26 decembrie, respectivul a şi fost hirotonit, tot la Moscova, de către Patriarhul rus. Numirea lui Nicodim (Ion) Vulpe s-a făcut pentru eparhia care a rămas văduvă odată cu tragicul şi neelucidatul deces al episcopului Dorimedont (Nicolae) Cecan. Acest caz este relevant pentru politicile Rusiei în regiune şi pentru gradul în care Biserica rusă rămâne aservită intereselor secular-politice ale Kremlinului, constituind astfel un instrument de lux în promovarea acestor interese.

Numit, nu ales

Din textul temeiului nr.  al Sinopsisului şedinţei de la Moscova din 24 decembrie, rezultă clar următoarele: 1. Nicodim (Ion) Vulpe nu a fost ales, aşa cum stabilesc canoanele ortodoxe, de clerul şi poporul din respectiva eparhie. El a fost numit pe cale administrativă, prin voinţa Moscovei; 2. Numirea respectivului candidat s-a făcut în lipsa unei propuneri a mitropoliei Chişinăului „şi a întregii Moldove” care se intitulează pompos şi fals drept „Biserica Ortodoxă din Moldova” şi trâmbiţează cu ocazie şi fără că dispune de un „Tomos de Independenţă” în raport cu Moscova; 3. Nicodim (Ioan) Vulpe a fost selectat de Moscova şi numit pe criterii extrabisericeşti. Vom vedea mai jos care sunt aceste criterii.

Cine este Nicodim (Ion) Vulpe?

Într-adevăr, cine este acest personaj atât de preţuit la Moscova şi atât de nădejde pentru ea? Nicodim (Ion) Vulpe, născut la 4 septembrie 1956, în comuna Chiperceni, Orhei, este bine cunoscut la noi ca unul dintre preoţii de mir. Pentru cei neavizaţi, precizăm că preot de mir înseamnă preot în lume, adică om însurat, cu nevastă în viaţă şi copii în viaţă. Iar regula bisericească spune că episcopii se aleg de către clerul şi poporul dintr-o eparhie doar dintre călugări, dintre văduvi sau dintre celibatarii vrednici. Că preotului Vulpe, care şi-a lepădat nevasta şi copiii de ani de zile, i-a mers vestea de „Vulpea albastră”, ştie toată lumea. Pentru aparenţe, iubind călugăria, dar mai ales pe călugări, acesta s-a călugărit şi el, la 23 ianuarie 2009, fără a vieţui însă în vreo mănăstire, ci rămânând în lume, ca mare „blagocin”, adică protopop de Orhei. Preoţii şi credincioşii mai în vârstă cunosc că lui Ion Vulpe, fost vânzător de legume în Orhei, cu reputaţie „albastră”, nu a întrunit de la bun început condiţiile canonice pentru admiterea în cler. Pentru acest motiv arhiereul rus de la Chişinău, Ionatan Kapolovici, i-a respins în mod repetat cererile de preoţire. Şi aici intervine un moment important de reţinut. Ingenioasa „Vulpe albastră” îşi pune cererea în proţap şi migrează cu ea mai spre nord, până la Leningrad. Acolo petrece o vreme, ca la 18 martie 1981 să fie diaconit de vicarul mitropoliei de Leningrad, Meliton, iar la 21 mai 1981 el este preoţit de către actualul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril Gundiaev, pe atunci episcop de Vâborg şi rector al Academiei şi Seminarului Duhovnicesc din Leningrad. Deci, relaţia dintre Ion Vulpe şi actualul Patriarh rus, Kirill, este veche şi strânsă. În toată ecuaţia a fost implicat şi fostul Patriarh rus, Alexei al II-lea, care, la 8 iunie 1981 l-a delegat pe Ion Vulpe la Chişinău, la dispoziţia episcopului Ionatan Kapolovici. Faptul că Ion Vulpe nu a fost hirotonit în Moldova şi a trebuit să se implice nemijlocit fostul şi actualul Patriarh, împotriva cărora încă de pe atunci s-au ridicat voci acuzatoare în Biserică pe motivul relaţiilor acestora cu KGB-ul sovietic, induce ideea că respectiva structură a avut cuvântul ei de spus în toată povestea.

