Arhiva

Posts Tagged ‘Patrie’

Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

decembrie 31, 2019 Un comentariu

Cei care se consideră lideri politici de orientare națională, românească, unionistă (spuneți-le cum vreți) dar sunt incapabili a se uni între ei de dragul idealului nostru de reîntregire a teritoriilor românești înstrăinate și consolidării segmentul unionist basarabean nu sunt lideri politici!

Sunt aventurieri sau profitori sau unelte politice care parazitează pe ideea națională.

De ce de atâția ani de zile acest fenomen regretabil persistă și chiar ia proporții?

Pentru că această generație de politicieni nu-L au în inima și gândul lor de afirmare națională pe Hristos!

Nu putem să atingem idealul nostru românesc suprem fără Credința nestrămutată în Dumnezeu și în Veșnicia Neamului Românesc!

A te considera român și unionist doar cu lozinca, fără Hristos în față, înseamnă a rămâne victimă a unor grupări pretins unioniste sau a rămâne un membru banal al unor partide neomarxiste (culmea, în Basarabia acestea își spun toate de dreapta!), sau, cum spunea Mihai Eminescu, înseamnă a fi „cosmopolit, socialist, republican universal” şi orice îți trece în minte, dar numai român nu!

Ați văzut ce fac polonezii?

Au imprimate pe frigiderele lor harta Poloniei pe care scrie doar „Blogoslaw Ojczyznie” (Patrie Binecuvântată)!

Iată ce înseamnă patriotismul lor curat și firesc!

Puterea lor constă în unitatea în jurul Credinței și Dragostei față de Patria lor, Polonia!

Pe când vom fi și noi ca polonezii?!

Să avem un An Nou Românesc!

Mașina blindată a lui Plahotniuc și IUBIREA de PATRIE

aprilie 11, 2017 Lasă un comentariu

Într-o replică la postarea mea pe Fb despre un îndemn tot mai insistent din ultimele zile ca, în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare din Republica Moldova, „dintre Dodon şi Plahotniuc”, să-l preferăm „pe Plahotniuc”, autorul acestui îndemn, bunul și mai tânărul meu coechipier de la fostul PPCD, cel românesc, Nicolae Federiuc, scrie:

„Ceea ce m-a deranjat însă în această postare este lejeritatea cu care vorbiți despre viața sau moartea unui om, fie el și neiubit de multă lume. Vă știu de bun creștin”.

Am vorbit eu cumva în postarea mea de „moartea unui om, fie el și neiubit de multă lume”, adică de Plahotniuc, frate Nicolae Federiuc?

Din contră!

I-am sugerat acestui om că, dacă voiește atât de mult a fi iubit de ceilalți oameni, de basarabenii noștri necăjiți, SĂ NU SE JOACE DE-A MOARTEA, adică să nu și-o mai însceneze, să nu se mai ascundă în mașina lui blindată ca „să nu fie ucis”!

Pentru că mai tare decat moartea nu poate fi mașina blindată, în care încerci să fugi de moarte, plătind milioane bune pe ea.

Mai puternică decât moartea, ne învață marii noștri duhovnici, este Iubirea!

Este adevărata iubire față de frații din jurul tău.

Din iubire ne ține Dumnezeu, doar din iubire făcute faptele noastre sunt vesnice.

Doar din iubire putem construi, putem lăsa ceva trainic în urma noastră.

Nu rezistă în fața morții doar iubirea nedesăvârșită, iubirea mincinoasă!

Cel mai mult ce și-au dorit basarabenii noștri batjocoriți, chinuiți, amăgiți și trădați de-a lungul istoriei este să aibă aleși conducători care să-i iubească!

Conducători care să nu-i batjocorească, să nu-i fure și să nu-i amăgească!

Să nu-i manipuleze dezgustător prin metode dezgustătoare!

Conducători care să nu cumpere încrederea basarabenilor cu bani!

Conducători care să nu se vândă pe bani, așa cum se vând deputații și unii ziariști la Chișinău!

Într-un cuvânt, conducători cinstiți și iubitori de OAMENI și de PATRIE!

