Arhiva

Posts Tagged ‘Petru Poiată’

Trădați și umiliți de Dodon și de toți cei care au intrat să guverneze cu el!

 

Dodon trimite la Moscova 75 de militari basarabeni pentru a participa la parada militară a lui Putin dedicată „victoriei asupra fascismului”!

Iata la ce a dus intrarea Maiei, a lui Nastase, a frumoșilor de la PD (Diacov, Filip, Babuc etc.) în cârdășie de guvernare cu Kozak și Dodon!

Noi, cei care am fost reocupați de trupele rusești în 1944-1945, ca mai apoi, în 1992, după declararea independenței, să ținem piept într-un război sângeros la Nistru, declanșat de aceleași trupe de ocupatie ale Rusiei, alegându-ne cu o parte a teritoriului controlat tot de ele, suntem puși de un președinte trădător să mergem la Moscova pentru a mărșălui alături de ocupant în cinstea „victoriei” lui, adică „în cinstea” ocupației noastre!

Se răsucesc în mormânt toți morții noștri – ostașii români care și-au dat viața pentru eliberarea, în 1941, a Basarabiei și a celorlalte teritorii românești, cei uciși în gulagurile și închisorile comuniste din timpul ocupației și cei împușcați la Nistru în 1991 și 1992!

Se răsucesc în mormânt Doina și Ion Aldea-Teodorovici, uciși tot de ei!

Se răsucește în mormânt primarul Chișinăului Nicolae Costin, ucis tot de ei!

Se răsucesc în mormânt Lidia Istrati, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă, Leonida Lari, Gheorghe Ghimpu, Ion Ungureanu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Valentin Mândâcanu, Gheorghe Vrabie, Nicolae Sulac, Dumitru Blajinu, Alexandru Moșanu, Ion Moraru, Petru Cărare, Serafim Saca, Nadejda Brânzan, Simion Gurghiș, Petru Poiată, Petru Bogatu, Stela și Ion Butnaru, Sergiu Cucuietu, Virgil Bohanțov, Constantin Tănase, Vlad Pohilă, Iurie Zavadschi, Nicolae Stratulat, Valentin Ciobanu și alți atâția reprezentanți ai Mișcării de Eliberare Națională care au purtat în inimile lor, până la sfârșitul vieții, idealurile sfinte de libertate și de afirmare a identității noastre românești!

Cum și de ce se întâmplă așa ceva?

Chiar am ajuns, după treizeci de ani, să fim cu toții lași și neputincioși în fața bandiților politici în mâinile cărora a nimerit Basarabia azi?

Sursă imagine: cotidianul.md

Tudor Strișcă a luptat şi a crezut în victoria românismului

decembrie 9, 2016 Lasă un comentariu

frontul-1991

Pe data de 13 iunie 1995, o moarte tragică l-a răpit dintre noi pe camaradul nostru de luptă politică, Tudor Strişcă, membru al Sfatului Frontului Popular Creștin Democrat de atunci și preşedinte al secţiei Botanica (Chișinău) a F.P.C.D.

Reiau aici un text din publicația „ȚARA”  despre pierderea unuia dintre miile de luptători pentru cauza românească din Basarabia din anii nouăzeci ai secolului trecut.  

Pentru mine moartea lui Tudor Strișcă rămâne a fi învăluită încă de mister, așa cum învăluită de mister a rămas pentru mine moartea atâtor confrați de-ai noștri frontiști: Dumitru Moldovanu, Valentin Ciobanu, Simion Gurghiș, Stan Petcu, Constantin Oglinzeanu, Sergiu Cucuietu, Grigore Petelcă, Petru Poiată, Nicolae Stratulat etc.

Regretul meu este și mai apăsător  din cauza că nu am izbutit a găsi, acum, peste ani, o poză cu Tudor Strișcă pentru a o plasa alături de acest material. Nici internetul nu mi-a fost de folos în acest sens.

„Cu adâncă durere, anunţăm plecarea la Domnul şi întoar-cerea întru Fiinţă a fratelui nostru Tudor Strişcă, a cărui viaţă pământească poate servi drept exemplu pentru fiecare dintre cei care, prin voinţa Celui de Sus, au venit pe lume în acest spaţiu românesc, aflat în bătaia sălbatică a crivăţului rusesc. Şi dacă unii au socotit acest dat drept o tragedie, Tudor Strişcă l-a con-siderat drept ceva firesc, lăsat de Dumnezeu întru întărirea în Duh şi Credinţă.

Tudor Strişcă s-a născut în Satu Nou, Cimişlia, în 1953. Şcoala medie o absolveşte în satul natal şi, între anii 1972-1977, studiază la Facultatea de Geografie a Institutului Pedagogic din Tiraspol. Face doctorantura la Universitatea „M. Lomonosov” din Moscova şi susţine, în 1983, teza de doctorand cu tema „Geografia comerţului”, la acel moment – prima teză de acest gen din spaţiul sovietic. Din 1982 şi până în 1985, este lector superior la Catedra Geografie Economică a Universităţii de Stat din Moldova, iar între 1985 şi 1990 – lector superior la catedra omonimă a Institutului Pedagogic din Tiraspol.