Episcop cu neamuri multe…

Patriarhia Moscovei s-a grăbit să şi posteze pe site-ul ei o biografie parfumată şi îndulcită a noului ei episcop, omiţând cu acurateţe orice detaliu semnificativ privind viaţa în lume a alesului său. Astfel, nu ni se spune cine este soţia acestui episcop, câţi copii are el, în ce relaţie a fost şi este cu ei. Are acest episcop nurori, gineri, cuscri, cumetri şi cum cadrează tot tabloul acesta cu sfintele canoane bisericeşti? Când s-a căsătorit proaspăt hirotonitul, când a divorţat, dacă a divorţat şi pentru care anume motive? Ceea ce cunoaşte tot creştinul din Orhei este că a fost căsătorit cu preoteasa lui, Ludmila, cu care a avut trei copii (Maria, Vasile şi Petru) şi că motivele divorţului nu au ţinut de preoteasă, o creştină smerită şi exemplară. Spun aceasta pentru că am cunoscut-o personal cu ani în urmă când vărsa lacrimi amare din cauza celui prezentat acum de Patriarhia Moscovei ca fiind „Nikodim, episkop Edineţkii i Briceanskii (Vulpe Ioann Vasilievici)”.

Vrednic este?

Numirea şi hirotonirea lui Nicodim (Ion) Vulpe ca episcop s-a făcut în mare grabă, prezenţa elementului de surpriză fiind gândită de la bun început de către Patriarhul Moscovei. Pe de o parte, Patriarhul rus, cunoscând personajul şi faptele lui eroico-erotice pe tărâmul pravoslaviei ruseşti de sorginte kaghebistă, a dorit să preîntâmpine orice reacţie negativă din partea clerului şi credincioşilor din Republica Moldova. S-a mers pe tactica faptului împlinit. Pe de altă parte, hirotonirea trebuia făcută cât mai departe de rudele de gradul I ale împricinatului.De ce? Pentru că, potrivit obiceiului străvechi din Biserica Ortodoxă, la hirotonirea oricărei feţe bisericeşti (diacon, preot, episcop) cel care conduce slujba hirotonirii trebuie să-i adreseze poporului prezent la slujbă cuvintele de recomandare a candidatului: Vrednic este! (Axios! Sau Dignus est!) Iar poporul şi strana trebuie să răspundă fie cu Vrednic este!, fie cu Nevrednic este! (Axios! sau Anaxios!, Dignus est! sau Indignus est!). Şi pentru că nu există garanţia că soţia episcopului în cauză sau copiii lui şi alte rude apropiate, alţi credincioşi şi clerici care cunosc prea bine năravurile „Vulpii albastre” să răspundă: „Nevrednic este!, Anaxios! sau Indignus est!” s-a şi decis hirotonirea în mândra capitală, Moscova, cât mai departe de ochii şi urechile moldovenilor.

Prieten trup şi suflet cu Sangheli şi Pasat

În lumea politică, Ion Vulpe l-a avut ca mare prieten de suflet pe fostul premier Andrei Sangheli, care l-a înzestrat din averea statului cu o ditamai Tipografie din Orhei. S-a opus timp îndelungat folosirii alfabetului latin pentru limba română de la noi şi a tipărit, la tipografia de dar, mai multe cărţi de rugăciune cu litere ruseşti până recent. Pentru cine cunoaşte obiceiurile şi deprinderile unor reprezentanţi ai faunei politice de la noi, trebuie să mai precizăm că Vulpea albastră este mare preţuitoare şi iubitoare şi a celui mai ortodox dintre securişti, ca şi a celui mai securist dintre ortodocşi, Valeriu Pasat. E de bine, e de rău? Noi nu comentăm, ci ne rezumăm la a consemna.