Numai cu asemenea conducători putem trece peste toate vicisitudinile, putem să ne-mplinim idealurile noastre sfinte!

Este Plahotniuc un asemenea conducător?

Asta este întrebarea la care trebuie să găsească răspunsul întâi și-ntâi el însuși, Plahotniuc, și cei care ne sugerează să-l alegem.

Dacă el, Plahotniuc, care se tot vede de câțiva ani buni „coordonatorul” nostru, al basarabenilor, și care voiește ca să fie ales în 2018 cu tot partidul lui cu 40 de deputați în Parlament(!), să iasă din umbra geamurilor mortuare ale mașinii sale blindate și să ne arate simplu de tot cât de CINSTIT este și cât de mult își IUBEȘTE PATRIA și pe basarabenii din ea.

Categorii:Fără categorie Etichete:, , , , ,

MIHAI EMINESCU: TRATAMENTUL ROMÂNILOR DIN AUSTRO-UNGARIA (VI). Să mai vorbim de toleranţa socială a maghiarilor faţă de români?

Iată, aşadar, ce este legea acea vestită de naţionalităţi pentru care toleranţa maghiarilor în ochii Europei nepreocupate este cel mai frumos fenomen a secolului. Este o lege făcută cu rezerva mentală de a nu o respecta, este sorgintea persecuţiunei naţionalităţilor şi, nu ne sfiim a zice, este sorgintea ruinărei patriei, pentru că printr-însa se dezrădăcinează, din inimele cetăţenilor statului, respectul cătră sfinţenia legilor, ce negreşit trebuie să conducă la demoralizarea generală.

Este într-adevăr un lucru curios, într-un stat liber şi civilizat, a esprima prin lege cum că: ,,naţionalitatea cuiva nu se poate considera de piedecă la nici o dregătorie sau demnitate din ţară” (vezi § 27). Şi astfel de articole nu mai vezi prin legile altor ţări, pentru că sunt superflue. Aici însă, în astă lege, tot ce este scris pentru aceea s-a scris, ca în faptă să se urmeze contrariul. Pentru că în faptă astăzi, naţionalitatea română este piedică la orice oficiu sau demnitate în ţara noastră!

Întreaga Transilvanie a fost rău împărţită în trecut, pentru că era fătul celor 3 naţiuni şi 4 religiuni privilegiate de nainte de 1848 şi era şi teritorialmente împărţită Transilvania conform interesului naţional al maghiarilor, saşilor şi secuilor; dar totuşi rămăsese ici, colea, câte un petec care încă pe atunci era grăniceresc şi, după desfiinţarea graniţei, devenise aceea ce era: românesc.

Însă acuma, după noua arondare, românii aşa sunt imbucătăţiţi printre elementele neromâne încât, cu ajutorul şi a legei municipale, nicăieri nu pot deveni hotărâtori în trebile municipale, decât numai în Făgăraş, unde însă prefectului îi este permis a călca legea, precum s-a dovedit, şi prin asta a paraliza majoritatea română.

Să mai vorbim şi de toleranţa socială a maghiarilor, mai cu sama transilvăneni, faţă cu românii? Nu o să facem aceasta, căci ne temem că ne-am pierde pacienţa de a o trata şi acea cestiune cu sânge rece.

,,Telegraful român” face deci întrebarea: cari sunt bazele pe cari un popor conştiu de demnitatea sa ar putea încheia o sinceră alianţă cu poporul maghiar, aşa precum ni se prezintă el astăzi? Să binevoiască a ni dovedi cu fapte, dar nu cu fraze, nici cu legi scrise cumcă: celea enumerate de noi nu sunt adevărate, căci noi zău nu aflăm nici o bază pe care s-ar putea realiza o adevărată şi sinceră frăţie intre noi şi ei, nu vedem egalitate numai în darea de bani şi de sânge şi afară de acestea pe toate terenele numai umiliri, de considerări şi persecuţiuni nedemne de fraţi.


CURIERUL DE IAŞI, noiembrie 1876

Preluat din publicaţia online CERTITUDINEA