Arhiva

Posts Tagged ‘naţionalist’

Acolo este Țara mea și Neamul meu cel românesc!

februarie 4, 2020 Un comentariu
Sunt un naționalist român din Basarabia.
 
Am trăit cu vocea și cântecul lui Tudor Gheorghe de când eram adolescent la Cahul, unde prindeam Radio România, noaptea, la școala-internat, să nu ne vadă educatorii.
 
„Acolo este Țara mea și Neamul meu cel românesc!”, îmi spuneam după ce-l ascultam pe Tudor Gheorghe, uitându-mă îndelung peste Prut.
 
„Acolo este Țara mea și Neamul meu cel românesc!” este gândul, certitudinea, proiectul meu de-o viață, dacă vreți, care mi-au fost răsădite de vocea prătrunzătoare și inconfundabilă a lui Tudor Gheorghe în inima și cugetul meu de copil născut în acest teritoriu ocupat de ruși!
 
Nimeni nu poate să-mi scoată din inima mea acest sentiment și această convingere!
 
De aceea nu mă interesează nici câtuși de puțin ceea ce vor să-mi inoculeze cu tot dinadinsul despre Tudor Gheorghe unii binevoitori care-mi dau replici tăioase la postările cu Tudor Gheorghe sau despre Tudor Gheorghe sau la cântecele lui distribuite de mine.
 
Nu mă interesează cu cine a votat sau nu a votat Tudor Gheorghe, nu mă interesează dacă s-a pupat cu Ponta sau cu dracu, nu mă interesează pur și simplu ceea ce vă interesează pe voi, binevoitorilor!
 
Vreau pur și simplu să-mi lăsați în pace să crească și să rodească în inima mea, și în atâtea inimi basarabene, certitudinea pe care mi-a lăsat-o vocea și cântecul lui Tudor Gheorghe din timpul copilăriei și adolescenței mele furate de ocupația sovietică, când îl ascultam, noaptea, pe-ascunselea, uitându-mă plângând peste Prut:
 
„Acolo este Țara mea și Neamul meu cel românesc!”.
 
Nici nu-mi vine de-acum să vă dau replica sau să vă scot din catastiful ăsta de prieteni virtuali născocit de Fb!
 
Sunt pur și simplu un naționalist român din Basarabia și cred cu tărie că doar vocea și cântecul lui Tudor Gheorghe ne mai pot aduna și împăca!

„Turnul Babilonului” în care au intrat Sergiu Mocanu și „prostul satului”

L-am auzit aseară pe fostul meu coechipier politic, Sergiu Mocanu, justificându-se în fața unui „mare intelectual”, am înțeles, care l-ar fi învinuit pe el că este „împotriva rușilor”. Iată ce spunea Mocanu în intervenția sa săptămânală online:
„Eu nu sunt naționalist! Eu sunt un om de dreapta. Pentru mine contează foarte mult identitatea mea personală. Eu am o identitate personală ca om. Identitatea mea și profilul meu este de român. Eu consider atașamentul sau apartenența mea față de o națiune una doar culturală, nu și de sânge și detest orice naționalism care la noi ajunge până la rasism”.
Înțelege cineva ce se întâmplă cu Sergiu Mocanu?
Eu unul rămân îngrijorat: cum poți să aparții nației tale „doar cultural”? Ce instituție medicală i-a dat lui Sergiu Mocanu un asemenea verdict în urma analizelor sale „de sânge”?
Mi-am dat seama aseară, urmăridu-l pe Sergiu, cât de mult seamănă el acum cu „prostul satului”, cum îl numește dânsul pe A. Năstase, care se bătea cu pumnul în piept, în toiul campaniei pentru Primăria Chișinăului, la un canal tv din Rusia, că nu este unionist, adică, nu este român!
Fără să vreau, îmi vine în minte un citat al unuia dintre cei mai profunzi naționaliști români, Petre Țuțea, care spunea așa:
„Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului”.
Iar „Turnul Babilonului” din zilele noastre, după cum spune un mare duhovnic, „nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri”!
Este Turnul deznădejdii, al lepădării de Dumnezeu, de Biserica Ortodoxă Română, pe care același Sergiu Mocanu o combătea în toamna lui 2018 îndemnându-i sârguincios pe basarabeni să-i boicoteze Referendumul pentru Familie! Vă mai amintiți?
Dar, vorba lui Mihai Eminescu, simbolul central al românismului, „cine-o combate pe ea (Biserica Răsăriteană – n.a.) şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”
Părerea mea, pe scurt, este că atât Sergiu Mocanu, cât și „prostul satului”, care umblă acum haihui prin Europa, în loc să-și pună osul la construirea majorității de guvernare fără socialiștii lui Dodon, au intrat în Turnul Babilonului de unde, din păcate, nu mai au nicio ieșire.
Este Turnul celor cărora le este rușine de apartenența la marea și viguroasa nație românească, adică Turnul rătăciților care au în cap argumentația otrăvită a corifeilor Școlii de la Frankfurt, Turnul progresiștilor și neomarxiștilor.
Anume pe acești rătăciți îi avea în vedere Grigore Vieru atunci, în timpul regimului bolșevic de ocupație, când scria:
Da, urãsc pe mancurt.
Mi-i dragã doina prin care exist.
Nu mã târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ți-o-na-list!

Eu sunt naționalist!

februarie 15, 2019 Lasă un comentariu

 

La dezbaterile de azi de la Cahul, aflându-mă între alti 4 (dintre ceilalti 7) concurenti electorali din circumscriptia electorală 43, am declarat:

„Programul meu electoral se axează pe ideea afirmării identității românești a basarabenilor și Reîntregirii Neamului Românesc. Una dintre acțiunile mele de deputat pentru realizarea acestui deziderat național este desființarea „autonomiei găgăuze”, structură concepută de rămășițele nomenklaturiste ale regimului sovietic îndreptată împotriva Republicii Moldova, minorității găgăuze și procesului firesc de afirmare a identității noastre românești”.

Replica indirectă a venit din partea candidatului independent Ion Groza, președinte al raionului Cahul, care a afirmat cu „mândrie” de colibășenean (este originar de la Colibași):

„Noi nu suntem naționaliști!”.

Exact ca candidatul (iertată să-mi fie cacofonia) socialist Evgheni Osadcenko (Dodon în picioare), care a articulat în chip stalinist:

„Eu sunt împotriva conflictelor interetnice!”.

Cu ce să mai răspundem acestei „ideologii marxiste” pe care o împărtășesc azi aproape toți candidații pentru funcția de deputat din Cahul?

Cu un citat din marele nostru gânditor Petre Țuțea, care spunea așa:

„A fi patriot este o datorie cetăţenească. A fi naţionalist este o stare de graţie. Nimeni nu-ţi poate pretinde să fii naţionalist aşa cum nu-ţi poate cere să fii talentat sau genial. A fi naţionalist este un noroc, pe care nu-l au prea mulţi”.

Să mai adăugăm aici și legea pe care ne-a lăsat-o în acest sens fondatorul naţionalismului românesc, Nicolae Bălcescu (1819-1852), care zicea:

„Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută“.