Tipograf cu pornograf

Acest personaj căzut tronc la inima Patriarhului Kirill a fost implicat, cum spuneam mai sus, într-un mare sex-scandal, când a tipărit mai multe calendare pornografice şi alte tipărituri ruşinoase la aceeaşi tipografie „bisericească” dăruită de Sangheli. Presa de la Chişinău a scris acum câţiva ani despre acest sex-scandal dezlănţuit de Vulpea albastră, poreclită de unii, cu nedisimulată răutate, desigur, Tipograf Pornografovici sau Pornograf Tipografovici. O altă versiune a poreclei care circulă prin popor este cu Poligraf în loc de Tipograf şi cu Poligrafovici în loc de Tipografovici. Alegeţi fiecare versiunea care vă pare mai potrivită.

Piratul de la Orhei

O altă ispravă a tipografului de Orhei a fost aceea că a piratat, prin mijloace numai de el ştiute,   drepturile de autor ale Patriarhiei Române asupra cărţilor de cult elaborate, traduse şi diortosite cu binecuvântarea Sfântului, Marelui şi Îndreptătorului nostru Sinod de la Bucureşti. Tot pe ce a apucat să pună mâna tipograful respectiv, a şi văzut lumina tiparului la Orhei, cu binecuvântarea mitropolitului Vladimir şi cu „îngrijirea” „blagocinului” Vulpe. Unele dintre aceste cărţi au mai primit şi sponsorizări guvernamentale, de exemplu în timpul primului ministeriat al lui Vasile Tarlev, alt prieten şi binefăcător al său pe faţă şi mai de taină. Există şi o parte bună în această poveste, pentru că astfel, zeloşii şi ridicolii românofobi din Patriarhia Moscovei, de teapa arhiepiscopului Mark, nu vor mai putea contesta niciodată că românii din prizonieratul canonic moscovit slujesc exact după aceleaşi cărţi bisericeşti ca şi românii din toată lumea, făcând astfel dovada perfectă a unităţii lor de limbă şi de neam. Şi nimeni decât tipograficescul „blagocin” de Orhei nu a avut, fie şi pentru motive de bani şi afaceri, o contribuţie mai mare la vădirea unităţii de limbă şi de neam a tuturor românilor.

Hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei şi al Patriarhiei Române

Ion Vulpe s-a remarcat ca unul dintre cei mai înverşunaţi prigonitori ai Mitropoliei Basarabiei. Apropo, cel care l-a tuns în monahism, în ianuarie anul trecut, a fost nimeni altul decât episcopul Marchel Mihăiescu, un alt hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei. Ambii s-au remarcat în acest sens încă din august-septembrie 1992 când i-am văzut ca protagonişti în atacurile asupra episcopiei de Bălţi în frunte cu vlădica Petru Păduraru, actual arhiepiscop al Chişinăului şi mitropolit al Basarabiei. Au ajuns deja la Chişinău rumorile ridicate de voci din sânul Patriarhiei Ruse că unul dintre subiectele discutate între patru ochi de către Vulpea albastră şi Patriarh a ţinut tocmai de Mitropolia Basarabiei şi de situaţia viitoare a mitropolitului Vladimir. În acest context pe masa Patriarhului rus a fost pusă, drept argument solid al lipsei de devotament a mitropolitului Vladimir faţă de Moscova, fotografia acestuia cu Înaltpreasfinţitul Mitropolit Petru Păduraru al Basarabiei şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos. Se află în cele mai strânse relaţii cu „mitropolia” stilistă de la Slătioara, din România, precum şi cu structurile ortodoxe româneşti ieşite de sub omoforul Patriarhiei Române (în special, cele din SUA şi Canada), cu care se află în contact permanent şi pe care le vizitează periodic.

Politică, politică, politică, de 3 ori politică!