În Mişcarea de eliberare naţională se încadrează din 1989. A fost preşedinte al secţiei F.P.M. de la Institut şi unul dintre colegii de luptă ai lui Ilie Ilaşcu. Refugiat la Chişinău, în perioada 1990-1991, activează în calitate de şef al Direcţiei eco-nomice a Departamentului de Stat pentru Ecologie, iar în ultima perioadă a vieţii (1992-1995), este conferenţiar la Catedra Geografie şi Istorie a Economiei a Academiei de Studii Eco-nomice.

Tudor Strişcă este autorul a peste 30 de lucrări ştiinţifice şi a numeroase materiale publicistice despre geografia comerţului şi relaţiile economice externe.

A fost întotdeauna onest, dârz şi demn. Numai în faţa Domnului şi-a plecat fruntea şi inima. A luptat şi a crezut în victoria românismului. Acolo, în ceruri, Tudor Strişcă va fi mesagerul cauzei noastre, a celor pe care ne-a lăsat – alături de soţia Nina, feciorul şi fiica – îndureraţi de această prematură plecare.

Fie-i veşnică amintirea.

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii!

Frontul Popular Creştin Democrat,
Colectivul Redacţiei „ŢARA”.
Ziarul Ţara, 16.06.1995”

Oameni de inimă. Petrică Poiată şi-a uitat telefonul deschis

iulie 9, 2010 2 comentarii
 
Poiata PetruÎn agenda telefonică mai găsesc numele şi numărul de mobil ale lui Petru Poiată. Aşa se face că nu mă îndur să şterg din memoria telefonului meu numele şi numerele de telefon ale apropiaţilor, colegilor şi prietenilor mei care au plecat la Domnul.

Fie că e vorba de frate-meu Ion, care ne-a lăsat acum două luni şi ceva, fie că e vorba de coechipierii de la ziarul ŢARA, Virgil Bohanţov, Vicu Tomencu sau Stela şi Ion Butnaru, fie că e vorba de frumoşii colegi de la Radio Chişinău, Tudor Cojocaru, Tudor Hodorogea, Vasile Neagu, Emil Nicula sau Grigore Cheptănaru, fie că e vorba de prietenii şi colegii de studenţie Anatol Ciobanu, Sergiu Cucuietu sau Petru Poiată. În tumultul vieţii pe care ne e dat să o trăim, câteodată uiţi, pur şi simplu, că omul a murit, scoţi telefonul din buzunar şi dai să îl suni, că vrei să-i spui ceva ori vrei să-l întrebi de sănătate, ori vrei să-l anunţi că eşti de acord cu el, că îţi pare rău pentru că ne supărasem ieri, alaltăieri sau chiar azi.

Tot apăs pe butonul mobilului încercând să-l contactez pe Petrică Poiată. Uitasem, nesimţitul de mine, că el a murit! Şi că el nu poate nicidecum să-mi răspundă la jucăria asta de telefon. Voiam să-i amintesc că nu am uitat de materialul pe care i-l promisesem pentru pagina de care era responsabil la FLUX. Eram ditamai deputat la Parlament, şef de Comisie, iar Petrică îmi trimitea prin poşta electronică gândurile lui despre un fenomen sau altul din viaţa politică mohorâtă de la noi, rugându-mă să-i zic un comentariu. Era responsabil şi nu admitea niciodată să întârzie cu materialul promis. Îl înţelegeam atât de bine, dar, nu ştiu cum, se făcea că totuna întârziam cu răspunsul. Treburile de deputat îmi afectaseră într-un fel capacitatea de a simţi şi a reacţiona prompt la o faptă sau alta aşa cum îşi doreau ori aşteptau colegii mei ziarişti cu care lucrasem împreună la ziar şi cu care făcusem cei cinci ani de zile facultatea de jurnalistică, cum se numea aceasta în anii regimului sovietic.

Uite că zilele acestea s-a împlinit un an de când Petrică, pur şi simplu, nu mai este la FLUX! Şi nu mai este la FRONT!

A plecat într-o zi de Duminică din campania electorală pentru 29 iulie anul trecut. Şi, cine ştie, poate Duminica şi Inima noastră vrea să se mai hodinească. Se satură şi ea, nu mai poate ţine tot necazul care ni se adună.

Petrică a plecat şi nu ştiu ce a făcut cu telefonul…

Eu sun şi sun, dar nu mi se răspunde o dată! Mi se dă că e ocupat ori că Petrică nu se află în zonă!

Ei, voi cei de la telefoane! Moldcell-ul, acolo, la Chetroşica Nouă, în mormânt, nu prinde?!

Spuneţi-mi, în ce zonă se află Petrică Poiată, inimosul meu prieten şi coleg?

Vreau doar să-i aud vocea şi să-i amintesc că afară iarăşi e campanie electorală şi, dacă poate, să-şi ducă cei patru copilaşi pe vară la Edineţ, că avem mult-mult de lucru!

Nebunii au băgat din nou ţara în alegeri!

Ştefan Secăreanu
FLUX, 9 iulie 2010