În primele patru alineate ale Cuvântului său de îndrumare, Patriarhul rus a folosit de trei ori cuvântul politic/politică! Nu e de mirare în cazul Patriarhului Kirill, care este cunoscut ca unul dintre cei care regretă destrămarea URSS, comparând-o cu o tragedie planetară. Patriarhul a dat-o pe faţă chiar din a doua propoziţie: „Tu eşti chemat la slujirea arhipăstorească a poporului tău, în Patria ta, într-o situaţie politică complicată, care cere eforturi mari de contracarare a tendinţelor schismatice”! E, asta era! Se vede că l-a fript tare pe Patriarhul Kirill fotografia mitropolitului Vladimir alături de mitropolitul Petru! Oricât s-ar jura Patriarhia Moscovei că vrea împăcare şi conlucrare cu Patriarhia Română, ca pacea să se aştearnă între cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova, tot politica rămâne preocuparea de căpătâi a Patriarhului rus şi tot reflexele imperiale îşi spun cuvântul mai presus de Evanghelie!

Despre graniţa Moscovei în Moldova

Ce poveţe i-a mai dat capul Bisericii ruse episcopului numit şi făcut tot de el şi pus sub jurământ faţă de Biserica Moscovei? Ascultaţi şi vă cruciţi! „Să stai permanent în ascultare faţă de Sfânta conducere bisericească şi în fraternitate solidară cu confraţii arhipăstori. Să fii fidel jurământului arhieresc. Să-ţi aduci aminte întotdeauna de necesitatea de a urma strict rânduiala canonică, de a păstra unitatea bisericească, care nu depinde de nici un fel de schimbări politice sau stihii din lumea aceasta”. „Biserica noastră, împreună cu poporul ei, a trecut prin multe încercări serioase la începutul secolului XX, care s-au soldat cu apariţia noilor ţări şi cu modificarea graniţelor de stat. Însă, mulţumită înaltei responsabilităţi bisericeşti şi susţinerii clerului şi mirenilor, unitatea pe care am păstrat-o constituie o confirmare experimentală a principiului organizării bisericeşti înrădăcinate în Tradiţie, potrivit căreia fruntariile canonice ale unei Biserici Locale nu sunt determinate doar de graniţele politice trecătoare. În conformitate cu aceste norme este organizată viaţa unor asemenea Patriarhii ca cele de Constantinopol, de Ierusalim, a Antiohiei şi a celei a Moscovei, precum şi a unui şir de alte Biserici Ortodoxe Locale”. Aici Patriarhia Română a fost omisă premeditat, întrucât, dacă ar fi fost invocată expres, faptul ar fi ruinat toată speculaţia sofistică moscovită legată de Mitropolia Basarabiei.

Care ţi-i Patria, care-ţi sunt vecinii?

Este interesant să urmărim firul gândului Patriarhului Kirill, care parcă i s-a adresat mitropolitului Vladimir: „Urmează ca tu să-ţi duci slujirea în Biserica Ortodoxă din Moldova, care constituie o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei, pe un pământ cu o istorie creştină multiseculară. Nobleţea şi tăria credinţei poporului moldovenesc nu poate să nu ne trezească bucurie. Acest popor este înrădăcinat în mod tradiţional în Ortodoxie, vestit din vechime prin îmbinarea rezistenţei spirituale, a dragostei de Patrie şi a atitudinii binevoitoare faţă de vecinii săi.” Asta-i bună de tot! Patriarhul Moscovei are în vedere, când vorbeşte de Patrie,  „patria” sovietică, evident, şi se va vedea mai jos de ce. Iar când ne vorbeşte despre „vecinii” „poporului moldovenesc”, are în vedere şi cealaltă jumătate a Moldovei istorice, cu capitala la Iaşi, cu Putna lui Ştefan cel Mare şi tot ceea ce înseamnă Lumea Românească. Să vedem ce cuvinte înaripate şi-au mai luat zborul de pe buzele Patriarhului de la Moscova duminica trecută.

Referindu-se la „poporul moldovenesc”, Patriarhul Kirill spune: „Urmându-I lui Hristos pe calea împlinirii sfintelor Lui porunci, el a mers, sute şi sute de ani, umăr la umăr cu popoarele Rusiei ortodoxe. În cele mai diferite epoci istorice noi ne-am împărtăşit bucuriile şi amarul, ne-am ridicat împreună împotriva atentărilor la patrimoniul nostru comun şi am apărat împreună credinţa ortodoxă. Mult timp noi am fost un singur stat”.

Unitate cu Bielorusia şi Kazahstanul, dar în nici un caz cu Iaşiul, Bucureştiul, Suceava sau Putna

Încă puţin din gândirea şi rostirea celui care l-a binecuvântat şi decorat pe Igor Smirnov, ca „preşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene”: „Poporul ortodox al Moldovei independente îşi păstrează unitatea cu popoarele frăţeşti ale Bielorusiei, Rusiei, Ucrainei şi ale altor ţări, părtaşe ale moştenirii spirituale a Sfintei Rusii, înfăptuind această unitate prin apartenenţa la o singură Biserică-Mamă”. Citind aceste rânduri te poţi întreba, la o adică: ce caută ambasadorul plenipotenţiar şi extraordinar al României la Chişinău, Marius Lazurca, cu rugăciunea şi spovedania sub omoforul acestei „singure Biserici-Mame” care cultivă „dragostea de Patria” sovietică, care ar constitui „o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei”, întrucât „mult timp noi am fost un singur stat”? Tot la o adică, este foarte interesant în ce termeni raportează Excelenţa Sa acasă această ultimă mişcare geospirituală a Moscovei pe harta noastră de suflet, pe trupul viu al Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca „parte organică şi inseparabilă” a Lumii Româneşti.

De la nicodimism la serapionism şi, apoi, la vulpism. Tot rusism şi imperialism

Răspunzând destul de politiceştilor poveţe ale Patriarhului Kirill, „Vulpe Ioann Vasilievici” a ţinut să precizeze, între altele: „Nu-mi preget slabele puteri pentru a urma pilduitoarele exemple de slujire bisericească pe care ni le-au arătat fericiţii în adormire mitropoliţi Nicodim (Rotov) şi Serapion (Fadeev)”. Precizăm în context că mitropolitul Nicodim Rotov a fost mulţi ani şef al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti, desemnat în funcţie la cererea oficială a KGB. Presa şi istoriografia rusă folosesc termenul de „nikodimşcina” (nicodimism) pentru a desemna cea de-a doua fază a „serghianismului” ca formă de aservire a Bisericii intereselor statului secular-politic de esenţă imperială. Iar mitropolitul Serapion Fadeev de Tula, fost de Chişinău, l-a precedat în scaun pe actualul mitropolit Vladimir. Termenul de „serapionism” are în continuare circulaţie în Republica Moldova pentru a desemna fenomene  deosebit de negative, printre care corupţia, desfrâul, luarea de mită, vinderea celor sfinte şi românofobia bisericească.

Mândria de „cetăţean al Sfintei Rusii”…

„Gândurile mele sunt îndreptate către minunata mea Patrie, care de aproape 200 de ani se salvează împreună cu mulţimea de popoare care alcătuiesc în sine acea Sfântă Rusie care nu există pe hartă, dar a cărei cetăţenie noi o purtăm cu mândrie. Asupra acestei identităţi atentează tatăl a toată dezbinarea şi a toată minciuna, vrăjmaşul neamului omenesc care vrea să împingă însăşi Biserica în prăpastia discordiei”, a mai spus vechiul soldat al interesului rusesc în cuvântul său de credinţă Moscovei.

De ce se grăbeşte Moscova?

V-aţi aşteptat la altceva? Eu, nu. Este clar ca bună ziua că Patriarhia de lângă Kremlin este consecventă în urmarea planurilor ei de dominaţie şi control spiritual în fostele state sovietice, printre care şi Republica Moldova. Decizia unilaterală şi voluntaristă a Moscovei de a numi un nou episcop peste capul moldovenilor de la răsărit de Prut arată că nu contează nici Statutul mitropoliei Chişinăului şi „a întregii Moldove”, nici acel capăt de hârtie numit „Tomosul de Independenţă”, nici voinţa poporului lui Dumnezeu, nici canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe universale, nici bunul simţ, nici istoria autentică, nici Evanghelia lui Hristos. Totul este politică, geopolitică şi geospiritualitate vicleană, agresivă şi hrăpăreaţă. Dacă bătrânul tipăritor de calendare pornografice, a cărui hirotonire răposatul Patriarh Alexei al II-lea a respins-o în mod repetat pentru motive temeinice de moralitate, este acum lumina pe care Patriarhia Rusă o pune în sfeşnic, cu mâna Patriarhului Kirill, înseamnă că Moscova acţionează totuşi pripit şi în disperare de cauză.

Ce va urma?

Ce ar putea să urmeze? E simplu. Vor exista efecte adverse scopului scontat de Moscova. Un anumit număr de preoţi şi de parohii vor reveni la sânul Mitropoliei Basarabiei, nedorind să fie în comuniune cu un vlădică de felul lui „Poligraf Pornografovici”. Şi nu cred ca Moscova să găsească forţă de a-i convinge să rămână la pieptul ei. Mitropolia Basarabiei se va consolida numeric. Cu cât creşte numărul de episcopi nevrednici puşi în capul moldovenilor de Moscova, cu atât scade numărul de preoţi, credincioşi şi parohii care mai rămân sub oblăduire rusească.

Hiperinflaţie de episcopi moscoviţi în Moldova

Este de aşteptat o reacţie firească a Patriarhiei Române. În ultimele două decenii, hirotonia lui Nicodim (Ion) Vulpe este a 10-a hirotonie întru episcop special săvârşită pentru Republica Moldova. Cei 10 ierarhi au fost: Vladimir, Petru, Vichentie, Iustinian, Dorimedont, Anatolie, Marchel, Petru, Sava şi Nicodim. Fiecare dintre aceşti episcopi a fost văzut de Biserica Rusă ca ţăruş geopolitic, care să ţintuiască Republica Moldova în sfera de influenţă şi control a Moscovei. Din cei 10 astăzi au rămas doar 6. Dar Moscova nu se va opri aici. Într-un efort de „acupunctură geopolitică”, ea va împlânta şi alţi ţăruşi în trupul nostru, doar pentru a-şi atinge interesele. Toate aceste gesturi unilaterale ale Patriarhiei Ruse reclamă replici demne şi ferme ale Patriarhiei Române. Potrivit Dipticelor refăcute ale Bisericii Ortodoxe Române şi Statutului de organizare şi funcţionare a Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău, ar urma ca Sinodul Mitropoliei Basarabiei să fie format din mitropolit şi alţi 8 ierarhi. Hirotonirea acestora întârzie. Dar deciziile unilaterale ale Moscovei vor atrage în mod logic şi inevitabil după sine angajarea procedurilor canonice de alegere, de jos în sus, adică de pleroma Bisericii locale, a celor 8 ierarhi care să i se alăture Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru. Iar călugării vrednici care vor veni să întregească sinodul Mitropoliei Basarabiei vor fi nu numai oameni de credinţă autentică, dar şi călugări cu multă carte şi bun simţ creştinesc. Important este ca ei să nu fie tot oamenii Moscovei luaţi dintre basarabeni şi strecuraţi tacit, pe uşa din spate, în curtea Patriarhiei Române.

Unde dai şi unde crapă!

Păcat că expresia românească „unde dai şi unde crapă!” nu are echivalent exact în limba rusă. Şi păcat că Patriarhul Kirill nu cunoaşte limba română. Ar fi fost frumos ca Preafericirea Sa, dotat cu diverse talente, să-şi însuşească sensul deplin al expresiei. Ar fi fost un exemplu bun de mai bună cunoaştere a celor pe care el îi păstoreşte fără să-i fi întrebat dacă vor ei sau nu să fie păstoriţi de el. Desigur, ambasadorul României la Chişinău, ca unul care şi-a băgat singur şi de bună voie capul sub omofor rusesc, face notă distinctă şi, pe cale de consecinţă, se exclude. Excelenţa Sa, ca fidel voluntar al Patriarhiei Ruse originar din România, cunoaşte expresia şi, dacă tot transpiră de ani grei să deprindă frumuseţile limbii ruse, poate i-o traduce, mai bine decât noi, Patriarhului său din preajma Kremlinului.

Vlad CUBREACOV